Viza pentru Iran

Din momentul in care am hotarat sa mergem in Iran, cea mai mare grija a fost obtinerea vizei. Probabil pentru ca mi-am petrecut prea mult timp citind forumuri si bloguri americane si britanice unde oamenii sa vaitau considerabil de strictetea oficialilor si refuzurile garla. 

Asa ca m-am pornit serios pe investigat cum sa fac procesul asta cat mai bine astfel incat sa nu am probleme.Nu as fi vrut sa ma trezesc cu un refuz cand biletele de avion sunt deja cumparate.

Pentru turisti exista trei tipuri de vize:

• Turist visa - se obtine inainte de intrarea in Iran si se acorda pentru maxim 30 de zile de stat in Iran. Valabilitatea ei este de 90 de zile din momentul in care ti-a fost acordata.
• Turist visa on arrival (VOA) - se obtine de la orice aeroport international si are o valabilitate de 15 zile din momentul in care o obtii.
• Transit visa - are o valabilitate de 5-7 zile si se acorda celor care intra in Iran dintr-o tara si ies catre alta tara decat cea de intrare si au un bilet de transport sau cazare pentru tara catre care se indreapta.

Noi o sa stam in Iran pentru 17 zile  asa ca Visa on Arrival a iesit din discutie. Iar cea de tranzit cu atat mai putin. Si chiar si daca am fi stat numai pentru 15 zile tot mi-ar fi fost prea teama sa las luarea vizei pentru cand ajung in aeroport in Teheran. Mi s-ar fi parut prea riscant. Am facut asta in multe tari pana acum (Indonezia, Laos, Cambodgia, Nepal, Iordania) si consider VOA ca pe o mana cereasca. Dar pentru Iran nu as avea curaj pentru ca spusei doar ca am citit prea multe povesti cu nereusite.

Asa ca m-am apucat de treaba.

Orice aplicatie pentru viza trebuie aprobata de catre Ministerul de Externe Iranian din Teheran. Iar asta se face chiar si pentru cei ce aplica pentru Visa on Arrival. Daca aplici pentru VOA atunci ori ceri aprobarea inainte sa calatoresti in Iran ori vei astepta timpi destul de lungi in aeroport pana vine raspunsul de la minister.

Odata cererea aprobata, ministerul trimite un numar de confirmare la consulat (daca aplici pt Turist Visa) sau la aeroport (daca aplici pentru VOA).

Toata procedura de mai sus o poti face pe cont propriu. Adica completezi si pregatesti toate formularele, mergi la consulat, aplici pentru visa si apoi astepti. In mod normal ei trimit actele la minister si asteapta confirmarea. Sunt cazuri in care tot procesul dureaza cateva zile si gata viza. Sunt cazuri in care dureaza saptamani in sir evident fara nici o veste de la consulat. Dar sunt si cazuri in care pur si simplu nu esti acceptat la consulat daca nu ai deja numarul de confirmare de la minister.

Si pentru ca eu vroiam sa evit posibilitatea de a nu fi acceptata fara un numar de confirmare am decis sa folosesc o agentie de turism care sa aplice pentru mine pentru confirmare la minister. 

Sunt sute de agentii cred care pentru preturi intre 30 de euro si 120 de lire sterline iti ofera un astfel de serviciu.

De cele mai multe ori trebuie doar sa completezi in formular electronic, trimiti o copie a pasaportului, platesti si astepti. Cum e de asteptat probabil, nu toate agentiile sunt si serioase asa ca netul este plin de reclamatii de la clienti care au fost inselati in procesul asta. M-am informat pe forumul celor de la Lonely Planet si am decis sa folosesc Key2Persia care este aceeasi cu Pars Travel si la care am aplicat si pentru ajutor cu rezervarea unor hoteluri si o excursie(dar despre asta in alte posturi).

Am completat on line formularul pentru visa (in care trebuie sa pui si un itinerariu detaliat pentru calatoria ta) si am trimis la adresa mentionata de ei copiile pasapoartelor. Pe site-ul lor spunea ca in maxim 48 de ore cineva imi va verifica documentele si ma va anunta daca sunt ok. A doua zi aveam deja mailul de la ei cu o singura intrebare legata de cum voi calatori in interiorul Iranului (bicicleta, transport in comun, masina cu sofer etc) si cu detaliile pentru plata. Contul era unul deschis la o banca nemteasca pentru simplul motiv ca sistemul bancar iranian este sub embargo asa ca nu poti sa faci transferuri catre Iran si nici o data ajuns in Iran nu poti sa iti folosesti cardurile la bancomatele iraniene. 

Am facut plata si am fost anuntata ca din momentul in care vad transferul o sa dureze zece zile lucratoare sa primesc numarul de confirmare. Plata am facut-o pe 25 iunie (nu stiu cand au primit ei banii in cont) iar numarul de confirmare a sosit pe 5 iulie. Deci chiar mai repede decat ceea ce au promis.

Cominicarea cu agentia de mai sus a decurs absolut exemplar. Nu numai pentru viza ci si pentru hoteluri si excursie. Asa ca o recomand cu inima deschisa oricarei persoane. In plus preturile practicate nu sunt deloc mari. Pentru numarul de confirmare de la minister am platit 30 de euro de persoana iar pentru hoteluri un 10% comision.

In mailul cu numarul de confirmare mi s-a spus ca ar trebui sa astept cateva zile lucratoare si apoi sa sun la consulatul iranian din Bruxel ca sa verific daca au primit actele pentru noi. Pe 8 iulie am sunat la consulat si dupa jumatate de ora de asteptare si trimitere de la o persoana la alta (timp in care am descoperit 7 iranieni francofoni si nici un vorbitor de flamanda sau engleza) am aflat ca numarul este acolo si pot merge sa depun actele pentru obtinerea vizei.

Ca orice consulat care se respecta, programul celui iranian este de tot rasul. De fapt cred ca este cel mai de tot rasul pe care l-am vazut pana acum: program cu publicul lunea si joia de la 15.00 la 16.00.

Joi 11 Iulie la 14.00 eram deja la ambasada. Am ajuns mult mai devreme pentru ca imi luasem o anumita marja de eroare pentru ca nu ma impac prea bine cu condusul pana si in Bruxel. Dar nu a fost deloc nevoie de ea si am ajuns exact la ora estimata de gps. Odata ajunsa la ambasada si asteptand timp de o ora la poarta mi-a adus aminte de vremea cand asteptam la Ambasada Belgiei din Bucuresti de la 5 dimineata sa obtin viza. 

Desi am ajuns asa devreme inaintea mea erau deja 9 persoane si pana am intrat se mai stransese vreo 40 de persoane in spatele meu. Si cum consulatul Iranian din Bruxel candideaza cu succes la cel mai dezorganizat si haotic si lipsit de logica birou vazut vreodata, timpii de asteptare sunt ingrozitor de lungi. deci trebuie sa fii inarmat cu rabdare si o  carte buna de citit.

La consulat nu trebuie decat sa duci  pasaportul, copie dupa pasaport, o poza si formularul pentru viza. Le amintesti acolo ca tu ai numarul de confirmare pe care ei il cauta la catastif si il pun la dosar. Si tot pe loc se face si plata care este de 50 de euro de persoana pentru romani. 

In cazul consulatului din Bruxel vizele se emit intr-o saptamana. Asa ca ieri 17 Iulie eram intr-un final mandri detinatori de viza pentru Iran.

Timpi de asteptare:

• 1 zi pentru verificarea aplicatiei de catre agentia intermediara
• 10 zile  pentru obtinerea numarului de confirmare de la minister
• 7 zile emierea vizei de catre consulat

Poate ca procesul poate fi scurtat si/sau costurile diminuate daca decideti sa mergeti pentru VOA sau daca incercati sa  obtineti confirmarea fara ajutorul unei agentii. Dar pentru 30 de euro in plus de persoana cat a fost comisionul agentiei, consider ca mi-am scapat multe fire de par de la albit de la stres si nervi. Deci sunt sigura ca undeva candva se compenseaza comisionul agentie cu pretul vopselei de par. :) 

Si ca sa ajungem si la concluzia pozitiva de vineri: chiar nu fu atat de rau pe cat ma asteptam sa fie. Si nici asteptarile pe atat de lungi pe cat ma asteptam sa fie.

Totul e decurs relativ normal si relativ fara probleme. Cu exceptia personajelor de la consulat care probabil ca au uitat de ospitalitatea iraniana de cand lucreaza in Belgia.

4 ani de domn si doamna

Si tot 4 ani de calatorit ca domn si doamna :)

2010 - Luna de miere in Peru

2011 - La plimbare in costum prin Gili Air (Indonezia)

2012 - Sa ne luam la tranta cu Marele zid Chinezesc

2012- Amazing Angkor Wat (Cambodgia)

2012- Marea noastra dragoste - Laos

2013- Diving in Perhentians (Malaezia)

2013 - Bagan (Myanmar) o minune prea putin cunoscuta

2013 - In varf de lume 5555 m (Nepal)

2014 - Petra (Iordania)

Si la mai multi (ani) si multe (calatorii). Zic :)

Cate greseli poti face la prima inchiriere de masina?

Desi calatorim extrem de mult cu masina nu avem experienta mai deloc cu inchiriatul unei masini. Locuim intr-o tara cat o nuca pozitionata perfect pentru explorarea vestului europei deci calatorim cu masina proprie.

Cand am decis ca vacanta in Iordania va fi un tur facut pe cont propiu cu o masina inchiriata, ideea inchirierii a fost singurul lucru care m-a ingrijorat in timp ce organizam calatoria.

Am auzit atat de multe povesti de cosmar legate de pacalirea clientului de catre firmele de inchirieri incat am citit si rascitit o gramada de contracte de inchiriere si am cerut sfaturi peste sfaturi ca sa fiu sigura ca nu am parte de surprize neplacute.

Evident insa ca nu a fost deloc o experienta fara surprize neplacute si probabil ca am facut cel putin jumatate din greselile pe care le poate face cineva la inchirierea unei masini. Asa ca o sa spun aici ce am gresit noi in speranta ca poate altii vor invata si nu le vor repeta.

Pentru inchirierea masinii ne-am folosit de serviciile celor de la Atlas Choice. Este acelasi sistem ca pentru inchirierea camerelor de hotel la Booking sau Agoda dar de data asta pentru inchirierea masinilor. Avantajul este ca iti cauta automat in ofertele multor companii de inchirieri si iti gaseste solutia cea mai profitabila. In plus aveam si un cod de reducere deci am iesit destul de ok la pret (sau cel putin asa credeam). Dezavantajul este ca ai parte de un intermediar ceea ce nu inrotdeauna este cea mai buna idee.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific care este cea mai completa asigurare pe care o pot lua de la ei. In nici un caz nu aveam chef sa verific fiecare zgarietura de la masina si sa ma bag pe sub ea ca sa verific scutul sau mai stiu eu ce. Vroiam o asigurare completa care sa acopere orice si sa nu conteze daca ii aduc doar o roata la sfarsitul perioadei de inchiriere.
Cred ca am citit de vreo cinci ori ce contine asigurarea respectiva si convinsa fiind ca este ceea ce ne trebuie (de altfel nici nu exista ceva mai complet de atat) am cumparat-o si am conchis ca sunt cu sufletul impacat. Aveam deci rezervata o masinuta mica mica Hyundai i10 cu cea mai completa asigurare. Nici nu ne trebuia mai mult. Si eram super incantati de pretul de 167 de euro pentru 8 zile.
Atlas Choice s-a miscat destul de repede si in mai putin de o ora de la rezervarea online, am primit si voucherul pentru masina care ne spunea ca firma partenera care ne inchiriaza de fapt masina este Omaish.
Noi ajungeam in Amman undeva in jur de 4 dimineata (adica in afara programului) asa ca inainte de plecare le-am mai trimis inca o data mail celor de la Omaish si le-am cerut sa reconfirme ca vin sa ne ia de la aeroport la ora corecta. Ei mi-au raspuns promt ca totul e ok asa ca eram pe drumul cel bun. Si chiar asa a si fost. Ne-au asteptat la aeroport si apoi am mers impreuna la biroul lor unde am facut toate actele si am primit masina.
Pe drum au inceput insa suprizele. La un moment dat ne intreaba nenea de la firma de ce nu ne-am luat masina cu aer conditionat ca in Iordania e cald. Eu eram sigura ca ce am inchiriat avea aer conditionat. Se pare insa ca nu. Si dupa ce am rascolit prin acte chiar scria ca nu avem aer conditionat spre marea mea supriza. Deci evident ca am luat un "upgrade" pentru masina ca sa avem aer conditionat ceea ce a adaugat 4 euro pe zi in plus.
Sfat: verificati foarte bine toate dotarile masinii pentru ca altfel puteti avea suprize sa inchiriati in desert o masina fara aer conditionat.
Odata ajunsi la birou suntem anuntati si ca asigurarea luata de noi in plus de la Atlas choice nu e buna de nimic. Ca nu scapam in nici un caz de chinul inspectiei atente, numaratul zgarieturilor si altele de genul. Pentru ca asigurarea respectiva presupune ca noi platim posibilele daune si asigurarea ne plateste noua inapoi. Adica fix ce nu aveam eu chef sa fac exact aia trebuia sa fac. Eu vroiam un proces linistit si lipsit de discutii. Si nenea respectiv era pregatit fix de contrariul. Intr-un final am decis ca prefer procesul lipsit de tavalit pe sub masina sa caut posibile daune asa ca am mai luat inca o asigurare de la ei: 10 euro in plus pe zi.
Sfat: Nu luati nici o asigurare in plus atunci cand faceti inchirierea on line. Asteptati pana ajungeti la birou si atunci luati o asigurare completa (echivalentul unui full casco romanesc) care sa va scape de tooata nebunia verificarii zgarieturilor Care intre noi fie vorba erau cu duiumul pe toate masinile lor de inchiriat. Deci la un moment dat satul sa tot faci insemne cu daune o sa vrei doar sa pleci la drum si cand ajungi inapoi sa returnezi masinia dai de surprize surprize.
Si ca sa fim siguri ca nu ne ratacim prin Iordania am zis sa inchiriem si un gps. Ne uitasem inainte daca sa cumparam doar harta Iordaniei si sa folosim gps-ul nostru insa o simpla harta costa in jur de 80 de euro ceea ce e ridicol pentru un gps care cu toate hartile Europei a costat 140 de euro. Dar ca sa fim siguri ca nu este complet inutil l-am intrebat pe nenea de la firma daca hartile sunt corecte. Nici nu stiu de ce ne-am asteptat la un raspuns sincer din partea lui. El evident ca a zis ca sunt bune hartile iar noi am platit 5 euro pe zi pentru inchiriere (negociat de la 8 euro). Gps-ul ne-a fost insa complet inutil. Eram la 20 de km de Wadi Rum Village si gps-ul nostru spunea ca mai avem 120 de km parca. Sau la doar 40 de km de Aqaba el ne spunea ca mai avem 140 de km. Probabil ca ne ducea mai pe ocolite prin Arabia Saudita. In partea de nord a tarii a fost mai corect insa in nici un caz nu ne-a fost suficient de util pentru a-si justifica pretul.
Sfat: nu luati un gps pentru Iordania. Noi am folosit o aplicatie de pe telefon numita CityMaps2Go care functioneaza offline deci nu este nevoie de acces la internet si care stia toate drumurile iordaniene, multe hoteluri si multe atractii turistice. Adica exact ceea ce gps-ul ar fi trebuit sa stie dar nu stia.  Dezavantajul aplicatiei este ca nu iti calculeaza un traseu. Insa este suficient de complet incat sa te ajute sa ajungi la destinatia pe care o vrei.

Si iaca asa am platit pentru masina inca 152 de euro pentru chestii extra desi pretul initial era de 167 de euro. Dar banuiesc ca trebuie sa castige si firmele de inchiriat masini banii din ceva. Si probabil ca ii castiga din lucrurile extra.

Sfat: Nu va faceti iluzii desarte vazand pretul initial al masinii. Ca regula de aur daca vreti sa vedeti pretul final inmultiti pretul initial cu doi.

In concluzie as vrea sa mentionez ca pe cei de la Atlas Choice ii recomandam in continuare. Insa pe cei de la Omaish in nici un caz. Nenea care ne-a inchiriat masina era de o aroganta si condescendenta care pana si pe mine ma face sa ma simt mic copil. Nu mi-a facut efectiv nici o placere sa interactionez cu el si m-as fi lipsit cu entuziasm de purtarea lui de doi bani. Iar la sfarsit cand i-am predat masina si i-am zis ca gps-ul recomandat de el nu ne-a fost deloc folositor in partea de sud a tarii si el ne-a raspuns ca nu stim noi sa il folosim, l-as fi luat efectiv la palme. L-am sfatuit ca caute pe gps adresa de la firma lui sa vada daca gps-ul o stie insa nu a parut incantat de idee. Probabil ca nici el nu stia sa il foloseasca. Daca e sa folosim aceeasi logica.

Si inca ceva sfaturi mai putin importante la o prima vedere dar care devin importante cand te lovesti de ele:

Verificati daca contractul este completat corect si sunt trecute extra-urile pe care le-ati luat.

Daca nu fi se da, cereti o copie dupa contract pentru ca in caz ca aveti de-a face cu politia o sa aveti nevoie de el.

Daca nu fi se da, ceriti un numar de telefon care sa fie disponibil 24 de ore din 24, sapte zile pe saptamana. In caz de probleme cu masina aveti nevoie de asa ceva.

Verificati cat combustibil aveti in rezervor si in cazul in care nu este plin cereti sa fie trecut in contract cat este. Masina se returneaza cu tot atata combustibil cat a avut cand ati inchiriat-o altfel platiti niste suprataxe semnificative. Deci ideal ar fi plinul facut.

Daca stiti ca sunteti intr-o zona mai deloroasa/muntoasa si mai aveti si ceva bagaje nu luati masina cu cel mai mic motor. S-ar putea sa mergeti la deal in viteza intai si tot sa nu fie suficient ca sa ajungeti pana in varf.

Probabil ca sfaturi mai sunt o gramada dar doar atat mi-a venit in minte pe moment. O experienta fara peripetii va urez la inchirierea unei masini.

O excursie de o zi (lunga) din Amman : Jerash, Umm Qais si Ajloun

Ultima zi petrecuta in Iordania a fost dedicata istoriei. Am plecat intr-o excursie destul de lunga de o zi din Amman catre partea de nord a tarii unde am vizitat trei locatii foarte frumoase si foarte impresionante: Jerash, Umm Qais si Ajloun.

Daca vreti sa faceti acelasi lucru va recomand sa plecati in zori de zi de la hotel pentru ca distantele (desi nu chiar lungi) iau destul de mult timp sa fie parcurse iar ocurile nu va vor lasa sa plecati prea devreme la cat de frumoase sunt.

Daca nu aveti atat de mult timp sau daca Jerash va va tine captiv mai mult decat ati planuit initial atunci scoateti din plan Umm Qais si ramaneti doar cu Jerash si Ajloun care sunt relativ aproape unul de altul (jumatate de ora de condus).

La 50 de km nord de Amman (cam o ora de condus) se gaseste prima oprire din ziua noastra de plimbat: Jerash. Citisem despre el ca este cel mai bine pastrat oras roman cu exceptia Popeiului, dar orice descriere ai citi nu te pregateste pentru cum se vede orasul intanzandu-se pe coline in fata ochilor tai. Este absolut impresionant si m-am bucurat de fiecare clipa petrecuta acolo. Singurul lucru pe care il regret este ca ne-am grabit un pic cu vizita noastra pentru ca vroiam sa ne intoarcem la intrarea sa participam la un spectacol cu care romane. Dupa ce ne-am grabit si am ajuns in final la timp la hipodrom si am asteptat vreo 15 minute, am descoperit ca de fapt in ziua aia nu se tinea nici un spectacol. Evident fara ca asta sa fie anuntat pe undeva. Nici macar la intrare cand am intrebat de unde se cumpara biletul pentru spectacol nu s-a gandit nimeni sa ne anunte ca in ziua aia nu exista vreunul. Dar daca ajungeti in Jerash si este un spectacol cu care romane, va sfatuiesc sa nu il ratati. Toata lumea are numai cuvinte de lauda despre el. Si in mod normal ar trebui sa fie doua reprezentatii pe zi la 11.00 si 14.00. Biletul se plateste separat de intrarea in Jerash, la intrarea in hipodrom (adica tot acolo unde se tine si reprezentatia). 

Poarta de sud de intrare in oras

Poarta de sud vazuta din hipodrom

Jerash si iar Jerash si iar Jerash

Piata ovala

Piata ovala

Templul dedicat lui Artemis

Strada coloanelor

Templul lui Artemis

Si este din perioada romana....

Nymphaeum

Poarta de nord

Din Jerash am pornit catre Umm Qais pe care fusesem sfatuiti, de un tip care lucra in taberele de refugiati sirieni, sa nu il ratam pentru nimic in lume. Asa ca ne-am pornit cu rabdare sa parcurgem drumul pana in nord la un pas destul de molcom mai ales cand traversezi aglomeratia orasului Irbid. Drumul Jerash-Umm Qais a durat cam o ora si jumatate si pe alocuri credeam ca in curand trecem in Siria si la Umm Qais nu mai ajungem.

Umm Qais este locul unde se gasesc ruinele fostului oras roman Gadara si desi nu e la fel de bine pastrat ca Jerash si nici prea multa munca de reconstructie nu s-a intamplat pe acolo, este un loc destul de interesant. Mai ales daca ai parte de un ghid care sa te ajute sa recreezi orasul asa cum era el in perioada de glorie. Noi am avut parte de un ghid care vorbea romana pentru ca a locuit in Romania pentru 8 ani acum ceva timp.

Pentru munca arheologica nu prea exista buget se pare insa exista buget pentru construirea unui hotel fix in mijlocul ruinelor (de fapt in vechiul oras turcesc contruit pe ruine din care locuitorii au fost fortati sa plece acum doua decenii parca). Deci peste vreun an-doi, daca aveti chef si timp puteti petrece o noapte intr-un oras roman.

Amfiteatrul- unul dintre putinele proiecte de reconstructie

Sa exploram deci...

Picture perfect

Nu chiar Jerash

Imi plac coloanele astea facute din roca vulcanica

Ne-am plimbat pentru vreo doua ore cu ghidul nostru printre ruine. Am admirat valea unde in departare trei tari se intalnesc: Iordania, Palestina cucerita de Israel si Siria. Am vorbit vrute si nevrute despre situatia politica in zona si cum influenteaza asta turismul in Iordania. Si intr-un final ne-am pornit catre cea de-a treia si ultima destinatie a zilei: Ajloun. De data asta nu o asezare romana ci un castel absolut magnific din perioada Cruciatilor. Recunosc ca mie mi-a placut Ajloun mult mai mult decat Karak sau Shobak. Insa se poate sa fie asa pentru ca este un castel renovat care nu cere prea multa imaginatie ca sa te faca sa vizualizezi locul asa cum era el acum ceva secole. Ceea ce pentru mine a functionat perfect.

La castel

Vedere de sus

Prin castel

Din Umm Qais pana in Ajloun am facut cam o ora si un sfert cu masina si cand am ajuns eram deja in intarziere asa ca vizita noastra a fost mult prea scurta fata de cum mi-as fi dorit. Mi-ar fi placut sa stam sa dmiram privelistea mai pe indelete si sa ne plimbam prin castel mai pe indelete. insa ceasul tot batea ora la care trebuia sa fim inapoi in Amman sa predam masina si sa ne indreptam catre aeroport. dar chiar si o vizita asa scurta a fost cat se poate de frumoasa. Si un final inspirat pentru scurta noastra vacanta Iordaniana.

Povestea unei nebunii - Iron Man Nisa

Cu totii visam la ceva.

Visul nu are margini asa ca ne permitem in vis sa mergem oriunde, sa incercam orice, sa fim oricine.

In vis suntem cu totii personaje principale, nu butaforie.

Insa atunci cand vine vorba de impus teluri si facut planuri de viitor, cati dintre noi isi impun tot ceea ce au in vis?

Probabil ca nu foarte multi. Iar eu sunt sigur printre ei.

In vis Wonder-woman e mic copil pe langa mine dar cand vine vorba de planuri pentru viitorul apropiat ma rezum la lucruri gen: sa slabesc un kilogram (dar pot fi foarte fericita si cu 100 de grame ), sa vorbesc mult de 5 minute pe an in flamanda (5 minute cumulate tot anul, nu dintr-o singura strigare), sa fiu mai calma si mai diplomata ( Asta e in plan deja de cateva decenii. Sunt sigura ca era si in planul mamei mele pentru mine inca din ziua in care m-am nascut. Insa e clar ca nu functioneaza.), sau sa ma joc mai putin pe telefon.

Lucruri cat se poate de pamantesti care sunt sigura ca se gasesc pe lista oricarui om normal la inceput de an de exemplu.

Sunt insa si oameni care probabil au fost rapiti de extraterestri si s-au facut experiemente pe ei si le-a fost alterat ceva prin cap care tine de "vointa" si prin urmare isi impun teluri mai putin pamantesti (adica alea enumerate mai sus). Chestii atat de sci-fi incat obosesti numai cand auzi de ele. Cu atat mai putin sa le pui in practica.
Printre rapitii de extraterestri se numara cu brio si Cipri (sotul meu adica).

Acum vreo 5 ani a venit cu ideea ca el vrea sa alerge un semimaraton (cel din Bruxel). Si dupa ceva luni de antrenament l-a terminat.

Apoi a venit cu ideea ca vrea sa alerge un maraton. Inca ceva antrenament si l-a alergat.

Apoi a venit cu ideea ca vrea sa faca o parte din Turul Flandrei (o cursa clasica de ciclism). Si inca o leaca de antrenament si l-a facut.

Apoi a urmat in mod cat se poate de evident tot Turul Flandrei ca incomplet nu datea bine pe lista. Si evident ca l-a terminat.

Apoi a urmat ideea sa faca toate cele trei clasice de ciclism in acelasi an: Turul Flandrei (245 km ), Liege-Bastogne-Liege (279 km) si Paris-Roubaix (170 km). Dupa antrenamente minunate in miez de iarna la 4 dimineata si la sub 0°C cand ii ingheta apa in bidon (pentru ca sezonul de biciclit incepe prin Aprilie deci tu tre sa fii in forma maxima in Aprilie), evident ca le-a terminat.

Deja intrase in pana de idei. Ce sa mai faca? Ce sa mai faca? Pai ca prin minune a aparut o idee noua la orizont: o jumatate de triatlon: 1.9 km de inotat, 90 km de mers pe bicicleta si 21.1 km de alergat. Totul dintr-o bucata si la o viteza la care multi ar lesina. Nu si Cipri care evident ca l-a terminat.

Anul trecut, dupa triatlon, statea asa Cipri si se gandea: oare care sa fie urmatorul pas?

Ganditul nu a durat mult ca urmarea era evidenta: Un Iron Man. Un triatlon intreg. Adica o nebunie atat de mare incat acel 1% care ma facea sa ma indoiesc ca Cipri a fost rapit de extraterestri, a disparut cu totul. E o certitudine. Daca il ducem la analize sigur descoperim ca ceva nu e ca in oamenii normali. Nu are cum. Ca daca el e normal inseamna ca eu sunt un lenes mai ceva ca animalutele numite lenesi si vointa mea se masoara la scala "nano" pe cand a lui e la scala "macro". Deci nu ies sigur bine din comparatia asta daca ne consideram egali in constructie. 

S-a inscris anul trecut in vara pentru triatlon si apoi au urmat 10 luni de antrenament intens. Atat de intens incat eu oboseam numai gandindu-ma la el.

Ore si ore si ore intregi de alergat si biciclit. Ore intregi de stat in bazin si luat lectii pentru imbunatatirea tehnicii de inotat. Ore intregi de transpirat pe home trainer de parca aveam cascada Niagara in casa.

Saraca mama se uita la Cipri in timp ce facea niste antrenamente indoor pe bicicleta montata pe trainer si a concluzionat ca daca ea ar fi atat de transpirata si bataile inimii ar fi atat de sus s-ar aseza in fund si ar astepta sa moara. Pentru ca antrenentul pentru un triatlon se pare ca nu este ca mersul la sala cu fetele. Nu iti petreci jumatate din timp vorbind vrute si nevrute si luand mai multe pauze decat sedinte de antrenament. Ci inseamna sa duci de cele mai multe ori totul la limita. Iti supui corpul la un chin inuman. 

Pe mine ma apuca lenea in fiecare seara cand trebuie sa merg la sala. Cipri insa se trezea la 4 dimineata ca sa mearga la alergat sau la biciclit sau amandoua. Avea zile in care facea un semi triatlon si asta desi mergea si la munca si muncea pe branci 10-12 ore. 

Cipri nu a muncit in viata lui 8 ore pe zi. La el cea mai scurta zi de munca are 10 ore. Si la asta se mai adauga o ora-o ora jumatate petrecuta in masina in drum spre munca sau inapoi. Iar de cand este propriul lui sef si are propria lui companie, programul este cu atat mai nebunesc.

Sa adaugi la un astfel de program si cate 17 ore sau mai mult de antrenament pe saptamana este peste capacitatile mele aritmetice.

Sunt sigura ca printre experimentele extraterestre la care a fost supus se afla si faptul ca a invatat cum sa dilate timpul. Ziua mea de 24 de ore sunt extraordinar de sigura ca este mai scurta decat ziua lui de 24 de ore. Si oricine ar incerca sa ma convinga de contrariu va esua lamentabil.

Si sa nu uitam: Cipri are multiple operatii la ambele picioare. Sper sa nu se supere ca scriu asta insa este extrem de important pentru intreaga poveste. Ca sa intelegeti de ce il vad pe sotul meu ca pe definitia "vointei". A cazut acum multi ani de la etajul patru, in picioare, pe beton. A fost paralizat si a suferit multiple interventii chirurgicale ca sa i se refaca picioarele. Daca te uiti la laba piciorului stang o sa intelegi de ce Cipri face bataturi imediat ce incearca sa alerge sau sa mearga mai mult. Este foarte deformata. Practic calca numai pe degetul mare si o mica bucata din calcai. 

Cipri face bataturi ingrozitoare le picioare dupa 30 de km de mers la Dodentocht. Si apoi continua in halul ala pentru inca 70 de km. Adica 14 ore (minim) de mers continuu cu bataturi cat mingea de ping pong.  Daca cineva vrea sa se inspire pentru tehnici de tortura, apai asta e sigur una de succes.

Si cu toate astea nu l-am auzit pe Cipri decat o singura data sa se foloseasca de accidentul lui ca sa spuna ca nu poate face ceva. 

Cand i-am propus sa luam lectii de dans pentru nunta noastra :) Dar sunt absolut convinsa ca motivul nu era unul medical/fizic :)

Cum s-a ascuns dupa accident pentru evitarea lectiilor de dans ar putea foarte bine sa spuna si ca nu poate face nici un efort si sa fie un "couch potato". Insa nu e deloc asa.

Cipri trebuie doar sa isi puna ceva in cap si apoi muta si muntii din loc daca de asta e nevoie ca sa isi ajunga telul. A participat pana si la Turul Flandrei desi avea pojar :)

Dar sa revenim la Iron Man.

Pe 29 Iunie 2014 a avut prima lui participare la o astfel de competitie. Si evident ca l-a terminat. Nu ar fi Cipri daca s-ar da batut la ceva.

3.8 km de inotat. 180 km de biciclit. 42.2 km de alergat

Totul dintr-o bucata. Fara pauze. Fara stat sa te odihnesti. Fara sa o lasi mai moale vreo secunda.

13 ore si 41 de minute de dus totul la limita.

Chapeu. Asta e tot ce mai pot sa spun.

Or avea timp sa se uite la priveliste?

Oricum nu mai e vreme de plaja

Cipri se pregateste de cursa - are rucsac oficial ca sa dovedeasca asta :)

Si-a primit si numarul

Primele biciclete

Si primii alergatori

Dusuri pentru cand canicula devine de nesuportat

Cipri la alergat

Doar 20 de km ramasi

Saracii genunchi sufera nu gluma

La varsta lui, multi asteapta sa moara. Chapeau.

Pit stop- pentru schimbat sosete

Suporteri de tot felul

Daca nu le-a placut canicula poate le place ploaie torentiala si grindina

Si intr-un final si FINALUL

Felicitari Cipri

PS: Inainte de Iron Man si chiar si dupa Cipri a sustinut ca la altul nu mai participa pentru ca este mult prea greu antrenamentul. Nu l-am crezut nici un moment pentru ca un om ca el nu poate trai fara un tel de genul asta. Are nevoie de o competitie care sa il stimuleze. Sa ii faca sangele sa curga mai repede prin vene. Iar astazi s-a inscris pentru Iron Man ul din Frankfurt din iulie 2015. :)

PPS: Sa nu credeti ca eu sunt genul de om care ofera laude pe banda rulanta. Postul asta are si rolul de a fi un mesaj pentru Cipri. Care a primit bombaneala cat cuprinde din partea mea pentru orele lungi de antrenament. Insa care nu a primit asa cum se cuvine si felicitarile mele. Sunt extrem de mandra de el si sper ca el stie asta chiar si daca nu prea primeste si incurajarile ci doar bombaneala. Si mai mult de atat il vad ca pe un exemplu de urmat. Daca toti am avea vointa si determinarea unor oameni ca el, lumea ar fi un cu totul si cu totul alt loc. Spuse "couch potato"-ul :)

Amman

La sfarsitul calatoriei nostre prin Iordania, ne-am luat cazare pentru doua nopti in Amman si planuiam sa nu stam prea mult prin oras ci sa facem excursii mai pe aproape sau mai pe departe. O zi vroiam sa ajungem la Castelele din desert, o zi in partea de nord la Jerash, Umm Qais si Ajloun si apoi in ultima zi sa ne plimbam prin Amman si prin Madaba. Insa leneveala de la Marea Moarta si faptul ca am inclus in program vizita la Bethany Beyond the Jordan ne-a facut sa schimbam un pic activitatile din ultimele zile si am renuntat la Castelele din desert si la Madaba iar Ammanul l-am vazut printre picaturi. Adevarul este ca initial ne gandeam sa ne intindem perioada de leneveala si in Amman si sa stam mai mult prin oras insa din ce am vazut, nu ne-a convins nimic sa poposim mai mult decat "printre picaturile" mai sus mentionate.

Nu este un oras urat si nici imposibil de suportat din cauza aglomeratiei si haosului insa pur si simplu nu ne-a vorbit pe limba noastra.

Noi am ales sa stam la un hotel in partea veche a orasului. Deasupra noastra era Citadela si vis a vis Amfiteatrul Roman (cele mai importante atractii ale Ammanului). Si cred ca am facut foarte bine. Pentru ca Ammanul este un amestec uimitor de nou si vechi. Si din punctul meu de vedere partea veche a orasului este locul unde vei simti cu adevarat ca esti in Orient. Orasul nou cu mallurile, casele si cladirile de birouri ce pot fi transpuse in orice alt loc de pe pamant nu m-a atras cu nimic. Orasul vechi insa este plin de viata. Te poti plimba ore in sir pe stradutele aglomerate si pline de magazine de tot felul. Te poti aventura prin piata sa iti iei ceva fructe. Sau si mai bine prin bazarul cu aur daca vrei ca amintire niste cercei macar. 

In mod sigur hotelurile din partea veche nu sunt la fel de luxoase ca cele din partea noua insa compenseaza prin animatia locului.

Concluzia mea a fost ca Ammanul este un loc foarte bun pentru a face excursii de o zi catre partea de nord, catre castelele din desert sau catre Madaba deci numarul de zile de stat in capitala trebuie sa ia neaparat in considerare excursiile de o zi. Si pentru orasul in sine cred ca o zi este deja mult prea mult mai ales daca mai ai si cateva seri, dupa excursii, in care sa te plimbi si sa iei pulsul strazilor din partea veche a orasului.

Orasul vazut de la Citadela

La plimbare prin Citadela

Si Amfiteatrul ascuns printre cladiri

Si cu zoom in cazul in care l-ati ratat in poza precedenta

Noaptea piata din fata Amfiteatrului este plina de oameni

Prin piata

Pe la magazine

Cadouri pt pitici

Sau mai putin pitici