Motivul pentru care am venit in Xi’an nu a fost orasul in sine (desi plimbarea prin oras chiar ne-a placut foarte mult) ci pentru ceea ce se afla in imediata lui apropiere: Armata de teracota.
Am citit despre ea in cartile de istorie, am vazut documentare, am facut fotografii si articole, am auzit povesti si iaca a venit si timpul sa dau ochi in ochi cu celebrii osteni prospat scosi de sub pamant.
Exista nenumarete optiuni pentru a parcurge distanta de la oras pana la situl arheologic : poti lua un tur privat, unul public, poti inchiria o masina cu sofer, poti merge cu taxiul sau pur si simplu poti lua unul dintre foarte desele autobuzele turistice care pleaca de langa gara. La cat de multi turisti chinezi isi doresc sa viziteze locul asta, nici nu este de mirare ca orice forma de transport care iti trece prin cap, este cu siguranta posibila.
Noi, dupa ce am analizat bine oferta de preturi, am hotarat ca cel mai bine mergem cu autobuzul. Mai ales ca hotelul nostru era la doi pasi de statie.
Un lucru pe care l-am observat in China este ca atunci cand cineva iti explica ce traseu trebuie sa urmezi pentru a ajunge din punctul A in punctul B nu se foloseste de indicatii gen: faci stanga, faci dreapta etc. Ci iti spune sa mergi spre sud, apoi a doua strada la vest, apoi a enspea strada la est si tot asa. Pentru cineva ca mine ce nu are idee nici de unde rasare soarele, auzul indicatiilor cu puncte cardinale mi-a ridicat parul pe spate mai ceva ca motanului nostru Eloi cand il vede pe vecinul lui cainele lup. Dar foarte repede m-am prins ca strazile sunt in unghi drept deci este foarte usor sa te indrepti in directia care trebuie si ce este cel mai important : telefonul nostru are busola. Deci dintr-o data am devenit maestrii in ale descurcatului pe taramuri chinezesti (nu chiar maestrii ca tot ne-am ratacit in fiecare zi…dar rata succesului a crescut simtitor).
Evident ca si in Xi’an se aplica exact aceeasi regula si la hotel ne-au explicat foarte clar ca autobuzele pleaca de pe latura estica a garii. Chiar daca gara este imensa, folosind busola/telefon am ajuns imediat unde trebuie si intr-o clipita eram urcati in autobuz si plecati spre Armata. Autobuzele pleaca la intervale foarte mici de timp si practic nu astepti mai mult de 5 minute la coada.
Spre marea nostra uimire (ne asteptam ca macar aici sa fie altfel, fiind un loc atat de celebru) cei care umpleau autobuzele erau in continuare aproape numai chinezi si aproape deloc vestici. La dus am fost singurii vestici din autocar iar la intoarcere am fost vreo patru. Nici pana la sfarsitul excursiei nu mi-am dat seama de ce sunt atat de putini turisti straini in China. Sa fie oare pentru ca se sperie la gandul ca nimeni nu vorbeste engleza ? Sau pentru ca preturile sunt foarte departe de ceea ce gasesti in Asia de Sud-Est ? Sau pentru ca este atat de mare tara si bugetul iti explodeaza cand te apuci sa adaugi biletele de avion care sunt destul de piperate ? Sau poate sunt toate la un loc. Totusi mi se par mult prea putin turisti straini pentru o tara atat de bogata in obiective turistice.
Sa revenim totusi la calatoria nostra. Odata ajunsi la Armata de teracota am fost intampinati de cativa ghizi care isi ofereau serviciile si dupa o negociere foarte scurta am ales o doamna foarte simpatica ce a avut foarte mare rabdare cu noi si care ne-a dat destul de multe detalii interesante. Singura problema a fost tot cea de comunicare pentru ca de multe ori a trebuit sa o rugam sa repede si de trei ori, engleza ei fiind o lecuta mai greu de inteles, dar pana la sfarsit ne-am descurcat cu brio sa ne intelegem.
In general noua (mai mult mie) ne place sa luam ghizi cand vizitam astfel de locuri pentru ca asa cum e de asteptat (de gasesti un ghid bun) inveti destul de multe lucruri noi dar cel mai important auzi parerile unui om care a avut acces la alta informatie decat tine si care are de multe ori niste perceptii diferite asupra lumii si istoriei. Este un exercitiu foarte interesant si mai mult din punctul asta de vedere pretul platit pentru ghid mi se pare ca se merita cu prisosinta.
Pana in prezent au fost descoperite sapte gropi adapostind soldati, dintre care numai trei sunt deschise pentru public si sunt numerotate in ordinea descoperirii de la 1 la 3.
Turul nostru a inceput cu Pit Nr. 2, care este considerata de specialisti drept incinta cea mai spectaculoasa dintre cele trei. Motivele care stau la baza acestei idei sunt printre altele: formatiile de lupta mult mai complexe decat in Pit Nr. 1 si faptul ca soldatii sunt mult mai diversi (diferite forte armate). Estimativ se pare ca sunt peste 80 de care de lupta si peste 1300 de soldati si cai. Din punct de vedere al unui nespecialist ca mine Pit Nr. 2 este inca un mister si de aceea impresioneaza poate prea putin fata de Nr. 1. In prezent nu se lucreaza la escavarea si reconstruirea soldatilor, iar ceea ce vezi este situl arheologic in forma lui primara : cu soldatii inca acoperiti de pamant. Totusi chiar si fara sa vezi celebrele siruri de soldati (ca in Pit 1), simpla dimensiune a sitului arheologic este greu de ignorat. In plus faptul ca vezi cum arata « Armata de teractota » atunci cand e descoperita, te face sa intelegi cata munca este in spatele acestei reconstructii.
Am citit despre ea in cartile de istorie, am vazut documentare, am facut fotografii si articole, am auzit povesti si iaca a venit si timpul sa dau ochi in ochi cu celebrii osteni prospat scosi de sub pamant.
Exista nenumarete optiuni pentru a parcurge distanta de la oras pana la situl arheologic : poti lua un tur privat, unul public, poti inchiria o masina cu sofer, poti merge cu taxiul sau pur si simplu poti lua unul dintre foarte desele autobuzele turistice care pleaca de langa gara. La cat de multi turisti chinezi isi doresc sa viziteze locul asta, nici nu este de mirare ca orice forma de transport care iti trece prin cap, este cu siguranta posibila.
Noi, dupa ce am analizat bine oferta de preturi, am hotarat ca cel mai bine mergem cu autobuzul. Mai ales ca hotelul nostru era la doi pasi de statie.
Un lucru pe care l-am observat in China este ca atunci cand cineva iti explica ce traseu trebuie sa urmezi pentru a ajunge din punctul A in punctul B nu se foloseste de indicatii gen: faci stanga, faci dreapta etc. Ci iti spune sa mergi spre sud, apoi a doua strada la vest, apoi a enspea strada la est si tot asa. Pentru cineva ca mine ce nu are idee nici de unde rasare soarele, auzul indicatiilor cu puncte cardinale mi-a ridicat parul pe spate mai ceva ca motanului nostru Eloi cand il vede pe vecinul lui cainele lup. Dar foarte repede m-am prins ca strazile sunt in unghi drept deci este foarte usor sa te indrepti in directia care trebuie si ce este cel mai important : telefonul nostru are busola. Deci dintr-o data am devenit maestrii in ale descurcatului pe taramuri chinezesti (nu chiar maestrii ca tot ne-am ratacit in fiecare zi…dar rata succesului a crescut simtitor).
Evident ca si in Xi’an se aplica exact aceeasi regula si la hotel ne-au explicat foarte clar ca autobuzele pleaca de pe latura estica a garii. Chiar daca gara este imensa, folosind busola/telefon am ajuns imediat unde trebuie si intr-o clipita eram urcati in autobuz si plecati spre Armata. Autobuzele pleaca la intervale foarte mici de timp si practic nu astepti mai mult de 5 minute la coada.
Spre marea nostra uimire (ne asteptam ca macar aici sa fie altfel, fiind un loc atat de celebru) cei care umpleau autobuzele erau in continuare aproape numai chinezi si aproape deloc vestici. La dus am fost singurii vestici din autocar iar la intoarcere am fost vreo patru. Nici pana la sfarsitul excursiei nu mi-am dat seama de ce sunt atat de putini turisti straini in China. Sa fie oare pentru ca se sperie la gandul ca nimeni nu vorbeste engleza ? Sau pentru ca preturile sunt foarte departe de ceea ce gasesti in Asia de Sud-Est ? Sau pentru ca este atat de mare tara si bugetul iti explodeaza cand te apuci sa adaugi biletele de avion care sunt destul de piperate ? Sau poate sunt toate la un loc. Totusi mi se par mult prea putin turisti straini pentru o tara atat de bogata in obiective turistice.
Sa revenim totusi la calatoria nostra. Odata ajunsi la Armata de teracota am fost intampinati de cativa ghizi care isi ofereau serviciile si dupa o negociere foarte scurta am ales o doamna foarte simpatica ce a avut foarte mare rabdare cu noi si care ne-a dat destul de multe detalii interesante. Singura problema a fost tot cea de comunicare pentru ca de multe ori a trebuit sa o rugam sa repede si de trei ori, engleza ei fiind o lecuta mai greu de inteles, dar pana la sfarsit ne-am descurcat cu brio sa ne intelegem.
In general noua (mai mult mie) ne place sa luam ghizi cand vizitam astfel de locuri pentru ca asa cum e de asteptat (de gasesti un ghid bun) inveti destul de multe lucruri noi dar cel mai important auzi parerile unui om care a avut acces la alta informatie decat tine si care are de multe ori niste perceptii diferite asupra lumii si istoriei. Este un exercitiu foarte interesant si mai mult din punctul asta de vedere pretul platit pentru ghid mi se pare ca se merita cu prisosinta.
Pana in prezent au fost descoperite sapte gropi adapostind soldati, dintre care numai trei sunt deschise pentru public si sunt numerotate in ordinea descoperirii de la 1 la 3.
Turul nostru a inceput cu Pit Nr. 2, care este considerata de specialisti drept incinta cea mai spectaculoasa dintre cele trei. Motivele care stau la baza acestei idei sunt printre altele: formatiile de lupta mult mai complexe decat in Pit Nr. 1 si faptul ca soldatii sunt mult mai diversi (diferite forte armate). Estimativ se pare ca sunt peste 80 de care de lupta si peste 1300 de soldati si cai. Din punct de vedere al unui nespecialist ca mine Pit Nr. 2 este inca un mister si de aceea impresioneaza poate prea putin fata de Nr. 1. In prezent nu se lucreaza la escavarea si reconstruirea soldatilor, iar ceea ce vezi este situl arheologic in forma lui primara : cu soldatii inca acoperiti de pamant. Totusi chiar si fara sa vezi celebrele siruri de soldati (ca in Pit 1), simpla dimensiune a sitului arheologic este greu de ignorat. In plus faptul ca vezi cum arata « Armata de teractota » atunci cand e descoperita, te face sa intelegi cata munca este in spatele acestei reconstructii.
 |
| Pit 2 |
 |
| Un mare puzzle |
 |
| Pit 2 |
 |
| Pit 2 |
 |
| Sirurile de soldati inca acoperiti de pamant |
 |
| Soldati...in bucati |
Tot in aceasta incinta sunt expuse cateva tipuri de soldati pe care ii poti admira de aproape si poti vedea cat de multa atentie pentru detalii a fost acordata atunci cand au fost faurite statuile.
 |
 |
| General |
 |
| Culoarea originala |
 |
| Detaliile de pe pantof |
Din Pit Nr.2, am trecut intr-o incinta mult mai mica dar extrem de importanta : Pit Nr. 3. Se pare ca aceasta incapere era centrul de comanda al fortelor armete si in prezent aici sunt expuse 68 de soldati, un car de lupta si patru cai.
 |
| Pit 3 |
A urmat apoi celebra Pit Nr. 1 cu sirurile de soldati pe care cu totii le-am vazut cu siguranta in sute de poze si filme. Nu o sa inteleg niciodata cum pt spune unii oameni ca nu este nimic impresionant la expozitia asta (am citit zeci de pareri de genul asta pe lonely Planet forum). Este adevarat ca nu este genul de explozitie ce te scoate din papuci de uimire prin felul cum sunt prezentate exponatele si nu de putine ori m-am gandit cum ar arata hangarele alea daca erau date in sarcina americanilor sau britanicilor. Insa Armata de teracota in sine face cat o mie de idei traznite de marketing menite sa creasca interesul. Eu recunosc ca am stat minute in sir nemiscata cu ochii atintiti pe soldati si pe cai analizand fiecare detaliu in parte si incercand sa vad deosebirile si asemanarile si sa inteleg cum este posibil sa faci asa ceva si sa reziste atat timp. Este totusi o statuie de lut goala pe dinauntru care a stat atatea secole ingropata in pamant. Si desi sfarmata rezista si piesele pot si fuse cu migala la loc pentru a se infatisa in fata noastra in toata splendoarea lor.
 |
| Pit 1 |
 |
| Poze de turisti :) |
 |
| Si perechea :) |
 |
 |
| Inca in lucru... |
Dupa cateva ore de admirat statuile, am pornit incantati de ceea ce am vazut, spre casa.
Incercam sa mergem iar devreme la culcare pentru ca maine avem la 7.30 dimineata avion catre Lijiang.
Incercam sa mergem iar devreme la culcare pentru ca maine avem la 7.30 dimineata avion catre Lijiang.
No comments:
Post a Comment