Exista imagini care vor ramane pentru totdeauna in sufletul nostru de calatori: rasaritul peste Machu Picchu vazut de la Poarta Soarelui, Angkor Wat ul de poveste, apusul peste Bagan, vederile de la Kala Pattar sau terasele cu orez de la Batutumonga. Imagini care ne reamintesc de fiecare data de ce ne place atat de mult sa calatorim. Imagini care te lasa fara cuvinte si te fac sa stai ca blegul in mijloc de drum si te minunezi. Atat.
Probabil ca nu ati auzit de Batutumonga. Si nu e nici o surpriza. Nici eu nu auzisem inainte sa ajung acolo. Insa a fost prima noastra intalnire cu terasele pe care este plantat orez. Si din primul moment m-am indragostit de vederea aia si am cautat cu orice ocazie sa mai vad si alte terase pentru ca este o imagine pansament pentru suflet. Este unul dintre acele lucruri care isi vor gasi mereu loc in programul nostru de mers hai hui pentru ca e un pitic mic mic la mine in creier care cum aude de terase cu orez cum incepe sa bata tobele si sa faca galagie. Si cu lacurile e la fel. Si cu plimbarea cu barca pe orice raulet e la fel. Piticul mic mic e foarte galagios cand vrea :) Asa se face ca mai apoi am mers si langa Guilin la niste terase ce fac subiectul a multe fotografii publicitare pentru China si care sunt poate mai impresionante decat cele de la Batutumonga (am cautat si se pare ca nu am scrics pe blog despre ele deci trebuie neaparat sa repar si greseala asta). Insa Batutumonga va ocupa pentru totdeauna un loc special in sufletul meu pentru ca a fost prima intalnire cu terasele. Iar prima ramane pentru totdeauna prima :)
Am mers in Rantepao (Sulawesi - Indonezia) pentru a vedea ceremoniile funerare din Tana Toraja si intr-o zi ne-am decis sa luam microbuzul pana in varf de deal si de acolo sa coboram pe jos inapoi in oras. Scria la Biblia calatorului (Lonely planet) ca este o plimbare frumoasa deci imediat ne-am pus pe treaba. Am vazut pe harta unde este autogara si am mers acolo sa cautam microbuzul. Evident prima problema a fost sa gasim autogara. Pantru ca era o piata in locul insemnat pe harta, nu o autogara cum stiam eu ca arata una. Ne-am invartit, ne-am sucit si intr-un final am intrebat "Batutumonga" si am mimat o masina. Un tinerel imbracat intr-un longi a sarit imediat sa ne ajute si ne-a aratat un microbuz prafuit si ne-a spus pe un ton foarte serios ca e pentru Batutumonga. Dupa o privire scurta aruncata catre microbuz si una si mai scurta catre tinerel (care parea inca minor) am decis sa nu il credem si am plecat sa mai cautam iar autogara. Pe care evident ca in continuare nu am gasit-o asa ca am intrebat iar pe cineva de Batutumonga si am mai mimat nitel o masina. Omul ne-a trimis catre tinerelul de dinainte si pentru ca totul parea a fi un cerc vicios am hotarat sa ii dam omului o sansa sii ne-am urcat in microbuz. Au mai venit apoi doua batranele si tinerelul (care in continuare tot minor parea) a hotarat ca e vremea sa plecam la deal. Si si-a inceput cursa de pilot de formula 1 pe niste drumuri care erau bune doar pentru cirezile de bivoli. Dar cu cat trecea timpul cu atat ne placea mai mult tinerelul. Era amuzant, vesel, glumet si ne tot arata cate una si alta in stanga si in dreapta drumului. Daca Cipri facea vreo poza, se si oprea ca sa ii dea mai mult timp. Devenise mai mult un microbuz personal si batranicele nu pareau deloc deranjate dimpotriva il tot inghionteau pe sofer sa fie atent cu cei doi albi. Nu cred ca aveau parte prea mult de astfel de companioni de calatorie pentru ca in Tana Toraja turisti inchiriaza masini, nu folosesc transportul in comun. Iar intr-o zona in care turistii albi sunt inca o raritate (veneau copii la noi sa ne atinga atat de raritate eram) sai ai unul in microbuz cu tine era distractie nu gluma.
La un moment dat soferul opreste microbuzul si ne arata de zor ceva in dreapta soselei. Noi nu intelegeam deloc ce vrea. dar dupa o discutie intensa de dat din maini ne-am uitat mai bine si am vazut de ce oprise. Asta era vederea pe care ne-o arata omul:
Stia el ce stie si ii ramanem pentru totdeauna recunoscatori.
A doua zi am inchiriat un scooter si am plecat cu el la plimbare prin jur fara nici o destinatie precisa si evident ca la un moment dat am ajuns iar la batutumonga insa intre timp am vazut unele dintre cele mai frumoase imagini din viata mea.
Iaca si ceva poze care sper sa puna Sulawesi si Tana Toraja pe lista unora :
No comments:
Post a Comment