Xi'an

Dupa o calatorie cu trenul total lipsita de evenimente, am ajuns in zori de zi in cel de-al doilea oras din China pe care il vizitam: Xi’an.

Nu numai atunci cand calatoresc, sosirea intr-un loc nou imi creeaza o stare destul de inconfortabila. Nu imi place faptul ca nu reusesc sa ma orientez usor, ca nu cunosc strazile, ca nu cunosc mersul lucrurilor etc. In momentul in care ma cazez si cer ceva informatii la receptie si ma dumiresc cum ajung la principalele obiective turistice si am niste harti detaliate la indemana, incep sa ma relaxez si sa ma bucur de ceea ce am in jur. Insa primele momente intr-un loc nou imi sunt intotdeauna destul de antipatice.

Unul dintre tertipurile pe care le folosesc pentru a trece cat mai repede peste senzatia neplacuta de stinghereala creata de locul nou este sa aranjez un transfer de la gara/aeroport la hotel. Mai ales ca nu imi place deloc sa iau taxiul de la aeroport sau gara spre locul de cazare pentru ca de cele mai multe ori taximetristii din aceste locatii te privesc doar ca pe un « portofel umblator« si nu stiu cum sa profite mai tare de faptul ca inca nu te-ai dezmeticit bine si te pot pacali usor. Mai bine platesc mai mult si iau transferul asigurat de obicei de hotel decat sa iau taxiul sau sa ma invartesc aiurea schimband zece mijloace de transport in comun (daca este usor de ajuns cu transportul in comun il aleg pe acela insa in China am invatat ca nu exista zi fara sa te ratacesti si prima zi este chiar mai bogata in astfel de experiente J ).

Asa se face ca in momentul in care am fost contactata de cei de la hotel sa se ofere sa ne astepte (gratis) la gara in dimineata in care ajungem, am devenit pe veci fanul lor si mi-am dat seama a fugit pe apa sambetei obiectivitatea mea si ca ii voi place indiferent de ce s-ar intampla la cazare.

Din fericire insa nu a fost nevoie sa le iert nimic prin lipsa iar hotelul s-a dovedit a fi o alegere foarte buna asa ca il recomand cu mare caldura tuturor :

http://www.hostelxian.cn/

Camerele sunt foarte curate, foarte spatioase si cu niste bai destul de ciudate dar cu care ne-am mai intalnit si mai tarziu in China (peretele despartitor dintre baie si camera este din sticla deci vezi ce face persoana care probabil si-ar dori sa fie in intimitatea baii). Curtea interioara este extrem de frumoasa si iti poti petrece vremea jucand tenis de masa, mangaind pisicile sau pur si simplu lenevind cu o bautura in fata. Si nici restaurantul nu este mai putin de laudat. Am mancat la ei in fiecare zi si am ramas placut impresionati de ceea ce am incercat.

Restaurantul hotelului

Sa ne reamintim ca suntem la doi pasi de Armata de teracota



O lanterna cum mi-as dori si eu...



Dar destul cu laudatul si sa revenim la cum ne-am petrecut noi timpul in Xi’an.

Odata ajunsi la hotel, ne-am abandonat bagajele si am mers sa ne cumparam o tona de fructe de la un magazin din apropiere si sa incercam sa ne cumparam si o cartele telefonica. Evident ca pentru cartela telefonica am plecat caine sur la vanatoare fara nimic scris pe hartie de la hotel si ne-a fost imposibil sa mimam ca vrem o cartela telefonica de 100 RMN. Am facut noi ca toate maimutele vreo zece minute dar omul din partea cealalata a tijghelei nu schita decat amuzament la vederea semnelor nostre disperate. Asa ca am renuntat si am decis ca e mai simplu sa ne folosim de Skype si atat. Dar inca ma mai gandesc cum ar trebui mimata corect o cartela telefonica …..poate o sa am nevoie iar de asa ceva in calatoriile viitoare. Ar trebui sa se faca un studiu pe tema asta. Deci sa ii anuntam pe cercetatorii britanici sa ne ajute.

Dupa ce ne-am umplut stomacul cu fructe si am facut gimnastica de inviorare dand din maini la magazinul de telefoane, ne-am hotarat sa fim un pic sportivi si am mers pe zidul ce inconjoara orasul ca sa inchiriem o bicicleta si sa facem un tur de recunoastere.

Orase inconjurate de zid am mai vazut noi si prin Europa. Si de fiecare data mi-a placut plimbarea pe zid. A se vedea postul meu despre Romantic Road. Dar nimic din ce am vazut pana acum nu ne putea pregati pentru imensitatea de zid din Xi’an. Comparativ cu cei 12 metrii inatime, 12-14 metrii latime la varf si 14-18 metrii latime la baza ai acestui zid, ceea ce am vazut in Germania parea desprins dintr-un parc miniatural. Dar evident ca nu se putea face exceptie de la regula ca in China totul este imens. Totul este construit la alta scala decat suntem noi obisnuiti.

La intrare

Destul de lat zidul asta...

Si iaca suntem si sus

Un pic mai mare decat ce stim noi...

Cipri - mandru posesor de bicle

Eu in zbor pe bicicleta

O poza...cu smog...

Mai si cobori...

Aproape de final.

Dupa ce am depus atata efort pedaland pe zid nu puteam face altceva decat sa ne apucam de cautat mancare, asa ca incet incet ne-am deplasat catre Cartierul musulman unde strazi intregi pline cu magazine care mai de care mai diverse iti ofera tot ce ai putea visa.

Ne-am infruptat cu multa pofta din niste lychees si niste prajituri specifice (majoritatea cu o umplutura facuta din curmale) si am pornit mai departe la explorat.

Prin cartierul musulman

Prin cartierul musulman

Prin cartierul musulman

Prin cartierul musulman

Lychees

Prajiturici

Paine cu model

Fast food ...chinezesc

Oua de prepelita pe bat

O ceva...nu stiu ce...

Asta pare a fi untura dar nu sunt deoc sigura

Si ceva mai serios in cazul in care numai parjituricile nu sunt de ajuns.

Ne-am aruncat intr-un taxi si am pornit catre Big Goose Pagoda, care era trecut prin toate ghidurile drept cel mai important obiectiv turistic din oras. Si nu am fost deloc deceptionati de ceea ce am vazut.

Bog Goose Pagoda

Fantanile din fata pagodei

Vedere de aproape

Prin curtea pagodei.

Dupa ce am admirat pe saturate pagoda, am plecat sa cautam un taxi care sa ne duca inapoi la hotel. Problema este ca pentru a ajunge de la Big Goose Pagoda la 7 Sages (adica aproape de gara) ai de traversat tot centru orasului. Iar ora la care noi aveam aceasta dorinta era cea a unui trafic infernal pentru ca oamenii plecau de la munca spre casa. Asa ca nici unul dintre taximetristii pe care am reusit sa ii gasim liberi nu a vrut sa mearga in directia aia. Iar prin limbajul semnelor e mai greu sa fii atat de convingator incat sa ii schimbi hotararea unui om.

In ajutorul nostru a sarit o tanara foarte draguta si foarte cocheta si cel mai important vorbitoare de limba engleza care a decis sa ne ajute sa gasim un taxi sau macar un autobuz care sa ajunga unde vrem noi. Intr-o tara precum China, gasirea unui vorbitor de limba engleza este ca o mana cereasca. Ajutorul si prezenta unui astfel de om este cel mai nepretuit lucru la care ai putea avea acces pentru ca iti deschide usii si posibilitati nebanuite.

Si cum stateam noi de vorba cu ea, am ajuns sa spunem si de unde suntem : Romania. Si imediat o vedem ca se schimba la fata si ne spune (la fel de uimita cum am ajuns sa fim si noi imediat) ca ea studiaza in Romania si ca era de fapt doar in vacanta acasa in Xi’an.

Concluzia este ca indiferent cat de mare ti-ar pare lumea, tot nu este asa de mare pe cat crezi.

Nu numai ca am gasit o persoana care vorbea englea, dar am gasit o persoana care atunci cand nu oprea taxiul spune cate un: “Naspa” J

Am avut destul de mult de munca pentru a gasi un taximetrist dispus sa ne duca pana la gara, dar intr-un final am fost victoriosi. Si pentru a ne recompensa pentru reusita si pentru orele lungi de batut orasul in lung si in lat, ne-am rasfatat cu o masa copioasa la restaurantul hotelului si muuulte beri reci reci reci.

Ametiti de berile mai sus mentinate, ne-am retras destul de repede la culcare pentru ca maine ne asteapta inca o zi mare : mergem sa vedem Armata de teracota.