Un hotel ce merita un articol numai pentru el

Nu imi place sa platesc preturi exorbitante pentru un hotel.

Mi se par bani aruncati pe canal. 

Pentru ce as plati cateva sute de euro pentru o camera in care oricum stau doar cateva ore si culmea le mai si dorm?

Asta nu inseamna ca fac rabat de la calitate. Verific intotdeauna destul de bine ce cazare aleg pentru ca am o fixatie legata de curatenie. Daca nu e curata camera imi va fi imposibil sa ma odihnesc cum trebuie in ea. Trebuie sa fie deci un hotel curat, cu toate facilitatile necesare,  si daca nu avem masina trebuie sa fie pozitionat cat mai bine pentru un turist care nu vrea sa isi petreaca timpul incercand sa ajunga la o anumita destinatie. In rest cate stele, piscine, saune, usieri cu manusi si restaurante Michelin are imi este complet indiferent. In afara de hotelurile in care am stat cand am calatorit cu munca (si ceva exceptii de rasfat pentru ocazii speciale), toate celelelate sunt cat se poate de normale pentru oameni normali si de la tara asa ca mine.

Insa in timp ce cautam cazare pentru Esfahan am descoperit un hotel care mi-a sarit imediat in ochi. Partial pentru ca se lauda ca e cel mai vechi hotel din lume, dar mai ales pentru pozele cu gradina interioara. M-a vrajit cu totul asa ca am decis ca nu ar fi rau sa ne rasfatam luand o camera la cel mai cunoscut hotel din oras. Din fericire Iranul nu are Sheratoane, Hiltoane, Oberoaie, Hyatte si altele de genul deci pretul chiar si pentru cel mai cunoscut hotel din oras nu era nicidecum prohibitiv. Este insa de 3-4 ori mai mare decat la un hotel fara renume dar care sa respecte toate conditiile enumerate de mine mai sus.

Sa nu va inchipuiti acum un hotel de mare lux. A fost si asta este evident din felul cum arata cladirea. Insa intre timp a ajuns sa fie un hotel care are nevoie serioasa de o renovare a camerelor pentru ca mobila e invechita si baile sunt ajunse intre timp "retro". Deci este departe de stelele afisate pe frontispiciu. La fel cum au nevoie de o mai buna izolare fonica a camerelor pentru ca auzi tot ce se discuta in gradina daca ai camera cu vedere la gradina (care sunt de fapt cele mai frumoase camere din hotel). Insa este un hotel cu personalitate. Ceva ce mai greu gasesti la marile lanturi hoteliere. Este de departe cel mai interesant hotel in care am stat acum din prisma istoriei lui.  Pur si simplu intri in holul hotelului si de cum il vezi pe Izmail (asa l-a botezat Cipri pe usierul cu mustati mari si costum de epoca) te simti in alta lume.

Stand aici m-am simiti ca un demnitar strain venit in vizita la shah. Ceea ce nu e putin lucru. :)

Si cat de mult mi-a placut hotelul se deduce din faptul ca este prima data cand fac un articol special pe blog pentru un hotel anume.

Vedere de la balconul camerei

Camerele din cladirea veche

Suntem vecini cu o moschee.

Receptia

Intrarea

Inca o bucata de receptie

Scara interioara

Detalii

Camera unde se ia micul dejun

PS: Hotelul are o aripa veche (cea clasica) si una noua. Deci daca vreti sa va bucurati din plin de atmosfera hotelului, sfatul este sa aveti grija sa luati o camera in aripa veche a hotelului si cu vedere la gradina. Dar sa fiti pregatiti si cu dopuri de urechi ca o sa auziti zdragnanitul farfuriilor pana la miez de noapte cand se inchide terasa. O terasa care este ca un magnet pentru locuitorii mai avuti ai Esfahanului.