Angkor (III)

A sosit si a treia zi, si ultima de altfel, de vizitat temple.

Ma asteptam ca pana acum sa il aud deja pe Cipri vaitandu-se la fiecare cinci minute ca nu mai are chef de inca un templu si ca am vazut destule deci el la inca unul nu mai merge nici taiat.

Dar in mod surprinzator (oricine il cunoaste pe  Cipri ma intelege cand spun ca a fost surprinzator sa il vad inca entuziasmat dupa trei zile de vizitat temple) amandoi eram foarte departe de o astfel de stare de saturatie. Pentru ca fiecare templu vazut a avut un ceva al lui special, ceva ce l-a deosebit de precedentul, care l-a facut sa iti ramana in memorie si sa nu fie doar un inca un templu dintr-o lista descoperita pe internet. Bayonul are fetele zambitoare, Ta Prohm are copacii, Banteay Srei are sculpturile extrem de detaliate si evident Angkor Wat-ul este....Angkor Wat.

Nimic insa nu ne-a pregatit pentru experienta noastra din a treia zi: vizita la Beng Mealea. Citisem zeci de comentarii elogioase pe net si vazusem foarte multe poze dar nu imi prea venea sa cred ca ar putea fi cumva mai impresionant decat ce vazusem deja. Chiar am stat un pic in dubii daca merita sa petrecem atatea ore pe drum (patru ore cu tuk tuk-ul dus-intors) doar pentru a mai vedea inca un templu. Realitatea este insa ca Beng Mealea ne-a dat peste cap topul preferintelor. Este un loc cu adevarat minunat care trebuie vizitat acum cat inca nu este cap de lista in ghiduri si cat nu este invadat de hoardele de turisti si cat este inca lasat nerenovat. Pentru ca asta este “ceva-ul” care face Beng Mealea special: este un templu destul de mare (mai mic decat Angkor Wat dar totusi de o dimensiune semnificativa) lasat aproape in starea in care a fost descoperit. Doar jungla a fost curatata in interiorul templului si un pic in jur (si asta doar pt ca s-a filmat un film frantuzesc acum ceva timp acolo) si zona a fost curatata de mine antipersonal prin 2010 daca nu ma insel. In plus din loc in loc au fost adaugate cateva platforme de lemn care sa ajute turistii sa se plimbe prin interiorul templului si cateva structuri care sa sustina peretii care amenintau serios sa dea navala peste vizitatorii curiosi.

Dar sunt doar cateva platforme si doar in centru asa ca de fapt vizitarea templului presupune sa te joci un pic de-a Indiana Jones si sa te strecori prin galeriile partial prabusite, sa escaladezi ziduri si sa te cateri pe radacini de copaci. Si cum nu sunt foarte multi oameni prin zona care sa imparta acelasi traseu cu tine parca ai templul pentru tine si te simti cel putin o frantura un aventurier care descopera un loc uitat de lume in mijlocul junglei.

Noi am ales sa ne lasam ghidati in vizitarea templului de un “ghid”.

“Ghizii” la Beng Mealea sunt de fapt persoane care lucreaza la intretinerea si curatenia templului  si care pentru un mic bacsis te vor conduce pe carari sigure si bine stiute de ei prin locuri in care in mod normal nu ai intra. Si poate ca si ar fi indicat sa nu mergi singur daca ai de gand sa fii adventuros pentru ca multe din ziduri sunt intr-o stare de echilibru destul de fragil. Si sa iti scrantesti vreo glezna sau ca iti rupi vreo mana sau poate si mai rau este ultimul lucru pe care ti-l doresti atunci cand esti la cateva ore de cel mai apropiat spital.

Noi am fost insotiti de o doamna foarte draguta care timp de doua ore ne-a plimbat prin templu in lung si in lat si ne-a aratat multe locuri si lucruri pe care poate ca singuri nu le-am fi observat vreodata.

Dupa vizita la Beng Mealea topul preferintelor noastre a devenit:

1.       Angkor Wat
2.       Beng Mealea
3.       Banteay Srei

Si cred ca fiecarui turist care mergea in Siem Reap, cu care ne-am intalnit dupa aceea, i-a facut capul patrat sa mearga neaparat la Beng Mealea pentru ca este o experienta de zile mari. Cred ca ar trebui sa ma plateasca Ministerul Turismului din Cambodgia la cata reclama le fac :)

In plus drumul nostru destul de lung cu tuk tuk-ul pana la templu nu a fost deloc atat de enervant pe cat credeam. Soferul nostru a avut initiativa sa ne duca acolo pe un drum de tara ce trecea prin tot felul de satuce uitate de lume, in loc sa mearga pe drumul principal; Auzise de la alti soferi de tuk tuk ca este o zona foarte frumoasa care place turistilor si s-a gandit sa o incerce pe noi. Si bine a facut pentru ca este intr-adevar o zona foarte frumoasa si noua ne-a placut drumul foarte mult chiar daca la sfarsit eram oarecum colorati in rosu de parca am fi strans tot praful de pe ulite.

In a doua parte a zilei am dat o raita pe la templele din Marele Circuit pe care nu le vazusem inca; dar recunosc ca nu mi-ar fi lipsit cu nimic daca nu le-as fi vazut. Poate ca daca as fi inceput cu ele alta ar fi fost situatia, insa dupa ce am vazut tot ce are Angkor-ul mai impresionant nimic nu te mai poate scoate din papuci de uimire.

Cam astea au fost cele trei zile ale noastre la complexul Angkor. Iar acum la sfarsit pot spune ca Angkor-ul a fost exact asa cum il visam: Impresionant. Si ca este in mod sigur unul din acele locuri pe care un om trebuie sa le vada neaparat in viata asta pentru a intelege de ce sunt atatea documentarii despre el pe Discovery Chanel.