Petra (I)

Motivul pentru care am decis sa mergem in Iordania este cat se poate de simplu: Petra.

Una dintre noile sapte minuni ale lumii, Petra este un loc absolut emblematic. Cred ca singura posibilitate ca un om sa nu fi vazut vreodata o poza cu Tresury este sa traiasca undeva intr-un trib uitat de lume in jungla amazoniana sau prin sahara africana. Poate ca numele nu este prea celebru dar imaginea sigur este.

Este unul dintre acele locuri pe care trebuie sa le vezi intr-o viata de loc. Prin urmare am trecut la fapte si am mers sa vedem cu ochii nostri minunea si sa decidem daca pentru noi isi merita locul in grupul select al celor sapte sau nu.

Am plecat din Wadi Rum pe 25 mai in jur de patru dupa amiaza si intr-o ora si un pic eram deja in Wadi Musa. Un orasel artificial aparut la doi pasi de intrarea in Petra pentru servirea turistului. Aceeasi poveste ca si Siam Riep-ul aparut ca o ciuperca dupa ploaie langa Angkor Wat. Cererea de servicii turistice a dus imediat si la aparitia ofertei.

Pentru cazare exista practic doua posibilitati: ori in hotelurile exact de langa intrarea in Petra ori la vreo 5 km departare langa sensul giratoriu cum este descris mai peste tot pe unde va veti documenta. Hotelurile de langa intrare sunt de obicei hoteluri din marile lanturi hoteliere internationale si costa pe masura. Cele din centrul oraselului sunt mult mai ieftine si daca sunt alese corect sunt si cu servicii si conditii foarte bune.

Wadi Musa noaptea

Pentru ca aveam o masina inchiriata la dispozitie noi am decis sa nu platim sutele de euro in plus asa ca am stat in oras nu langa intrare si am condus pana la Petra. Parcare am gasit foarte usor si gratis mai ales ca noi mergeam la niste ore foarte matinale. Daca mergi mai tarziu sau daca mergi intr-o perioada mai de varf a sezonului (noi am fost cam pe sfarsit) nu stiu daca este la fel de usor. Insa se poate folosi la fel de usor si taxiul daca vreti sa evitati condusul si parcatul.

Pentru restaurante exista aceleasi doua posibilitati: niste restaurante destul de basic in centru si niste restaurante exclusiv pentru turisti langa intrarea in Petra. Preturile sunt cu cativa JD mai mari la cele de langa intrare dar si calitatea este net superioara.

Pentru vizitat am rezervat doua zile pline la Petra si pentru ca citisem povesti horor despre aglomeratia si hoardele de turisti am decis sa fim extrem de matinali si sa ne incepem vizita de la prima ora. Asa ca pe 26 mai la 06.15 eram deja la ghiseu si ne cumparam extrem de scumpele bilete de intrare. Cred ca Petra are cele mai scumpe bilete de intrare din lume. Costa 50 JD (52 euro) pentru o zi, 55 JD (57 euro) pentru doua zile sau 60 JD (62 euro) pentru trei zile. Pentru cei care viziteaza Petra intr-o excursie de o zi din Aqaba, pretul este absolut astronomic. Daca vizitati Petra intr-o excursie de o zi din Israel este chiar mai rau de atat pentru ca intrarea pentru o zi este 90 JD. Te-ai astepta ca pentru astfel de preturi si serviciile sa fie pe masura insa realitatea este dureros de departe de asta dupa cum o sa vedeti ca o sa tot amintesc pe parcursul postului.

Odata biletele cumparate ne-am inceput plimbarea catre Petra. Si pentru ca era atat de devreme ne-am bucurat de lipsa completa a oricarui alt turist prin preajma noastra. Recomand tuturor sa faca acelasi lucru ca noi. Trezitul de dimineata este o nimica toata comparat cu avantajele pe care le aduce.

Mergeam prin Siq si eram singurii turisti de acolo. Nu se auzea nimeni vorbind. Nu se auzea nimeni facand galagie. Nu era nici un vanzator de suveniruri prin preajma. Nici o caleasca care sa fie mai mai sa treaca peste tine in graba ei de a prinde cati mai multi turisti. Liniste si pace. O atmosfera absolut geniala. Si am profitat din plin de faptul ca aveam Siq-ul numai pentru noi si ne-am simtit pentru un moment precum aventurierii care descopereau locatii istorice demult uitate si pierdute in negura vremii.

La intrarea in Siq

Prin Siq

Apoi dupa ce tot mergi si mergi prin Siq asa dintr-o data in fata ta apare Tresury. Dai nas in nas cu imaginea pe care o stie orice om din lumea asta.

Incepe sa se zareasca ceva.

Tresury - inca in umbra pentru ca e prea dimineata

In spatiul din fata lui Tresury eram noi si inca trei turisti. Atat. Nimeni care sa faca galagie. Nimeni care sa iti propuna o poza calare pe o camila. Nimeni care sa te streseze cu ceva de cumparat. Nimeni care sa se uite urat la tine ca le-ai intrat in poze. Sau la care sa te uiti tu urat pentru ca ti-au intrat in poze. Am luat un loc pe o bancuta si am stat acolo admirand o noua a saptea minune a lumii fara nici un semn ca mai ar fi altcineva pe lumea asta.

Acum trebuie sa recunosc ca ma asteptam la mai mult. 

Multi ori sa spuna ca am inebunit. Cum sa spun ca ma asteptam la mai mult de la Tresury?

Dar asta e adevarul.

Ma asteptam sa ajung la interfata dintre Siq si Tresury si inima sa imi tresara in piept. 

Ma asteptam sa fiu scoasa din papuci de uimire si admiratie.

Ma asteptam sa fie un loc care sa se aseze undeva acolo sus langa locurile noastre de suflet.

Insa nimic din toate astea nu s-a intamplat.

M-am trezit fata in fata cu Tresury si in loc sa pic in fund de uimire m-am gandit "si asta e tot?"

Nu stiu exact de ce. Am tot stat si am analizat chestia asta si am disecat-o in discutiile cu Cipri si nu cred ca am un raspuns exact. 

Sa nu se inteleaga ca nu mi-a placut Petra. Mi-a placut si mi-a placut chiar mult. Si recunosc ca este un loc impresionant. Insa in sinea mea asteptam mult mai mult.

Ma tot gandesc ca poate daca as fi vazut Petra inainte de Machu Picchu, Angkor Wat, Marele zid chinezesc, Karnak, Abu Simbel etc poate ca as fi fost scoasa din papuci. Insa cu fiecare lucru uimitor pe care il vad cu atat sunt mai greu de impresionat. Deci poate ca problema nu este la Petra ci este la mine. Cipri este un pic mai intransigent decat sunt eu. El spune ca Petra fiind o a saptea minune a lumii (ceea ce Angkor-ul nu este de exemplu) ar trebui sa te scoata din papuci orice ai fi vizitat inainte. Nu stiu exact unde e explicatia. Insa am auzit zeci de oameni descriind Petra ca pe cel mai uimitor loc istoric din lumea asta deci poate ca dezamagirea mea este complet irelevanta si este doar o exceptie care intra undeva in "error bar". 

Cel mai bine este sa mergeti si sa experimentati pe propria piele care este efectul Petrei. Pentru ca in continuare raman la parerea ca Petra este unul din locurile care trebuiesc vazute ntr-o viata de om.

Iar daca ajungeti cel mai important sfat pe care vi-l dau este sa faceti tot posibilul sa vedeti Petra de la inaltime.
Petra este intr-o proportie destul de mare ca un canion, iar monumentele sunt sapate in peretii acestui canion. Orice posibilitate de a urca deasupra acestor pereti si sa priviti de sus spectacolul Petrei este de neratat.
Si sunt cateva rute de hiking care permit o astfel de vedere.
Asa ca in prima noastra zi, dupa vizita la Tresury am decis sa facem o plimbare catre un "viewpoint " de unde puteam vedea inca o data Tresury dar de data asta de sus.
Pentru a ajunge la punctul de pornire al cararii am trecut pe Street of facades si  apoi pe langa Amfiteatru pana am vazut o carare si un semn catre Royal tombs. Puteti vedea o harta a Petrei aici pentru a intelege mai bine explicatiile mele. Semnul catre Royal Tombs este imediat dupa niste cafenele care se gasesc vis a vis de Amfiteatru. Nu este foarte greu de gasit cararea tinand cont ca Royal tombs se vad in toata frumusetea lor undeva mai sus sculptate in stanca.

Street of Facades

Street of Facades

Peste tot se vad lucruri sapate in stanca

Royal tombs

Royal Tombs este un complex de patru monumente care de la dreapta la stanga (daca stai cu fata la ele) sunt: Urn Tomb, Silk Tomb, Corinthian Tomb si Palace Tomb.
Cararea pe care vroiam sa o urmam noi era imediat dupa Palace tomb. Si nu era chiar o carare ci niste scari destul de abrupte care urca pana ajungi efectiv deasupa Royal tomb, de unde ai o vedere extraordinara cu amfitatrul.

La inceput de carare

Si tot la deal

Dar cu vederi de zile mari

Amfiteatrul undeva acolo jos

Noroc cu zoom-ul

Cararea se continua apoi pana la un magazin cu suveniruri si ceai (inchis cand am ajuns noi) si mai apoi se pierde prin pietris si vegetatie. Noi nu am vazut ca scarile erau undeva in partea stanga a cabanei cu ceai asa ca am luat-o pe de-a dreptul prin ceea ce parea valea secata a unui raulet. Dar am ajuns destul de repede inapoi pe drumul cel bun. Dupa vreo 10 minute de mers pe valea asta (care de fapt e in varf de stanca) ne-am trezit fata in fata cu o ditamai vagauna de unde Tresury se vedea expusa in toata splendoarea ei la picioarele noastre.

Tresury de sus - inainte ca sa fie luminata complet de soare

Incet incet se duce si umbra

Asta este de departe cea mai frumoasa vedere din Petra pentru noi. Este acea imagine care imi vine in minte atunci cand spun "Petra". Absolut uimitor. Si cu atat mai uimitor cu cat eram singuri acolo si ne puteam bucura in liniste si fara graba de ceea ce vedeam in fata noastra.
Am stat destul de mult timp acolo sus si am admirat spectacolul de la iesirea din Siq mai ales ca in timp ce urcam am descoperit ca Cipri se simtea destul de rau. racise si il dureau toate cele si avea si un pic de febra si in nici un caz nu era in cea mai buna forma pentru o zi aglomerata la Petra. Am hotarat sa luam lucrurile mai usor si sa nu ne grabim prea tare si ce reusim sa vedem bine ce nu ramane pe data viitoare.
Am coborat pe aceeasi carare ca la urcare si am mers sa exploram mai departe Petra. Am mers catre biserica bizantina, apoi catre muzeu, Qasr al Bent si ne-am intors pe Colonadded street.

Pe soare dar si pe caldura

Biserica bizantina

Qasr al Bent

Colonadded street

Iluminate de soare monumentele capata o culoare roz incantatoare

Tresury vazuta la soare

Si in timp ce stateam pe o bancuta si ne odihneam am decis ca starea lui Cipri cere odihna nicidecum epuizare daca nu vrem sa ne stricam toata vacanta. Mergeam deja de mai bine de 6 ore prin Petra si aveam nevoie de cel putin o ora, sau poate chiar mai mult la ritmul incet pe care il aveam, ca sa ajungem inapoi la masina. Desi era devreme am decis sa incheiem ziua acolo. Asa ca am mers la hotel pentru un somn binemeritat de dupa amiaza. Planul era sa mergem la "Petra by night" un spectacol ce are loc in fiecare luni, miercuri si vineri in Petra incepand de la ora 20.30. Insa frisoanele si febra lui Cipri au fost un indiciu cat se poate de clar ca nu e cazul sa iesim nicaieri. Oricine il cunoaste pe Cipri stie ca daca se vaita ca ii e rau inseamna ca ii este extraordinar de rau deci nu este ceva ce trebuie trecut cu vederea. Omul asta a participat la o cursa de 270 de km de biciclit avand pojar si termina Dodentocht-ul (cursa de 100 de km de mers pe jos) desi face bataturi cat sa piarda 5-6 unghii de la picioare de la 20-30 de km...asta asa ca sa intelegeti cam care e rezistenta lui la durere. Si bine am facut ca i-am dat timp sa se odihneasca un pic pentru ca a doua zi Cipri s-a simtit bine si am putut sa avem o zi normala de vizitare. Ba mai mult el a isit si la alergat un semimaraton prin Petra. Dar despre asta in postul viitor.