Pe cand faceam planul pentru Kerala am tot stat si m-am gandit daca sa ne rezumam doar la plimbarea cu barca traditionala pe lac sau sa ne luam si cazare undeva intr-un sat pe mal in mijlocul tesaturii de canale si lacuri care se numeste "backwaters of Kerala". Noi suntem persoane destul de active si ideea ca o sa lenevim si pe barca si o sa mai lenevim si pe mal nu era cea mai atragatoare. Si totusi am decis ca uneori vacanta mai este si de leneveala asa ca am inceput sa caut o pensiune undeva departe de luxul Kumarakomului sau de agitatia unor orase mai mari precum Allepey sau Kottayam. Ajutata de tripadvisor am decis ca locul unde sa stam pentru doua nopti dupa plimbarea cu barca sa fie pensiunea domnului Xavier Joseph aflata in satul in care se petrece actiunea cartii "God of small things" de Arundathi Roy. Tocmai terminasem de citit cartea asa ca asta a fost un motiv in plus pentru pensiunea aleasa in defavoarea lui "Coconut Creek farm" (despre care am auzit numai lucruri bune de la alti turisti intalniti in cale in Kerala deci de nu gasiti locuri la Xavier luati in considerare si aceasta varianta).
Cine isi inchipuia pe vremea cand am cumparat cartea cu pricina dintr-o librarie din Kathmandu ca o sa ajung sa vad satul in care se desfasoara actiunea? Dar viata are darul asta minunat de a ne suprinde din cand in cand si pozitiv.
Mare lucru nu ai de facut odata ajuns la pensiune. Stai pe terasa la un ceai sau o limonada si citesti o carte. Sau stai de vorba cu ceilalti calatori si cu familia care detine pensiunea. Te uiti la albumele cu fotografii de la nunta fetei domnului Xavier (de care era foarte mandru si despre care poate vorbi ore in sir). Pui tara la cale (orice tara vrei tu). Ajuti la bucatarie si inveti sa gatesti mancare tipica indiana (din Kerala mai bine spus). Etc etc etc.
Si daca reusesti sa te urnesti din paradisul care e gradina si terasa pe malul calalului, poti pleca la o plimbare printre plantatiile de orez sau poti merge cu barca pe canale si sa observi cam care este viata satului. Dimineata si seara malurile canalelor sunt foarte animate pentru ca oamenii ies sa faca dusul zilnic, femeile ies sa spele rufele, copiii se joaca si creeaza o agitatie de nedescris. Este interesant sa te plimbi molcom pe canale si sa vezi fiecare cu ce se indeletniceste.
Noi am intrebat proprietarul de unde putem inchiria o motocicleta sa mergem la explorat zona. Intotdeauna facem asta prin zonele rurale pe unde ajungem daca stim ca este legal sa conducem motocicleta. Este o modalitate extrem de buna sa vezi independent locuri aflate la distante rezonabile de locatia de baza. Raspunsul proprietarului a fost ca nu are rost sa inchiriem ca putem imprumuta motocicleta lui oricand vrem sa ne plimbam. Si nici un moment nu a acceptat sa ne ia bani pentru asta motivand ca suntem de-ai casei si prin urmare nu are cum sa ne taxeze pentru motocicleta. Nici macar sa platim combustibilul nu a acceptat dar ne-am dus noi intr-o zi si am facut plinul in semn de multumire.
Si in ambele doua zile am pornit la cautat zone mai fara trafic si mai putin populate si unde verdele plantatiilor cu orez sa fie rege. Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca mie imi plac mult de tot plantatiile cu orez. M-am plimba printre ele ore si ore in sir fara sa ma plictisesc.
Iar daca esti Cipri, ce poti face este sa dai de barfit la intreg satul si sa scoti din casa de la copil pana la cel mai batran membru al familiei ca sa vada albul ce alearga de nebun pe soselele satului. Cipri s-a antrenat in toate locatiile indeien pe unde am calatorit (doar Delhi a facut exceptie) si era foarte amuzant sa vezi reactia oamenilor din satele mai mici cand il vedeau pe el asa blond si cu ochii albastri, imbracat in colanti, alergand pe langa casele lor. Sa mai spun ca erau 35°c si o umiditate de zile mari? Eu nu as fi alergat pe acolo nici batuta dar eu nu sunt Cipri.
In concluzie daca vreti inca o locatie de lenevit in India atunci dati o sansa pensiunii domnului Xavier Joseph. Noi ne-am simtit foarte bine la el si este atat de diferit de ce ni s-a aratat in fata ochilor in Rajasthan incat gandindu-ma in urma parca eram in Asia de Sud Est nicidecum in India.
 |
| O plimbare cu barca pe canalele de langa pensiune |
 |
| L.a spalat rufe |
 |
| Biserica din sat |
 |
| Cu motocicleta printe plantatiile de orez |
 |
| Lui Cipri ii plac bivolii. Nostalgia copilariei. Asa ca avem sute de poze cu bivoli din calatoriile asiatice. |
 |
| Floare de banan |
No comments:
Post a Comment