UltraBalaton prin ochii nevestei - 221 de km!

221 de kilometri!

Pentru foarte multi oameni 221 de kilometri sunt prea mult chiar si de condus.

Pentru oamenii intregi la minte adica.

Pentru altii, 221 de km reprezinta o distanta interesanta pentru alergat.

De ce nu?

Doar avem doua picioare si cica am evoluat ca sa fim alergatori pe distante lungi. 

E complet adevarat ca pentru cei mai multi dintre noi, distanta lunga e maxim un maraton. 

Nu 5 maratoane plus o cursa de 10 km. 

Unul dupa altul. 

"Back to back". 

Sa fie... 

Sa ajunga la toata lumea...

221 de km este distanta pe care trebuie sa o parcurgi la UltraBalaton. Care (asa cum se ghiceste din nume) presupune inconjurarea intregului lac Balaton din Ungaria. Bine ca nu e Marea Caspica sau Lacul Victoria. Desi poate ca nu ar trebui sa ii dau idei lui Cipri...

Sunt oameni care fac distanta asta in echipe formate de la 2 pana la 13 participanti.

Si sunt altii care fac toata distanta singuri. Sau mai bine spus sunt oameni care incearca sa faca toata distanta singuri pentru ca an de an UltraBalatonul are o rata foarte mica de succes. In functie de cat de grele au fost conditiile meteo, au fost ani in care puteai numara pe degetele de la mana cati oameni au reusit sa termine cursa ( din cateva sute de inscrisi). Iar daca anii au fost mai blanzi, s-a ajuns pe la 20% rata de succes. In 2007 si pana in 2018 doar 393 de oameni au reusit sa termine cursa inainte de timpul limta. 

Din toate statisticile pe care le-am vazut, UltraBalaton nu parea deloc a fi o cursa usoara asa ca nu am fost deloc surprinsa cand Cipri a venit cu ideea sa participe la ea. 

Cipri nu are viteza. Nu o sa fie niciodata bun la cursele scurte si intense. Locul unde ii e cel mai bine e in cursele lungi si grele. Cu cat o cursa e mai lunga si cu conditii mai dificile, cu atat mai bine pentru el.

Nu e prima data cand Cipri si-a pus in cap sa faca o cursa care parea mult peste orice limita imaginabila pentru un om normal. Pentru ca indiferent cat ne-am incapatana noi sa credem ca nu e om normal, el chiar e la fel ca oricare dintre noi. Are un job full time, nu a facut sport de performanta in adolescenta, nu a facut sport mai deloc in adolescenta (ca sa fim sinceri), s-a apucat de alergat la 30+ de ani, nu e genetic "daruit" de la natura etc etc etc. Doar ca el nu se opreste la "asta e imposibil" ci inceaca mereu sa vada care e limita imposibilului. Daca ceva il face diferit fata de restul lumii, nu sunt calitatile fizice, ci este determinarea de care da dovada. In timp ce restul lumii concluzioneaza fara ca macar sa incerce ca ceva nu este realizabil, el se va pregati si va incerca sa isi dovedeasca contrariul.

Am scris "sa isi dovedeasca" pentru ca adevarul e ca niciodata nu concureaza cu ceilalti. Ci doar cu el insusi. De aceea este mereu in cautare de curse mai grele si mai grele si mai grele. Daca termina o cursa atunci inseamna ca nu aia e limita deci va cauta ceva si mai greu. Nu il intereseaza timpul. Ca dovada ca nu a mai alergat un semi maraton pe cont propiu, adica fara mine,  de vreo 8-9 ani deci nu stie cam ce timp ar putea sa obtina cu conditia fizica de acum. Ce il intereseaza e sa impinga limita a ceea ce credea ca poate face. Mai mult si mai mult si mai mult.

In 2012 abia reusea sa alerge 20 de km la cursa de 20 de km din Bruxel.
In 2016 alerga Marathon Des Sables - 251 de km in 5 etape.
In 2017 alerga nebunia de Ultra Trail Du Mont Blanc - 171 de km dintr-o bucata.
Mai devreme sau mai tarziu era de asteptat ca va trece la distante peste 200 de km.
Trebuia incercat.
Iar asta s-a intamplat anul asta la UltraBalaton.
In cazul in care va intrebati ce va urma. Apai UltraBalaton a fost de fapt cursa de calificare pentru o cursa si mai lunga si mai grea si mai rapida decat asta: Sparthatlon  cu 246 de km de terminat in sub 36 de ore.
Deci acum stiti unde ne gasiti in septembrie 2020. 

Ceea ce iubesc eu cel mai mult la cursele de anduranta e ca iti dovedesc ca de cele mai multe ori, imposibilul de doar in mintea ta.

Primul "episod" din seria UltraBalaton il gasiti aici.
Povestea efectiva a cursei e aici.

UltraBalaton prin ochii nevestei - Cel putin nu trebuie sa astept la final!

In week-endul trecut am trecut, destul de pe fuga, prin Trient - un satuc mic si "adormit" aflat la granita dintre Elvetia si Franta si pe care probabil ca l-as uita in cateva zile daca nu am fi construit o "prietenie" pe viata in noaptea de 2 spre 3 Septembrie 2017.

Sursa

Era o vreme de nu ti-ai fi dat nici cainele afara din casa: ploaie, frig, vant etc iar eu luasem pe mine efectiv toate hainele pe care le aveam in bagaj doar doar reusesc sa ies invingatoare in lupta cu gradele Celsius inexistente. Pentru ca timp de 2 ore (de la 22.00 pana la 24.00) am stat in picioare in fata biserici roz din Trient si am asteptat. Am asteptat pana mai aveam un pic si imi plesnea inima in piept de atata asteptat.

2 ore in care am stat in picioare, aproape nemiscata, si m-am uitat in lungul strazii ce traversa satul.

Fiecare lanterna care se vedea venind agale catre mine, era o speranta.

Si timp de 2 ore, a naibii speranta m-a tot amagit.

Era a doua noapte pe care Cipri o petrecea pe traseul de la Ultra Trail du Mont Blanc. Incepuse cursa vineri, 1 Septembrie, la ora 18.30 si Trientul era check-point-ul de la kilometrul 142. 

Pentru el: 142 de kilometri si 29 de ore de stat treaz si mers/alergat pe munti. 

Pentru mine: 142 de km si 29 de ore de facut griji.

Cum UTMB-ul are 171 de km, insemna ca dupa Trient Cipri mai avea inca 30 de km pana la finalul cursei asa ca se parea ca noaptea va fi lunga "and full of terrors" cum zice filmul. 

Dupa atatea ore pe munte, oboseala facea totul mult mult mai greu. Iar a doua parte a cursei s-a dovedit a fi un cosmar...pentru amandoi. 

Pentru el ca ii lua mult mai mult sa mearga distantele intre check ponturi si pentru mine ca stateam cu inima la gat sa il vad in check point-urile unde puteam sa il vad. 

Orice suporter de la cursele astea iti va spune ca are 3 timpi pe care ii calculeaza:

• Timpul obtimist - e timpul calculat cu o viteza cu care participantul poate ca a mers la inceputul cursei dar cu care nu mai merge de mult sau si mai rau timpul calculat cu viteza pe drum plat (viteaza aia cu care alearga 10 km cand vrea sa faca un "personal best").
• Timpul realist - e timpul calculat cu viteza de la ultimele check point-uri
• Timpul pesimist - e timpul ala pe care ti-ai dori sa nu il traiesti

Si ca orice suporter serios, te duci la check point cu cel putin jumatate de ora inainte de timpul obtimist. De frica sa nu il ratezi. Daca se intampla o minune si prinde aripi si trece in zbor Mont Blancul si tu nu il vezi aterizand? Ehhh? 

Stiu ca este complet nerealist dar ce e jumatate de ora cand cursa dureaza 30 - 40 de ore?

Mai bine sa fiu acolo decat sa ma trezesc ca se intampla ceva si nu ajung la timp. Aproape ca am trait-o si pe asta si s-a soldat cu plans in mijloc de drum. Deci mai bine sa fiu acolo mai devreme.

La fiecare cursa la care merg sa il sustin pe Cipri, ii tot spun ca ar fi trebuit sa faca si el curse de sprint nu de endurance. 

100 de metri de exemplu. 

Daca e cineva pe care invidiez, este prietena lui Usain Bolt. 

9.58 secunde de emotii si gata.

Nu 38 de ore cat a trebuit sa suport eu la UTMB. 

Pana si sotia lui Francois D'Haene (castigatorul UTMB) a trebuit sa stea cu inima cat un purice pentru 19 de ore.

Viata nu e dreapta. Va spun...

Mai mult ca sigur Francois D'Haene a batut recordul de la UTMB cu 2 ore pentru ca nevasta i-a zis ca daca iar asteapta 21 de ore la finish o sa ii faca cunostinta cu o tigaie.... 

In spatele fiecarul alergator the ultra de succes, se afla o sotie sau un sot care s-a saturat de asteptat mult la linia de finish.

O sa imi aduc aminte cele doua ore din fata bisericii din Trient pentru tot restul vietii mele pentru ca Cipri a ajuns la check point cu o ora intarziere fata de timpul pesimist. Iar cand trece ora cu timpul pesimist, va garantez ca orice om va incepe sa se gandeasca la toate lucrurile rele care s-ar putea intampla.

Si ce ar putea sa se intample rau cand esti prin Alpi, noaptea, traversand trecatori de peste 2000 de metri si tu esti nedormit de vreo 39 de ore dintre care 29 de ore au fost petrecute mergand nici mai mult nici mai putin de 142 de km?

Absolut nimic. Easy peasy. 

NOT!!!

Nu i-am zis niciodata lui Cipri sa nu participe la vreo cursa. Dimpotriva. Eu sunt " the enabler". Sunt prima "on board" cand mai are vreo idee nebuneasca. Pentru ca eu cred cu tarie ca viata e prea scurta ca sa o traiesti comod. Ca sa il citez pe Alex Hannod in "Free Solo" : "No one ever achieved anything by being happy and cozy, after all".  

Daca cursele de ultra il fac fericit, eu voi fi prima langa el. 

Dar urasc asteptatul din timpul cursei. 

Urasc sa nu stiu ce se intampla cu el. 

Urasc sa nu fiu acolo sa il sustin. 

Urasc sa nu am efectiv nici o putere.

Cand am auzit ca la Ultra Balaton ai posibilitatea, ca suporter, sa mergi cu bicicleta pe langa alergator pentru toti cei 221 de kilometri cat are cursa, mai ca nu l-am amenintat pe Cipri ca divortez daca nu ma inscrie sa fiu biciclistul lui. 

Nu prea i-a convenit la inceput. Pentru ca se gandea ca sunt o distractie prea mare de la cursa. Dar eram in stare sa ii promit si ca nu ma mai vait in viata vietilor noastre de hainele pe care si le lasa peste tot, doar doar sa ma ia cu el. Probabil ca asta ar fi fost chiar un argument mai puternic decat amenintarea cu divortul. Dar din fericire nu a fost nevoie de asa promisiune asa ca pot sa imi continui sarcina sacra de sotie, de a ma plange de sot.

Pe 11 mai 2019 la ora 07.00, cine era pe bicla gata de atac?

A fost mai greu? A fost mai usor decat sa astepti la check point? Va las sa ghiciti pana zilele viitoare cand va spun cum a fost pentru mine.

Al doilea"episod" din seria UltraBalaton il gasiti aici.
Povestea efectiva a cursei e aici.

Google Translate App - Instant camera translation

Acum doua saptamani eram prin Germania si in timp ce contemplam cu deosebit interes meniul numai in nemteste de la restaurant si incercam sa gasesc cuvintele care arata la fel ca in olandeza, observ ca un coleg isi scoate telefonul si se apuca sa ne spuna cam ce e de mancare.

Nu. Colegul meu nu invatase in doar cateva secunde sa vorbeasca nemteste. Ci folosea aplicatia Google Translate care are o functie salvatoare de vieti. 

Da...Da...Stiu ca exagerez dar totusi cand am vazut functia respectiva jur ca intregi coruri de ingeri s-au apucat sa cante pe langa mine.

Aplicatia Google Translate are o functie care se numeste "Instant Camera Translation" in care foloseste camera de la telefon ca sa traduca pe loc textul in fata caruia il pui.

Adica pe ecran apare in timp real varianta tradusa.

E magie. Va spun :)

Saptamana viitoare o sa va spun daca functioneaza pentru japoneza pentru ca voi fi pe meleaguri japoneze pentru o saptamana.

In concluzie : daca nu aveti aplicatia Google Translate nici macar nu stiti ce pierdeti.

Toata febra la maini facuta in timp ce "discuti" cu francezii si italienii. 

Detalii organizatorice - Islanda

O sa incerc sa fac un sumar al lucrurilor pe care le-am descoperit in timp ce am organizat calatoria noastra de 9 zile prin Islanda si mai apoi in timp ce ne-am plimbat pe acolo. Intrebari la care am tot cautat si noi raspunsuri si care am vazut ca se tot repeta si la alti calatori.

Ca intotdeauna o sa incep prin a aminti ca sunt pareri personale si reprezinta ceea ce ni se potriveste noua mai bine. Nu inseamna ca sunt general valabile pentru toata lumea. Deci luati acest blog fix asa cum e el - parere personala.

Cand este cel mai bine sa mergi?

Oricand ai timp. 

Inainte sa spuneti ca raspunsul asta nu ajuta cu nimic o sa incerc sa si explic. 

Desi am calatorit destul de mult prin lumea asta mare si devine tot mai greu sa fim impresionati, Islanda ne-a scos efectiv din papuci de uimire. Nu mi-am inchipuit nici un moment ca o sa imi placa atat de mult si nu mi-am inchipuit niciodata ca poate fi atat de diferita fata de ce am vizitat pana acum. Asa ca eu as merge oricand. Pentru ca indiferent de anotimp sunt convinsa ca Islanda are ceva de oferit.

Noi am ales sa mergem in luna martie pentru ca:

• speram sa vedem aurora boreala iar martie este o luna foarte propice, cel putin din punct de vedere statistic
• este inca iarna asa ca ai acces la cateva activitati foarte interesante , cum ar fi vizitatul unor pesteri de gheata (ce exista doar pe timpul iernii) sau mersul pe ghetar (care poate fi facut si vara insa gheata are deja "sun crust" deci nu e pe cat de albastru ti-ai dori) , dar fara sa ai zilele foarte scurte din decembrie-februarie si fara conditiile meteo foarte dificile din decembrie-februarie.
• inca mai ai peisajele de iarna dar cum ziceam fara zilele scurte si problemele de trafic sau meteo. Totul e alb. Arata ca in nordul din Game of Thrones . Nu intamplator tinand cont ca acolo s-a filmat Game of Thrones.
• este o luna low-season deci nu sunt multi turisti. In fiecare an Islanda primeste 14 milioane de turisti anual iar ei au 340 000 de locuitori. Unele luni (iulie-august sau decembrie-ianuarie) pot fi extrem de aglomerate. Ceea ce ii va stirbi mult din farmec.

Dar in mod clar imi doresc foarte mult sa merg acolo vara cand este totul verde. Insa nu as merge pe rutele foarte turistice (Golden Circle, parte de sud etc) ci as merge in parte de nord a tarii  sau in vestul mult mai putin umblat. Iar vara probabil ca as inchiria cu o caravana care sa imi dea mult mai multa libertate de miscare.

Masina inchiriata sau nu?

In mod clar - masina inchiriata. 

Transportul in comun este mirabolant dar inexistent cand iesi din capitala. Singurul mod in care poti vizita cate ceva, fara sa inchiriezi masina, e sa iei tururi de o zi sau mai multe zile. Si gasesti cate in luna si in stele asa ca nu lipsa de oferte ar fi problema. Ci faptul ca ai mult mai putina libertate iar Islanda este genul de tara unde iti doresti sa pornesti la drum si sa te opresti pe unde vrea sufletul tau. Peisaje de vis sa gasesc la fiecare pas si nu intotdeauna opririle planuite in tur sunt si ce iti doresti tu in momentul respectiv.

Daca bugetul nu e o problema insa condusul este, atunci cea mai buna solutie e un tur privat.

Tineti insa minte ca iarna nu e de joaca cu condusul prin Islanda. Daca nu esti obisnuit cu mersul pe zapada si daca nu ai nervii tari ca sa te descurci cu momentele cu vizibilitate foarte redusa, atunci poate ca iarna nu e un moment propice de inchiriat masina.

Ai nevoie de 4X4?

Noi am inchiriat o Dacia Duster 4X4 care a fost doar un pic mai scumpa decat un sedan si care, din punctul meu de vedere, a fost mai mult decat binevenita si utila. 

Pe iarna si daca vrei sa iesi un pic de pe drumurile asfaltate (ceea ce se va intampla cu siguranta) un 4X4 este foarte util.

Daca mergi vara si daca nu ai de gand sa iesi de pe Ring Road, atunci poti sa mergi cu ce vrei tu. Dar eu as lua un 4X4 pentru ca tentatia este mult prea mare ca sa iesi de pe Ring Road si sa vezi de aproape ghetarul ala care conform indicatorului este la 8 km dar pe un drum neasfaltat.

De unde am inchiriat masina?

Noi am folosit https://www.rentalcars.com/ ca sa cautam cea mai buna oferta. Este site-ul pe care il folosim aproape intotdeauna. Este un fel de "booking" dar pentru inchiriat masina.

Firma de la care am inchiriat efectiv masina este Procar.

Internet

Recunosc ca aici a fost o surpriza pentru noi - nu exista taxe de roaming asa ca poti folosi linistit data roaming pe telefon. 

Bani 

Cand am ajuns in aeroport am scos de la ATM echivalentul a 200 de euro ca sa avem niste rezerve de bani cash la noi. Insa poti plati peste tot cu cardul asa ca in ultima zi ne-am trezit ca mai aveam mai mult de jumatate din bani in portofel.

Cazare

Islanda nu cred ca este inca pregatita pentru valul de turisti care a dat navala asa ca oferta de cazare este oarecum limitata ceea ce inseamna ca si preturile sunt pe masura. O sa aveti supriza (neplacuta) sa vedeti ca in locatiile cele mai populare pana si o camera cu baie la comun costa peste 100 de euro (pentru 2 persoane). 

Ce ma bucura insa e sa vad ca nu se construieste nebuneste si fara cap. Da, mai apar hoteluri pe ici si colo dar nu sunt monstruozitati de sute de camere. Sunt frumos integrate in peisaj, cu un numar mic de camere si cu un impact cat mai mic asupra mediului.  

Preturile raman mari insa si farmecul de a avea o tara oarecum pustie, ramane.

Conditiile sunt insa bune, camerele curate, serviciile OK. Deci desi pretul e mare, nu pot sa ma plang pentru ce am primit. As putea sa povestesc cum e in San Francisco unde pretul e imens si conditiile sunt de speriat. Sau Tokyo unde abia de incapeam in camera si platisem 140 de euro pe ea. Islanda nu este asa.

Poate de aceea, pentru vara, caravanele sunt atat de populare. Daca as merge in vara si eu as inchiria una.

Hotelurile la care am stat noi le gasiti in "Planul pentru Islanda"  si despre toate am numai vorbe bune.

Aurorele boreale

Daca mergeti iarna, atunci in mod sigur veti merge la vanat de aurore.

Site-ul oficial care anunta prognoza pentru aurore pe ziua respectiva este:

https://en.vedur.is/weather/forecasts/aurora/

Daca prognoza este peste 3 si daca cerul este senin, atunci iesiti din casa. Ca cine stie...

Un site care descrie locuri interesante pentru pandit aurorele este acesta: 

https://happycampers.is/blog/iceland/best-places-to-see-the-northern-lights-in-iceland

Pe acelasi site veti gasi si alarmele meteo. Iar in timpul ierni, alarmele meteo sunt extrem de folositore pentru ca iarna din Islanda nu este ceva ce iei in gluma.

Cumparaturi (mancare)

In Islanda am gasit cateva restaurante absolut uimitoare si am mancat unele dintre cele mai bune mancaruri pe care le-am mancat vreodata. O sa revin cu un articole special despreasta.

Insa preturile sunt relativ mari si daca nu vreti sa mancati de 3 ori pe zi la restaurant atunci e important sa stiti pe unde gasiti magazine cu mancare pentru ca nu sunt chiar pe toate drumurile. Si s-ar putea sa aveti supriza ca cel mai apropiat sa fie la o ora de condus de voi.

O harta si o descriere gasiti aici:

https://iheartreykjavik.net/2013/07/the-ultimate-guide-to-food-shopping-in-iceland/

Bafta.

Cam atat cu sfaturile. De zilele viitoare vin si fotografiile cu ce am vizitat. Promit!

Planul pentru Islanda

2018 a fost un an foarte zgarcit in numarul de calatorii pe care ni le-a oferit. Din mai 2018 (cand am fost in Brunei si Borneo) si pana in martie 2019, nu am avut decat o singura vacanta mai lunga - 10 zile in Oman. 

Prin decembrie incepusem deja sa imi pierd orice rabdare. Cipri muncea deja de cateva luni cate 7 zile pe saptamana iar eu la munca eram ca un inecat care incerca sa se prinda de cel mai mic pai. 

Pentru mult timp ne-am razboi cu un buget aproape inexistent din cauza unei investitii imobiliare care ne-a golit pana si pusculita cu maruntis. 

Apoi cand bugetul si-a mai revenit a inceput sa fie timpul cel care lipsea.

De fiecare data cand planuiam ceva, aparea cate o problema care ne facea sa renuntam la cumparat biletele. 

De fiecare data cand intrebam la munca daca e OK perioada in care vrem concediu, ni se spunea ca nu. 

Nimic nu reusea sa se lege.

Pana la urma am decis ca nu conteaza cine ce zice, in martie mergem undeva si basta. Nu moare nimeni daca plecam 9 zile intr-un concediu. Si in mod sigur firmele unde prestam nu vor da faliment fara prezenta noastra mirabolanta.

Dar unde?

Problema cea mai mare era durata calatoriei. Initial ne-am uitat la ceva de trei saptamani intr-o locatie cu soare si caldura. Dar trei saptamani era imposibil sa primim concediu in luna martie. Asa ca ne-am reorientat catre ceva mai aproape de casa. Un loc unde as fi avut sansa sa vad ceva ce mi-am dorit sa vad intreaga viata - aurora boreala.

Dupa o scurta analiza si comparatie Norvegia vs Finlanda vs Islanda a treia a iesit, fara nici un pic de dubiu, castigatoare.

Deci Islanda sa fie. 

Cu biletele in buzunar, m-am pus pe citit sa vad cam ce am putea vizita. Si cu cat citeam mai mult cu atat devenea mai dificil sa reusesc sa fac un traseu care sa incapa in doar 9 zile. Ajunsesem chiar sa cred ca fotografiile de le vad pe net, sigur sunt trucate. Nu are cum sa fie totul atat de frumos. Sigur e trucat. Numai Game of Thrones e de vina. Ei cu filmarile lor din Islanda...

Dar incet incet am reusit sa fac o selectie si mai jos e planul de atac. 

Ziua 1. 16 martie (sambata)

Traseu: Aterizare in Reykjavik, inchiriat masina, transfer catre peninsula Snaefellsnes.

De vizitat: Mount Kirkjufell

Cazare: Grundarfjordur Guesthouse and Apartments (Hlidarvegur 15, 350 Grundarfjordur, Iceland)

Ziua 2: 17 martie (duminica)

Traseu: Ólafsvík -  Hellissandur -Farul Svörtulof - Plajele Djúpalónssandur and Dritvík - Pestera Vatnshellir - Arnarstapi & Hellnar

De vizitat:  Pestera Vatnshellir

Cazare: Arnarstapi Hotel (Arnarstapi, 350 Arnarstapi, Iceland)

 

Ziua 3- 18 martie (luni)

De vizitat : hiking Snæfellsjökull Glacier

Cazare: Arnarstapi Hotel (Arnarstapi, 350 Arnarstapi, Iceland)

 

Ziua 4 – 19 martie (marti)

Traseu: Rauðfeldsgjá - Bjarnarfoss - Búðahraun - Ytri-Tunga - Langaholt - Thingvellir

Cazare: Lake Thingvellir cottages (Heiðarás, 801 Þingvellir, Iceland)

 

Ziua 5 - 20 martie (miercuri) 

Traseu: Thingvellir - Gulfoss - Geyser - Hveragerði

Cazare: Reykjadalur Guesthouse (27 Heiðmörk, 810 Hveragerði, Iceland)

 

Ziua 6 – 21 martie (joi)

Traseu:  Hveragerði - Seljalandsfoss - Skógafoss - Jökulsárlón Glacier Lagoon

Cazare: Gerdi Guesthouse ( Gerði, 781 Gerdi, Iceland)

Ziua 7 –  22 martie (vineri)

Traseu: Gerdi- Vik

De vizitat: Hike ghetarul Vatnajökull din Skaftafell

Cazare: Puffin Hotel Vík (Víkurbraut 26, 870 Vík, Iceland)

Ziua 8 –  23 martie (sambata)

Traseu: Vik -Reykjavik

Cazare: Puffin Hotel Vík (Víkurbraut 26, 870 Vík, Iceland)

Ziua 9 - plecare