A doua zi in Cipru

In a doua zi in Cipru am umblat atat de mult incat mai avem putin si puneam vasle la masina si ne apucam sa umblam nitel si pe langa insula. Harta de mai sus spune tot...cred eu.

Planul a fost sa mergem sa ne plimbam prin munti. Da domne. Suprinzator - sunt munti. Cel putin pentru mine a fost surprinzator. Nu stiu de ce dar ma gandeam eu ca pe o insula asa mica nu incape vreun munte prea inalt. Va rog sa nu va luati de logica mea :)

Deci chiar si pe avion cand Cipri incerca sa ma convinga ca au munti eu o tineam sus si tare ca poate sunt asa niste dealuri tocite pe care ii numesc ei munti. In realitate cel mai inalt varf (Olympus) se pare ca are 1952 m deci e mai multe decat ce gasesti prin Belgia (aici mai au un pic si numesc munti si limitatoarele de viteza - speed-bump-urile) . Dar tot in realitate arata mai mult ca un deal tocit daca ma intrebi pe mine.

Prin Troodos

Dar sa revenim - de ce ne-am dus prin munti? Principalul motiv au fost Bisericile pictate din Troodos. Daca il cunoasteti pe Cipri probabil ca intuiti ca vizitarea de biserici pictate nu e chiar sus in lista lui cu activitati preferate. Deci a trebuit sa pledez pt cazul "biserica pictata" folosind o combinatie de "Sunt patrimoniu Unesco deci nu avem cum sa nu le vedem daca tot suntem aici" cu "Hai ca nu mergem decat la 1-2-3 din 12" cu "Toata lumea zice ca sunt foarte interesante" si "Mergem deci sa nu aud comentarii". Ultima a functionat cel mai bine :)

Pana la urma am vizitat doua dintre ele, foarte foarte diferite una de alta, si pe care le recomand daca sunteti prin zona. Insa (sper sa nu citeasca acum Cipri) recunosc ca acum la sfarsit de plimbare as putea linistita sa sar peste ele. Drumul pana acolo e foarte lung. Nu cine stie ce interesant. Si iti mananca sigur o zi intreaga. La final, cu timp limitat in buzunar, as putea trai fara sa imi imbogatesc lista cu obiective Unesco vizitate. Apropos - am ajuns la 100. Ca sa ma laud :) Iar cele din Cipru sunt (trebuie sa zic) cam la coada clasamentului personal.

Manastirea Kykkos

Panagia Tou Arakos

Dupa ce am vizitat bisericile si am tocit franele la masina pe serpentine (la propriu nu la figurat ) am zis sa testam si vinul de impartasanie si am decis sa facem una dintre cele 6 rute ale vinului din Cipru.

Am facut cateva rute in Franta (Champagne, Alsacia, Burgundy) si ne-au placut atat de mult incat e unul dintre modurile nostre preferate de plimbare prin Franta. Suntem fani pe viata. Si dintr-un motiv necunoscut ne asteptam la ceva asemanator si in Cipru. Dar nu a fost sa fie. Nu stiu pe unde se ascundeau producatorii, locurile de degustat, pana si viile, ca noi nu prea le-am vazut. Desi am urmat fidel ruta 6 si apoi nitel din 5. Pana la urma ne-am dat batuti si ne-am retras in Limassol prin Marina la o plimbare pe malul marii. De ce ne-am plictisit in 5 minute si am decis ca mai bine mergem la noi in sat. Aveam o sticla de vin care ne astepta cuminte acasa deci ce rost avea sa intarziem?

Limassol

Aaa si uite ca uitam fix ce ne-a placut cel mai mult din toata ziua - Kakopetria. Daca bisericile si rutele nu le-as recomanda, Kakopetria e clar pe lista. E un satuc simpatic, cu case din piatra si stradute inguste. Flori la fereste. Foarte foarte simpatic. Si nu uitati de restaurantul din fosta moara. Am scris de el in partea de Introducere. Bun bun.

 

Mai multe fotografii:

https://www.flickr.com/photos/le_mans/albums/72157673976176930

Prima zi in Cipru

Ne-am inceput ziua la fel ca toate cele care vor urma: la un mic dejun mult prea bogat dar mult prea bun pentru a-l lasa nemancat si discutand cu proprietarul de la hotel despre ce am putea vizita in ziua cu pricina.

Cu harta in brate am ajuns la concluzia ca ziua o sa ne-o petrecem vizitand locatii de pe partea de sud a tarii amestecand un pic de istorie cu un pic de stat la soare. Traseul final este cel din harta de mai sus: Kalavasos- Kolossi- Muzeul Vinului - Kourion - Pissouri - Stanca Afroditei- Mormintele Regilor din Paphos- Plaja Lara.

Noi am plecat pe la 9.30 de la hotel si ne-am intors in jur 19.30 asta in conditiile in care Cipri nu are rabdare sa stea prea mult pe la locatiile istorice iar la plaja in Lara am stat doar vreo 2 ore. Deci daca sunteti mai "inceti" decat noi atunci timpul sigur va fi altul.

Castelul Kolossi nu este extraordinar de impresionant dar este primul loc unde vei auzi despre vinul Cammandaria - un vin cu o istorie de sute de ani si mandria Cipriotilor. Si despre care veti tot auzi in fiecare zi petrecuta in Cipru. Sunt sigura. 

Castelul Kolossi

Prin interior destul de gol.

Si daca tot am amintit de vin, in cazul in care este un subiect care va intereseaza va sfatuim sa va opriti un pic la Muzeul Vinului. In cazul in care nu va intereseaza sa auziti despre vin dar va place vinul tot va sfatuim sa va opriti la o degustare. E un  muzeu foarte mic cu foarte putine exponate dar este cineva care o sa va explice cate ceva despre istoria vinului in Cipru si despre diversele tipuri de struguri si pe care puteti sa il stresati cu sute de intrebari in cazul in care vreti sa stiti mai mult. Iar la sfarsit ai parte si de o degustare de vin (inclusiv Cammandaria). In plus au o curte interioara foarte draguta in care puteti sa stati cat vreti la un pahar de vorba si/sau de vin sa va pregatiti pentru mersul mai departe.

Kourion (parte din Patrimoniul Unesco) este un oras antic roman. In cazul in care nu ati mai vazut altele poate ca o sa va impresioneze. Personal nu pot sa spun ca o sa imi aduc aminte de el peste ani si ani. Daca ma gandesc la arhitectura romana (fara sa punem Roma pe lista) ce imi vine in minte este Jerash. Daca ma gandesc la mozaic atunci e Volubilis. Kourion nu se ridica la nivelul asta. Ce mi-a placut insa este locatia: undeva catarat pe un mal stancos cu marea dedesubt. Dragut.

Apropos: a fost cineva la Ephesus? Am auzit pe multi spunand ca e al doilea cel mai bine pastrat oras dupa Pompei (care si-a pastrat pana si locuitorii, daca imi e permisa o gluma mai morbida).  Pe nici unul nu l-am vazut si ma gandesc ca trebuie neaparat reparata eroarea. Dar la cat ma iubeste Italia, cred ca e mai sigur sa merg in Turcia intai.

Stanca Afroditei:

Mormintele Regilor, inca un obiectiv din Patrimoniul Unesco, cred ca ar trebui vizitat cu un ghid. Noi l-am vazut doar pe fuga si recunosc ca nu am inteles din pacate nimic din el:

Drumul din Paphos pana la plaja Lara este partial pe sosea si apoi o bucata destul de lunga pe drum neasfaltat. Nu e nici cel mai comod si nici cel mai rapid drum catre o plaja dar citisem ca este "cea mai cea". Ca este putin turistica, fara baruri, umbrelute, turisti mii. Si ca poti vedea broaste testoase. Deci am zis: De ce nu?

Cum nu am vazut prea multe plaje in Cipru nu pot sa spun daca chiar este "cea mai cea" si nici poze nu am ca sa va las sa decideti voi (ne-am lasat telefoanele si aparatul foto in masina). Dar e intr-adevar putin turistica si nu sunt deloc facilitati pe plaja. Ceea ce poate fi avantaj sau dezavantaj in functie de gustul fiecaruia. Mie nici nu mi-a displacut dar nici nu cred ca o sa imi aduc aminte de ea. Ce e interesant e ca era intr-adevar plina de cuiburi unde isi depusesera testoasele oualele. Si probabil ca atunci cand ies puii din ou, e o priveliste de zile mari. 

Cam atat despre prima zi. Mai multe fotografii gasiti aici:

https://www.flickr.com/photos/le_mans/albums/72157673976176930

Despre Cipru la modul general

Pentru ca a trebuit sa ne incheiem vacanta de hiking din Franta mult mai devreme decat normal m-am trezit cu niste zile de concediu care expirau la sfarsit de septembrie asa ca am luat site-ul Ryanair la puricat sa vad unde am putea sa mergem in ultimul week end din luna septembrie. 

Doar nu era sa las zilele sa se piarda. 

Si daca ajung vreodata in viitor sa iau zi de concediu ca sa stau acasa sa nu fac nimic inseamna ca m-au rapit extraterestrii deci "Proceed with caution!". 

Si cum scotoceam eu printre rute si date descoper zbor Bruxel-Larnaca la 50 de euro dus-intors. Mai trebuie sa mai explic de ce am ajuns in Cipru? Pai la asa pret nu am stat sa ma gandesc mai mult de 15 secunde cat i-am scris mail lui Cipri sa il anunt ca mergem in Cipru.

Cu biletele de avion in buzunar m-am pus pe planuit si mai jos sunt cateva dintre detaliile organizatorice in caz ca vreti sa faceti ca noi si sa mergeti pentru un week end lung in Cipru pe cont propriu.

Transportul pana in Cipru

Daca nu sunteti interesati de vacante "All inclusive"  si vreti sa mergeti pe cont propriu atunci prietenul vostru de nadejdie va fi una dintre companiile aeriene care zboara spre Cipru. Preturile sunt atat de mici incat e imposibil sa nu te minunezi cum poti sa platesti atat de putin pentru un zbor de patru ore. Dar se pare ca se poate deci urmariti promotiile, mai ales la sfarsit de sezon, si luati atitudine.

Ryanair-ul zboara atat catre Larnaca din Bruxel si catre Paphos din Belgia, Grecia, Lituania, UK, Italia, Polonia si Suedia.

Din Bucuresti si Wizz Air si Blue Air zboara catre Larnaca. Si mai mult Wizz air-ul are chiar si din Iasi cursa directa.

Deci variante exista. Iar preturi de 50-70 de euro dus intors (fara bagaj) sunt cat se poate de frecvente.

Transportul prin Cipru

Cipru este o insula mica, mai ales daca stati doar in partea de sud (fara sa treceti in nordul ocupat de Turcia) asa ca distantele intre locatiile interesante din punct de vedere turistic sunt destul de mici. Insa transportul in comun se pare ca este extrem de ineficient deci cam singura varianta sa puteti sa va deplasati fara probleme e inchirierea unei masini. 

Iar oferta este pe masura. Sunt cred ca zeci de firme de inchiriat. Noi am urmat aceeasi reteta ca la inchirierile de pana acum si am folosit Atlaschoice pentru gasit o masina mica si ieftina si am luat asigurarea full (Zero excess) direct de la firma locala (care in cazul nostru a fost AIDA). In functie de ce masina iei, ce servicii suplimentare, ce fel de sigurare vrei si daca o iei de la intermediar sau de la firma locala, pretul pe zi poate merge de la 17 euro pana la... mult. Noi am platit parca 35 de euro pe zi cu asigurare full.

Sa nu uit - motivul pentru care luam asigurarea full direct de la firma locala nu de la intermediar este pentru ca in felul asta nu ti se mai blocheaza deloc bani de pe card (AIDA de exemplu bloca 650 de euro pentru posibile reparatii). Esti acoperit complet in caz de accident si pentru reparatii nu vei plati tu intai ca apoi iti recuperezi banii de la firma intermediara de unde ai luat asigurarea. Practic nu mai trebuie sa stau cu grija numararii de zgarieturi. Ca stiu ca sunt acoperita de asigurarea firmei care iti inchiriaza masina. Si nu uitati ca de obicei chiar si asigurarile full (Zero Excess) nu acopera anvelopele si parbrizul. 

Furia mov

Cazarea

In momentul in care am inceput sa ma uit de cazari a trebuit sa decid ce anume vreau: sa stau intr-un oras mare (gen Larnaca, Paphos, Limassol) cu acces la multe restaurante, baruri, plaje etc sau sa stau intr-un satuc mic si linistit evident mai limitat in oferta de mancare/bautura. 

Pentru mult timp am cochetat cu ideea unei cazari in Larnaca. Era aproape de aeroport deci foarte convenabil pentru seara in care ajungeam in Cipru si pentru ziua cand plecam, era bine pozitionat pentru vizitat ce vroiam sa vizitam, acces usor la autostrada, plaja, restaurante etc. 

Apoi am descoperit articolul asta in care se vorbea despre un hotel foarte frumos in Kalavasos - The Library hotel. Daca vreti un loc de relaxare cu spa si toate cele cred ca e un hotel super interesant.  Pentru zilele cand mergeam noi era fully booked dar Booking-ul ne datea cateva variante in zona. Iar una dintre ele mi-a placut super super mult - Inn Stratos Art Deco Kalavasos. Mi-a placut ca era o casa foarte veche ( 450 de ani), cu un look rustic, cu putine camere (1 camera si 3 apartamente), intr-un sat mic si linistit, fara nebunia unui oras mare. Fix pe sufletul nostru. Practic am ales zona si am ales ideea de sat nu oras pentru ca mi-a lacut cum arata hotelul.Si nu regret deloc. Sunt absolut convinsa ca Cipru mi-a placut atat de mult in mare parte datorita cazarii si proprietarilor de la cazarea asta.

Dupa ce am vazut cum arata Larnaca, Nicosia, Paphos, Limassol stiu sigur ca nu m-as fi simtit deloc bine acolo. Nu e genul meu de locatie. Mult prea aglomerat, complet lipsit de caracter, totul tras la indigo, prea turistic etc etc etc. Satucul nostru- Kalavasos era o chestie mica de 400 de locuitori ascunsa undeva pe o vale. Cu case vechi de sute de ani si stradute inguste pietruite care nu stiai daca sunt printre case sau pe case. Toata lumea foarte politicoasa. Zambitoare. Parca eram musafirii lor asa de frumos se purtau. 

Satul era bine pozitionat fata de autostrada (doar 4 km) si ajungeai in mai putin de jumatate de ora in Larnaca sau Limassos. Si aveai 4 restaurante destul de bune la nici 200 de metri de hotel. 

Iar despre proprietari numai cuvinte de lauda. Au facut tot posibilul sa ne faca sederea cat mai placuta. De exemplu au stat cu noi in fiecare dimineata si ne-au ajutat sa planuim traseul pentru ziua cu pricina. Ne-au dat informatii despre locatii de vizitat, despre preturi, despre restaurante, despre orice ne-a interesat pe noi. 

Micul dejun super indestulator, pregatit cu produse locale si in fiecare zi diferit. Si cred ca pentru ca ne vedeau alergand in fiecare dimineata, ne mareau prortia in fiecare dimineata. Atat de mult incat pana si Cipri avea probleme sa termine de mancat tot ceea ce primeam. 

Deci daca vreti cazare dupa tipicul descris de mine, recomand la infinit casa Stratos.Sa ii salutati din partea noastra!

Kalavasos

Straduta pe care se afla hotelul

Prin gradina

Acolo jos era camera noastra

Pe terasa la un vin

 Restaurante

Aici am doua recomandari:

Chrysolemonia in Asgata este un local traditional cipriot. Si cand zic traditional, apai e traditional. Este un meniu fix cu mancare gatita de obicei intr-un cuptor cu lemne. Totul este facut in casa. Antreurile sunt gatite tot in casa. Legumele au gust ca pe vremea cand mancam din gradina bunicii. Iar painea de casa facuta la cuptor cu lemne l-a facut pe Cipri sa ii cante osanale zile intregi. Vinul foarte bun. Proprietarii absolut extraordinari. 

Gradina restaurantului

Painea de casa la care va visa Cipri pentru ani de acum inainte

Cum ne plimbam noi prin Kakopetria ( care, apropos, e un loc pe care nu trebuie sa il ratati) am vazut peste rau o cladire imensa care arata foarte interesant. Era o fosta moara veche de secole actual transformata in hotel si restaurant. Noi de obicei saream peste pranz insa de data asta ne-a placut prea mult cladirea ca sa nu ii facem o vizita. Ceea ce va recomand si voia. Mai ales daca va place pastravul. 

Moara - restaurant

Pastrav, cineva?

Cate zile?

Noi am ajuns vineri seara (in jur de 18.30) in Larnaca si am plecat luni seara (in jur de 20.00) din Larnaca. Am avut doar trei zile la dispozitie si ni s-au parut suficient pentru un scurt tur al insulei. Nu am vazut insa vacanta asta ca pe una de stat la soare. Nicidecum. Am fost la plaja intr-o singura si pentru vreo doua ore. Atat. In rest am umblat in lung si-n lat pe insula.

Recunosc insa ca nu as fi vrut sa stau mai mult. Chiar daca mi-a placut acolo. Trei zile au fost suficiente pentru noi.

Perioada

Fuse deci sfarsit de septembrie. Racoare prin Europa de vest insa in Cipru vremea a fost absolut perfecta. 30 de grade ziua. In jur de 19 grade seara. Apa marii calda deci inca bine de plaja. Si cel mai important- sfarsit de sezon deci mai putini turisti ceea ce ne place foarte mult. Nu mi-ar placea nebunia din sezon. Clar nu.

Despre vin, numai de bine

Nu as putea sa inchei introducerea fara sa amintesc de vin. Daca va place vinul atunci Cipru vi se va potrivi perfect. In seara in care ne-am intors acasa glumeam ca daca mergem si deschidem o sticla de vin amandoi, se numeste ca suntem la dezalcoolizare. Atat de mult vin am baut in Cipru. 

Fotografiile de vacanta le gasiti aici:

https://www.flickr.com/photos/le_mans/albums/72157673976176930/page1

Italia, fie-ti mila de mine!

Dupa ce ne-am intors din Lisabona o prietena portugheza ne-a intrebat "And how did Lisbon treat you?". 

Dintr-un motiv sau altul mi-a placut la nebunie exprimarea ei.  (Thousands of hugs, Marta ! :) )

Tot la fel de mult cum mi-a placut si Lisabona care s-a purtat exceptional de bine cu noi. Vreme buna, oameni draguti si sociabili, probleme deloc, mancare si bautura pe saturate. Lisabona s-a purtat cu noi ca si cum am fi fost niste musafiri dragi primiti cu bratele deschise. Iar noi ne-am aruncat in bratele ei cu tot avantul.

De cealalta parte a baricadei se afla Italia care se poarta cu mine de parca as fi un musafir nepoftit de care nu stie cum sa scape mai repede. Si zau ca sunt respectoasa cu gazda. Si incerc si tot incerc sa ii fiu pe plac si sa o imbunez. Dar degeaba. Italia pur si simplu ma uraste. (Exceptie e Lennie. Thousands of hugs Lennie :) ).

Nu e prima data cand imi plang pe aici nemultumirile si nervii. Pentru ca este extrem de frustrant. Super super frustrant. Ii inteleg perfect pe cei ce iubesc tara asta. Istorie uimitoare, mancare buna, peisaje de vis, vreme buna, coasta cat cuprinde etc etc etc. Ca sa nu-ti placa? Are toate ingredientele sa te vrajeasca. Daca vrea. Si uite pe mine nu vrea si basta. Mai ca nu ma serveste cu un sut in fund de la granita. Daca nu e un hotel oribil, e un restaurant cu probleme. Daca nu e restaurantul, e pierdutul bagajelor. Daca nu sunt bagajele, e o pacaleala de zile mari. Daca nu e pacaleala, e obligativitatea botnitei pentru Rex. Daca nu e nici asta atunci macar ceva probleme medicale sa fie. 

Nu intotdeauna e ceva generat direct de Italia. A nuuu. Din cand in cand ne mai paleste si cu chestii de pur ghinion. Sau medicale. Pai ar fi prea plictisitor altfel. Ceva super nasol trebuie sa se intample ca sa imi arate cam cat de "bine primita" sunt.

Orice numai sa ne incheiem odata vacanta pe taramuri italiene.

In concluzie - Italia ma uraste. Meet my Nemesis!

Daca nu suntem prieteni pe Facebook si/sau in viata reala probabil va intrebati ce imi veni. Ei bine Italia s-a suparat iar pe mine ca o vizitez si a reusit sa scape de musafirul nepoftit intr-un timp record - o noapte. Atat am rezistat pe teritoriul ei. 

Dupa cum am povestit, planul de vara era o foarte scurta vacanta (doar o saptamana) in care sa facem Turul Mont Blanc-ului. Vroiam sa in facem in sens clasic cu plecare din Les Houches (Franta), apoi Italia, apoi Elvetia si inapoi in Les Houches. Cu dormit la cort si fara sa trisam luand telecabine.

Motivul pentru care am ales sa dormim la cort era faptul ca pentru cateva etape nu am gasit cazare la care sa ne accepte cu cainele. Unde? Ati ghicit...Italia. Desi ca sa fiu sincera si in Elvetia erau vreo doua. Si asta nu e toata povestea pentru ca daca Elvetia este rezolvata mergand cu cortul ca ai campinguri peste tot, in Italia nu e deloc asa. De ce ar fi?  Nu numai ca la unele cabane nu ne primeau cu Rex dar in portiunea italiana a traseului pentru aproape trei etape (adica vreo 36 de km) nu exista nici un camping. Si nu numai ca nu exista camping dar nici nu poti sa campezi "bivouac" ("wild"). Iar cei de la cabane nu iti dau voie sa campezi langa ei. Cum ziceam- cam asa se poarta Italia cu mine.

Dar ne-am gandit ca ne descurcam noi cumva la fata locului. Ca poate gasim totusi cazare. Sau poate reusim sa facem cei 36 de km intr-o singura zi. Sau poate pur si simplu sarim o portiune daca chiar nu merge cu cortul deloc. 

Dar nici o problema ca nu a fost nevoie sa ne facem astfel de probleme pentru ca odata ajunsi in Courmayeur (prima zi in in Italia) a trebuit sa ne oprim definitiv din traseu. 

Mergeam deja de trei zile si facusem patru etape (am facut 3 etape in doua zile ca am mers nitel mai repede). 

In Courmayeur (desi e ditamai orasul) nu ai camping. 

De ce ai avea camping intr-o statiune de munte? 

Dar nici o problema ca ai magazine Gucci si alte prostii. 

Cel mai apropiat camping e la 10 km in afara orasului. Asa ca am mers la un hotel. Am facut dus. De doua ori :) Si apoi am plecat la cumparaturi sa facem provizii pentru zilele ce vor urma si care se anuntau dificile cu camparea. Rex parea atat de obosit incat am facut ceva ce nu facem niciodata - l-am lasat in camera de hotel sa doarma. Dupa cumparaturi, o bere si o pizza ne-am intors la hotel unde l-am gasit pe Rex in fix acelasi loc. Nici nu s-a ridicat cand am intrat in camera. Ceea ce este foarte ciudat pentru el. In mod normal nici la toaleta nu poti sa mergi fara sa verifice el unde te-ai dus si cat ai stat. 

Cipri a zis ca lui i se pare ca Rex nu se simpte bine dar eu l-am expediat repede ca probabil e obosit. Ba chiar am facut si misto de el ca e atat de lipsit de vlaga.

A doua zi la 6 dimineata ne-am trezit si ne-am apucat de imbracat sa plecam la drum. Rex in continuare nu datea semne sa se ridice. Deja nu mai era ceva explicabil.  Asta nu era Rex. 

Am incercat sa il facem sa se miste si cu greu s-a ridicat si abia a facut cativa pasi. Schiopata groaznic de un picior din spate. Nu era bine. Nu era bine deloc. Si da-i cu panica ca doar sunt fata lu' mama.

L-am luat in brate si l-am dus afara sa se plimbe nitel si sa isi faca nevoie si in acelasi timp sa ne gandim si noi ce facem. Era evident ca nu puteam pleca nicaieri. L-am dus in camera si am plecat la 06.30 sa cautam un veterinar. Pe care nu l-am gasit (aveam mai multe sanse sa gasim o geanta LV decat un veterinar) dar am gasit o carte de vizita si cei de la receptie au sunat sa vina un veterinar la hotel la noi. Pana la 10.00 cand a venit veterinarul mi-am facut la ganduri negre de mi-a ajuns pentru o viata. Daca e soldul? Daca e vreun ligament? Daca ramane schiop pentru toata viata? Ce naiba a fost in capul nostru sa il luam cu noi?

Chestia e ca Rex nu a schiopatat nici un moment pe traseu. Absolut deloc. Dimpotriva a alergat de nebun in fiecare minut. Cand in apa. Cand pe poteca. Cand la deal. Cand la vale. Tot timpul sa mearga el sa vada ce mai e pe acolo. Sa verifice el. Cipri il poreclise Lamborgini ca era ca o masina de curse. Si cum el e blond de aici marca. 

Problema a aparut naptea cand s-a culcat. 

Cipri care e semnificativ mai cu capul pe umeri imi zicea ca e probabil un muschi. Ca altfel vedeam ceva pe traseu. Dar eu (my middle name is drama queen) deja imi plangeam mortii si ranitii. Patru ore am avut timp sa iau toate epidemiile si bolile la rand. Noroc ca nu stiu prea multe.

Intr-un final vine veterinarul si se apuca de examinat. Concluzia: un muschi inflamat. Ne-a dat o reteta pentru un anti-inflamator si ne-a zis sa facem pauza o zi si sa incepem a doua zi iar hikingul. 

Probabil multi ar fi facut asta. Nu si noi. E adevarat ca Rex e un plangacios si nu e caine tipic cu rezistenta mare la durere, dar nu as putea sa ma uit la el cand sufera. Chiar si daca sufera din orice nimic. Unii dintre voi stiti poveste cu zgarietura de la gat cand plangea toata ziua si toata nooaptea de l-am dus la veterinar de cinci ori pana mi-a zis veterinarul ca nu are nimic in afara de faptul ca e un plangacios si sa nu ma mai duc ca ma duc degeaba.

Dar daca dupa o zi de mers avea iar aceeasi problema? Si atunci nu am mai fi fost in oras ci in varf de munte. Abia dupa trei zile eram iar la civilizatie. Are 30 de kg. Nu e ca si cum il poti duce usor in brate. Sau si mai rau - daca ii generam ceva permanent pentru ca ne-am ambitionat prosteste sa continuam? 

Sanatatea lui este responsabilitatea mea. Atata timp cat eu decid ce trebuie sa faca atunci trebuie sa decid cu capul pe umeri. Nu pot sa imi asum riscurile pentru ceva ce nu e viata sau corpul meu. 

Muntele tot acolo ramane. Putem oricand sa mergem inapoi. El e mult mai important decat orice ambitie de doi bani. Asa ca am luat autobuzul din Courmayeur spre Chamonix si ne-am incheiat vacanta in doar 3 zile in loc de 8.

Privind in urma cred ca am avut si noi vina noastra. L-am lasat pe Rex liber de fiecare data cand era legal sa fie liber. Iar el alerga efectiv de nebun peste tot. Daca ar fi mers in lesa ar fi fost extrem de usor pentru el. Viteza mica. Distanta mica. In schimb el urca ditamai pantele pe de-a dreptul doar asa de distractie. Fugea prin toate paraiele. Se datea de-a dura pe zapada. Efectiv un nebun la patrat. Ca apoi sa se defecteze in mijloc de drum. Dar asta e. Cel putin s-a distrat. Si nu stiu exact ce as face data viitoare. Probabil ca tot l-as lasa macar nitel liber. Mea culpa.

In concluzie ( in afara de faptul ca Italia ma uraste :) ) daca vreti un week end lung de hiking stati pe faza ca o sa povestesc in curand despre cele trei zile:

1. Les Houche - Les Contamines

2. Les Contamine - Refuge Les Mottets

3. Les Mottets - Courmayeur

Sunt autobuze de cateva ori pe zi intre Chamonix si Courmayeur. Si la fel intre Chamonix si Les Houches. Deci perfect realizabil traseul daca aveti un week end mai lung.

Cand e bine e evident

Si cand e rau la fel de evident

Planul pentru...Franta

Ok.

A venit vremea sa intram si noi in randul lumii si sa mergem in vacanta de vara intr-un loc mai normal.

Pana acum de fiecare data cand incepea perioada concediilor si discutam pe la munca cine unde pleaca eu eram oaia neagra. Majoritatea mergea in Franta. Cu ceva exceptii prin Spania sau Italia. Poate o Austrie asa din cand in cand. Si apoi hop si eu cu un Myanmar sau Iran.

Dupa vacanta de iarna din Antractica, colegii au concluzionat ca singura modalitate sa ii mai surprind este sa merg in cosmos.

Dar "niciodata nu spune niciodata". Si de data asta am reusit sa ii suprind iar pentru ca mergem intr-un loc care nu e deloc parte din lista noastra normala pentru concediile de vara sau iarna - Franta. Inutil sa spun ca au crezut ca e o gluma :) Dar nu e gluma. Chiar mergem in vacanta de vara in Franta.

De ce?

Pai in primul rand pentru ca am ramas fara zile de concediu de prin Aprilie. 

Avem destule zile de concediu pe an deci nu pot sa ma vait. Sunt 20 de zile normale + 12 pentru ca muncim mai multe ore pe saptamana decat normal + 1 zi pentru vechime in firma. Dar de multe ori tot nu sunt destul. Si cum Ianuarie 2016 a fost aproape complet vacanta (pentru Antarctica si o vizita nepregatita in Romania) iar in Aprilie am mai avut inca 2 saptamani concediu pentru mers in Maroc, m-am rezit ca mai mi-a ramas doar o saptamana disponibila pentru tot restul anului. Saptamana pe care prefer sa o pastrez pentru cazuri de urgenta deci se prevedea ca nu o sa avem deloc vacanta de vara.

Dar primavara asta a fost extrem de aglomerata pentru mine si mi-am petrecut foarte multe week-enduri calatorind cu munca. Si dupa 11 ani de munca in Belgia am descoperit si eu ca daca calatoresti pe week-end poti sa ceri zile de concediu compensatorii. Nu am stiut pana acum dar am aflat fix cand trebuia si in felul asta mai am facut o saptamana de concediu. Nu e mult dar tot e mai bine decat nimic.

Si cu o saptamana de concediu disponibila am inceput sa ne gandim pe unde sa mergem. Gandit care nu a durat prea mult pentru ca din Aprile 2016 stiam clar ce vreau neaparat (dar neaparat neaparat neaparat) sa fac inainte de August 2017. E vorba de Turul Mont Blancului - un tur de mers pe jos de 170 de kilometri cu peste 10000 de metri diferenta de altitudine care trece prin Franta, Elvetia si Italia si care e considerat de multi ca fiind cel mai frumos traseu de hiking din lume.

Doar nu va asteptati sa mergem intr-o Provence sau pe Coasta de Azur pentru o saptamana intreaga? :) Cred ca Cipri ar lua-o razna daca ar fi "obligat" sa faca asta.

Si anul trecut ne doream sa mergem in acelasi loc in vara. La momentul respectiv motivul era unul financiar (Uganda si Antarctica au fost mult peste bugetul nostru normal de calatorie si au dat iama serios pana si prin conturile de economii). Dar a trebuit sa renuntam la idee din cauza operatiei de la genuchi. Asa ca anul asta cand a aparut iar sansa sa mergem acolo, nu am stat prea mult pe ganduri.

Insa motivul principal pentru care vreau sa mergem anul asta neaparat este pentru ca Cipri este in proces sa faca punctele de calificare care ii permit sa se inscrie la tragerea la sorti pentru o cursa de alergat facuta fix pe acelasi traseu. Daca un om normal face Turul Mont Blancului in 10 zile, cursa de alergat are ca limita maxima 42 de ore. Fara somn, fara odihna, fara stat si admirat privelisti. Alergi zi si noapte pana termini. Suna a Cipri, nu?

Daca are noroc si iese la tragerea la sorti atunci in August 2017 va alerga pe acolo. Iar eu vroiam sa stiu traseul. Sa stiu pe unde va alerga el de nebun. iar el la randul lui vrea sa vada traseul la pas lejer inainte sa il alerge de nebun. In Aprile cand a facut Marathon des Sables a luat primele puncte pentru calificare si tot atunci i-am zis clar ca eu vreau TMB anul asta neaparat. Neaparat. Parea foarte greu de ralizat fara zile de concediu dar uite ca am avut noroc.

Asa ca ne-am impachetat cortul, sacii de dormit si cainele si in seara asta pornim la drum. Maine dimineata vom face primii pasi pornind din Les Houches. Nu avem zece zile la dispozitie. Doar opt. Om vedea deci cat reusim sa facem din traseu. Fara bagaj nu ne-am fi facut probleme ca nu il terminam. Insa cainii nu prea sunt acceptati la cabane deci suntem obligati sa mergem cu cortul asa ca avem greutate pe masura. Eu mai putin ca Cipri a avut grija sa imi puna doar 2 sosete si ochelarii de soare in rucsac. Dar el are vreo 20 de kg. Dar e voarba de Cipri, deci....om vedea. Ne auzim cu povesti dupa 22 August.

Experienta mea cu programul de fidelizare Miles and More

Disclaimer: Urmeaza un post cu vaicareli deci cititi doar daca aveti rabdare.

Din cand in cand sunt suficient de dezmagita incat sa ma apuc sa ma plang pe blog. Am facut asta de cateva ori cu booking.com din cauza proastei informari legate de conditiile de calatorie cu cainele si mai apoi o rezervare anulata cu doua zile inainte de calatorie  si acum e randul celor de la Miles and More. Deci rabdare si tutun...Si da stiu, daca nu imi convine cine ma pune sa fiu membru? Total de acord insa asta nu inseamna ca nu am dreptul sa fiu dezamagita. My middle name is "drama queen" deci va rog eu frumos nu imi luati bucuria asta. :) In plus daca as fi citit ce o sa scriu mai jos la altii, in mod sigur nu m-as fi "fidelizat". Deci poate intereseaza pe cineva.

Miles and More se pare ca este cel mai mare program de fidelizare din Europa pentru companii aeriene. Daca va uitati pe site-ul lor o sa vedeti ca daca va inscrieti o sa puteti obtine mile de la zeci de companii partenere. Si nu sunt numai companii aeriene dar si lanturi hoteliere, inchirieri de masini etc etc etc. Ce mai - paleta e larga si pare a fi extrem de usor sa faci mile. Mile pe care apoi poti sa le schimbi pe bilete de avion gratis, sau pe upgradari de la clasa economy la clase superioare sau pe cumparat lucruri din avion si tot asa.

Noi nu calatorim extraordinar de mult dar nici putin asa ca la un moment dar ne-am gandit ca nu ar fi rau sa ne inscriem. Calatoream mult cu Brussels Airlines si cu Turkish (ambele membre Miles and More) asa ca ne-am gandit ca asta e programul cel mai potrivit pentru noi.

Dezamagirea a inceput in momentul in care am inceput sa cer milele pentru zborurile facute si am descoperit ca sunt foarte putine companii pentru care primesti mile pentru orice zbor facut cu compania respectiva. Daca luam exemplul Turkish (pentru ca ei sunt cei cu care calatorim frecvent) milele pentru zboruri intercontinentale sunt asa:

Flights from / to / between non-European destinations

Business Class
C, D: 2.0 x distance; at least 1,000 miles
Z, J, K: 1.5 x distance; at least 750 miles

Economy Class
A, B, H, M, O, S, Y: 1.0 x distance; at least 500 miles
E, L, Q, T: 0.5 x distance; at least 250 miles
V: 0.25 x distance; at least 250 miles

---

In general, miles cannot be earned on flight award tickets and on travel-industry discounted tickets
(e.g. ID, AD).
It is not possible to earn miles in booking classes F, G, I, N, P, R, W, X.

Ce inseamna asta in realitate. pai inseamna ca daca te uiti la zborurile alea de 500-550 de euro Bruxel-Asia sua Africa atunci nu o sa primesti nici o mila pentru ca alea sunt din clasele F, G, I, N, P, R, W, X. Pana acum desi facem cam 4 zboruri pe an cu Turkish nu am primit niciodata vreo mila. Tot la fel cum nu am primit pentru zborurile cu Egypt Air. 

Un alt caz in care nu primesti mile este daca cumperi bilet de la Brussel Airlines dar zborul este operat de o companie care nu e membra Miles and More. Cum ar fi Tarom. Ceea ce mi s-a intamplat de cateva ori.

Sunt atat de multe exceptii incat din zecile de zboruri facute pe an daca primesc mile pentru doua din ele e o foarte mare realizare. Iar dezamagirea vine tocmai din numarul asta mare de exceptii. Cumperi bilet la o companie membra si apoi cand trebuie sa primesti milele descoperi tot felul de conditii suplimentare.

Recunosc ca m-am enervat destul de tare cand am primit primele refuzuri. Ca nu intelegeam de ce. Apoi am vazut ca orice companie verificam, existau multe clase de rezervari care faceau exceptie. Deci am invatat destul de repede ca nu o sa fac mile din zboruri. It is as it is.

In cazul in care va intrebati de cate mile e nevoie sa ca primesti un bilet gratis o sa scriu pe larg mai la vale despre asta. Insa pana una alta tineti minte ca daca totusi reusiti sa luati un bilet la o clasa pentru care se da mile arunci nu trebuie sa va asteptati la prea mult daca sunteti la economy. Pentru zborul cu Air China din iarna Frnakfurt-Bangkok o sa primesc (sper dar nu se stie niciodata ce exceptie mai apare) 2792 mile.

Un alt mod de a face mile e din stat la hotel. De obicei pentru orice sejur( ca e o noapte sau 30 sau un an intreg) primesti 500 de mile. Am aplicat de cateva ori pentru asta si totul a mers ok pana la ultimele incercari cand am cerut mile pentru niste nopti la Crowne Plaza si am descoperit ca nu mai poti primi mile decat daca esti si membru al programului de fidelizare de la hotel. Bun. Ma inscriu in programul de fidelizare de la hotel. Apoi primesc mail ca nu pot primi mile decat daca la programul de fidelizare de la hotel mentionez clar ca vreau sa primesc puncte de fidelizare la Miles and More. Bun. Intru iar pe site-un hotelulul imi actualizez profilul si spun ca vreau punctele sa fie la Miles and More. Dupa asta primesc mail ca nu am cum primi milele pentru ca am facut inscrierea dupa ce am stat la hotel. Cica primesti mile pentru noaptea la hotel doar daca erai membru in programul de fidelizare al hotelului inainte sa stai la el.  Reguli noi dupa timpuri noi. Conform Miles and More trebuie deci sa ma bag in cateva zeci de programe de fidelizare de la toate lanturile hoteliere cu care au ei contract daca vreau sa pot cere mile Miles and More. Dar doar Miles and More ca esti obligat sa spui clar la hotel ca punctele de fidelizare sunt la Miles and More nu si la propriul program de fidelizare. Intelegeti? Complicat stiu dar cred ca tocmai asta e scopul. Trebuie sa te inscrii in programe suplimentare de fidelizare desi nu ai voie sa primesti puncte in programele alea de fidelizare ci doar la Miles and More.

Bun deci am mai ratat niste puncte. Data vitoare o sa stiu. Dar data viitoare ce stie ce alta regula apare.

A treia metoda sa faci mile este sa folosti un card de credit legat de Miles and More. Ai la alegere intre MasterCard si American Express care iti va da mile pentru fiecare euro cheltuit cu cardul respectiv. Nu pe degeaba. Taxele pentru carduri sunt destul de piperate ajungand la 150 de euro pe an pentru AMEX-ul care iti da 1.5 mile pentru fiecare euro. Sa zicem totusi ca mai salvezi un pic din pretul piperat tinand cont ca ai niste asigurari de calatorie si de sanatate legate de cardul respectiv.  Asigurare care te costa oricum in jur de 100 de euro pe an si pe care noi o facem am de an deci am trecut peste pret si m-am inscris pentru un AMEX. 

Daca din zboruri si din hoteluri nu am facut cine stie ce mile, cu AMEX-ul lucrurile au stat un pic diferit. Am primit 12000 de puncte pentru ca m-am inscris in program (deci cam cat as primi pentru 5 zboruri intercontinentale) si am mai primit si un bonus de 10000 de mile pentru ca am cheltuit mai mult de 20000 de euro folosind cardul lor. 

Intr-un final dupa 1 an si jumatate am aproape 70000 de mile.

Un numar care mi s-a parut mie mare deci m-am apucat sa ma uit ce pot sa fac cu ele. Si am descoperit ca nu pot face mare lucru :)

Pe scurt la Economy un zbor in Europa este 35000 de mile. Spre America de Nord 60000, America de Sud 80000, Asia de Sud Est 80000 si tot asa. Lista completa o gasiti aici. Va duceti aminte ca un zbpr intecontinental la economy va da cam 2800 de mile. Deci pentru Asia de sud est ai nevoie de 29 de zboruri ca sa faci milele necesare.

Zboruri nu aveam atatea dar cu AMEX-ul am reusit sa fac mile de un zbor spre America de Nord. Insa nu va lasati pacaliti. Milele nu iti dau un bilet gratis. Mai trebuie sa platesti combustibilul si taxele. Ceea ce initial credeam eu ca nu poate fi prea mult pana am descoperit ca pentru Asia sau America iti cer in jur de 550 de euro de persoana taxa in plus fata de mile :) Iar pentru Europa in jur de 250 de euro taxe in plus fata de mile. 

Ca sa concluzionam: am platit de doua ori taxa pentru card adica 300 de euro si am facut 70000 de mile (cheltuind peste 20000 de euro cu el) din care pot sa imi iau un bilet "gratis" pe care platesc 550 euro si 60000 de mile. Deci se numeste ca ma costa 850 de euro biletul si 60000 de mile. Bilet pe care daca il iau din timp as plati in jur de 500 de euro. Am facut afacere nu gluma :)

Dar nu-i bai: programul iti ofera posibilitatea sa platesti  taxele cu mile (15000) daca zbori in Europa. Mai mult daca iei biletul de avion cu 2 saptamani inainte poti sa platesti doar 20000 de mile in loc de 35000. Deci petnru 35000 de mile as putea lua un bilet. Imi raman mile sa iau unul si pentru Cipri chiar. Si asta a fost urmatoarea pista testata. Deja visam ce frumos ar fi sa mergem de ziua mea in Islanda daca se anunta vreme propice sa vezi aurora boreala. Pai e tocmai perfect ca iei biletul pe ultima suta de metri doar daca predictiile de vizibilitate sunt ok. Si asa am descoperit ca biletele promotionale platite cu mile sunt deservite de cele mai multe ori de Lufthansa. Deci din Bruxel tre sa zbor in Germania si de acolo mai departe. Punctual pentru Islanda inseamna ca fac 8-9 ore de zbor fix in mijlocul zilei deci pierd 2 zile de concediu pe drum pentru ceva care in momentul asta m-ar costa 200 de euro de persoana si ar dura doar 3 ore (zbor direct). Nu uitati ca deja am platit 300 de euro taxa de card deci pt astea 2 zboruri as castiga 100 de euro dar as sta doua zile pe drum. 

Pana la urma nu stiu daca voi reusi sau nu sa cheltui milele pe ceva dar ce stiu e ca anul asta nu mai prelungesc cardul AMEX si ca sunt absolut convinsa ca din zboruri si hoteluri nu o sa fac vreodata mile pentru zboruri "gratis".

Pe mine e clar ca nu m-au "fidelizat". Dimpotriva.

PS: In SUA situatia e diferita si poate ca odata candva se va ajunge si in Europa la fel. Pana atunci insa ce scrisei eu mai sus e normalitate deci decideti in cunostinta de cauza daca si cum va "fidelizati".

 

Un sfat pentru degustat bere in Belgia

Astazi este ziua internationala a berii.

Si pentru ca locuiesc in Belgia asta am auzit toata dimineata la radio pana am ajuns la munca. De la reclame, la stiri si pana la interviu cu un sommelier de bere (da exista asa ceva) numai asta am auzit. E Belgia si aici berea e simbol national deci ce te-ai astepta?

Daca ajugeti pe taramurile astea probabil ca mai devreme sau mai tarziu o sa ajungeti si intr-un bar. Si daca aveti grija ce alegeti poate ca ajungeti intr-unul dintre localurile alea cu sute de beri de tot felul. Personal nu imi place Delirium-ul din Bruxel pentru ca mi se pare mult prea turistic si comercial dar daca altceva nu vreti atunci si ala e bun.

Preferatele mele din centrul Gent-ului sunt: Het Waterhuis aan de Bierkant, Trollekelder, ABA-jour si Dulle Griet.  Din pacate ultima imi place mai mult din motive nostalgice decat actuale pentru ca intre timp a devenit extrem de turistica si destul de comerciala si preturile au crescut si ele fata de acum zece ani cand eram client fidel. Mergeam toata gasca acolo in fiecare seara de vineri. Ultima data cand am vizitat-o cred ca puteai numara pe degetele de la o mana mesele la care clientii nu-i aratau chelnerului cu degetul in ghidul turistic ce bere vor sa incerce. Si de aici sfatul meu de astazi: pune ghidul jos si foloseste-l pe barman care sigur stie mai bine decat ghidul.

La inceputurile mele pe taramuri belgiene aveam norocul sa ies foarte mult in oras cu cineva care stia berile belgiene ca pe propriul buzunar. Asa ca ma bazam mereu pe recomandarile lui. Eu ii ziceam sa imi recomande ceva si el incepea sa intrebe: sa fie blonda sau bruna? Cu fructe sau nu? Mai dulce sau nu? Mai "strong" sau nu? Si tot asa iar la sfarsit venea cu o propunere. Si apoi inca una si inca una si tot degustam pana tarziu in noapte. Vremurile studentiei...ca tot ziceam de nostalgie.

Din cand in cand nu avea chef de procesul asta sau pur si simplu cauta si el ceva nou asa ca indreptam tirul intrebarilor care barmanul/chelnerul care ne lua comanda. Ii spuneam de exemplu : "Omu' uite vreau o bere bruna, nu cu fructe, dar nici foarte amara si potrivita la cat de puternica e ( de tinut minte ca in Belgia berea cu fructe "pentru femei" are 4.5° si alea serioase ajung si pe la 14° deci cand zici ca vrei o bere tare tre sa fii pregatit pentru ea :) ). Cam ce mi-ai recomanda?". Uneori ii spuneam ce alta bere oarecum din categoaria aia imi place ca sa stie cam ce sa imi recomande. Alteori ii spuneam ca vreau ceva din zona. Fiecare sat de aici are cate un berar mai amator sau mai profesionist. Si sunt sute de beri pe care le gasesti doar in cate un bar ici si unul colo fix in zona satului cu beraria. Si multe din berile astea chiar sunt foarte bune. Dar de multe ori nu sunt trecute in nici un ghid :) Astazi de exemplu se vorbea la radio de o bere care se gaseste numai in zina Antwerpenului "Wild Jo". Nu am baut-o pana acum. Desi se pare ca e chiar celebra deci imi e rusine de neconostinta mea. E clar care e prima bere pe care o comand cand merg la o terasa in Antwerp. :) Mai ales ca au zis ca seamana cu La Chouffe care mie imi place mult.

 La cate beri sunt in Belgia e pacat sa stai fixat pe cele produse de marile berarii din tara. Care oricum se gasesc si prin magazinele din intreaga lume. Am vazut Leffe, Duvel, Hoegaarden si Westmalle pe toate continentele. Nu inseamna ca am ceva cu ele. Nicidecum. Westmalle Triple e in continuare una din preferatele mele. Dar frumusetea degustarilor de bere din Belgia sta fix in diversitate. 

Daca nu ati baut nici o bere belgiana probabil ca veti incepe oricum cu una dintre "celebritati" pentru ca barmanul va incepe cu cele mai populare atunci cand va recomanda ceva. Daca ati mai baut atunci dati-i sansa sa va surprinda. S-ar putea sa fie chiar o supriza placuta. Iar daca nu e atunci nu-i bai ca mai sunt cateva sute de alternative.

Eu si dupa un deceniu de degustat beri tot mai fac asta cand merg la bar. Am obiceiurile mele si mai mult ca sigur voi incepe seara cu o Duchesse de Bourgogne (care imi place mult dar pe care nu o gasesc de cumparat in magazinele speciale de bere deci sunt dependenta de bar) dar stiu ca mereu se gasesc prin meniurile alea cu sute de beri si lucruri pe care nu le stiu dar care mi-ar putea place la fel de mult ca ducesa mea. Deci de ce sa nu le dau o sansa?

Concluzia: scoateti nasul din ghid si puneti barmanul la treaba. Sigur stie mai bine. :)

Hiking intre Portovenere si Campiglia

De fiecare data cand mergem in vacanta cu Rex ne uitam sa avem cat mai multe activitati in aer liber. Nu ne permitem sa mergem la muzeu sau la cumparaturi sau la restaurante mai pretentioase insotiti de un caine. Deci cheia succesului sta in plimbari prin natura si facut picnic. Ceea ce de fapt ni se potriveste semnificativ mai mult decat muzeu+shopping+restaurant de fite deci pana la urma nu facem cine stie ce compromis.

Aceeasi reteta am urmat-o si in mini-plimbarea italiana cand in prima zi am luat la picior distanta dintre Santa Margherita Ligure si Portofino iar a doua zi cararea ce leaga satele din Cinque Terre (cu exceptia portiunilor inchise pe care a trebuit sa le facem cu trenul). Pentru a treia zi m-am tot gandit si razgandit ce sa facem pana am gasit pe tripadvisor sfatul unui calator care zicea ca hikingul dintre Portovenere si Campiglia este foarte impresionant. Am vazut cateva fotografii si am decis pe loc ca e cazul sa vedem cu ochii nostrii care e realitatea. 

Planul initial era sa mergem pana langa La Spezia, in Marola, de unde pornesc doua rute care taie peninsula si ajunge in Campiglia. Apoi sa luam traseul pe coastra dintre Campiglia catre Portovenere si din Portovenere autobuzul catre La Spezia.

Dar odata ajunsi in Marola nu am gasit parcare pentru caravana asa ca am tot continuat pe acelasi drum pana ne-am trezit aproape de intrarea in Portovenere. 

Cand esti cu caravana incerci sa reduci la minim plimbarile pe strazile destul de inguste din zona asa ca am renuntat la planul initial, am parcata caravana in parcarea de caravane de la intrarea din Portovenere si am pornit fara vreo directie precisa in cautarea cararii. 

Cu ajutorul unor indicatii primite in italiana de la o batranica si a aplicatiei citymaps2go ( pe care am tot laudat-o pana acum si e partener de incredere in orice calatorie in care mergem)  ne-am prins care e directia corecta si dupa vreo ora de mers prin padure am ajuns si noi pe cararea normala.

Si cum stateam eu si ma gandeam de ce laudau oamenii atat de mult plimbarea cu pricina, m-am trezit nas in nas cu o priveliste de mi-am luxat maxilarul. Si pentru restul drumului numai de asa ceva am avut parte.

Recunosc ca plimbarea asta mi-a placut mult mai mult decat celelalte doua si mi se pare de departe mult mai frumoasa decat cararea din Cinque Terre. Iar acum daca ar fi sa aleg iar cred ca as merge cu cortul in spate pe toata distanta dintre Protovenere si Levanto cu opriri de noapte in Riomagiorre si Monterosso al Mare .

In Campiglia am mancat la un restaurant, am baut un vin, ne-am plimbat nitel prin sat si apoi am pornit sa facem cale intoarsa pe acelasi drum.

Daca vreti sa va fie cat mai usor atunci drumul Campiglia-Portovenere este mai accesibil decat Portovenere-Campiglia. dar nu e o diferenta extrem de mare. Orice ati alege e ok. Insa sosirea deasupra lui Portovenere face toti banii din lume. Este o priveliste cum nu iti poti inchipui. Absolut uimitor.

Daca drumul pe coasta ne-a impresionat. Apai privelistea de deasupra, de pe carare, catre Portovenere e deja din alt film.

Cum noi plecasem prin padure nu am avut parte de ea la dus. Doar la intors. Si sincer am fost tare inspirati ca la intoarcere sa mergem dupa ceilalti turisti in loc sa urmam acelasi drum. Asta era intentia initiala dar apoi ne-am gandit ca oricum vrem sa mergem in centru deci mai bine mergem dupa turma.

Chiar si daca nu vreti sa faceti tot traseul tot recomand sa urcati pe cararea de pe dealul de langa Portovenere ca sa vedeti oraselul de sus. Nu e deloc deloc de ratat. Portovenere mi-a placut foarte mult (poate chiar mai mult decat orice sat din Cinque Terre) insa traseul si sosirea deasupra orasului au fost de departe "highlight"-ul calatoriei.

Cateodata cele mai frumoase locuri nu sunt intotdeauna cele la care te-ai astepta.

Coasta dintre Portovenere si Campiglia

Vedere catre La Spezia

La Spezia

Sosim in Portovenere

Portovenere

Mister trece la pozat

Ca apoi sa isi apere numele de retriever