Peru-Pisco & Huacachina

Imediat dupa plimbarea cu barca catre insulele Ballestas, am pornit catre Pisco, un orasel din apropiere, unde trebuia sa vizitam o podgorie si sa vedem cum se prepara bautura traditionala peruana ce poarta acelasi nume: pisco.
Pisco asta este precum tuica la noi. Procedeul de obtinere este exact acelasi diferenta este ca se face numai din struguri. Se distilieaza o singura data si pastreaza numai bautura ce are undeva la 36-38° (parca). Nu-mi mai aduc aminte foarte bine detaliile pentru ca la urma urmei cea mai importanta parte a fost degustarea :)
Si cred ca cel mai fericit a fost cel responsabil sa ne explice procesul degustarii pentru ca dupa cateva grupuri era de o veselie nemaipomenita :)

In imagine sunt victimele nostre: ceva tipuri de vin, multe tipuri de pisco si chiar si ceva crema de ciocolata si pisco. Sa precizez ca nu mancasem inca de pranz iar micul dejun a fost infamul mic dejun peruan: doua painici mici mici, gem, unt si suc de proaspat de fructe? Ce bucurie a fost la noi in autocar pana la oaza nici nu va inchipuiti.
La plecare ne-am cumparat doua sticle de pisco: una pt colectia lui Cipri si una pentru consum si ne-am pregatit pentru lupta cu desertul pentru ca dupa Pisco (orasul nu bautura) in turul nostru urma o oaza din desertul Ica, numita Huacachina. De departe ziua asta foat una dintre preferatele noastre. Oaza ca oaza ca era frumoasa dar am mers cu buggy-ul pe dune si am facut sand boarding si am facut un gratar in desert si am si dormit sub cerul liber acolo. Foarte frumos a fost.
Sa purcedem deci la explicatii.
Aceasta este oaza noastra:

In jurul lacului sunt destul de multe hoteluri in care majoritatea turistilor isi petrec noaptea cand vin in vizita (nu si noi) si tot ateatea restaurante insa se pare ca nu toate de recomandat. Hotelul la care ne-am lasat noi bagajele peste noapte si la care am si luat masa a fost unul dintre cele buna insa nu imi mai aduc aminte numele. Cu aceasta ocazie am incercat o alta mancare specifica peruana: lomo saltado (sau lomo salado conform unora :) stiu ei cine).

 

Am mai incercat aceeasi mancare de inca trei ori si de fiecare data a aratat altfel si a avut oarecum alt gust. In principu este carne cu ceapa (evident), cartofi prajiti (evident) si orez (la fel de evident). In Peru este un obicei sa servesti cartofi prajiti si orez ca si garnitura la acelasi fel de mancare in acelasi timp, ceea ce ar face orice belgian sa ridice o spranceana in semn de neintelegere :)
Bautura galbena pe care o vedeti pe masa nu este nimic otravitor sau de provenienta dubioasa ci o bautura carbogazoasa numita Inca Kola. Daca vreti sa stiti cum ar fi un suc cu gust de guma de mestecat (Turbo) atunci Inca Kola este raspunsul.
Imediat dupa masa (foarte mare greseala) am plecat cu buggy urile pe dunele de nisip din apropiere. Nenea soferul nostru a condus intr-un fel care ne-a adus pe toti, rand pe rand in functie de curajul fiecaruia, la disperare. Desi infricosator a fost extrem de amuzant. Se stie doar ca adrenalina reduce IQ-ul :) Noroc ca ne mai opream pentru poze :)

Cineva trebuia sa se catare pe acea duna.

Apoi a fost randul tuturor

Pentru sand boarding lucrurile erau foarte clare: soferul alegea o duna cu o panta infioratoare, ne dateam cu totii jos din masina, iar fetele faceau o fatza cum nu va puteti inchipui vazand pe unde trebuie sa cobori stind pe burta pe o placa de lemn data cu ceara  pentru viteza si care avea doar niste chestii din material de care sa te tii.  Dar daca trebuie trebuie:

La plecare incercand sa-l conving pe sofer sa nu imi dea nici un impuls

Oricum eu franam de zor

Vedeti oamenii aceea mici ca niste furnici? Pana acolo trebuie sa ajung.

Pe aproape

Din varii motive la Cipri a mers mai usor decat la mine dar pana la sfarsit am devenit expert si am fost prima fata care a reusit la ultima duna sa ia si o curba :)

La inceput a franat si Cipri

La urmatoarele dune a renuntat. A se observa picioarele ridicate de pe nisip (picioarele sunt frana)

Prin urmare mergea prea repede ca se reusesc sa fac multe poze

Dupa atata adrenalina am stat un pic sa ne relaxam si sa fim romantici (siguuuuuuuuuuuur ca daaaaa) admirand apusul soarelui:

Odata cu apusul soarelui a venit insa si frigul si multumesc inca o data celor care m-au convins sa dau mai mult pe sacul de dormit pentru ca si-a facut datoria din plin. Cred ca am fost singura persoana care nu s-a vaitat de frig in noaptea aia.

Si doar nu credeati ca nu mai vorbesc de mancare. Pai sa va arat  gratarul organizat pentru noi de soferul buggy ului si inca trei angajati ai firmei de la care am luat turul (Desert adventures):

Iar carnea a venit acompaniata evident de pisco. De data asta pisco amestecat cu cola. Pe care cu succes l-am termiat destul de repede pentru ca singurele jocuri care ne-au nevit in minte pentru a face timpul sa treaca mai repede au fost jocuri cu pedepse de baut :)
Sincer 30 august a fost o zi de vis. Am avut in aceeasi zi Ballestas, Pisco si plimbarea in desert si ne-am bucurat de toate mai ceva ca niste copii mici.

PS: Nisipul ala ne-a urmarit apoi pentru toata vacanta ca si dupa cateva saptamani mai gaseam nisip pe te miri unde: haine, incaltaminte, sac de dormit....

Mai multe poze:
http://picasaweb.google.co.uk/strejac/PeruDesertGratar#
http://picasaweb.google.co.uk/strejac/PeruPisco#