Empire State of Mind

In New York,
Concrete jungle where dreams are made of
There's nothin' you can't do
Now you're in New York
These streets will make you feel brand new
Big lights will inspire you
Let's hear it for New York, New York, New York

Nu sunt si nu am fost niciodata interesata de orasele mari.

Sunt un om nascut si crescut la tara si la prima ocazie care mi s-a oferit am cumparat o casa si m-am intors tot "la tara".

Nu imi place sa locuiesc intr-un oras mare si probabil asta este motivul pentru care nici nu imi place sa vizitez orase mari.

Daca este o capitala sau oras european care are mai multe straturi de istorie decat are cineva minte sa cuprinda atunci voi petrece cu placerea cateva zile pe acolo.

Daca este un oras artificial, aparut mai ieri pe harta lumii si care nu are de oferit decat grandomania "creatorilor" atunci o sa zic pas cu cea mai mare lejeritate.

Probabil singura exceptie de la regula "europeana" sunt orasele care desi sunt foarte mari si pline de zgarie nori, compenseaza prin locatia in care se afla si prin natura din jur. Iar daca mai si sunt foarte prietenoase cu alergatorii sau biciclisti sau (de preferat) ambele, atunci poate ca ramanem prieteni. Acesta este motivul pentru care singurele orase mari, din afara Europei, care imi plac sunt: San Francisco si Sydney. 

Sau, mai bine zis, acestea au fost singurele orase mari care mi-au placut. Pentru ca intre timp am mai adaugat unul - New York. 

Dupa ce anul asta am fost extrem de dezamagita de prima intalnire cu Tokyo si Vancouver, am pornit la drum care New York fara prea mari asteptari.

Chiar am discutat cu Cipri daca sa merg acum singura sau mai bine sa astept sa mergem impreuna si argumentul pentru a merge acum a fost ca probabil nu o sa mergem niciodata special acolo doar ca sa vedem New York-ul.

Desi mereu am spus ca New Yorkul este unul din putinele orase pe care le-as vizita si singurul din SUA in afara de San Francisco, este totusi doar un  oras asa ca nu era ceva prea sus in Bucket list. Suntem prea ocupati sa avem Bucket list-ul plin cu locatii de diving si munti de luat la picior. Si din pacate nici nu avem buget nelimitat ca sa vedem tot ce exista pe lumea asta. Trebuie sa stabilim niste prioritati. Iar New York nu era prioritate.

Si totusi, nu stiu exact de ce, dar din prima secunda cand am iesit de la metrou si m-am trezit pe Broadway (era doar 05.00, aka dimineata tare) mi-am dat seama ca New York este altceva. Iar cele trei zile petrecute acolo au fost un deliciu. Atat de mult mi-a placut incat acum lucrez la a-l convinge pe Cipri sa mergem si impreuna.

O sa tot scriu despre New York si ale lui locatii de top dar astazi alerg sa scriu despre trei locuri care m-au uimit si m-au cucerit prin faptul ca pareau atat de nelalocul lor.

Am aterizat in New York la 04.00. Pana  am ajuns in Manhattan la hotel era 05.30. Am mai asteptat nitel si pe la 07.00 luam deja strazile la picior.

Prima oprire: zona World Trade Center. 

Este o zona la care nici nu stii la ce sa te uiti mai repede. Ai foarte noua cladire Oculus care arata absolut uimitor. Ai cladirea One World care este cea mai inalta din New York. Si nu in ultimul rand ai 9/11 Memorial. 

Si cu toate astea, ce mi-a atras cel mai mult atentia era turla unei mici biserici ascunsa printre zgarie norii din jur. Nu sunt o persoana religioasa deci atentia nu mi-a fost atrasa pentru ca era vorba de un edificiu religios. Ci pentru ca este o cladire ce parea complet nelalocul ei in tot haosul si nebunia aia. Iar daca te apropiai si intrai in gradina descopereai...un cimitir. O oaza de verdeata in mijlocul nebuniei. Daca ati foat in New York stiti ce inseamna o bucata de pamant cu iarba. In orasul ala sunt absolut covinsa ca cea mai des intalnita iarba e Maria Ioana. Restul e aproape de negasit in afara Central Park. Nu degeaba orasele de genul asta sunt numite jungle debeton.

Da, intr-o zona in care nu se stie cum sa se foloseasca mai eficient fiecare metru patrat, ai o bisericuta si un cimitir. Aceasta este St. Paul’s Chapel - cea mai veche biserica din Manhattan, construita in 1764 ca extensie pentru Trinity Church. 

Ghici unde e biserica?

Urmatoarea oprire pentru mine, dupa World Trade, a fost pe Wall Street bineinteles. Este doar nitel mai la vale si plimbarea pana acolo este caracteristica pentru ce te-ai astepta de la New York: zgarie nori, zgarie nori si inca nitei zgarie nori.

Dar chiar in capatul Wall Street, la intersectia cu Broadway, ai inca o biserica si inca un cimitir. Inca o oaza de liniste si de verdeata intr-o zona chiar mai nebuna decat World Trade. Pnetru ca multi dintre zgarie norii din aceasta zona au fost contruiti inainte de regula care obliga constructorii sa lase o anumita distanta pana la strada. Asa ca nici macar nu ajunge lumina soarelui pana la sol. 

Trinity Church, ca despre ea este vorba, este cea ai veche biserica din Manhatan ca entitate (circa 1600). Insa cladire in sine dateaza de la 1846.

 

In ultima zi in New York am mers pana la The Met Cloister. O parte a Muzeului Metropolitan de arta aflata undeva in capatul Manhattan-ului.  

Zona nici ca ar putea fi mai diferita de ceea ce ai in minte cand zici Manhattan. Iesi de la metrou si dai de asta:

Da. Esti in continuare in Manhattan.

Apoi mai mergi nitel si ajung la cladirea in sine. Care este asta:

 

Vi se pare ca arata prea "frantuzesc"?

Pai chiar asta este.

Mai bine zis sunt ramasitele a cateva manastiri europene medievale "mutate" in SUA. 

Iar manastirea in sine poate ca pare prea "Disneyland" dar in realitate este, din puctul meu de vedere, cea mai ingenioasa si eficienta metoda sa expui elemente de arhitectura si arta medievala europeana. 

Ai putea sa construiesti un muzeu in care sa expui in cutii de sticla bucati din cladiri medievale.

Sau ai putea sa construiesti toata cladirea folosind bucati aduse din Europa de la cladiri medievale.

Probabil in orice alta parte din lume s-ar fi mers pe prima varianta. In SUA s-a mers pe a doua. Iar asta face din SUA tara care se pricepe cel mai bine la "divertisment". Chiar daca divertismentul este unul foarte serios si vorbim totusi de arhitectura si arta medievala. Americanul va sti intotdeauna cum sa faca "show". Iar pentru asta le voi spune mereu: "Chapeau bas!"

La pas sau pe apa prin Venetia

A inceput sa devina traditie ca in fiecare an sa organizam un city-trip impreuna cu parintii. 

Acum trei ani am fost in Roma impreuna.

Acum doi ani am fost in Madrid. 

Iar anul asta dupa foarte multe dezbateri am hotarat sa mergem in Venetia.

Ne-am gandit ca parintilor o sa le placa foarte mult orasul pentru ca este ceva ce nu au mai vazut pana acum. Au fost in Brugge. Si au fost in Giethoorn. Dar una e Venetia.

Iar intuitia noastra nu numai ca a fost cum nu se poate mai corecta. Dar chiar am subestimat cat de mult o sa le placa.

Am luat vaporetto nr 1 de la Piazzale Roma unde parcasem masina catre statia Giardini (unde aveam cazarea) si au fost complet fermecati din prima secunda cand am ajuns pe Grand Canal. 

Pe mine nu m-a cucerit Venetia atunci cand am vizitat-o prima data, dar acum ca am vazut-o oarecum prin ochii lor pot sa spun ca mi-a placut de sute de ori mai mult. Parca nici nu am mai observat toate casele lasate in paragina. Si parca nici aglomeratia nu mai m-a derajat la fel de mult. Iar caldura e grea doar daca o lasi sa fie grea. La fel ca ei, m-am concentrat si eu doar pe lucrurile frumoase. Iar Venetia are si o gramada lucruri frumoase. Nu degeaba milioane de turisti o invadeaza in fiecare an.

Si daca tot aminteam de Vaporetto 1 atunci sa incepem prin a spune ca eu cred ca cel mai placut mod sa vezi Venetia este de pe apa. 

Este aglomerat? Este incet? Este ineficient? 

Poate. Dar toate astea dispar daca  nu te grabesti nicaieri. Mergi si ia vaporetto de la capat de linie si alege unul dintre locurile din exterior de unde poti sa admiri privelistea in voie. 

De exemplu nr. 1 luat de la Piazzela Roma o sa te plimbe pe Grand Canal si o sa vezi toate obiectivele extrem de importate din Venetia:

In ultima zi, mama a venit si m-a intrebat daca nu avem timp sa mai luam o data un vaporetto sa mai ne plimbam nitel ca ei tare mult i-a placut. 

Si cum as fi putut sa spun nu, cand ma uitam cum ii zambeau ochii. Asa ca am luat vaporetto nr. 2 de la San Zaccaria si am pornit ca sa vedem si parte dintre Giudecca si Dorsoduro.

Toate rutele de vaporetto impreuna cu programul le gasiti aici. 

Vaporetto este folositor si iti ofera acces practic peste tot in Venetia, insa daca esti in Venetia atunci cum ai putea sa nu mergi si cu gondola? Aceleasi ape dar o perspectiva cu totul diferita.

Si dupa atata plimbare cu barca vine timpul si de umblat pe jos:

Cu mintea potrivita, Venetia este minunata indiferent de unde si cum ai privi-o.

Insulele de langa Venetia: Murano, Burano si Torcello

Venetia este un oras rasfirat pe aproximativ 100 de insulite mai mari sau mai mici care sunt sunt de obicei suficient de apropiate incat sa fie legate intre ele prin poduri.

Unele dintre insule sunt insa aflate la distante care le fac accesibile doar cu barca si spre marea mea surpriza diferenta dintre ele si Venetia este atat de mare incat parca ar fi din cu totul alta regiune.

De departe cele mai populare insule pentru o plimbare in  afara orasului, sunt: Lido, San Michele, Murano, Burano si Torcello.

Daca chiar vrei banuiesc ca poti sa le vizitezi pe toate cinci in aceeasi zi. Insa ar fi mult prea pe graba. Asa ca noi am decis sa le vizitam doar pe ultimele trei in aceeasi zi. Am pornit dimineata catre Burano, de acolo am mers catre Torcello iar dupa amiaza in drum catre Venetia ne-am oprit in Murano. Am lasat Murano la sfarsit pentru ca ne-am gandit ca acolo vom sta mai mult insa in realitate cel mai mult am stat in Burano pentru ca acolo ne-a placut cel mai mult.

Burano este traditional insula dantelei si vei gasi magazine cu dantela (majoritatea "Made in China" , nicidecum facuta manual in Burano) la fiecare pas. Daca vrei sa vezi ce inseamna cu adevarat traditia dantelei in Burano cel mai bine ar fi sa mergeti la muzeul de pe insula (Museo del Merletto) . Pentru ca ce e pe la magazine nu e deloc graitor. Insa ce ne-a placut noua cel mai mult sunt casele extrem de colorate. Cred ca nu a existat strada pe care sa nu o fi parcurs la picior. Si fiecare in partea ne-a facut sa zambim pentru ca imbinarea aia de toate culorile universului parca emana veselie.

Din Burano puteti trece (pe podul de lemn pe care o sa il vedeti cand ajungeti cu barca) in Mazzorbo. O insula cu o podgorie care a inteles ca e foarte interesanta si cu ceva cladiri cu o arhitectura complet diferita de traditionala Burano. Noi nu eram siguri cat o sa stam pe celelalte insule si deja eram de cateva ore bune in Burano asa ca am decis sa luam vaporetto si sa mergem in Torcello.

Torcello a avut odata candva o populatie egala cu cea a Venetiei. Acum mai are doar 75 de locuitori iar asta se vede in cat de verde este totul. Insa motivul pentru care trebuie sa va opriti acolo este bazilica bizantina Santa Maria Assunta. Se pare ca este unul dintre cele mai vechi edificii religioase din zona Veneto si a fost fondata in anul 639 adica pe vremea cand Torcello era adversara mult mai tinerei Venetia. In interior veti gasi cel mai vechi mozaic din zona - dateaza din secolul XI.

Murano este cea mai celebra dintre cele trei insule si nu cred ca exista prea multa lume care sa nu fi auzit de sticla de Murano. Asa ca ne asteptam ca acolo sa petrecem cat mai mult timp. Eram probabil si cam obositi dupa o zi de umblat si un pic molestiti de caldura asa ca cel mai mult timp l-am petrecut stad cu picioarele in apa si analizand barcile care se tot perindau prin jurul nostru. Poate daca am fi ajuns acolo prima data am fi vazut Murano cu alti ochi. Dar cum Burano ne furase inima, a fost mai greu sa gasim loc pentru altceva. 

 

Incercati sa gasiti un loc unde sa urmariti demonstratii de suflat sticla. Doar este Murano. Nu poti pleca de acolo fara sa vezi o traditie ce dateaza de peste 700 de ani. Demonstratiile sunt gratuite si nu este obligatoriu sa cumparati ceva de la magazinul fabricii.

Nu uitati insa ca atelierele recunoscute in lume pentru calitatea operelor pe care le creeaza, nu sunt de obicei  deschise turistilor. Cu o exceptie notabila: Barvovier&Taso are un muzeu care se poate vizita gratis. Daca sunteti un pic mai organizati decat noi, v-as sfatui sa incercati sa ajungeti acolo. Am auzit numai cuvinte de lauda si mai mult am tot citit ca ar fi chiar mai bine organizat decat Museo del Vetro.

In cazul in care vreti sa faceti acelasi traseu de o zi, v-as sfatui sa luati un abonament la vaporetto in loc de bilete separate. Un bilet simplu costa 7.5 euro. Pe cand un abonament de o zi este 20 de euro. Preturile le gasiti pe acest web-site.

Povesti de sub apa (I)

Citeam azi noapte ca un peste cat un deget a trecut testul recunoasterii in oglinda. Cum noi ne inchipuim ca pestii sunt intruchiparea prostiei, faptul ca un "cleaner wrasse"  a reusit sa treaca testul, este extrem de interesat. 

Oare ce altceva mai ascund? 

Din experietna noastra sub apa putem sa spunem ca ascund destul de multe.

Si uite asa mi-a venit ideea sa scriu un serial intitulat "Povesti de sub apa" in care sa povestesc tot felul de ciudatenii pe care le-am invatat la scufundari.

Si daca tot mi-a venit ideea de la stirea cu "cleaner wrasse", mi se pare normal sa incep tot cu ceva despre ei, nu?

Un "cleaner wrasse" este un peste mic cat un deget, colorat de obicei in variatii de albastru cu galben, care se hraneste cu parazitii care cresc pe alti pesti. De cele mai multe ori pestii pe care ii curata sunt pesti pradatori care l-ar manca intr-o clipita daca nu ar avea nevoie de el.

Sursa

 

Intr-o lume in care daca esti mic si fara putere incerci sa te camuflezi cat mai bine si sa nu iesi deloc in evidenta, pestii si crabii sanitari sunt foarte viu colorati. Este practic firma lor luminoasa care anunta pe toata lumea unde este "salonul/spa-ul" - statia de curatare ("cleaning station"). 

Statie care chiar este ceva fizic. Adica nu te duci la curatat ori si unde. La fel cum noi nu ne ducem la masaj sau la coafor in mijlocul strazii. Statia este de obicei un bolovan ceva mai mare, sau o pestera, sau uneori un coral cu o anumita forma care isi pastreaza functia de "statie de curatare" pentru ani si ani si ani. Mult peste durata de viata a unui peste. Este un loc unde generatie dupa generatie de pesti sanitari si-au vazut de treaba si culmea unde generatie dupa generatie de pesti rapitori au tot venit la tratament.

De foarte multe ori daca vrei sa vezi vietuitoare mai mari vei cauta sa te scufunzi langa statii de curatare cunoscute. De exemplu in intreaga lume exista un singur loc unde  vezi sigur "thresher sharks" si ghici ce: vin in fiecare dimineata acolo ca sa fie curatati. In rest isi petrec timpul la adancimi atat de mari incat un scufundator amator nu prea are cum sa ii viziteze.

Dar doar o firma luminoasa nu este de ajuns pentru un salon. Mai trebuie sa spui si cand salonul este deschis. Ca sa isi ofere serviciile, pestii sanitari stau deasupra statiei de curatare si "danseaza" de mama focului. Esti invitat la tratament.

Ca raspuns pestii rapitori arata ca sunt pasnici si interesati de servicii ori schimbandu-si culoarea ori inotand intr-un anumit fel. Este felul lor de a spune "nu te mananc, fa-ti treaba". Apoi inoata deasupra statiei de curatare si pestele sanitar se pune pe treaba. Curata parazitii din exterior, curata dintii, intra prin branhii si le curata. Este absolut uimitor sa te uiti la ei. Sa vezi cum curata dintii unui ton de exemplu. Sau baracuda. Sau tot felul de alti pesti care se hranesc cu pesti mai mici. Dar nimic rau nu se intampla pentru ca fiecare parte castiga ceva din schimbul asta: pestele sanitar se hraneste iar pestele rapitor scapa de paraziti. Iar pestii rapitori se pare ca au invatat ca nu e bine sa te gandesti la castigul imediat si sa inghiti sanitarul ca s-ar putea sa mori in viitorul un pic mai indepartat din cauza unei infectii. Din punctul asta de vedere stiu multi oameni care ar trebui sa ia lectii de la pesti.

La ultimele scufundari (in Sipadan) am fost martori cand un grup de "humphead parrot fish" a venit la o statie de curatare. Daca va uitati atent in filmuletul de mai jos (incepand de la 00.48 min) o sa vedeti cum se aseaza rand pe rand deasupra platformei formate pe coral (aceea este statia de curatare) si cum zeci de pesti sanitari mici ii curata cu grija. La un moment dat se vede si cum deschid branhiile si pestii sanitari intra acolo sa curete. Cu dintii e foarte usor la humphead parrot fish. Dupa cum bine se vede, nu trebuie sa deschida gura deloc. Dar despre pestii astia o sa va scriu alta data ca si cu ei este o poveste foarte interesanta.

PS:

In romana "cleaner wrasse" am citit ca s-ar traduce cu labrin sanitar sau labrin curatitor. Sper sa fie corect dar ca sa fiu sigura am scris varianta englezeasca. Daca vreti sa confirmati sau sa infirmati va rog sa imi scrieti un mesaj. Ca am mai fost trasa de urechi candva ca am uitat sa vorbesc romaneste pentru ca nu stiu sa traduc "manatee" in romana. Poate reusesc sa imi spal pacatele cu pestele sanitar.