Urmatoarea intrebare
organizatorica pe care o fac subiect pe blog este: Everest base camp (EBC) trek
– prin agentie sau pe cont propriu?
Noi am ales sa mergem cu o
agentie contrar a tot ceea ce citisem pe forumul de la Lonely Planet (si nu
numai) pentru ca era prima plimbare mai lunga la altitudini mai mari si vroiam
sa fim siguri ca in cazul in care ceva merge rau avem pe cineva langa noi care
sa stie ce sa faca in caz de urgenta. Insa adevarul este ca traseul se poate
face (si noi asa recomandam sa se faca) pe cont propriu fara sa platesti o
agentie care sa iti ofere serviciile unui ghid care se prea poate sa stie mai
putine decat tine despre traseu.
Oamenii cand se gandesc la a
merge prin munti de peste 4000-5000 de metrii, isi inchipuie ca esti undeva
rupt de lume si fara picior de om in apropiere. Adevarul este insa ca intr-o
tara ca Nepalul cu o populatie de aproximativ 30 de milioane de locuitori intr-o
suprafata cam jumatate cat suprafata Romaniei si din care jumatate este
acoperita de cei mai inalti munti de pe Pamant (Nepalul are 8 din cei 14 munti
de peste 8000 de metrii existenti in lume), oamenii au invatat sa traiasca in
locuri pe care altii le-ar ocoli. Altitudini de 2500-3000-4000 de metri nu inseamna “de nelocuit” in
Nepal. Dimpotriva. Si cand vezi plantati cartofi la 4000 de metri intelegi
ce inseamna a trai la inaltime. Si in plus unde sunt turisti sunt si prestatori
de orice tipuri de servicii pentru ca sunt bani obtinuti relative usor.
In concluzie pentru trek-uri gen
EBC sau Annapurna lucrurile de mai sus se traduc in faptul ca vei avea de urmat
o carare pe munte ce trece prin sate mai mari sau mai mici, vei avea mereu
oameni in preajma, vei avea “tea house”uri unde sa dormi deci nu ai nevoie de
cort decat daca asta iti doresti, vei avea restaurante peste tot deci nu
trebuie sa iti cari mancare si vei gasi din cand in cand magazine de unde sa
iti cumperi ce vrei tu. In
nici un caz nu esti undeva singur cuc in varf de munte si nu te poti rataci
decat daca asta iti doresti cu adevarat.
Si un exemplu elocvent: eram in Lukla la 2800
de metrii altitudine (locul unde este aeroportul unde ajungi din Kathmandu si
care este punctul de pornire sau de orpire pentru EBC) si ma uitam pe geamul
camerei noastre de hotel si am vazut o sigla verde foarte cunoscuta in
departare. Si i-am zis lui Cipri ca eu cred ca e un Starbucks o leaca
mai la vale pe strada deci dorinta mea de a bea o cafea buna s-a indeplinit. Cipri
era evident pe jos de ras si ma suspecta ca am vedenii de sustin asa ceva. Si
totusi in timp ce ne plimbam pe respective strada am dat de: Starbucks, Illy,
un bar irlandez si chiar si unul scotian J
Deci in cazul in care nu luati o
agentie trebuie sa hotarati daca vreti sa platiti pretul exorbitant al
biletului de avion Kathmandu-Lukla sau daca preferati sa mergeti pe jos pana in
Lukla. In primul caz cel mai bine este sa mergeti pe la cateva agentii din
Thamel sa vedeti ofertele desi diferente mari nu cred ca veti gasi. Pretul este un minunat 320 de dolari
(aproximativ) de persoana dus-intors pentru un zbor de 25 de minute. Dar cum in
Nepal lumea crede ca in Europa si America banii pica din cer, preturile cresc vertiginos
de la o zi la alta. Ni s-a spus ca au axistat pana si mariri de pret la
biletul asta cu 50 de dolari la o singura strigare. Deci cine stie care va fi
pretul peste cateva luni? Avantajul ar fi ca faceti doar 25 de minute si gata.
Dezavantajul (in afara de pret evident) este ca se zboara doar daca e vreme
buna simultan in Lukla si in Kathmandu ceea ce face ca zilele fara zbor sa fie
vorba manelistilor “fara numar, fara numar”. Deci ori va adaugati multe zile de
rezerva pentru eventualele intarzieri (si va sfatuiesc sa urmariti povestile
noastre de mai tarziu ca sigur definitia pe care o aveti acum in cap pentru
intarziere la avion nu este acelasi lucru cu ceea ce se intampla pe ruta catre
Lukla), ori va luati niste asigurari de calatorie serioase care sa permita
salvarea cu helicopterul in caz ca avionul
nu zboara pentru cateva zile, fie va pregatiti de mers pe jos cateva zile.
Si pentru ca a venit vorba de
mers pe jos, asta este a doua obtiune de a ajunge in Lukla sau din Lukla in
Kathmandu. Insa daca cu avionul drumul este 25 de minute, pe jos este cu totul
alta poveste. Varianta cea mai populara este un autobuz care face 8 ore din
Kathmandu pana in Jiri si apoi in functie de cat va tin picioarele 5-7 zile de
mers pe jos din Jiri pana in Lukla. Ar mai exista si o a doua varianta un pic
mai scurta cu un jeep care face 14-18 ore din Kathmandu pana in Saleri urmata
de 3 zile de mers pe jos. Parca
320 de dolari nu mai suna atat de rau nu? J dar nu uitati ca ajungeti pe
cel care este cunoscut neoficial drept cel mai periculos aeroport din lume?
Parca Jiri nu mai pare o idee rea nu? J
Dupa ce v-ati decis cum va
deplasati catre Lukla, este timpul sa faceti rost de actele necesare pentru a
intra in parcul national Sagarmatha adica sa platiti taxa de intrare in parc si
sa obtineti un TIMS- card. O descriere pentru TIMS gasiti aici si el poate fi
obtinut in schimbul a 20 de dolari de la Tourist Service Center. Intrarea in parc costa 3000 de rupii si poate fi platita din cate am inteles si in timpul
traseului cand ajungeti in Monjo dar poate fi platita si in acelasi loc dse
unde obtineti TIMS-ul. Exista numeroase puncte unde va sunt verificate actele
acestea (de catre armata) deci nu v-as sfatui sa ignorati obtinerea lor (nu
v-as fi sfatuit nici daca lipseau punctele de verificare).
In cazul in care aveti un bagaj
prea mare puteti sa angajati in Lukla un porter care sa va ajute (un porter
cara 20 de kilograme). Sunt destui care asteapta langa aeroport potentiali clienti.
Pretul este undeva in jur de 12 dolari pe zi din care porterul isi platesti
singur mancarea si cazarea. In mod normal ii dai in fiecare zi dimineata banii
pe ziua respectiva. Iar la sfarsit daca v-a placut de el ii puteti adauga in
mic bacsis. Insa nu uitati ca
un porter nu va vorbi de obicei engleza. El este acolo doar sa ajute la carat. Daca
vreti pe cineva sa vorbeasca engleza atunci trebuie sa luati un ghid. Cee ce se
poate la fel direct nu prin intermediul unei agentii insa la preturi nu sunt
foarte sigura care este corect pentru ca am auzit si 15 dolari pe zi dar si 25
de dolari pe zi. Probabil adevarul este ca intotdeauna undeva la mijloc. Dar un
ghid nu va cara nici un kilogram din bagajul vostru. Se poate sa gasiti insa si
o strutocamila: un om care vorbeste ceva engleza dar care nu este cel mai
experimentat ghid si care este dispus sa si care in jur de 15 kilograme. Preturile
am inteles ca sunt undeva in jur de 18 dolari pe zi pentru un porter-ghid.
Iar odata aflati pe traseu veti
vedea ca lucrurile sunt extreme de simple. Mai toata lumea opreste in aceleasi
sate deci seara la un ceai cald in tea house, stati de vorba cu oamenii din jur
si vedeti fiecare ce informatii are despre traseu, ce locuri au de recomandat,
ce mancaruri sunt mai bune etc etc etc. Cum am zis: nu sunteti rupti de lume si
informatia vine foarte usor de la turistii ca si voi. Si nu uitati sa va
cumparati o harta buna macar pentru a avea subiect de deschis discutiile cu cei
din jur. In Thamel gasit harti cu doar 400 de rupii.
Ce gasim pe EBC trek in imagini:
 |
| Asezari mai mici... |
 | ||
sau ditamai orasul (Namche)
 |
 |
| In jurul sobei la restaurant |
 |
| De mancare. Evident si nelipsita supa de usturoi |
 |
| Pe carare |
 |
| Colegi de drum |
No comments:
Post a Comment