Beduin wannabe in Wadi Rum

24 Mai. Ora 03.35.

Dupa un scurt picotit pe avion suntem ajunsi in Amman si gata de aventura. Cipri mai gata decat mine pentru ca eu inca nu am facut ochii prea mari. Ajuta extrem de mult sa ai un sot care nu are nevoie de prea mult somn si care are obiceiul sa se trezeasca oricum la niste ore cand nici macar cainele nostru (cunoscut pentru matinalitatea lui) nu a decis sa isi faca gimnastica de inviorare. Daca sotul are energie cat doi inseamna ca tu mai poti dormi nitel pe masina :) Dar nici o problema voi face ochii mari cat China in momentul in care reglam afacerile cu nenea de la care inchiriem masina cu care ne vom plimba hai hui prin Iordania. Dar despre aventura inchirieri de masini voi scrie intr-un post special pe tema asta ca sunt multe de spus.

Am semnat toate hartiile cerute de agentie, am luat asigurari peste asigurari, un gps complet inutil, un upgrade pentru masina si pe la 05.00 eram deja pe autostrada (Desert Highway) care ne duce catre Wadi Rum. 

Planul nostru a fost sa ajungem in prima zi in punctul cel mai departe de Amman si apoi sa facem treptat treptat  drumul inapoi oprindu-ne in locatiile care ni se par interesante.

Pentru ca era dimineata devreme tare autostrada era complet libera asa ca pe la ora 08.30 eram deja la casa celui care urma sa ne duca in desert pentru doua zile. Asta cu tot cu o oprire la benzinarie, una la ghiseiul pentru platit taxa de intrare in Wadi Rum si una la intrarea in sat de unde am fost recuperati de un sofer. Pe drum am vazut extrem de multe masini blindate ale armatei sau jeep-uri cu mitraliere deasupra si ne tot gandeam ca probabil este din cauza vecinilor nu tocmai pasnici ai Iordaniei. Dar nu e nicidecum asa. Armata care impanzea autostrada si mai apoi Wadi Rum-ul era acolo pentru ca ne-am nimerit sa ajungem in Iordania fix in ziua in care ajungea si Papa pe acolo. Si el, ca si noi planuia sa ajunga in ziua aia in Wadi Rum asa ca am avut parte de escorte speciale.

Dupa lungi plimbari in lung si-n lat pe tripadvisor, agentia pe care am ales-o pentru cele doua zile (o noapte) in desert este Bedouin Directions. Mi-a placut pentru ca avea parte de niste descrieri destul de elogioase pe tripadvisor, pentru ca mi-au raspuns foarte prompt la e-mail, pentru ca aveau extrem de multe detalii si sfaturi incluse in mailul lor nu doar un pret si doua cuvinte, pentru ca mi-au raspuns cu rabdare la toate intrebarile avute si m-au ajutat sa facem un tur de doua zile care sa ni se potriveasca, pentru ca aveau o locatie pentru tabara unde sa ne petrecem noaptea care m-a vrajit si pentru ca au fost extrem de receptivi la dorintele noastre. 

Si acum dupa ce ne-am petrecut timpul cu ei, pot spune ca nu regret nici un moment alegerea facuta si ii recomand cu inima deschisa tuturor. Ne-au oferit tot ceea ce ne-au promis si chiar mai mult de atat.

In prima zi am rezervat un tur cu jeep-ul prin desert care sa ne duca la tot felul de formatiuni interesante si dune interesante. Pentru ca soarele apune in jur de ora 7 seara (si aveam de gand sa vedem apusul de soare undeva din desert in afara taberei) si pentru ca am inceput turul in jur de ora 10.00, am avut timp suficient incat sa ne plimbam in voie si negrabiti de nimeni pe la toate locurile pe unde ne-am oprit. 

Am inceput cu Lawrence Spring unde ne-am plimbat nitel la deal in cautarea izvorului dar si mai important in cautarea unei vederi de sus catre desert.

Am mers apoi la niste dune rosii de nisip unde am avut sarcina neoficiala sa vedem care reuseste ca stranga cel mai mult nisip in pantofi in incercarea de a urca si apoi de a cobora duna.

Pregatiri pentru venirea Papei

Ne-am adapostit apoi la umbra in Khazali Canyon si ne-am jucat un pic incercand sa vedem care ajunge cat mai departe in interiorul lui. Insa eu m-am dat repede batuta. Nu-s facuta pentru catarari. Eu ametesc si daca ma urc pe scaun.

Mai ne-am oprit pe la niste dune mari, apoi pe la inscriptiile de pe Anfishieh Jebel din perioada Thamudica si Nabatean, pe la casa lui Lawrence si dupa o tura hai hui prin desert am ajuns la locul unde trebuia sa luam pranzul. 

 

Cipri la tranta cu o mare duna

Evident ca duna e invinsa

Eu ma asteptam la niste paine cu ceva. Mancare rece. Insa nu a fost deloc asa ci am avut parte de o masa baduina in adevaratul sens al cuvantului. Si cred ca a fost de departe cea mai buna mancare de care am avut parte in Iordania. Si dupa o masa atat de copioasa si dupa o noapte petrecuta pe avion am picat amandoi prada somnului la umbra rocilor cat ai clipi. Ne-am trezit la timp sa strangem bagajul si sa ne continuam plimbarea cu jeep-ul prin desert.

Ne-am oprit langa un bazin construit artificial in care beduinii strang apa de ploaie si de acolo am avut prima intalnire cu un pod natural: Burdah Arch. Era destul de departe de locul unde ne aflam noi si ar fi durat in jur de o ora sa ne cataram acolo. Insa dorinta de adrenalina a fost satisfacuta prin vizita la Um Frouth Arch. Un pod de piatra natural pe care te poti urca. Asta daca nu iti e frica de inaltime asa cum imi este mie. Am avut o leaca de vointa si am urcat nitel insa m-am dat repede batuta spre dezamagirea lui Cipri. Mi se inmoaie genunchi si acum ca scriu despre a urca pe podul ala deci este evident ca nu aveam nici o sansa de reusita. Dar cine are curaj are parte de niste poze perfecte de pus pe facebook :) Pacat ca Cipri nu are cont pe facebook, a ratat sansa sa se laude cu o astfel de poza.

Burdah Arch

Um Frouth Arch

Cipri e singur dintr-un motiv evident :)

Ne-am continuat apoi plimbarea si ne-am oprit la un canion foarte frumos, apoi la niste dune unde ne-am tavalit mai ceva ca niste copii mici si pentru ca seara se apropia cu pasi rapizi ne-am indreptat catre o roca numita "The Chicken" (dintr-un motiv cat se poate de evident) unde am asteptat apusul cu toata magia lui. 

Am mai vazut apusuri in desert insa de fiecare data raman la fel de impresionata de el. Imi place enorm de mult. Are un farmec aparte. Cel putin pentru mine are un farmec aparte. 

Asta e gaina :)

Ne-am indreptat apoi catre tabara unde trebuia sa ne petrecem noaptea si am avut parte de o surpriza extraordinara. Viata intr-o tabara beduina pentru turisti nu are nimic in comun cu viata beduinilor in desert. Tabara noastra arata extraordinar. Era situata intr-o zona inchisa din toate directiile de niste pereti de stanca foarte inalti si intrarea se facea printr-un canion ingust fara sa iti inchipui ce te asteapta cativa metri mai departe. Corturile aratau exceptional. Aveai dusuri cu apa calda, toalete curate, curent electric si un cort mare in care sa stai la masa, sa asculti muzica (cantata live), sa te uiti la barbatii care danseaza (femeile nu danseaza deci nu va alaturati barbatilor ca o sa straniti priviri dezaprobatoare). Mancarea a fost exceptionala iar atmosfera si mai si. 

 

In seara asta avem gratar. Facut sub pamant :) Si nu glumesc.

Si un pic de dans.

Ne-a placut foarte mult dar cum eram extrem de obositi am picat ca mustele si am dormit neintorsi pana la 7.30 dimineata cand cineva a batut la usa cortului sa ne anunte ca micul dejun e gata. Nici nu stiu cand a trecut noaptea atat de bine am dormit.

A doua zi a fost o zi de hiking. Am mers cu jeep ul pentru mai bine de o ora catre partea de sud a Wadi Rum-ului unde se afla cel mai inalt varf din Iordania - Um Ad Dami. 

In pirm a zi am facut traseul clasic cu jeep-ul pe care il face toata lumea. Inclusiv cei care vin intr-o excursie de o zi din Aqaba. Asa ca erau destul de multe jeep-uri care se vedeau traversand desertul intr-o parte si alta. Nu era ingrozitor de aglomerat si rar erau mai mult de trei jeep uri la o locatie insa cand te uitai in departare si vedeai atatea urme si atatea masini aveai impresia ca totul e mult prea turistic. Nu inseamna ca prima zi ne-a fost stricata in vreun fel. Chiar ne-a placut foarte mult. Insa a doua zi insa a fost o zi absolut extraordinara. Eram atat de departe in partea de sud incat nu am vazut nici un jeep trecand pe acolo. Singurii de pe munte eram noi si inca trei persoane din aceeasi tabara ca noi. In rest pustiu. O cu totul si cu totul alta atmosfera. Parca erai rupt de lume. Si asa departe de vanzoleala masinilor simteai ce inseamna cu adevarat desertul. Singurii cu care imparteam spatiul ala erau beduinii care pazeau turmele de oi si de camile. Iar vederile de pe munte au depasit orice asteptare. Se vedea pana la Marea Rosie intr-o directie si dincolo de granita cu Arabia Saudita in cealalta directie. Daca va duc picioarele si daca rezistati la cateva ore de urcat pe un traseu extrem de pietros intr-o caldura sufocanta atunci nu ratati Um Ad Dami. Pentru mine (si cred ca si pentru Cipri) a fost starul vacantei in Iordania. Si asta in conditiile in care era in competitie cu Petra (una dintre minunile lumii).

Sa ne pregatim de urcat

 

Cam asa arata cararea noastra

Sau asa. Deci in mod clar fara ghid nu ai gasi-o

 

Undeva acolo jos este un punct negru. Ala este jeep-ul deci locul de unde ne-am pornit.

Dupa hiking ne-am oprit pentriu un pranz la fel ca cel avut cu o zi inainte. Unde ne-am delectat iar cu tocanita beduina, salata cu ton si lipiile absolut delicioase. Am tras un somn bun. Si ne-am intors incet incet catre satul Wadi Rum unde ni se termina aventura beduina.

Poate pentru niste oameni care sunt obisnuiti cu deserturile Wadi Rum nu este nimic iesit din comun. Insa pentru noi a fost un loc magic si il recomandam cu inima deschisa tuturor. Este acel loc care va fi imaginea Iordaniei in mintea nostra atunci cand ne vom gandi la vacanta de acum. Ceea ce spune cred eu extrem de multe.

Si asa de final cateva detalii organizatorice. 

Preturile pentru activitatile din cele doua zile petrecute in desert au fost:

Day one: Mehedi Special Jeep Tour inc lunch: 40JD p.p (80JD)

One night in the Camp inc dinner & breakfast: 25JD p.p (50JD)

Day two: 

Heavens & Beyond Hiking tour: Um Ad Dami & White Desert

Bedouin Guide: 35JD + Use of Jeep inc lunch: 80JD (115JD)

In pret erau incluse toate mesele si apa si ceai. Nu era inclusa taxa de intrare in Wadi Rum de 5 JD care se plateste la un birou aflat cu cativa kilometri inainte de Wadi Rum Village. Nu ii luati in seama pe cei care stau la intrare si va cer ei banii spunand ca lucreaza acolo. Pentru ca va mint. Mergeti la birou si platiti direct.

Soferii au fost foarte buni ghizi si ne-au raspuns cu rabdare la toate intrebarile avute desi uneori au existat ceva bariere lingvistice.

Organizarea a fost foarte buna si oamenii foarte punctuali. Si sincer spun ca nu ma asteptam la asta.

Si o ultima observatie: in nici un caz nu luati doar o excursie de o zi in Wadi Rum. Magia unei nopti petrecute la cort in desert este ceva ce nu trebuie ratat. Nu am mai vazut atat de multe stele pe cer de pe vremea cand imi petreceam vacantele de vara la bunici.

Mai multe poze gasiti pe:

https://www.flickr.com/photos/le_mans/sets/72157645178055723/