Sunday, January 5, 2014

Everest base camp trek - Cand?

Ani de zile am auzit lumea spunand ca daca vrei sa mergi sa te plimbi pe munti in Nepal atunci trebuie sa mergi in octombrie sau in noiembrie pentru ca atunci este vremea buna. Un al doilea sezon foarte recomandat este aprilie-mai (atunci merg si oamenii seriosi care escaladeaza varfuri) cand vremea se pare ca inca tine cu tine desi poate e mai putin calduros ca primul. Vara europeana (iunie-sepembrie) este echivalenta cu sezonul musonic deci in nici un caz nu este bun de mers. Iar decembrie-februarie este dat intotdeaua ca fiind prea frig.

Si pentru ca la noi este aproape imposibil sa ne luam 3 saptamani de concediu in octombrie sau in aprilie, Nepalul a stat ignorat in gandurile noastre de calatorie pana acum cateva luni cand am citit pe blogul lui Imperator despre niste romani care au facut EBC-ul in decembrie. Mi-au sclipit ochiii imediat si m-am apucat pe rascolit internetul in lung si in lat sa vad cat de rau este decembrie.

In mare parte am gasit aceleasi pareri ca mai sus insa am gasit si cateva subiecte foarte bine documentate pe diverse bloguri sau pe forumul Lonely Planet care sustineau ca nu este chiar atat de rau pe cat se tot spune. Si am decis ca pentru noi “nu e chiar atat de rau pe cat se spune” este suficient si ca o sa ne pregatim cu haine bune si saci de dormit caldurosi si ne asumam decizia de a merge in extra-sezon. 

Evident ca din momentul ala am primit zeci de remarci de la oamenii care auzeau unde mergem in vacanta cum ca suntem nebuni si nu stim ce ne asteapta, ca vom muri de frig la zero grade ziua si -20°C noaptea si nu ne vom bucura de nimic. Pana si agentia de la care am luat ghidul si porterul ne-a zis ca va fi extrem de frig. Dar noi luasem deja biletele asa ca am preferat sa facem pe inconstientii si sa spunem ca asta e om vedea noi cum ne descurcam.

Acum ceva ani, Cipri s-a plans la un batranel ca vremea in Belgia este atat de ploiasa incat nu poti nici sport sa faci. Iar batranelul i-a spus ca solutia sta de fapt in a avea hainele care trebuie daca vremea nu ai cum sa o schimbi si daca chiar vrei sa faci sport. Si pe asta ne-am bazat si noi in pregatirea pentru Nepal. Mai ales in pregatirea pentru noptile reci de care tot auzisem si care era de fapt singurul lucru de care ma temeam (in afara de altitudine). Odihna este extreme de importanta atunci cand speri ca organismal tau sa functioneze pe capacitate maxima si sa se mai si adapteze la conditii de functionare iesite din comun. Asa ca ne-am luat haine groase de dormit, so├ásete foarte calduroase, saci de dormit foarte buni de preferat cu temperature confort -20°C, geaca de puf pentru seara cand stai la restaurant si niste caciuli calduroase pentru ca mare parte din caldura corpului este disipata prin cap. De dormit dormi in “tea houses”, nu esti in cort, deci esti oarecum la adapost. Insa cladirile sunt complet neizolate si neincalzite deci trebuie sa fii pregatit sa te izolezi tu. Seara cat stai la masa si la discutii cu ceilalti turisti esti in restaurant iar acolo exista sobe care merg continuu (in unele locuri poate doar seara dupa ora 17.00) asa ca este cald si bine. Incalzirea se face cu lemne pana la 4000 de metri (asta este limita copaciilor in Nepal, deasupra ei nu mai gasesti copaci deci nici lemne de foc) sau cu balega de yak uscata la peste 4000 de metri (nu miroase in nici un fel deci nu aveti de ce stramba din nas J ).

Noi sacul de dormit l-am inchiriat din Kathmandu ceea ce inseamna ca a trebuit sa navigam prin lumea articolelor de munte contrafacute si a specificatiilor exagerate. Din fericire am avut pe cineva de la agentie cu noi care ne-a ales practic modelul. Insa daca faceti ca noi trebuie sa fiti pregatiti sa cereti lucruri complet lipsite de sens cum ar fi un sac de dormit confort -40°C (asa cica era cel pe care l-am avut noi). Oricine s-a uitat vreodata la sacii de dormit din puf dintr-un magazin cu produse originale va pufni in ras la vazul lui -40°C nepalez. Insa ignorati grosolania exagerarii nepaleze si multumiti va cu faptul ca asta este ceea ce va trebuie desi e clar ca nu si este ceea ce promite a fi.

Pe timpul zilei nu ne-am facut niciodata problem ca o sa ne fie frig pentru ca mergi, faci efort, mai te lupti si cu altitudinea deci ne asteptam sa fim mai mult transpirati decat suferind de frig asa ca aveam haine nu prea calduroase.

Ce am observant noi pe traseu a fost ca intr-adevar cat stai in restaurant nu are cum sa iti fie frig. Soba isi face treaba cu varf si indesat. Apoi cand mergi in camera noaptea este mai frig insa nici o noapte nu am avut sub zero grade in camera bazat pe faptul ca in nici o noapte nu ne-a inghetat apa in sticle. Din pacate nu putem da o temperature minima pentru ca nu am avut un termometru cu noi. Minima pe care am auzit-o ca a fost afara a fost -15°C intr-o singura noapte in rest mai mult in jur de -5°C. Insa in camera cum am zis am fost se pare departe de valorile astea. Cu sacii pe care i-am avut si cu faptul ca temperaturile au stat mereu peste 0°C in camera, noi am suferit mai mult de cald decat de frig. Si nu exagerez. Noapte de noapte am dat straturi jos de pe noi pe masura ce ne incalzeam in sac si eu cel putin am avut parte de niste nopti destul de odihnitoare. Alea mai putin odihnitoare au fost cauzate de claustrofobie la mine si de prea multe ore de somn la Cipri, nicidecum de temperaurile si frigul infiorator cu care am fost amenintati.

Iar pe timpul zilei in nici un caz nu am avut problem cu frigul. Din cele 13 zile pe munte, 2 zile si jumatate a fost vreme urata cu ceata, un pic de ninsoare, si temeraturi scazute (de fapt de cum dispare soarele, cum incepi sa simti frigul, cat e soarele sus esti ca un pui in cuptor). In zilele astea am mers cu o geaca windstopper pe noi. In restul zilelor cand a  fost senin, fara urma de nor pe cer, fara vant (cu exceptia urcarii la Kala Pattar), fara ninsoare etc eu am mers intr-un tricou subtire cu maneca lunga iar Cipri de cele mai multe ori intr-un tricou cu maneca scurta. Si nu am scris gresit am poze sa dovedesc ca asta a fost echipamentul nostru de urcat pe munte  in decembrie.


In nici un caz nu ar trebui sa lasati povestile de groaza despre temperaturile din decembrie din Nepal sa va sperie pentru ca din experienta noastra si din ce am auzit de la altii care stau pe muntii astia mult mai mult decat noi, povestea nu este nicidecum pe cat de tragic este prezentata de altii. Si o sa pun jos ce consider eu a fi pro si contra pentru ambele variante (sezon sau extra sezon) si va las pe voi sa decideti ce credeti ca e mai bine. Noi ne felicitam pentru decizia de a merge in decembrie pentru ca sunt sigura ca in octombrie am fi avut o experienta mult mai putin placuta decat cea pe care am avut-o acum.

Octombrie-Noiembrie

Pro:
  • temperaturile sunt mai ridicate decat in restul anului deci nu veti suferi de frig noaptea, nu ploua si nu prea ninge
Contra:
  • trebuie sa fiti pregatiti sa impartiti cararea de la EBC chiar si cu 10000 de alti turisti ceea ce inseamna ca este extrem dar extrem de aglomerat
  • nu numai turistii aglomereaza cararile ci si porterii care trebuie sa care suficienta mancare si bautura ca sa hraneasca hoardele de turisti (totul pe traseu este carat cu spatele din Lukla, nu uitati ca nu exista drumuri)
  • daca este un grup mai mare, posibilitatea sa gasesti cazare este destul de limitata. deobicei un porter alearga in fata grupului ca sa ajunga in satul de oprire ca sa gaseasca cazare.
  • chiar si daca nu esti grup mare tot trebuie sa te lupti cu ideea de cazare insuficienta (am auzit ca in octombrie exista posibilitatea efectiv sa nu gasesti cazare si atunci sa domri pe jos in restaurant) sau de cazare proasta pentru ca trebuie sa te multumesti cu ce se gaseste.
  • mancare este mult mai proasta decat in extra sezon pentru ca nu au timp sa gateasca pentru atatia turisti si in plus se mai face si economie la materia prima.
  • pe traseu sunt foarte multe poduri suspendate iar in sezonul de varf se poate astepta si cate o ora si jumatate ca sa treci un singur pod. iar daca esti ca mine sa iti fie frica de balanganeala podului probabil vei avea clipe de cosmar sa traversezi in acelasi timp cu inca ceva zeci de oameni.
  • poate fi complicat sa gasesti bilete la avioanele Kathmandu-Lukla
  • este galagie, haos, mizerie, lume multa si marunta si nu ai nicaieri unde sa scapi de ei. Nu uitati ca EBC trek este poate cea mai populara ruta de mers pe munte din intreaga lume.
Decembrie
Pro:
  • nu ai cararea pentru tine insa este foarte usor sa te trezesti  singur pe munte si sa nu vezi pe nimeni in jurul tau. Eram atat de putini turisti pe drum incat ajunsesem sa ne cunoastem intre noi pentru ca invariabil seara ne retrageam pe la aceleasi sate si aceleasi cabane.
  • ai posibilitatea sa alegi ce cazare iti place mai mult
  • mancarea se pare ca e mai buna decat in sezon desi uneori este greu sa intelegi cum poate fi adevarat :)
  • este foarte usor sa gasesti bilete de avion, porteri sau ghid pentru traseu.
  • poti astepta ca mine sa fii singurul om care trece podul suspendat ca sa nu mai ai pe cine sa dai vina ca iti balangane podul. iar asteptarea sa dureze doar cateva minute.
  • poti merge in rimtul tau pentru ca nu trebuie sa mergi in sir indian sau sa astepti minute in sir pana trece sirul indian ce vine din cealalta directie.
  • poti sa te asezi pe o margine de prapastie si sa stai sa admiri privelistea ca si cum ai fi singur pe lume pentru ca nu se aude om in jurul tau vorbind sau miscand
  • poti sa faci poze fara cateva zeci de capete de turisti in ele (asta e de la fotograful familiei citire :) )
  • este liniste, pace, curat 
Contra:
  • este mai frig desi am explicat mai sus ce inseamna frig 
  • uneori vremea se poate strica si pot aparea probleme cu zborurile din Kathmandu si spre Kathmandu.

Noi in haine groase:




Noi in haine subtiri:


Si cam asa au aratat cele doua zile de vreme urata. Din fericire au trecut repede si nu ne-au stricat cu nimic vacanta.

No comments:

Post a Comment