Bethany Beyond The Jordan - Locul botezului

Initial planul era sa ramanem in statiunea de la Marea Moarta pentru doar jumatate de zi pentru ca ne astepta un program foarte incarcat in zona de pe langa Amman si mai la nord de Amman. Insa ne-a lovit o mare lene si am sfarsit prin a trandavi la soare ca niste soparle timp de doua zile. Evident ca urmarea fireasca a fost ca a trebuit sa mai taiem din destinatiile pe care le aveam pe lista pentru ca nu mai aveam timpul fizic necesar sa mergem peste tot. Am renuntat deci la Muntele Nebo si la Madaba.

Am plecat spre Amman abia pe 29 Mai spre seara cand intr-un final ne-am urnit de la spa si impachetari cu namol si am pornit iar la drum. 

In drum spre Amman, am vazut la un moment dat semnul catre locul unde a fost botezat Iisus - Bethany Beyond The Jordan si am decis sa ne oprim atunci sa vizitam. Insa era deja mult prea tarziu (ultimul tur era la ora 16.30 iar noi am ajuns la 16.33) asa ca am amanat pentru a doua zi. 

Locul botezului este poate una dintre cele mai importante descoperiri arheologice crestine si una dintre cele mai recente de altfel. Sapaturile au inceput abia prin 1996, dupa semnarea tratatului de pace dintre Iordania si Israel din 1994. Intre timp s-au descoperit in jur de 20 de biserici, pesteri si locuri pentru botez datand din perioada romana sau bizantina iar locul a devenit o licatie turistica (si pentru unii si relgioasa) extrem de importanta. Iar afluxul de turisti a dus si la aparitia uneimasinarii turistice foarte bine pusa la punct dar care totusi pastreaza o anumita aura de "sacru" pentru locul respectiv. 

Ghiseul pentru bilete este la o distanta destul de mare de locul unde se gasesc vestigiile arheologice, masinile nu au voie sa intre in parcul arheologic, vizita decurge in cadrul unui grup oarecum restrans si cu ghid (nu poti merge de capul tau), numarul de turisti este oarecum limitat in acelasi moment, nu gasesti magazine de suveniruri, vanzatori ambulanti sau mai stiu eu ce alte chestii. Se incearca totusi pastrarea unei atmosfere demne de un loc religios atat de important. Nu a fost totul transformat intr-un circ. Si apreciez asta foarte mult. Din ce am vazut pe partea israeliana lucrurile decurc cu totul altfel si acolo ai parte de tot circul in lume.

Apropos de partea israeliana. Am auzit de multe ori ghizi sau oameni simpli spunand ca acolo in departare (sau in apropiere) nu este Israelul ci Palestina cucerita de Israel in 1948. Mi se pare extrem de important ca macar vecinii tin minte istoria corecta.

Turul impreuna cu ghid conduce turistii la trei locatii: Tell Mar Elias, Baptism Pools si Biserica Ioan Botezatorul unde esti lasat de obicei sa admiri locurile in ritmul tau, fara sa fii grabit dar totusi destul de ordonat.

Ghidul nostru ne conduce de la locul unde ne-a lasat microbuzul catre locul descoperirilor arheologice

O prima vedere catre raul Iordan

 

Si am ajuns si la locul botezului - raul Iordan nu mai trece in prezent pe acolo ci cateva sute de metri mai departe

Ca sa ajungi la raul Iordan trebuie sa mai mergi ceva pe o carare care iti aminteste din cand in cand ca esti la o granita destul de controversata

O biserica ortodoxa noua

Pe malul iordanian e lume mai putina si o atmosfera foarte linistita

Pe malul israelian - paine si circ

Cu cateva zile inaintea noastra, trecuse prin acelasi loc un oaspete de seama

Intr-un loc atat de important pentru religia crestina au inceput sa apara biserici de toate felurile

Marea Moarta

Dupa Wadi Rum si Petra urmatoarea destinatie din itinerariul nostru iordanian a fost Marea Moarta. Cum am putea rata ocazia sa plutim in marea in care nu te poti ineca?
Asa ca pe 28 Mai dis de dimineata, ne-am pus bagajele in masina si am pornit pe King's Highway catre resorturile de pe langa Marea Moarta. Pe drum am facut doua opriri foarte interesante la castelele din Karak si Shobak si am profitat de unul dintre avantajele sa ai masina ta si anume ca te poti opri oriunde vrea sufletul tau.

Marea Moarta nu este extrem de prietenoasa cu turistii de toate felurile. Nu exista decat doua sau trei plaje publice in rest trebuie sa iti iei o camera in unul din resorturile luxoase cat China de mari fara expunere la nimic din exterior si evident cu preturi pe masura (nu numai la cazare ci si la mancare, bautura si orice altceva).

Dupa multe gandiri si razgandiri noi am decis sa o luam o camera pentru o noapte la Crown Plaza Jordan Dead Sea Resort and Spa. Si este exact ceea ce ne-am asteptat: un complex hotelier imens, foarte curat si foarte bine aranjat (atat de bine aranjat incat tipa "artificial" ), cu servicii ok, camere mari si imbietoare, cateva piscine foarte frumoase si una dintre ele foarte mare si o iesire la plaja care a facut toti banii de fapt.

Intotdeaua am spus ca noi nu suntem facuti pentru vacante in astfel de complexe inchise si fara nici o legatura cu tara unde te afli. Dar vorbeam bazat doar pe intuitie pentru ca pana la vacanta in Iordania nu am stat in ceva de genul asta. Insa dupa vizita la Marea Moarta si eu si Cipri am concluzionat ca ce intuiam este 100% adevarat. Maximul pe care l-am suporta intr-un astfel de complex este 2 zile. Atat si nimic mai mult. 

Timp de doua zile ne-am rasfatat la plaja, la spa, la piscina, am lenevit, ne-am balacit si ne-am bucurat de soare si lipsa oricarui plan. Si foarte bine a fost. Dar dupa doua zile deja ne mancau picioarele sa pornim la drum, sa vedem lumea, sa vedem tara in care ne aflam, sa simtim atmosfera locului nu sa stam inchisi intr-un tarc.

Evident ca odata cu luxul si reputatia vin si preturile pe masura deci trebuie sa fiti pregatiti sufleteste sa platiti: 10 euro pe un pahar de vin, 3 euro pe un suc de fructe, 80 de euro de persoana pe o masa bufet (adica mancare proasta) si cu un pahar de vin , 150 de euro la spa pentru un pachet cu exfoliere, impachetare in namol si masaj si altele de genul asta. Partea amuzanta este ca exfolierea cu sare din Marea Moarta si impachetarea in namol o aveai gratis pe plaja dar ratai partea cu rasfatul de la spa.

Per total ne-a placut dar doar pentru ca am stat doar 2 zile. Mai mult de atat ar fi fost enervant. Pentru noi evident. Pentru altii mai pasionati de lenevit si rasfatat cred insa ca situatia ar fi cu totul si cu totul alta.

La Piscina

Hotelul incearca sa se integreze in peisajul desertic

Si pe timp de noapte

Infinity pool

Pe plaja

 

Cipri se trateaza :)

 

 

O poza cat o mentalitate

Coboram de la Monastary (Petra) si aveam o dispozitie de zile mari. Vremea buna, vederile extordinare, fusese pustiu pe drumul de urcare si odata ajunsi sus pentru ca am inceput dis de dimineata deci nu era nimeni sa imparta cararea cu noi. Adica suficient cat sa fii multumit cu ziua ta de plimbaret.

Drumul pana la Monastary nu este foarte greu daca esti macar un pic in forma buna. Daca tot anul ai stat la televizor si ai mancat shaorme probabil ca vei suferi nitel. Insa poate astfel de momente ar trebui sa convinga omul ca un pic de miscare din cand in cand nu strica. Daca nu te tin picioarele sa ajungi pana sus la Monastary desi nu ai probleme grave de sanatate, iti sugerez sa iti reevaluezi modul de viata.

Chiar ne intalnisem cu niste batranei francezi cu care am glumit nitel pe seama traseului. Le-am zis ca nu se poate decat la "deal" iar ei ne-au intrebat razand daca mai sunt doar 10 minute pana sus. Nu mai erau doar 10 minute dar incet incet finalul era aproape.

La un moment dat in fata noastra apare dupa o curba o doamna urcata pe un magar care facea drumul de urcare. Si eu si Cipri ne-am uitat dezaprobator la ea dar asta nu a durat mult pentru ca in urma ei era o imagine absolut de cosmar:

Saracul magarus nu mai putea urca scarile si se oprea la fiecare treapta. 

Baiatul iordanian il impingea de la spate si il lovea ca sa il mai faca sa urce o treapta.

La fiecare treapta magarusul se clatina si mergea din perete in perete si impins si batut.

Era evident ca individul urcat in spinarea lui este mult prea mult.

Dar nesimtitul era evident mult prea nesimtit ca sa se dea jos si astepta pasiv ca magarul sa fie batut ca sa il mai duca pe el o treapta.

Sunt 800 de trepte pana la Monastary, pentru numele lui Dumnezeu.

800 de trepte la care magarusul a fost lovit si impins pentru ca un porc nesimtit (imi cer scuze animalului porc ca il compar cu individul asta) nu s-a simtit de nici o culoare si nu s-a dat jos.

Era efectiv dureros sa privesti o astfel de imagine.
Sa nu se inteleaga ca am ceva cu faptul ca individul este gras. Nici eu nu sunt vreo slabuta ci am un bagaj de cunostinte ( a se citi kg) semnificativ. Si doar nu imi mananca mie mancarea ca sa imi pese cate kilograme are. Insa nu iti rezerva dreptul sa chinui o alta fiinta doar pentru ca tu nu iti asumi propria conditie.

Eu m-am rezumat sa ii arunc niste priviri urate. Si impreuna cu mine si alti turisti care se uitau si ei cu durere in suflet la cum animalul (care cica era magarul) era torturat de OM (daca si ala e om atunci eu prefer sa fiu numita animal). Cipri insa nu s-a putut abtine si i-a zis tipului sa se dea jos si sa mearga pentru ca tortureaza magarul. Insa raspunsul primit a fost ca el incearca sa mearga dupa cum se vede.....Nu sunt adepta violentei dar in momentul ala i-as fi tras un sut in dos.

Apoi Cipri i-a zis ca poate ar trebui sa care el in spate magarul nu invers pentru ca este evident care e mai mare.

Evident ca nu a mai primit nici un raspuns.

Si nici la urmatoarele replici in care i s-a spus ca e un nesimtit.

Si nesimtitul a stat nepasator in spatele magarului pentru cateva ore de atunci inainte.

De unde stiu?

Pai e simplu: noi ne-am intalnit cu ei la urcare in jur de 11 dimineata. Cipri a mers apoi sa isi faca antrenamentul si cand a inceput el sa urce spre Monastary alergand, cuplul de nesimtiti se intorcea evident tot calare pe megarusi. Era deja ora 17.00. 

Nu pot sa inteleg cum cineva poate sa fie atat de nesimtit (imi dau seama ca am scris cuvantul asta de zeci de ori dar este adevarul adevarat)si atat de nepasator si lipsit de suflet incat sa chinuie un animal timp de 6 ore in halul ala.

Insa daca stau sa ma gandesc mai bine, atitudinea individului din poza de mai sus este una extrem de intalnita printre turisti. 

Turisti ce cred ca pentru o mana de arginti li se cuvine totul.

Daca platesc doi dolari au voie sa tratezi ca pe un nimic: oameni, animale, monumente etc. Totul e un nimic ca doar ei platesc.

Si apoi se mai poarta si ca niste salvatori pentru locuitorii "lumii a treia".

Dragi turisti: 2 bani nu va dau dreptul la nimic. Nici un milion de bani nu va da dreptul sa va purtati ca niste stapani de sclavi pe plantatie. Faptul ca sunteti intr-o tara mai saraca decat cea din care veniti nu ar trebui sa fie un motiv sa uiti ce e ala  comportament civilizat si politicos. 

Sa fii om nu depinde de locatie si circumstanta. Sau cel putin nu ar trebui sa depinda.

Petra (II)

Planul pentru a doua zi era sa ajungem pentru inteput la Monastary si apoi mai vedem noi ce facem. dar eram foarte increzatori ca o sa avem o zi plina pentru ca Cipri se simtea mult mai bine decat in ziua precedenta.

Vazusem in prima zi o intrare foarte aproape de muzeu asa ca am decis sa ne incepem ziua de acolo in loc sa luam intrarea clasica prin Siq. Insa odata ajunsi langa Petra am descoperit ca turistii nu au voie sa ajunga pana la intrarea vazuta de noi si trebuie sa lase masina sus in varf de deal si apoi sa mearga pe jos vreo doi kilometri sau poate mai mult (eu nu ma pricep la estimat distante). La coborare evident ca a mers usor insa la sfarsitul zilei dupa o zi intreaga de umblat pe ici si pe colo nu prea mai a mers asa usor la deal. mai ca nu a trebuit sa ma impinga Cipri de la spate. Asta in acordurile unei vaicareli de zile mari si bombaneli continue pentru ca pe langa noi treceau masini peste masini. Numai prostii de turisti trebuiau sa parcheze de aiurea.

Carearea care duce la Monastary pleaca de langa muzeu si este extrem de usor de urmat: 800 de trepte tot la deal. Nu ai cum te rataci.

Exista varianta sa inchiriati magarusi sau cai pentru a ajunge in varf de deal dar sincer nu as recomanda deloc asta. In primul rand nu mi se pare OK pentru animalutele ale care parca sunt in miniatura sa care ditamai turistul si in al doilea rand nu este bine pentru treptele sapate in stanca care se macina sub copitele cailor. Nu ca picioarele turistilor ar fi complet inofensive. dar sunt mai inofensive decat copitele.

Pe Inca Trail de exemplu nu ai voie nici macar cu bete de mers cu varf metalic ca sa nu disctrugi cararea. Iar aici ai voie cu copite potcovite... Pacat. dar cam asta este felul in care  Petra este intretinuta: cu interes doar pentru bani nu si pentru locatie.

Am ramas extrem de dezamagita sa vad starea locului mai ales tinand cont ca platesti un bilet absolut astronomic.

Din fericire Petra a stat ascunsa pentru cateva secole si ne putem bucura de ea. Pentru cala felul in care este tratata de turisti si localnici nu se stie daca si nepotii nostri vor mai avea ce vedea.

Dar sa revenim la Monastary. Urcarea pana acolo este extrem de frumoasa si la un moment dat ai niste vederi de zile mari catre Royal Tombs. Iar Monastary in sine mi s-a parut mult mai impresionanta decat Tresury. asa ca in nici un caz nu v-as sfatui sa o ratati. iar daca ajungeti pana acolo mergeti si pana la "viewpoint-urile" care se vad in jur pentru ca se respecta in continuare ideea ca Petra este mai frumoasa vazuta de sus.

Tot la deal

Scari si iar scari

Dar vederile sunt impresionante

Si intr-un final nas in nas cu Monastary

De la viewpoint

Ne-am intors de la Monastary si am decis ca urmatoarea activitate este hikingul pana la High point of sacrifice asa ca am mers pana la Street of facades de unde incepe cararea si ne-am pus evident pe urcat pe scari tot la deal la deal. Nu este un drum foarte lung si nici foarte greu insa prea putini turisti ajung sa faca hikingurile astea si se multumesc cu o plimbare pe "strada" principala. 

Ne-am clatit ochii cu privelistea de la inaltime si drumul de intoarcere l-am facut prin spatele peretelui de stanca deci nu am coborat pe acelasi drum pe care am urcat. daca faceti asa veti ajunge inapoi langa muzeu dar pe alta carare.

Sa ne incepem urcare

Si iar ceva trepte

Cam abrupt daca nu iti place inaltimea

High Point of Sacrifice

Vedere catre Royal Tombs

Pe drum la coborare

Dupa atata plimbare eu am hotarat ca este timpul sa imi inchei ziua la Petra asa ca am pornit catre hotel. de fapt am pornit intai catre Little Petra (care vazuta dupa Petra nu mai impresioneaza cu nimic) si apoi catre Movenpick unde aveau niste inghetata extraordinar de buna (blueberry rules :) )si apoi catre hotel.

Pentru Cipri insa asta a fost abia inceputul. Adica a stat la pasul meu de melc cat am fost impreuna dar cand eu m-am retras la hotel el si-a luat echipamentul de alergat si a mers inapoi la Petra pentru antrenament. A alergat de la parcare, prin Siq, Tresuri, Street of facades, Amfiteatru, Colonades Street, tot drupul pana la Monastary si inapoi. Asta pe o caldura sufocanta si dupa ce petrecuse multe ore la plimbare. Chapeau sotului meu. Evident ca a fost sbiect de poze printre ceilalti turisti care s-au inchinat vazand un nene in colanti iesit la alergat prin Petra :) Dar nu e prima data cand face asta (a mai alergat si in Angkor de exemplu) si sunt sigura ca nici ultima. Reprezinta totusi niste amintiri interesante. cati oameni se pot lauda cu astfel de locatii de antrenament?

Petra (I)

Motivul pentru care am decis sa mergem in Iordania este cat se poate de simplu: Petra.

Una dintre noile sapte minuni ale lumii, Petra este un loc absolut emblematic. Cred ca singura posibilitate ca un om sa nu fi vazut vreodata o poza cu Tresury este sa traiasca undeva intr-un trib uitat de lume in jungla amazoniana sau prin sahara africana. Poate ca numele nu este prea celebru dar imaginea sigur este.

Este unul dintre acele locuri pe care trebuie sa le vezi intr-o viata de loc. Prin urmare am trecut la fapte si am mers sa vedem cu ochii nostri minunea si sa decidem daca pentru noi isi merita locul in grupul select al celor sapte sau nu.

Am plecat din Wadi Rum pe 25 mai in jur de patru dupa amiaza si intr-o ora si un pic eram deja in Wadi Musa. Un orasel artificial aparut la doi pasi de intrarea in Petra pentru servirea turistului. Aceeasi poveste ca si Siam Riep-ul aparut ca o ciuperca dupa ploaie langa Angkor Wat. Cererea de servicii turistice a dus imediat si la aparitia ofertei.

Pentru cazare exista practic doua posibilitati: ori in hotelurile exact de langa intrarea in Petra ori la vreo 5 km departare langa sensul giratoriu cum este descris mai peste tot pe unde va veti documenta. Hotelurile de langa intrare sunt de obicei hoteluri din marile lanturi hoteliere internationale si costa pe masura. Cele din centrul oraselului sunt mult mai ieftine si daca sunt alese corect sunt si cu servicii si conditii foarte bune.

Wadi Musa noaptea

Pentru ca aveam o masina inchiriata la dispozitie noi am decis sa nu platim sutele de euro in plus asa ca am stat in oras nu langa intrare si am condus pana la Petra. Parcare am gasit foarte usor si gratis mai ales ca noi mergeam la niste ore foarte matinale. Daca mergi mai tarziu sau daca mergi intr-o perioada mai de varf a sezonului (noi am fost cam pe sfarsit) nu stiu daca este la fel de usor. Insa se poate folosi la fel de usor si taxiul daca vreti sa evitati condusul si parcatul.

Pentru restaurante exista aceleasi doua posibilitati: niste restaurante destul de basic in centru si niste restaurante exclusiv pentru turisti langa intrarea in Petra. Preturile sunt cu cativa JD mai mari la cele de langa intrare dar si calitatea este net superioara.

Pentru vizitat am rezervat doua zile pline la Petra si pentru ca citisem povesti horor despre aglomeratia si hoardele de turisti am decis sa fim extrem de matinali si sa ne incepem vizita de la prima ora. Asa ca pe 26 mai la 06.15 eram deja la ghiseu si ne cumparam extrem de scumpele bilete de intrare. Cred ca Petra are cele mai scumpe bilete de intrare din lume. Costa 50 JD (52 euro) pentru o zi, 55 JD (57 euro) pentru doua zile sau 60 JD (62 euro) pentru trei zile. Pentru cei care viziteaza Petra intr-o excursie de o zi din Aqaba, pretul este absolut astronomic. Daca vizitati Petra intr-o excursie de o zi din Israel este chiar mai rau de atat pentru ca intrarea pentru o zi este 90 JD. Te-ai astepta ca pentru astfel de preturi si serviciile sa fie pe masura insa realitatea este dureros de departe de asta dupa cum o sa vedeti ca o sa tot amintesc pe parcursul postului.

Odata biletele cumparate ne-am inceput plimbarea catre Petra. Si pentru ca era atat de devreme ne-am bucurat de lipsa completa a oricarui alt turist prin preajma noastra. Recomand tuturor sa faca acelasi lucru ca noi. Trezitul de dimineata este o nimica toata comparat cu avantajele pe care le aduce.

Mergeam prin Siq si eram singurii turisti de acolo. Nu se auzea nimeni vorbind. Nu se auzea nimeni facand galagie. Nu era nici un vanzator de suveniruri prin preajma. Nici o caleasca care sa fie mai mai sa treaca peste tine in graba ei de a prinde cati mai multi turisti. Liniste si pace. O atmosfera absolut geniala. Si am profitat din plin de faptul ca aveam Siq-ul numai pentru noi si ne-am simtit pentru un moment precum aventurierii care descopereau locatii istorice demult uitate si pierdute in negura vremii.

La intrarea in Siq

Prin Siq

Apoi dupa ce tot mergi si mergi prin Siq asa dintr-o data in fata ta apare Tresury. Dai nas in nas cu imaginea pe care o stie orice om din lumea asta.

Incepe sa se zareasca ceva.

Tresury - inca in umbra pentru ca e prea dimineata

In spatiul din fata lui Tresury eram noi si inca trei turisti. Atat. Nimeni care sa faca galagie. Nimeni care sa iti propuna o poza calare pe o camila. Nimeni care sa te streseze cu ceva de cumparat. Nimeni care sa se uite urat la tine ca le-ai intrat in poze. Sau la care sa te uiti tu urat pentru ca ti-au intrat in poze. Am luat un loc pe o bancuta si am stat acolo admirand o noua a saptea minune a lumii fara nici un semn ca mai ar fi altcineva pe lumea asta.

Acum trebuie sa recunosc ca ma asteptam la mai mult. 

Multi ori sa spuna ca am inebunit. Cum sa spun ca ma asteptam la mai mult de la Tresury?

Dar asta e adevarul.

Ma asteptam sa ajung la interfata dintre Siq si Tresury si inima sa imi tresara in piept. 

Ma asteptam sa fiu scoasa din papuci de uimire si admiratie.

Ma asteptam sa fie un loc care sa se aseze undeva acolo sus langa locurile noastre de suflet.

Insa nimic din toate astea nu s-a intamplat.

M-am trezit fata in fata cu Tresury si in loc sa pic in fund de uimire m-am gandit "si asta e tot?"

Nu stiu exact de ce. Am tot stat si am analizat chestia asta si am disecat-o in discutiile cu Cipri si nu cred ca am un raspuns exact. 

Sa nu se inteleaga ca nu mi-a placut Petra. Mi-a placut si mi-a placut chiar mult. Si recunosc ca este un loc impresionant. Insa in sinea mea asteptam mult mai mult.

Ma tot gandesc ca poate daca as fi vazut Petra inainte de Machu Picchu, Angkor Wat, Marele zid chinezesc, Karnak, Abu Simbel etc poate ca as fi fost scoasa din papuci. Insa cu fiecare lucru uimitor pe care il vad cu atat sunt mai greu de impresionat. Deci poate ca problema nu este la Petra ci este la mine. Cipri este un pic mai intransigent decat sunt eu. El spune ca Petra fiind o a saptea minune a lumii (ceea ce Angkor-ul nu este de exemplu) ar trebui sa te scoata din papuci orice ai fi vizitat inainte. Nu stiu exact unde e explicatia. Insa am auzit zeci de oameni descriind Petra ca pe cel mai uimitor loc istoric din lumea asta deci poate ca dezamagirea mea este complet irelevanta si este doar o exceptie care intra undeva in "error bar". 

Cel mai bine este sa mergeti si sa experimentati pe propria piele care este efectul Petrei. Pentru ca in continuare raman la parerea ca Petra este unul din locurile care trebuiesc vazute ntr-o viata de om.

Iar daca ajungeti cel mai important sfat pe care vi-l dau este sa faceti tot posibilul sa vedeti Petra de la inaltime.
Petra este intr-o proportie destul de mare ca un canion, iar monumentele sunt sapate in peretii acestui canion. Orice posibilitate de a urca deasupra acestor pereti si sa priviti de sus spectacolul Petrei este de neratat.
Si sunt cateva rute de hiking care permit o astfel de vedere.
Asa ca in prima noastra zi, dupa vizita la Tresury am decis sa facem o plimbare catre un "viewpoint " de unde puteam vedea inca o data Tresury dar de data asta de sus.
Pentru a ajunge la punctul de pornire al cararii am trecut pe Street of facades si  apoi pe langa Amfiteatru pana am vazut o carare si un semn catre Royal tombs. Puteti vedea o harta a Petrei aici pentru a intelege mai bine explicatiile mele. Semnul catre Royal Tombs este imediat dupa niste cafenele care se gasesc vis a vis de Amfiteatru. Nu este foarte greu de gasit cararea tinand cont ca Royal tombs se vad in toata frumusetea lor undeva mai sus sculptate in stanca.

Street of Facades

Street of Facades

Peste tot se vad lucruri sapate in stanca

Royal tombs

Royal Tombs este un complex de patru monumente care de la dreapta la stanga (daca stai cu fata la ele) sunt: Urn Tomb, Silk Tomb, Corinthian Tomb si Palace Tomb.
Cararea pe care vroiam sa o urmam noi era imediat dupa Palace tomb. Si nu era chiar o carare ci niste scari destul de abrupte care urca pana ajungi efectiv deasupa Royal tomb, de unde ai o vedere extraordinara cu amfitatrul.

La inceput de carare

Si tot la deal

Dar cu vederi de zile mari

Amfiteatrul undeva acolo jos

Noroc cu zoom-ul

Cararea se continua apoi pana la un magazin cu suveniruri si ceai (inchis cand am ajuns noi) si mai apoi se pierde prin pietris si vegetatie. Noi nu am vazut ca scarile erau undeva in partea stanga a cabanei cu ceai asa ca am luat-o pe de-a dreptul prin ceea ce parea valea secata a unui raulet. Dar am ajuns destul de repede inapoi pe drumul cel bun. Dupa vreo 10 minute de mers pe valea asta (care de fapt e in varf de stanca) ne-am trezit fata in fata cu o ditamai vagauna de unde Tresury se vedea expusa in toata splendoarea ei la picioarele noastre.

Tresury de sus - inainte ca sa fie luminata complet de soare

Incet incet se duce si umbra

Asta este de departe cea mai frumoasa vedere din Petra pentru noi. Este acea imagine care imi vine in minte atunci cand spun "Petra". Absolut uimitor. Si cu atat mai uimitor cu cat eram singuri acolo si ne puteam bucura in liniste si fara graba de ceea ce vedeam in fata noastra.
Am stat destul de mult timp acolo sus si am admirat spectacolul de la iesirea din Siq mai ales ca in timp ce urcam am descoperit ca Cipri se simtea destul de rau. racise si il dureau toate cele si avea si un pic de febra si in nici un caz nu era in cea mai buna forma pentru o zi aglomerata la Petra. Am hotarat sa luam lucrurile mai usor si sa nu ne grabim prea tare si ce reusim sa vedem bine ce nu ramane pe data viitoare.
Am coborat pe aceeasi carare ca la urcare si am mers sa exploram mai departe Petra. Am mers catre biserica bizantina, apoi catre muzeu, Qasr al Bent si ne-am intors pe Colonadded street.

Pe soare dar si pe caldura

Biserica bizantina

Qasr al Bent

Colonadded street

Iluminate de soare monumentele capata o culoare roz incantatoare

Tresury vazuta la soare

Si in timp ce stateam pe o bancuta si ne odihneam am decis ca starea lui Cipri cere odihna nicidecum epuizare daca nu vrem sa ne stricam toata vacanta. Mergeam deja de mai bine de 6 ore prin Petra si aveam nevoie de cel putin o ora, sau poate chiar mai mult la ritmul incet pe care il aveam, ca sa ajungem inapoi la masina. Desi era devreme am decis sa incheiem ziua acolo. Asa ca am mers la hotel pentru un somn binemeritat de dupa amiaza. Planul era sa mergem la "Petra by night" un spectacol ce are loc in fiecare luni, miercuri si vineri in Petra incepand de la ora 20.30. Insa frisoanele si febra lui Cipri au fost un indiciu cat se poate de clar ca nu e cazul sa iesim nicaieri. Oricine il cunoaste pe Cipri stie ca daca se vaita ca ii e rau inseamna ca ii este extraordinar de rau deci nu este ceva ce trebuie trecut cu vederea. Omul asta a participat la o cursa de 270 de km de biciclit avand pojar si termina Dodentocht-ul (cursa de 100 de km de mers pe jos) desi face bataturi cat sa piarda 5-6 unghii de la picioare de la 20-30 de km...asta asa ca sa intelegeti cam care e rezistenta lui la durere. Si bine am facut ca i-am dat timp sa se odihneasca un pic pentru ca a doua zi Cipri s-a simtit bine si am putut sa avem o zi normala de vizitare. Ba mai mult el a isit si la alergat un semimaraton prin Petra. Dar despre asta in postul viitor.