Thursday, November 15, 2018

Empire State of Mind

In New York,
Concrete jungle where dreams are made of
There's nothin' you can't do
Now you're in New York
These streets will make you feel brand new
Big lights will inspire you
Let's hear it for New York, New York, New York
Nu sunt si nu am fost niciodata interesata de orasele mari.
Sunt un om nascut si crescut la tara si la prima ocazie care mi s-a oferit am cumparat o casa si m-am intors tot "la tara".
Nu imi place sa locuiesc intr-un oras mare si probabil asta este motivul pentru care nici nu imi place sa vizitez orase mari.
Daca este o capitala sau oras european care are mai multe straturi de istorie decat are cineva minte sa cuprinda atunci voi petrece cu placerea cateva zile pe acolo.
Daca este un oras artificial, aparut mai ieri pe harta lumii si care nu are de oferit decat grandomania "creatorilor" atunci o sa zic pas cu cea mai mare lejeritate.
Probabil singura exceptie de la regula "europeana" sunt orasele care desi sunt foarte mari si pline de zgarie nori, compenseaza prin locatia in care se afla si prin natura din jur. Iar daca mai si sunt foarte prietenoase cu alergatorii sau biciclisti sau (de preferat) ambele, atunci poate ca ramanem prieteni. Acesta este motivul pentru care singurele orase mari, din afara Europei, care imi plac sunt: San Francisco si Sydney

Sau, mai bine zis, acestea au fost singurele orase mari care mi-au placut. Pentru ca intre timp am mai adaugat unul - New York. 

Dupa ce anul asta am fost extrem de dezamagita de prima intalnire cu Tokyo si Vancouver, am pornit la drum care New York fara prea mari asteptari.

Chiar am discutat cu Cipri daca sa merg acum singura sau mai bine sa astept sa mergem impreuna si argumentul pentru a merge acum a fost ca probabil nu o sa mergem niciodata special acolo doar ca sa vedem New York-ul.
Desi mereu am spus ca New Yorkul este unul din putinele orase pe care le-as vizita si singurul din SUA in afara de San Francisco, este totusi doar un  oras asa ca nu era ceva prea sus in Bucket list. Suntem prea ocupati sa avem Bucket list-ul plin cu locatii de diving si munti de luat la picior. Si din pacate nici nu avem buget nelimitat ca sa vedem tot ce exista pe lumea asta. Trebuie sa stabilim niste prioritati. Iar New York nu era prioritate.
Si totusi, nu stiu exact de ce, dar din prima secunda cand am iesit de la metrou si m-am trezit pe Broadway (era doar 05.00, aka dimineata tare) mi-am dat seama ca New York este altceva. Iar cele trei zile petrecute acolo au fost un deliciu. Atat de mult mi-a placut incat acum lucrez la a-l convinge pe Cipri sa mergem si impreuna.

O sa tot scriu despre New York si ale lui locatii de top dar astazi alerg sa scriu despre trei locuri care m-au uimit si m-au cucerit prin faptul ca pareau atat de nelalocul lor.

Am aterizat in New York la 04.00. Pana  am ajuns in Manhattan la hotel era 05.30. Am mai asteptat nitel si pe la 07.00 luam deja strazile la picior.

Prima oprire: zona World Trade Center. 

Este o zona la care nici nu stii la ce sa te uiti mai repede. Ai foarte noua cladire Oculus care arata absolut uimitor. Ai cladirea One World care este cea mai inalta din New York. Si nu in ultimul rand ai 9/11 Memorial. 

Si cu toate astea, ce mi-a atras cel mai mult atentia era turla unei mici biserici ascunsa printre zgarie norii din jur. Nu sunt o persoana religioasa deci atentia nu mi-a fost atrasa pentru ca era vorba de un edificiu religios. Ci pentru ca este o cladire ce parea complet nelalocul ei in tot haosul si nebunia aia. Iar daca te apropiai si intrai in gradina descopereai...un cimitir. O oaza de verdeata in mijlocul nebuniei. Daca ati foat in New York stiti ce inseamna o bucata de pamant cu iarba. In orasul ala sunt absolut covinsa ca cea mai des intalnita iarba e Maria Ioana. Restul e aproape de negasit in afara Central Park. Nu degeaba orasele de genul asta sunt numite jungle debeton.

Da, intr-o zona in care nu se stie cum sa se foloseasca mai eficient fiecare metru patrat, ai o bisericuta si un cimitir. Aceasta este St. Paul’s Chapel - cea mai veche biserica din Manhattan, construita in 1764 ca extensie pentru Trinity Church. 
Ghici unde e biserica?







Urmatoarea oprire pentru mine, dupa World Trade, a fost pe Wall Street bineinteles. Este doar nitel mai la vale si plimbarea pana acolo este caracteristica pentru ce te-ai astepta de la New York: zgarie nori, zgarie nori si inca nitei zgarie nori.

Dar chiar in capatul Wall Street, la intersectia cu Broadway, ai inca o biserica si inca un cimitir. Inca o oaza de liniste si de verdeata intr-o zona chiar mai nebuna decat World Trade. Pnetru ca multi dintre zgarie norii din aceasta zona au fost contruiti inainte de regula care obliga constructorii sa lase o anumita distanta pana la strada. Asa ca nici macar nu ajunge lumina soarelui pana la sol. 
Trinity Church, ca despre ea este vorba, este cea ai veche biserica din Manhatan ca entitate (circa 1600). Insa cladire in sine dateaza de la 1846.









In ultima zi in New York am mers pana la The Met Cloister. O parte a Muzeului Metropolitan de arta aflata undeva in capatul Manhattan-ului.  

Zona nici ca ar putea fi mai diferita de ceea ce ai in minte cand zici Manhattan. Iesi de la metrou si dai de asta:






Da. Esti in continuare in Manhattan.

Apoi mai mergi nitel si ajung la cladirea in sine. Care este asta:





Vi se pare ca arata prea "frantuzesc"?


Mai bine zis sunt ramasitele a cateva manastiri europene medievale "mutate" in SUA. 

Iar manastirea in sine poate ca pare prea "Disneyland" dar in realitate este, din puctul meu de vedere, cea mai ingenioasa si eficienta metoda sa expui elemente de arhitectura si arta medievala europeana. 

Ai putea sa construiesti un muzeu in care sa expui in cutii de sticla bucati din cladiri medievale.

Sau ai putea sa construiesti toata cladirea folosind bucati aduse din Europa de la cladiri medievale.

Probabil in orice alta parte din lume s-ar fi mers pe prima varianta. In SUA s-a mers pe a doua. Iar asta face din SUA tara care se pricepe cel mai bine la "divertisment". Chiar daca divertismentul este unul foarte serios si vorbim totusi de arhitectura si arta medievala. Americanul va sti intotdeauna cum sa faca "show". Iar pentru asta le voi spune mereu: "Chapeau bas!"



6 comments:

  1. Mă bucur atât de mult că ți-a plăcut New York.... pentru că asta înseamnă că vei scrie mult despre el și eu abia aștept să citesc :)
    M-am îndrăgostit de el pentru totdeauna, m-a prins în vraja lui și abia aștept să mă-ntorc. Ceva din mine va rămâne mereu acolo :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu m-am indragostit de oras. Dar asta s-ar aplica la orice oras. Insa mi-a placut. Si cred ca daca iti plac orasele, New York este "the ultimate city".

      Delete
  2. "...Dupa ce anul asta am fost extrem de dezamagita de prima intalnire cu Tokyo"
    Pe cand reportajul? In vara urmatoare ajung si eu acolo...

    ReplyDelete
  3. "Dupa ce anul asta am fost extrem de dezamagita de prima intalnire cu Tokyo"
    Pe cand reportajul? In vara urmatoare ajung si eu acolo.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu stiu daca voi scrie vreodata despre Tokyo. Nu mi-a placut si nu prea am ce povesti :(

      Delete
    2. Pana la urma am scris un pic pe post de comparatie cu New York-ul.

      Delete