Peru-Lima

Dupa 12 ore de stat in avion am ajuns in cele din urma in Lima. Pentru noi Peru a fost prima calatorie in America de Sud. De fapt a fost prima calatorie mai lunga la o distanta asa de mare de casa. Eu am fost in Egipt iar Cipri in Malaezia dar  nu pentru o vacanta atat de lunga. Asa ca nici nu va puteti inchipui fetele noastre in taxiul care ne luase de la aeroport :) Orasul ca orasul, dar traficul era de-a dreptul impresionant. Ca masinile aratau ca luate de la dezmembrat si ca oamenii faceau trei benzi pe sosea cu doua benzi este una dar atitudinea extraordinar de relaxata a soferilor facea toti banii.
Sa explic.
Ce faci de exemplu cand il vezi pe unul ca aproape ca intra cu masina lui  in masina pe care o conduci si claxoneaza ca disperatul sa te dai desi tu aveai prioritate? Raspunsul este clar: te faci ca nu il vezi asa cum se face si el ca nu te vede si continui ca si cum nimic nu este pe cale sa se intample in speranta ca si el are frane.
Sau vrei sa faci dreapta venind pe o sosea cu doua benzi pe sensul tau. Pe care banda te incadrezi? Evident pe a doua. Trebuie doar sa fii suficient de rapid incat sa treci inaintea celorlati de pe prima banda.
Si evident ca nu exista ideea de prioritate. In prima zi eram foarte uimiti ca se claxona continuu. Apoi am inteles de ce. La intersectie nu opresti sa cedezi trecerea  sau pentru ca este coloarea rosu (semaforul are doar caracter decorativ acolo) ci intri cu viteza in intersectie si claxonezi ca sa ii atentionezi pe ceilalti participanti la trafic ca vii. 
Iar statia de autobuzul este intotdeauna pe trecerea de pietoni in speranta ca poate pietonul nu mai trece strada ci se hotaraste subit sa foloseasca transportul in comun. Ca tot am ajuns la transportul in comun: In Lima nu exista numere la autobuz, sau statii, sau pancarede cu destinatia sau firme de transport exista doar un microbuz proprietate privata cu un sofer preocupat sa conduca in stilul peruan descris mai sus si un nene sau tanti care striga destinatia. Daca nu intelegi ce striga este problema ta: mergi pe jos ca ei oricum nu vorbesc engleza :)
Sa revenim la partea turistica: in Lima in principiu sunt trei zone care merita vizitate: Lima Centro, Miraflores si Baranco. Noi am avut hotelul la nici 300m de piata centrala (Plaza de Armas) asa ca am inceput cu vizitatul de acolo.

Catedrala si Palatul arhiepiscopal

Palatul guvernamental

Alte laturi ale pietei

Celebrele balcoane de lemn

Ce este uimitor la acest oras este ca mergi pe niste strazi prapadite de iti este si frica sa mai inaintezi si deodata te trezesti intr-o piata foarte cocheta sau langa niste cladiri cu un farmec aparte. Practic in piata centrala numai cladirile ce dau inspre piata sunt ingrijite si frumoase, imediat in spate cladirile parca stau sa cada. Cum se poate vedea in poza de mai jos:

Din piata centrala ne-am deplasat catre cartierul chinezesc (Barrio Chino). Sosirea chinezilor in Peru a  inceput in 1849 ca urmare a cereri mari de forta de munca pe plantatiile de zahar si in "minele" de guano  In prezent in Peru locuiesc 1.6 milioane de chinezi iar cartierul chinezesc din Lima este unul din cele mai mari din America latina. Restaurantele lor, numite chifas reprezinta una dintre atractiile Limei, asa ca am planuit sa luam pranzul acolo. Inainte insa de a ajunge Cipri a vrut neaparat sa incerce o delicatesa de pe marginea strazii :)

Si cum porcul nu a fost de ajuns am intrat si prin piata sa vedem ce au ei si noi nu avem.
Lui Cipri i-au placut cel mai mult gainile care isi asteptau cumparatorii:

 Eu insa am trecut repede peste raionul de carne unde nu era de mancat nimic ce noi nu mancam (doar porcusori de guinea dar asta vine mai tarziu) si am mers la fructe unde erau destule noutati:

Iar preferatele mele au fost capsunile gigant. stiu ca si noi avem capsuni dar alea erau mai bune si mai mari.

 Odata ajunsi in cartierul chinezesc la restaurantul recomandat in ghidul Lonely Planet am dat piept pentru prima data cu problema limbii. Noi nu vorbim spaniola iar ei nici o limba in afara de spaniola si mandarina. Asa ca tot ce stiu este ca eu am manat porc si Cipri a mancat vita dar procesul de alegere a fost la o totala intamplare, pe principiul care suna mai bine :) Dar a fost foarte bun si foarte mult. Pt ca nu am stiut ce inseamna aperitivele pe care le-am cumparat si ne-am ales cu de doua ori mai mult decat puteam manca.
In a doua zi a prezentei noastre in Lima am hotarat sa mergem in Miraflores, care este un cartier pe malul oceanul cu ceva mai mult stil decat ce am vazut noi in centru. Inarmati cu rabdare, o harta buna si pantofi lejeri am plecat din centru spre Miraflores. Toti cei care au fost in Lima si aud aceasta fraza se tavalesc pe jos de ras. De ce? Pai este ceva distanta de la centru pana la ocean. Nu sunt novice in a citi harti dar de data asta am cam subestimat cat avem de mers :) Ne asteptam la o ora de mers pe jos pana la parcul Kennedy dar a fost cam 1.45 pana la parc si de acolo inca 15 minute pana la ocean (iar noi mergem cam cu 6 km pe ora in general deci nu prea a fost pas lejer de plimbare).  La un moment dat am intrat pe o strada lunga care stiam ca ne duce pana la parc. Cand ne-am uitat prima data la numerele caselor eram pe la 300 iar cand am terminat strada eram la 8000. Ideea este ca la un moment dat ni se facuse atat de foame incat ne-am oprit la o benzinarie si am mancat ceva si apoi ne-am continuat drumul :)
Dupa lupte seculare am ajuns si la ocean (Pacific):

Iar Cipri a hotarat subit ca el face baie desi vremea parca indemna la altceva. Pe masura ce ne apropiam de apa a hotarat ca face surfing. Asa ca pentru 20 de dolari si mult curaj a inchiriat costumul si placa si pe un nene sa il invete si intr-o clipita deja statea in picioare ca un profesionist:

Sper ca nu m-ati crezut ca a mers asa repede. In realitate nu a fost chiar atat de usor si-a luat ceva mai mult timp sa invete si imi amortise mana asteptand cu camera pregatita marele moment dar asta nu ia cu nimic din mandria ca a reusit sa stea in picioare pe placa...chiar de doua ori. (dar prima data a cazut atat de repede ca nu am resusit sa fac poza :))
La intoarcere am hotarat sa luam un microbuz pana in centru ca doar ce ne invatasem minte ca mersul pe jos dureaza cam mult. Iar asta s-a dovedit a fi o adevarata aventura pentru ca nu intelegeam deloc ce striga oamenii aia. Asa ca ne-am urcat intr-un autobuz si am hotarat ca atata timp cat merge drept pe strada cea lunga suntem OK daca faca stanga sau dreapta coboram. Intre timp am mai reusit sa pricem si celelalte doua cuvinte pe care le striga: Wilson si Tacna (noroc cu harta) si asa am ajuns pana la 10 min de mers pe jos de hotel. In imagine soferul nostru de autobuz:

Ca si precizare: numele de strazi scrise pe marginea autobuzului nu se potrivesc cu destinatiile reale la care acel autobuz si ajunge.

Noi ne-am distrat foarte mut in Lima pentru ca are un mod cu adevarat haotic de a functiona insa in nici un caz nu se poate compara cu ceea ce vezi in restul tarii. Este doar un oras in care te opresti pentru ca acolo te aduce avionul dar daca nu il vizitezi nu pierzi prea mult.

Mai multe poze gasiti pe Picasa:
http://picasaweb.google.co.uk/strejac/PeruLima#

Informatii practice:

•  Cazare: Hostal Bonbini 

http://www.hostalbonbini.com/en/hostal.html
Este un hotel de trei stele aflat chiar in centrul orasului,cu camere destul de mari, acces la internet si un mic dejun de tot rasul. Am platit 35 de dolari pe noapte pentru doua persoane.
Per total noi nu am fost foarte multumiti de el si daca ar fi sa mai merg in Lima in nici un caz nu as sta acolo. Cred ca as alege mai repede un hotel in Miraflores.

• Transportul in comun

Dupa cum am precizat transportul in comun in Lima este o adevarata aventura dar daca te obisnuiesti cu el este foarte rapid si extraordinar de ieftin. Biletul este 2 soles parca, adica cam 0.66 dolari.In cazul in care nu ajungi sa pricepi tainele transportului in comun poti lua taxiulcare este destul de ieftin dar aici intervin discutiile interminabile despre cat de sigur este si cum sa alegi companiile cele mai OK. Noi am platit de exemplu 18 dolari pentru taxiul de la aeroport la hotel si este ceva de mers.

• Mancarea

Mancarea in Peru este foarte ieftina; atat cea cumparata de la supermarket cat si cea cumparata de la restaurant.
In general am platit pe o masa la restaurant pentru doua persoane cu tot cu bautura cam 50-60 de soles, adica 18-21 de dolari.
Restaurantul nostru preferat a fost Chifa Capon in cartierul chinezesc unde am mancat mult si bun desi nu am stiut ce macam :)

Fast food ul tipic peruan este: pollo a la brasa, adica pui la rotisol cu salata si cartofi prajiti. Care costa 11 soles (4 dolari) pentru un sfert de pui si un munte de cartofi prajiti.

Este de recomandat sa nu mergi sa mananci la orice restaurant iti iese in cale pentru ca s-ar putea sa ajungi sa faci cunostinta cu sistemul medical peruan. Sunt foarte multe solutii ieftine pentru a manca insa mahjoritatea nu sunt de recomandat asa ca mai bine mergi pe recomandarile din ghid sau ale cuiva care stie bine orasul. Intr-un alt grup cu care ne-am intalnit, 5 persoane au avut foarte mari probleme cu stomacul si dupa o vizita la spital erau in perioada in care mancau numai de la McDonalds si este pacat sa ratati toate bunatatile traditionale.