Coada mare mon cher la Disneyland

Nu este nici o surpriza pentru nimeni ca un week end in iulie sau august la Disneyland este aglomerat.

Atat de aglomerat incat poti sa juri ca toti copiii Europei s-au strans acolo. Parca ar fi o invazie a piticilor.

Din fericire multi dintre micii vizitatori sunt interesati mai mult de facut poze cu personajele Disney sau de parade decat de dat in tot felul de nebunii. Din pacate chiar si asa cozile sunt semnificative.

Cum nu sunt nici un pui de zeu nu am solutia salvatoare pentru a nu sta la coada la Disneyland. Insa am un sfat care sa faca asteptarea suportabila si sa iti permita sa folosesti timpul cat mai eficient: FASTPASS.

La multe dintre atractiile mari din ambele parcuri exista niste masinarii unde iti scanezi biletul de intrare in parc si primesti un biletel care iti indica o ora la care ai voie sa te intorci la atractie fara sa astepti la coada imensa la care stau cei care nu au facut ca tine.

Ai deci de ales intre a astepta mai bine de o ora la coada sau sa iti iei biletelul si te intorci cam intr-o jumatate de ora - 45 de minute (depinde cat e aglomerat) si astepti doar 10 minute. Interesant nu? Parca 10 minute suna mai suportabil decat 60 min - 80 min.

Deasupra masinariilor este intotdeauna indicat intervalul de timp pentru care se dau bilete in momentul ala. Si poti compara cu timpul indicat la atractie pentru cat se sta la coada fara fastpass.

Biletul de fastpass este valabil timp de jumatate de ora si poti sa iti iei altul la aceeasi atractie abia dupa ce l-ai folosit pe primul.

Daca sunt multi utilizatori de fastpass este evident ca vei fi programat mai tarziu si ca timpul din momentul in care ei biletul pana cand poti sa intri la atractie este mai mare decat jumatatea de ora mentionata mai sus (atat am avut noi la fiecare atractie la care am intrat) dar chiar si asa tot este un sistem pe care il prefer. In loc sa stai la coada iti folosesti timpul eficient si mergi ori la alta atractie, ori sa bei ceva, ori sa mananci ceva, ori sa te uiti la vreo parada sau sa faci cumparaturi. 

Iar daca esti un pic organizat si stii ce atractii vrei sa incerci, poti sa iti iei fastpass-uri astfel incat sa intri la atractii una dupa alta. 

Noi am folosit sistemul asta la fiecare atractie la care a fost disponibil. Totul a decurs ca uns de fiecare data si asa am reusit sa ne dam in tot ceea ce am vrut in ziua respectiva in ambele parcuri. Putinele dati cand am vrut o atractie si atractia aia nu a avut sistemul fastpass a rezultat intr-o asteptare de aproape o ora. Motiv sa ne plangem bine de tot de aglomeratie si chiar sa plecam de la coada de plictiseala. Iar noi suntem adulti "intelegatori". Nici nu vreau sa ma gandesc cum ai reusi sa convingi un bebel mai energetic sa stea la coada cu orele.

Nu pot decat sa va sfatuiesc sa folositi fastpass-ul cu incredere si sa va dau lista atractiilor unde se aplica.:

 DISNEYLAND® PARK 
           Indiana Jones™ and the Temple of Peril, Adventureland®
           Space Mountain® - Mission 2, Discoveryland
           Buzz Lightyear Laser Blast*, Discoveryland
           Big Thunder Mountain, Frontierland®
           Peter Pan's Flight, Fantasyland®
           Star Tours, Discoveryland

WALT DISNEY STUDIOS® PARK 
           Rock'n'Roller Coaster starring Aerosmith, Backlot
           The Twilight Zone Tower of Terror™**, Production Courtyard
           Flying Carpets over Agrabah, Toon Studio
           Ratatouille: The Adventure, Toon Studio

Bilete pentru Disneyland Paris

Au trecut zece ani de cand am fost prima (si singura) data la Disneyland Paris. Un loc care mi-a placut foarte mult si care a ramas de atunci o amintire foarte pretuita. Atat de pretuita incat am evitat sa mai fac inca o vizita de frica sa nu stric amintirea de atunci daca as fi avut o experienta ulterioara proasta.

Dar dupa zece ani (sunt juma' de Dumas :) ) in week endul 8-9 august mi-am facut curaj si i-am luat pe Cipri si pe "baby brother" la o plimbare prin taramul magic.

Primul lucru de facut inainte de plecare: sa luam biletele. Si pentru ca Disneyland Paris este campion la vandut bilete la supra pret iaca scriu aici niste idei poate mai salveaza cineva un ban. Preturile de mai jos sunt pentru 1 zi pentru amandoua parcurile. Dar se aplica partial si la alte combinatii.

Cum se pot cumpara biletele pentru Disneyland Paris?

• De la intrarea in parc. Cea mai uzuala metoda probabil. Dar si cea mai scumpa. In momentul de fata pretul unui bilet cumparat de la intrarea in parc pentru 1 zi pentru cele doua parcuri este 90 de euro pentru un adult sau 82 de euro pt un copil (3-11 ani).
• De pe site-ul Disneyland Paris. Chiar si daca preturile ar fi fost la fel la intrarea in parc, tot nu as fi asteptat sa le iau de acolo. Pentru simplul motiv ca se adauga un timp suplimentar de stat la coada. Si se poate sta semnificativ la coada daca nu esti acolo de pe la ora 9.00 sau si mai devreme. Deci varianta evidenta a fost sa ma uit pe site-ul oficial si sa le cumpar de acolo. Preturile sunt intre 74 de euro si 80 de euro de adult in functie de tara si moneda selectata. Castigi cativa euro dar nimic exceptional. M-am uitat apoi din intamplare pe site-ul frantuzesc disneylandparis.fr si am descoperit o oferta pentru 1 zi/2 parcuri la pret de 1 zi/1parc. Foarte interesant si de tinut minte mai ales ca am vazut aceeasi situatie si in anii precedenti. Deci nu e o oferta asa picata din cer doar pentru un timp scurt. Preturile difereau un pic in functie de cum vroiai sa folosesti biletul: in week end sau in timpul saptamanii. Majoritatea biletelor in timpul saptamanii costau 47 de euro pt un adult sau 40 de euro pt un copil. O economie de 43 de euro de adult si 42 de euro pentru un copil fata de cat te-ar costa biletul cumparat de la poarta. Pentru majoritatea week-endurilor pretul era un pic mai mare: 59 de euro pentru un adult sau 52 de euro pentru un copil. Dar chiar si asa pentru o famile de 2 adulti+2 copii ai face o economie de 122 euro daca ai cumpara biletul on line in loc sa le iei de la intrare. Interesant nu? Asa am zis si eu si m-am pus pe cumparat biletul. Doar ca sa descopar imediat ca pentru a cumpara un astfel de bilet la oferta de pe site-ul frantuzesc imi trebuie o adresa in Franta. Daca vroiam sa schimb tara pentru adresa, trebuia automat sa schimb site-ul si limba si pe orice alta combinatie nu mai gaseam aceeasi oferta. Oferta exista doar pe site-ul frantuzesc. Pentru site-ul belgian pretul era 74 de euro in loc de 59 de euro de adult. Iar pe cel englezesc era si mai rau. Nu mi-a picat deloc bine discrepanta intre a fi francez sau nu dar asta e. Se pare ca nu sunt singura nemultumita si povestea este binecunoscuta. Disneyland paris este investigata oficial pentru practica asta.
• De pe alte site-uri (FNAC,  Ticketmaster etc). Din fericire numai site-ul oficial face diferente intre fancezi si straini la cumpararea de bilete. Asa ca se gasesc destul de multe alternative pentru a profita de oferta de mai sus. Doua dintre variante sunt FNAC si Ticketmaster. Personal l-am folosit pe al doilea care pentru o taxa infima de 1.45 de euro mi-a vandut biletele la oferta si iaca asa am scutit 45 de euro pentru 3 adulti fata de cazul in care le-as fi cumparat de pe site-ul oficial sau  93 de euro daca le-as fi cumparat de la intrare. La FNAC te costa 0.5 euro in loc de 1.45 pentru exact acelasi lucru. Nu este ceva ilegal sau neacceptat de Disneyland Paris. Pe biletele cumparate de pe Ticketmaster scrie clar care este adresa mea (nu una din Franta) dar asta nu e o problema pentru nimeni. Nu trebuie sa inventati adrese ca sa cumparati biletul de pe site-ul oficial. Folositi un alt site si totul va fi OK. Primesti biletele pe mail, le printezi si mergi cu ele la intrarea in parc. Simplu ca buna ziua.

Care sunt deci concluziile:

• Nu cumpara biletul de la intrare 
• Verifica intotdeauna site-ul frantuzesc pentru oferte
• In cazul in care exista oferte (ceea ce e foarte posibil sa se intample) verificati un site alternativ care sa va dea acces la oferta respectiva (de exemplu FNAC su Ticketmaster)

Distractie placuta!

The travel tag - prima leapsa de pe blog

Nu am preluat nici o leapsa pe blog dar de data asta am vazut una care fiind despre calatorii mi-a placut imediat. Saru' mana Greta pentru idee.

1. Unde ai zburat prima dată cu avionul?

Spre Bruxel. E o amintire atat de vie incat si acum dupa mai bine de 10 ani  cred ca pot sa iti spun minut cu minut cum a decurs totul de la plecarea de acasa si pana la sosirea in caminul studentesc unde eram cazata. Eram speriata ca de bombe. Aveam 23 de ani si plecam pentru prima data in strainatate. Pana atunci nu trecusem nici macar granita pana la bulgari desi sunt la o aruncatura de bat peste apa. Si nu plecam orisicum ci singura spre o destinatie unde nu cunosteam pe nimeni. Imi amintesc ca am ajuns la aeroport impreuna cu toata familia : mama, tata, Oni, mamaia si  tataie. Toata lumea era cu lacrimile pana la barba si mi se stransese inima cat un graunte. Unde oi pleca eu caine surd la vanatoare? Calatoria in schimb mi-a placut extrem de mult. Stateam cu nasul lipit de geam si admiram tot tot tot in jur. Cred ca l-am scurtat cu 2 cm de la cat l-am turtit. Nasul zic. Si mai imi aduc aminte ca pe avion ma incurajam ca uite de aici de sus toata lumea e la fel. O sa fie bine. Bine a fost intr-un final dar doar de sus de la 10000 de metri e toata lumea la fel.

2. Numește trei lucruri esențiale pentru tine atunci când călătorești.

Cipri, pasaportul si un card de credit. Orice altceva se rezolva.

3. Cu cine ai vrea să călătorești?

Nici una dintre aventurile nebunesti de pana acum nu ar fi fost posibile fara Cipri. Facem o echipa absolut perfecta la calatorit. Mai putin la facutul bagajelor cand ne contram ca chiorii. Dar odata bagajul terminat suntem duo-fantastic. :)

4. Ce loc din avion prefer: culoar, mijloc, geam?

Pentru calatoriile scurte la geam. Desi in ultimul timp nu mai am loc de domnul sot care imi fura mereu locul pe motiv ca eu oricum citesc sau dorm pe avion. El nu poate sa doarma deci vrea sa aibe vedere buna. Pentru calatoriile lungi (peste 6 ore) prefer la culoar pentru ca imi place sa ma mai ridic, sa ma misc, sa ma duc la toaleta si nu as indrazni sa deranjez pe nimeni pentru asta.

5. Cum ”pierzi timpul” atunci când călătorești?

Cand ai un sot ca Cipri nu exista sa pierzi timpul. Totul este busy busy busy. Atat de busy incat atunci cand am un moment de liniste pentru ca el este la alergat (da, Cipri alearga chiar si cand suntem in vacanta) prefer sa dorm. Da stiu sunt mai interesanta ca un gandac de Colorado :)

6. Numește câteva țări prin care ai călătorit.

Deocamdata sunt 41 de tari pe care le-am vizitat. Nu sunt deloc multumita de palmares si sper sa continuam cel putin in ritmul de acum cu minim 4 tari noi pe an. Cu cat mai multe cu atat mai bine.  Iaca aici linkul ca imi e lene sa le scriu pe toate.

7. Care dintre acestea a fost preferata ta?

Peru. Este prima destinatie exotica in care am ajuns. Si in plus a fost luna noastra de miere. Deci Peru va ramane pentru totdeauna in sufletul nostru. Si nu o sa uit niciodata ceea ce am simtit in dimineata cand stateam la Poarta Soarelui si asteptam rasaritul si incet incet in vale se vedea aparand un pic cate un pic Machu Picchu. Este cea mai frumoasa amintire de vacanta din viata noastra.

8. Cu ce mijloc de transport îți place să călătorești?
Cu barca. Nu ma tenteaza ideea de croaziera insa ador sa vizitez comunitati lacustre sau sa ajung in locuri unde se poate ajunge numai cu barca pe rau pentru ca nu sunt drumuri.

9. Numește un loc unde ai vrea să te întorci, din cele deja vizitate.

In mod normal consider ca viata este mult prea scurta si lumea mult prea mare pentru a merge de doua ori in acelasi loc. Dar la nivel teoretic m-as intoarce in China pentru ca mai am atatea de vazut din ea. M-as intorce in Nepal pentru ca fiecare munte e un colt de rai si sunt atatea posibilitati de hiking incat si daca as merge in fiecare an acolo tot nu le-as termina intr-o viata. M-as intoarce in Croatia pentru ca mi se pare cea mai frumoasa varianta aproape de casa si cu buget limitat. Si nu in ultimul rand m-as intoarce oricand in Romania pentru ca o cunosc mai putin decat pe multe din tarile din lista de 41 de mai sus.

10. Există un loc unde nu ai mai vrea să te întorci?

Myanmar. Am ajuns prea tarziu in Myanmar. Din pacate s-a pierdut un loc absolut superb.

11. Ai ceva pățanii interesante din categoria ”m-am pierdut”?

In China ne-am ratacit in fiecare zi pana ne-am prins ca totul este in unghi drept si ca tot ce ne trebuie este o busola. Si cum orice e mare in China, sa te ratacesti un pic inseamna sa te ratacesti cu orele.

12. Unde ai călători special pentru mâncare?

Iar China :) Daca il intrebi pe Cipri ce i-a placut cel mai mult in China nu o sa iti raspunda Marele zid sau Armata de teracota sau mai stiu eu ce. Ci o sa iti spuna de mancare. Nu conteaza ca era taraba in piata sau restaurant de fite unde au mancat presedinti americani, de fiecare data mancarea a fost un deliciu. Si mi-ar placea sa ajung in Tailanda pentru mancare. Imi place foarte mult mancarea Thai si cred ca va fi o experienta similara cu China (nu la gusturi ci experienta in sine).

13. Care este următoarea ta destinație?

In vara stam acasa deci abia in iarna vom avea un concediu serios. Si este intr-o destinatie care e in cu totul alta liga decat orice altceva pe Pamant. O sa va povestesc atunci pentru ca este atat de uimitoare destinatia incat imi e frica sa nu ma trezesc din visat :)

14. Cum îți place să-ți structurezi călătoria?

Trebuie sa fie o vacanta activa. Nu suntem genul cu stat la plaja sau stat cu zilele in muzee. L-ati intalnit pe Cipri? Daca l-ati intalnit o sa intelegeti sigur de ce trebuie sa am grija cu balanta activ/culturalo-istorico-religioso-si orice altceva neactiv. Asa ca avem intotdeauna zile de hiking, zile de diving, zile de mers cu barca etc etc etc. Inserate printre ele mai vizitam un oras, un muzeu, o chestie culturala. Cat timp nu exagerez are si el rabdare sa stea sa ma astepte pana ies de la muzeu. Balanta insa trebuie sa atarne spre activ. Si nu numai pentru Cipri. Si mie imi place tot partea activa mai mult.

15. Pe cine provoci?

Oricine are chef de leapsa. Mi se pare o idee simpatica si tema chiar mi-a placut.

O zi cu chimpanzeii in Kibale (III)

Cred ca masura pentru cat de mult mi-a placut o experienta sau o calatorie se poate judeca de multe ori si din numarul de scrieri pe tema respectiva pe care le pun pe blog. Ceea ce reflecta exact ceea ce fac si in viata reala: daca e un subiect care imi place vorbesc pana ti se tocesc urechile despre el. Si nu cer confirmari ca nu cred ca mi-ar placea sa le aud :)

Si  cum am ajuns deja la parte a treia a povestii cu cimpanzei (dupa o introducere cat o zi de post si o prima intalnire cu fluturi in stomac) este cat se poate de clar cat de mult mi-a placut acolo.

Mult. Extrem de mult. Asta daca nu v-ati prins :)

Si as putea scrie mult si bine despre fiecare lucru vazut in ziua aia insa o sa incerc sa fiu mai concisa si o sa pun doar cateva din povestile zilei si cateva poze amuzante.

Domnul sef

Grupul de chimpanzei are o structura ierarhica foare bine conturata si care este destul de evidenta si pentru ochiul unui necunoscator ca noi.

De exemplu era extrem de evident cine este alpha male daca priveai felul cum ceilalti se purtau in jurul lui. Nici o femela nu avea voie pe pamant langa el. Erau imediat alungate in copaci. Masculii de rang inferior nu se apropiau aproape deloc de el. Iar cei de rang superior doar daca erau invitati.

Prima data cand am dat ochii cu alpha male era asezat undeva in mijlocul unei poteci si statea singur si supraveghea padurea. Deodata se apropie de el doi masculi care conform padurarului erau imediat mai jos decat alpha in  ierarhie (nr.é si nr.3). Dar nu s-au dus direct la el ci s-au asezat in fund la vreo 2-3 metri de alpha si au asteptat pana cand seful si-a dat acceptul sa se apropie. Nu se duc insa buluc peste el ci pe rand in functie de pozitia ierarhica. Intai cel de pe locul 2 s-a apropiat de sef cu capul plecat si ca semn de respect s-a oferit sa il pigule de capuse. Dupa ceva timp i s-a dat voie si celui cu nr.3 sa se apropie si a urmat acelasi ritual. Au mai stat  nitel impreuna si apoi au pornit la explorat padurea.

Sa te oferi sa cureti capusele de pe altcineva este semn de respect

Sa lasi pe altcineva sa te curete de capuse este semn de acceptare

In tot grupul era un singur individ care sfida seful. Si padurarul ne spunea ca este un individ extrem de puternic si agresiv si  care probabil va incerca sa preia sefia la un moment dat. Insa padurarul nu credea ca va ajunge vreodata sef desi este evident ca e cel mai puternic pentru ca la chimpanzei nu se decide seful prin compatitie ci este o alegere politica. Trebuie sa fii extrem de puternic dar trebuie sa ai aliati. fara aliati vei sfarsi probabil omorat de restul grupului atunci cand incerci sa rastorni conducatorul.

In afara de faptul ca toti membrii erau extrem de respectosi cu alpha male, iti dateai seama care este seful si din faptul ca atunci cand era un pericol sau cand se simteau in nesiguranta se strangeau imediat langa liderul lor. Se vedea ca au incredere in el. Nu ca le este frica doar de el.

La un moment dat stateam si ne uitam la alpha care era pigulit de un alt chimpanzeu. Si deodata se aude un strigat foarte ciudat. Pentru ca a fost un zgomot ciudat si neasteptat, m-am speriat si l-am apucat instinctiv de mana pe Cipri. Era omul meu de siguranta.

In fata mea chimpanzeul de rang inferior s-a speriat si el si l-a apucat instinctiv de brat pe sef. Pentru siguranta.

Am ramas efectiv cu gura cascata. Era imaginea nostra in oglinda. Fix aceeasi reactie.

Seful (dreapta) si antisocialul (stanga)

Hai calmeaza-te ca nu e nimic

Te apar eu ca uite cat sunt de mare

Si mai mult cand erau implicati intr-o disputa de multe ori se duceau sa isi verse amarul la sef.

In grupul de chimpanzei era si un individ extrem de simpatic si de sociabil. Se pare ca era cel mai placut dintre toti. Nu doar printre chimpanzei ci si pentru padurari. Era cel care era si cel mai curios in privinta noastra si venea extrem de aproape ca sa ne vada si sa ne analizeze. Si la un moment dat l-am vazut ca este alergat prin padure de cel care spuneam ca e cel mai agresiv. Era saracul tip simpatic extrem de suparat ca fix pe el isi varsa amarul tipul agresiv. Si cand alpha male a sosit in zona l-am vazut ca se duce imediat la el si ii spunea pe un ton extrem de plangacios ceva. Padurarul ne explica apoi ca de fapt se plange ca a fost batut. Probabil fara motiv.

Baiatul si lupul

Cred ca toata lumea stie povestea cu ciobanasul care tot striga "Lupul, Lupul" ca sa ii pacaleasca pe ceilalti sateni si atunci cand chiar vine lupul nu il mai crede nimeni si nu se duce nimeni sa il ajute.

Se pare ca povestea asta nu este specifica numai oamenilor ci se intampla si printre chimpanzei.

La un moment dat cum stateam noi de vorba cu padurarul si ne uitam la alpha male se aude un strigat ciudat. Padurarul zambeste si ne spune ca ala este un strigat de primejdie dar ca probabil este unul fals. Chimpanzeii fac asta destul de des: ii sperie pe ceilalti doar ca sa se amuze un pic. Dar din nefericire pentru individul pus pe farse, alpha male nu are acelasi simpt al umorului si de fiecare data cand cineva face asta se duce si ii aplica o corectie. Si nici nu termina bine padurarul de explicat ca incepe se sa auda galagie in padure si un biet chimpanzeu ce isi primea bataia de la sef. Cine stie poate chiar a meritat distractia :)

Uite ce fata de nevinovat am :)

Pofticiosul

Atunci cand cineva gaseste hrana trebuie sa ii anunte de obicei si pe ceilalti; mai ales ca seful grupului are dreptul sa aleaga mancarea cea mai buna. Numai ca uneori mai sunt si unii pofticiosi care nu vor sa imparta. In poze de mai jos unul dintre chimpanzei descoperise ca printre fructele inca necoapte din capacul ala, se gaseau si unele bune de mancat. Si nu era dispus sa le imparta cu nimeni asa ca a tacut si si-a vazut de treaba. Bine ca nu l-a prins seful ca sigur isi lua o corectie.

La furat

In Kibale sunt 13 grupuri de chimpanzei, fiecare cu un teritoriu foarte bine delimitat. Nu treci la vecini decat daca vrei razboi.

Toata ziua i-am urmarit pe chimpanzei in cautarea hranei. Cand s-au mutat ei, ne-am mutat si noi. Cand s-au oprit ei, ne-am oprit si noi. Era destul de amuzant sa ii urmaresti pentru ca erau continuu posi pe sotii. Se alergau. Se bateau (mai in gluma sau mai in serios). Loveau in copaci cu picioarele sau un bat ca sa para amenintatori. In concluzie faceau o galagie destul de mare incat sa poata fi urmariti usor ca ii reperai dupa zgomot. Dar pe la pranz asa au inceput sa se miste foarte atent si sa nu mai faca nici cel mai mic zgomot. Motivul era ca ajunsesem la limita teritoriului lor. Erau practic la furat la vecini deci se purtau ca atare. :) Imediat ce au trecut inapoi paraul care era hotarul intre cele doua teritorii, au revenit la comportamentul initial.

As mai avea multe de povestit  dar ma opresc aici ca deja exagerez. Tot ce pot sa spun este ca daca vreodata aveti ocazia sa vizitati un grup de chimpanzei in liberatate, sa nu o ratati pentru nimic in lume. Este o experienta incredibila pe care personal nu cred ca o voi uita vreodata.

Iar la sfarsit mai pun doar cateva fotografii care mi-au placut sau care mi se par amuzante. Gata povestea :)

Mamele cu pui stau mai mult in copac. 

Relaxare totala. Picior peste picior

O bere si un meci de fotbal mai trebuie

O mama cu bebelul in spate.

O zi cu chimpanzeii in Kibale (II)

Initial am crezut ca o sa scriu totul despre Kibale intr-un singur episod dar cum ieri m-am intins cat o zi de post cu introducerea iaca abia astazi apuc sa mai spun din povestile de la plimbare.

Ne-am trezit cand inca era noapte afara si cu ochii abia desprinsi de somn am pornit sa ne intalnim cu padurarul nostru si sa pornim in cautarea chimpanzeilor prin padure.

La ora 7 dimineata intram deja in Kibale si urmam o poteca care era foarte departe de idea mea de padure cu chimpanzei in Africa. Era o carare suspendata din lemn. Prea civilizata pentru aventurosul "wannabe" din mine. Si deja ma pregateam sa comentez nitel nesatisfacuta de realitate. 

Prea multa chivilizatie pe aici pe la chimpanzei

Noroc ca a trebuit sa tac cat padurarul ne datea primele informatii despre marimea parcului, anul infiintarii si ce avem si ce nu avem voie sa facem cand ajungem in preajma primatelor. Si cam cand a terminat el cu introducerea, s-a terminat si cararea si ne-am trezit intr-o mlastina cu iarba pana la subtiori. Cam acolo s-a terminat si atitudinea mea aventuroasa. Parca nu era nimic rau cu cararea aia suspendata la care mustaceam cu doua minute mai devreme. Nu ma puteam gandi decat la serpi si lipitori. Nici unii nici altele nu erau prea sus pe lista cu animale pe care mi-as fi dorit sa le vad. Si din fericire nici una dintre categorii nu a tinut mortis sa ma incante cu prezenta asa ca atunci cand am iesit din mlastina si am aterizat pe pamant stabil mai ca nu m-am pus pe multumit la divinitati.

Prin ceva mlastina

Macar in padure nu stau cu frica lipitorilor

Si pentru ca eram deja in siguranta m-am apucat sa il intreb pe padurar tot felul de lucruri despre chimpanzei. Omul facea munca asta de cinci ani si era un izvor nesecat de informatie. O adevarata delectare sa stai sa il auzi vorbind despre niste fiinte pe care le stia personal la fel de bine ca pe propria familie. De cinci ani isi petrece fiecare zi cu ei. De cand se trezesc si pana merg la culcare el este acolo cu ei. Ii stia pe toti pe nume si iti putea spune povesti mii si mii despre comportamentul fiecaruia in parte.

Prima surpriza a fost ca un grup de chimpanzei nu este deloc mic cum se intampla cu familiile de gorile. Dintr-un motiv sau altul eu aveam impresia ca sunt maxim 20 de indivizi in grup. Nimic mai fals. Grupul pe care il vizitam noi avea nici mai mult nici mai putin de 120 de membri.

Mi-au iesit ochii ca la melc si deja imi faceam planuri ca poate fiind atat de multi o sa vedem si noi cativa. Mai mult visam cu ochii deschisi ca poate o sa vedem si un chimpanzeu de aproape. Poate o sa vedem chiar si unul stand pe pamant nu in copac. Poate...Si da-i si viseaza asta in timp ce padurarul nu spunea prea multe despre ce anume trebuie sa asteptam de la experienta asta. Cam la fel ca padurarul din Murchison care nu ne-a lasat nici un moment sa intelegem ca o sa vedem vreo girafa de aproape. 

Si cum talalaiam noi mergand prin padure, se aud primele sunete care anunta ca suntem aproape de chimpanzei. Nu trecuse nici 15 minute de cand intrasem in padure si deja se auzeau si se vedeau semne ca suntem aproape.

Eram vrajita. Dupa aceea padurarul mi-a explicat ca ei stiu intotdeauna unde gasesc chimpanzeii dimineata pentru ca in ziua precedenta stau cu ei pana isi fac cuibul deci stiu exect unde isi petrec noaptea. Tururile de o zi care incep asa de devreme dimineata merg intotdeauna direct la tinta. Tururile de trei ore care incep mai tarziu sau dupa pranz sunt mai problematice pentru ca trebuie sa gasesti chimpanzeii pe unde au ajuns in cautarea hranei.

Si in timp ce il bombardam cu intrebari pe padurar, vad ca ne arata cu degetul undeva in copac in departare primul nostru chimpanzeu.

Am ajuns. Era acolo. Chiar era. Deci vedem chimpanzeii astazi. Yupyyyy.

Primele semne

In timp ce Cipri incerca sa faca poze cu individul catarat in varf de copac, eu ii soptesc destul de timid ca eu sper sa vedem unul si jos de aproape. Nu am asteptari prea mari nu? Macar unul. Pleaseeeee.

Se pare ca nu aveam asteptari mari  pentru ca pana sa ma dezmeticesc eu bine, la doi pasi in fata mea statea foarte nonsalant un cimpanzeu.

Probabil ca expresia mea a facut cat toti banii din lume ca padurarul era tare amuzat. Cred ca de asta nici nu spun nimic clar la inceputul turului legat de ce anume poti sa vezi. Fetele turistilor ajunsi nas in nas cu chimpanzeii sunt de nepretuit.

Efectiv nu imi venea sa cred ca exista un cimpanzeu atat de aproape de mine si mai ales nu imi venea sa cred cat de uman era. Este absolut uimitor sa stai sa ii privesti si sa te trezesti ca stai la fel ca ei, te misti la fel ca ei, te scarpini la fel ca ei, ai aceleasi expresii ale fetei, aceleasi reactii etc etc etc. Efectiv stateam vrajita si ma uitam la el. Era prea ca noi.

In timpul asta padurarul ne spunea biografia individului. Dupa cum v-am spus ii stia pe toti pe nume asa ca am aflat ca prima noastra intalnire a fost de fapt cu antisocialul grupului. Era un membru de rang inferior care nu avea prea multe legaturi in grup si care avea tendinta sa stea mai mult pe cont propriu. Nu parea insa de loc deranjat de prezenta noastra. Ceea ce mie imi convenea de minune.

Cu greu a reusit padurarul sa ma faca sa merg mai departe ca sa cautam masculul alpha sau macar niste membrii de rang superior. De parca ar fi contat pentru mine.

Inferior, superior tot aia era. Eu aveam treaba cu analizatul comportamentului. Era prea ca noi. Mai am zis asta nu? Ei bine o sa ma tot auziti ca o spun pentru ca este socant cat de "prea ca noi" sunt. Iar asta a fost de fapt ce ma vrajit si asta este motivul pentru care surprinzator dar cea mai de pret experienta ugandeza nu este nici safari si nici la gorile ci aceasta zi surprinzatoare de la chimpanzei. Sunt prea ca noi.

Et voila. Fix in fata noastra

Sa ne relaxam in hamac

V-am zis ca era la doi pasi

Intr-un final m-am desprins si am inceput sa descopar ca padurea era de fapt plina de chimpanzei si ca oriunde ma uitam in jurul meu mai vedeam cate unul. Unii in copac. Altii tolaniti pe jos. Altii urcati pe cate un bustean de unde se uitau la fel de curiosi la noi pe cum ne uitam noi la ei. Eram inconjurati. Parca eram intr-o scena din Planeta maimutelor. Cand te asteptai mai putin vedeai cate unul care trece nonsalant pe langa tine. Sau in timp ce tu faceai fotografii te trezeai ca se aude ceva in spatele tau si surpriza la doi pasi in mijlocul potecii venise un chimpanzei si se asezase in fund si se uita curios sa vada ce faci. 

La regulament scrie ca nu ai voie sa stai la mai putin de 8 metrii de ei insa in realitate este ceva cu niciodata nu se respecta. este imposibil. Nu pentru ca ai tine tu mortis sa mergi in sufletul lor ci pentru ca vin ei in sufletul tau. Sunt la fel de curiosi pe cat suntem si noi.

La un moment dat stateam si ne uitam la un chimpanzeu oprit in mijlocul drumului. Eu si padurarul in partea lui dreapta iat Cipri in spatele lui. Eram la cativa metri de el si stateam si il admiram. Deodata cimpanzeul decide ca s-a saturat sa fie fotomodel si porneste la plimbare. Dar nu oriunde cu se intoarce cu spatele si porneste fix catre Cipri. Padurarul ne spusese deja ca daca se intampla asa ceva trebuie sa stam pur si simplu nemiscati. Ceea ce Cipri a si facut. Si chimpanzeul a trecut efectiv atingandu-l pe picior. Pentru ca sunt extrem de curiosi.

Iar asta era doar inceputul. Pentru toata ziua am avut parte de astfel de suprize.

Dar iar s-a facut scrierea lunga cat o zi de post asa ca o sa existe si o a treia parte. Pe maine deci...

O zi cu chimpanzeii in Kibale (I)

Toate traseele primite de la agentiile de turism din Uganda contineau si o vizita in padurea Kibale ca sa vizitezi chimpanzeii.

Dar niciodata nu am prea inteles prea bine de ce este mereu pe lista si nici nu prea am luat serios activitatea asta. Sunt doar niste maimute. Ce mare lucru?

Eram mult prea ocupata sa visez cu ochii deschisi la safari si la gorile pentru a da prea multa importanta unor chimpanzei. 

Am pus-o totusi in traseu pentru ca o oprire in Kibale insemna ca impartim pe mai multe zile un drum extrem de lung intre Parcul Murchison si Parcul Queen Elisabeth. 

Si cam aici s-a terminat atentia mea pre-calatorie pentru Kibale.

Pana si in ziua de dinainte de plecarea in Uganda cand am mers la medicul de familie sa iau o reteta pentru Malerone nu intelegeam eu prea bine de ce tanti medicul era asa de incantata de ideea ca mergem la chimpanzei.

Tanti, tanti poate nu ai auzit dar mergem la safari si la gorile. Lasa chimpanzeii aia in pace.

Atata timp cat cel mai important lucru care imi venea in minte cand ma gandeam la chimpanzei era Planeta Maimutelor, este evident cam care era nivelul meu de cunostinte si interes. 

Este adevarat ca am vazut poate zeci de documentare cu absolut uimitoarea Jane Goodall. Dar subiectii ei nu m-au interesat prea tare. Motivul pentru care m-am uitat la documentare a fost Jane Godall pentru ca este genul de femeie pe care o admir pana la cer si doua palme mai sus.

Nici macar documentarele despre chimpanzei si cat de inteligenti sunt ca folosesc unelte nu m-au facut sa le acord prea multa atentie. Erau trecute la "si altele". Interesant dar nu destul incat sa ma fascineze.

Pur si simplu, contrat faptului ca chimpanzeii sunt un subiect des prezentat peste tot, am ramas complet nestiutoare in privinta lor. Doar niste maimute, nu?

Dar pentru a mia oara calatoriile mi-au aratat care este masura propriei ignorante. De asta iubesc sa calatoresc. Cand experimentezi pe propria piele ceva, atunci acel ceva va fi pentru totdeauna in mintea si/sau sufletul tau;

Uimirea a inceput pe avion cand m-am apucat sa citesc un pic in ghidul turistic despre Kibale si am descoperit niste povesti absolut uimitoare despre chimpanzei. Lucruri care pana atunci au trecut pe langa mine fara sa se lege in vreun fel, deodata au inceput sa aibe un ecou si sa ma faca curioasa. Pana la urma avem o atentie selectiva si informatii care trec neobservate cand nu te intereseaza in mod special capata un cu totul alt statut atunci cand te leaga ceva de subiectul respectiv.
Stiati de exemplu ca chimpanzei au 98% din ADN-ul lor in comun cu oamenii? Eu nu stiam. Pe de alta parte si vaca are mare parte din ADN in comun cu balena...

In concluzie treptat treptat chimpanzeii au inceput sa nu mai fie doar maimute. Pareau interesante. Inca nu se ridicau la nivelul asteptarilor pentru safari si gorile. Dar parca nu mai erau chiar "de umplutura in traseu".
Asta a fost si motivul pentru care am decis sa modificam un pic itinerariul si in loc sa luam vizita scurta de trei ore din Kibale, am luat un tur lug de o zi. Si bine am facut si asta recomand tuturor. Turul standard pe care il fac mai toti turistii dureaza 3 ore dar doar o singura ora este cu chimpanzeii (celelelalte doua ore sunt de mers prin padure ca sa ajungi la ei). Si va spun sigur ca o singura ora nu va fi de ajuns. Asa ca mai bine faceti ca noi si luati "One day habituation tour". Costa cu 70 de dolari de persoana mai mult (220 de dolari in loc de 150) dar fata de ce primesti este o nimica toata.
Inainte sa trecem mai departe, probabil va intrebati ce inseamna "habituation". Ei bine turisti nu merg asa de capul lor oriunde in padure ca sa vada chimpanzei si gorile. Ci numai anumite grupuri/familii sunt deschise pentru vizitare si sunt acele grupuri/familii care au fost treptat obisnuite cu prezenta oamenilor.
Procesul prin care chimpanzeii sau gorilele sunt obisnuite cu prezenta oamenilor se numeste "habituation". Inainte sa imi sara cineva in cap ca folosesc englezisme imi cer scuze si recunosc ca nu am nici cea mai mica idee cum sa traduc acest cuvant corect in romana.
Ce faci ca sa convingi chimpanzeii sa accepte prezenta oamenilor? Pai in primul rand trebuie sa ai rabdare. Pentru ca,procesul presupune ca trimiti niste padurari in fiecare zi in padure care sa stea continuu cu chimpanzeii. De cand se trezesc si pana isi fac cuibul sa se culce (chimpanzeii dorm in copaci in cuiburi facute din frunze si crengi) padurarul trebuie sa ii urmareasca dar fara a fi invaziv. Nu are voie sa ii atinga, sa le dea de mancare sau de baut, sa ii ajute in vreun fel, sa intervina in vreun fel indiferent ce s-ar intampla. Trebuie doar sa stea pasnic langa ei. Cand chimpanzeii se misca prin padure sa caute de mancare, padurarul merge cu ei. Cand se opresc sa se odihneasca, se odihneste si padurarul. Cand mananca ei, ia si el o pauza sa manance (departe de chimpanzei).
Apropos: chimpanzeii din Kibale nu au vazut si nu au mancat in viata lor o banana. Asta legat de ce ne inchipuim noi cand ne gandim la primpate.
La inceputul procesului de "habituation" chimpanzeii sunt extrem de speriati de omul care deocamdata a sosit pe capul lor. Se ascund. Se retrag in copaci. Si pot fi chiar si agresivi. In nici un caz ce ti ai dori cand duci turisti in padure. Cu timpul insa ajung sa accepte ca uneori mai vin niste ciudati in doua picioare la ei si isi vad linistiti de activitati in timp ce turisti stau cu gura cascata sin fac poze cu duiumul. Numai ca asta nu se intampla deloc usor. Dureaza 6-8 ani sa faci un grup de chimpanzei sa accepte oameni in jur. La gorile este mult mai usor - doar 2 ani si gata.
Pentru ca este un proces atat de lung si atat de costisitor in Kibale numai unul din cele 13 grupuri de chimpanzei este deschis turistilor. Un alt grup este deschis cercetatorilor. Si in prezent un al treile grup este la inceputul procesului de "habituations". Celelalte grupuri traiesc departe de prezenta oamenilor si din punctul meu de vedere este foarte bine ca e asa.
Intr-o lume utopica animalele ar fi protejate "by default"; Insa nu traim intr-o lume utopica. Iar realitatea este ca habitatul in care traiesc si chimpanzeii si gorilele este atat de limitat incat au adus speciile la nivelul de "pe cale de disparitie".
Faptul ca ai un grup deschis turistilor inseamna ca ai destula deschidere internationala incat sa mentii suprafata parcul national si sa pui efort si bani in protejarea animalelor. Iar restul grupurilor traiesc asa cum ar trebui sa traiasca: in siguranta si fara oameni pe cap.
Dar sa revenim la experienta noastra din "habituation tour". Planul era ca la 6.30 dimineata trebuia sa fim la intrarea in parc unde sa ne intalnim cu padurarul nostru si apoi sa pornim in cautarea chimpanzeilor si sa ii urmarim peste tot pe tot parcursul zilei. Aveam posibilitatea de a alege sa stam pana la 7 seara cand isi fac cuiburile sau sa ne retragem mai devreme. In functie de cum ne simteam. Evident o situatie mult mai interesanta decat in turul clasic unde stai doar o ora cu chimpanzeii.
Dar deja ma intind cat o zi de post cu scrisul asa ca cel mai bine voi pune povestile zilei petrecute in padure intr-o scriere viitoare.
Stati pe faza :)

Cu barca pe Nil in parcul national Murchison Falls

Pe vremea cand ma documentam asiduu despre safari in Kenya si Tanzania, cele mai laudate cazari erau cele aflate langa "watering holes". 

O "watering hole" este o depresiune mica in care se strange apa si de unde se adapa animalele. 

Daca este sezonul secetos si savana este parjolita si abia de mai gasesti apa ici si colo, este de la sine inteles ca langa adapatoarele astea se vor gasi extrem de multe animale.

Si pentru ca este o zona sigura cu animale evident ca au aparut si hotelurile in jurul lor precum ciupercile dupa ploaie.

Oricarui turist ii place sa se trezeasca cu turma de elefanti in gradina hotelului.

Succes garantat.

Spre marea mea surpriza in Uganda nu exista notiunea de adapatoare. Tot la fel cum nu exista nici o miscare de migratie.

Pentru ca parcurile sunt destul de mici comparativ cu Serengeti de exemplu si pentru ca au surse consistente de apa potabila tot timpul anului. Animalele nu trebuie sa migreze pentru a ajunge la apa si nici nu depind de o mica adapatoare ici sau colo.

In Murchison Falls sursa constanta de apa potabila este Nilul.

In Queen Elisabeth Park ai Lacul Edward, Lacul George si un canal lung the 40 de km care le uneste (Kazinga).

Iar in Parcul National Mburo ai lacul cu acelasi nume plus inca 13 lacuri mai mici (dintre care 5 se afla pe teritoriul parcului).

Ofertele pentru turisti nu includ deci vizite la adapatoare insa includ croaziere pe raurile si lacurile din parc. Oriunde ai merge ai posibilitatea sa faci o astfel de croaziera.

Ceea ce evident ca am facut si noi si prima din program era cea din Murchison Falls. O croaziera pe Nil in care sa admiram animalele venite la malul apei sa se racoreasca, sa ne uitam la sutele de hipopotami, sa incercam sa vedem ceva crocodili si intr-un final sa ajungem la cascada care da numele parcului. 

Ti se da posibilitatea sa faci croaziera dus-intors de la cascada sau sa cobori la baza cascadei si sa urci pe jos pana in varf. Noi am ales a doua varianta, mai ales ca era un bun test pentru piciorul meu. 

Hipopotamii cu viata lor tumultoasa in care nu fac nimic 

La racoare

Un elefant sosit sa bea apa

Biodiversitate (3 in 1)

Ii era rau foame de a iesit ziua la pascut

Restul lumii leneveste

Si am ajuns si la cascada 

Nilul se strecoara printr-o deschizatura de doar 7 m 

Si in jur numai verdeata

Parcul national Murchison Falls si primul nostru safari

Parcul national Murchison Falls a fost primul nostru obiectiv de vizitat in Uganda (cu exceptia unei opriri pe drumul din Kampala catre parc despre care o sa vorbesc pe larg cu alta ocazie).

Recunosc ca nu stiam prea bine la ce sa ma astept. Uganda nu este prea populara pe site-urile de calatorie iar informatiile turistice despre tara sunt destul de putine si nu intotdeauna extrem de utile. Asa ca eram in al noulea cer cand Peter (ghidul/soferul nostru) ne-a spus ca in Murchison vom vedea girafe. Mai mult era singurul parc dintre cele pe care le vom vizita unde se gasesc girafe.

Iar eu am o slabiciune pentru girafe.

Mi se par extrem de amuzante cu gatul ala lung, cornele micute si o fata de prostovani. 

Deci imi doream enorm sa vad niste girafe de aproape. 

Nimic altceva nu conta: girafe sa fie. Pentru restul animalelor avem si alte ocazii.

Asa ca dimineata devreme cand ne-am trezit pentru primul nostru safari tot ce bolboroseam cu ochii abia deschisi era ca eu vreau sa vad girafe. I-am facut capul calindar lui Peter dar el a ramas tacut ca o stanca. Nu ne-a spus nimic despre cat de aproape vom fi de animale. Tot ce ne spunea e ca o sa vedem ce o sa avem noroc sa vedem. Mda - nu tocmai promitator. Mai ales ca in Uganda nu e ca in Kenya sau Tanzania - nu ai voie sa mergi cu masina decat pe drumurile din parc. Deci cat de aproape e animalul depinde numai de el. Daca vrea sa fie langa drum, bine. Daca nu atunci te multumesti sa il vezi prin lentila aparatului. Noroc ca Cipri are una cu zoom mare.

La ora 6 eram deja la micul dejun si apoi intr-o goana nebuna catre ferry. De ce goana nebuna? Pai majoritatea cazarilor din Murchison sunt pe o parte a Nilului iar animalele pe cealalta parte. Deci toti cei care vor sa mearga la un "game drive" trebuie sa foloseasca ferryboat-ul. Ferry ce are un program destul de lejer asa ca daca nu il prinzi pe cel de dimineata ai de asteptat cateva ore pana vine urmatorul.

Cand am ajuns eram printre ultimii la coada si surpriza - nu am mai avut loc. Deja ma uitam destul de ingrijorata la ghid. Dar si mai ingrijorati ar fi trebuit sa fie niste turisti care se uitau aiurea pe campii si desi masina lor era pe ferrye i au ramas pe mal. Ne-am linistit repede cand am auzit ca or sa se intoarca si pe noi (eram 3 masini si turistii gura casca). In felul asta am avut timp sa facem si pana. De fapt Cipri a avut timp pentru ca daca l-am fi lasat pe ghid am fi asteptat pana a doua zi lma ce viteza de melc avea. 

Si intr-un final am trecut si noi apa cu ceva intarziere si ne-am intalnit cu un angajat al parcului (sa il numim padurar) care ne-a fost ghid in acel game drive. Si nu am decat cuvinte de lauda pentru el. Ne-a spus extrem de multe povesti despre parc, despre animale, despre angajati, despre obiceiuri, despre tara...O fantana de cunostinte si mi-a placut la nebunie sa il avem cu noi. Si sfatuiesc pe oricine sa ia un astfel de angajat cu ei. In mod normal costa 20 de dolari de game drive de masina dar isi merita toti banii. Ma rog, unii dintre ei isi merita toti bani....

Probabil daca ar fi acelasi safari facut acum dupa ce am vazut ceva animale prin Africa, nu as mai fi la fel de impresionata. Insa pentru ca era prima data ziceai ca sunt un copil intr-un magazin cu ciocolata. Mi-a placut totul: de la vegetatia si relieful parcului pana la tot felul de animale care ne-au taiat calea.

Stiam ca nu e un game drive pentru mamifere deci ne-a concentrat pe ierbivori. Tot felul de antilope, pumba, bivoli, minunatii elefanti (mult mai mari decat cei asiatici pe care i-am vazut pana acum) si evident mult doritele girafe.

Inca de la inceputul plimbarii prin parc am vazut in departare extrem de multe girafe. Dar mult prea departe pentru a ne bucura de ele cu adevarat. Am tot oftat eu ca sunt cam departe dar ghidul si padurarul nu au zis nimic. Apoi dupa ceva timp de plimbat ne-am trezit intr-un loc unde eram efectiv la cativa pasi de cateva zeci de girafe care se uitau amuzate la noi; Si noi si mai amuzati la ele. 

Desi probabil cel mai amizat era padurarul care s-a bucurat de cat de fericiti eram cu surpriza noastra.

Asta e avantajul sa ai un angajat al parcului cu tine. Stie perfect unde sa te duca pentru a-ti indeplini visele. Iar in cazul nostru chiar a fost un vis devenit realitate. Girafele alea chiar sunt amuzante.

Vedere din restaurant la micul dejun

Si ferry a plecat fara noi

Avem deci timp sa facem pana

Imi place ca e atat de verde

Si primele animale - Hartebeest

In departare primele girafe

Pumba (warthlog)

Oribi - definitia elegantei

Bivoli cat vezi cu ochii

Looooser! (asta e porecla bivolilor singuratici in Uganda)

V-am zis ca e verde?

Ajuta sa fii pe malul Nilului

Si iar girafe. Si iar departe

Dar sunt destule pentru toata lumea :)

Uganda kob - animalul national ( se gaseste pe monezi)

Antilope cat vezi cu ochii

Si surpriza: nas in nas cu girafa (oarecum nas in nas ca e o diferenta de inaltime)

Raul este plin de hipopotami. Sute de hipopotami peste tot. Mai ceva ca broastele.

Elefantii africani

Si inapoi la hotel pentru nitica leneveala