In prima parte a articolului cu detalii organizatorice pentru Damavand, am scris despre transport, cazare si rute asa ca astazi continuam si cu alte informatii cred eu utile. Nu am vrut sa pun totul intr-un singur articol pentru ca s-ar fi facut lung cat o zi de post.
Cand sa mergi?
Cel mai usor sa ajungi pe varf este daca faci ascensiunea in lunile de vara cand nu te lupti cu zapada si gerul sau mai rau cu noroiul si ploaia. Deci daca nu esti un montaniard cu foarte mare experienta cel mai bine este sa mergi de la mijlocul lui iunie pana la sfarsit de august sau poate inceput de septembrie daca ai noroc.
Daca ai experienta si vrei sa incerci ascensiunea iarna (care am inteles ca este foarte grea) atunci poti merge oricand. Nu stiu cat de usor este sa te organizezi intr-o perioada "low season". Insa sunt sigura ca un telefon la federatia iraniana o sa fie mai mult decat edificator.
Evitarea aglomeratiei
Damavandul este un varf extrem de popular printre iranienii doritori de o iesire in natura. Nu sunt prea multi straini facand ascensiunea insa sunt zeci si zeci de iranieni. Este cel mai inalt munte din Iran dar este relativ usor pentru ca nu este o urcare tehnica asa ca oamenii se inghesiue la sfarsit de saptamana pe cararile lui. In concluzie lunile de vara (iulie-august) cand e vremea cea mai propice pentru o ascensiune usoara sunt sinonime cu o aglomeratie destul de serioasa la cabana. Mai apoi muntele este destul de mare sa nu stai la coada cand il urci insa pentru cazare si mancare, aglomeratia va fi ceva ce trebuie evitat pe cat cu putinta. mai ales daca nu ai cort sau nu vrei sa stai la cort. Apropos: corturi se pot inchiria de la Camp 2.
Deci sfatul este sa evitati week endurile si sa evitati zilele libere in Iran (si mai ales Anul nou iranian). Si nu uitati ca week endul in Iran este joi si vineri.
Noi am ajuns la Camp 3 intr-o luni seara si am gasit foarte usor paturi libere. Cred ca jumatate dintre paturi erau libere. Dar cu cat se aropia week endul cu atat devenea mai greu de gasit ceva. Si miercuri cand am plecat noi deja abia gaseai loc de pus cortul.
In plus incercati sa ajungeti la Camp 3 in jur de pranz. Adica printre primii pe ziua aia deci veti avea mai multe alternative de ales dintre paturile ce se elibereaza in ziua aia. Daca ajungeti noaptea tarziu (adica printre ultimi) sansele descresc serios.
Mancarea
La Camp 3 exista o cantina de unde poti sa iti cumperi niste orez, taitei sau o supa. Nimic extraordinar insa probabil suficient de sigur de mancat tinand cont ca sunt pregatite de la plic. E mancare rehidratata si atat. Nimic nu este proaspat acolo.
Insa nu cred ca mi-as pune baza in cantina de acolo ci as lua mancare cu mine . Am inteles ca se mai intampla sa ramana fara rezerve deci daca nu ai mancare la tine si se intampla asta, o sa ai mari probeme.
Sau poti sa faci un compromis si sa iei doar o parte din ce crezi ca mananci la tine si sa mai cumperi cate ceva de la cantina.
Pentru dulciuri, fructe, chestii de rontait intre mese etc nu va bazati insa pe Camp 3 ci luati ce va trebuie la voi.
Apa este gratis si vine de la un ghetar din zona deci este buna de baut fara a fi fiarta sau purificata.
Magarii
Spuneam mai sus ca cel mai bine ar fi sa luati mancare la voi pentru intreaga perioada. Evident ca asta se adauga la echipament, saci de dormit, ustensile de pregatit masa etc etc etc ceea ce pentru multi poate ca e prea mult de carat de la Camp 2 -3040 m (unde te lasa masina de teren) pana la Camp 3 - 4250 m (unde iti vei petrece toate noptile pana la coborarea de pe munte) asa ca exista varianta sa iti trimiti bagajele mari cu magarusul sau calul.
Cand ajungi la moschea de la Camp 2 vei gasi o gramada de oameni cu magari/cai ce isi ofera serviciile de carausi. Pretul depinde de greutatea bagajului (se cantareste) si de talentele voastre de negociator. Noi am platit pentru un rucsac de 55 l care avea cred ca in jur de 20 de kg, 13 dolari one way (la deal). Insa pretul nu a fost negociat de noi ci de ghid. Probabil noi am fi platit undeva la 20 daca negociam singuri.
Dificultate
O sa discut mai pe larg despre dificultatea traseului in povestile noastre despre urcare insa ce as vrea sa spun de pe acum este ca nu este usor cum a fost pe Everest Base Camp trek dar nu este nici atat de greu incat sa nu poata fi facut de orice om care nu isi petrece fiecare zi in canapea.
Nu uitati insa ca damavandul are 5671 m deci altitudinea isi va spune cuvantul si o atentie deosebita trebuie acordata aclimatizarii. Damavandul se face mult prea repede asa ca daca stii ca nu esti unul dintre norocosii care se adapteaza repede la altitudine mai bine iei niste Diamox. Si in nici un caz nu scoate din program ziua de aclimatizare. Iti va fi mult mai usor in ziua de varf.
No comments:
Post a Comment