Skyscanner - mon amour!

Este imposibil sa  vorbesc de planuit calatorii si sa nu mentionez prietenul meu de nadejdie la cumparat bilete de avion - Skyscanner. 

Sunt ani buni de zile de cand fiecare bilet cumparat presupune intai o vizita pe Skyscanner. Fara dezlegare de la nenea meta-search -ul atotstiutor nu deschid portofelul pentru nimic in lume.

Ce este un motor de meta-search?

Un motor de meta-search este raspunsul la rugaciunile mele asiduue de calator.

Dar in afara de asta si la modul mai detaliat este un site care cauta automat biletul dorit de tine in bazele de date ale companiilor aeriene (de linie sau low cost) si ale agentiilor online de ticketing.  

O mana cereasca pentru ca te salveaza pe tine de la a face tu zeci si zeci de cautari pentru a gasi cea mai buna varianta. O apasare de buton si galeata cu informatii se revarsa asupra ta.

Care sunt cele mai folosite motoare de meta-search?

Exista zeci de variante dar cele mai conoscute si mai folosite si mai laudate sunt: Kayak (cred ca unul dintre primele motoare de genul asta de pe piata si poate cel mai folosit), Momondo, Mobissimo, Google/ITA software, TripAdvisor Flights si bineinteles mult laudatul (de mine) SkyScanner.  

Am incecat de mai multe ori sa folosesc si celelalte motoare de cautare insa de fiecare data ma intorc la marea mea iubire. Nu neaparat din motive obiective. Sunt multe motoare care ofera acelasi lucru si uneori poate chiar o interfata mai prietenoasa si mai multe criterii de selectie dar Skyscanner este primul pe care l-am folosit si cu care sunt extrem de obisnuita. Ce pot sa spun? I am a creature of habit.

Evident ca daca ai timp si chef sau daca nu gasesti ce te intereseaza pe unul dintre site-uri poti sa le folosesti si pe celelalte. Poate poate...De fiecare data cand le-am comparat insa nu am gasit nimic iesit din comun de bun care sa nu fie deja semnalat de Skyscanner.

De ce imi place atat de mult Skyscanner?

• Ma salveaza de la a cauta acelasi bilet pe zeci de site-uri de la diverse companii aeriene (unele pe care nici nu le stiu) sau agentii de ticketing.
• Faptul ca face cautarea si la agentii de ticketing este un foarte mare plus. Toate biletele intercontinentale pe care le-am cumparat in ultimii 5 ani (in afara de cele 2 de la KLM catre America de Sud) au fost luate de la agentii de ticketing pentru ca preturile erau cu minim 75 de euro de persoana mai mici decat direct de pe site-ul companiei aeriene.
• Este gratis. Nu platetsi in plus la biletul de avion pentru ca este gasit prin Skyscanner.
• Nu trebuie sa folosesti date fixe ci te poti uita la cel mai ieftin bilet din luna aia, sau anul ala. Practic poti sa faci ce combinatie vrei tu de date de plecare si de sosire ca sa ajungi la cel mai mic pret. Informatia asta este foarte utila si ca sa iti faci o idee care este cel mai bun pret pe ruta respectiva. Sa stii ce e rezonabil sa speri.
• Poti sa setezi nu numai zilele de calatorie dar chiar si orele. Foarte util daca ai conexiuni de prins.
• Poti sa excluzi companii aeriene cu care nu vrei sa zbori.
• Poti sa setezi sa fie numai zbor direct sau care este perioada maxima de asteptare intre conexiuni pe care esti dispus sa o accepti.
• Poti sa setezi ca plecare si la destinatie nu un aeroport anume ci o tara anume. 
• Ai posibilitatea sa iti setezi alarme pentru o destinatie anume si vei primi mail cu evolutia pretului.
• Poti sa alegi "Everywhere" pentru destinatie. Iubesc posibilitatea asta. Si nu e o exagerare. Este ca si cum ai fi un copil intr-un magazin cu jucarii si ai voie sa te joci cu tot ce vrei tu. Pui orasul de plecare, o luna anume cand vrei sa calatoresti, everywhere la destinatie si ai bilet pentru visat.

Posibil dezavantaj:

• Singurul minus este legat de modul in care se face cautarea. pentru a fi o cautare rapida Skyscannerul foloseste propriile baze de date nu direct site-ul de pe care a luat pretul. Actualizarea bazelor proprii se face destul de des dar nu este totusi "real time". Deci se poate ca anumite promotii sa nu apara imediat pe Skyscanner (nu am experimentat inca asta) sau ca atunci cand esti directionat la site-ul pe care au gasit pretul cel mai mic sa descoperi ca de fapt pretul e un pic mai mare pentru ca intre timp s-au epuizat biletele de la acea clasa de calatorie. 

Sfat:

• Atunci cand incepeti cautarea unui bilet puneti doar o singura persoana la numar de calatori. Daca gasiti pretul dorit atunci cresteti numarul de clalatori la 2, 3 etc. Pana ajungeti la cati sunteti in total. Explicatia este cat se poate de simpla. Clasa Economy de exemplu nu este una singura mare si lata. Ci ea este impartita in subclase notate cu litere de la L la T sa zicem (exemplu de dragul exemplului, nu il luati literele ca litera de lege). Biletele de la presupusa litera T sunt cele mai ieftine iar cele de la litera L cele mai scumpe. Vinderea biletelor se incepe de la clasa cea mai ieftina. Sa zicem ca sunt 10 bilete disponibile la litera T. Cand ele se vad se trece la litera S unde mai sunt sa zicem inca 20 de bilete. Dupa ce se vad si astea se trece la R care este si mai scumpa si tot asa. Daca mai este doar un bilet disponibil la clasa T si voi cautati bilete pentru 2 calatori, in loc sa va dea un bilet T si unul S iti da doua bilete S. Deci vei plati mai mult decat daca ai cumpara separat unul T si unul S. Deci intotdeauna incepeti cu 1 singura persoana. Intotdeauna. Am intalnit cazul asta de atat de multe ori incat as cumpara un bilet spre Asia cu diferentele provenite doar de aici.

 

Scump, domnule, scump! Dincolo era mai ieftin biletul.

Adevarul este ca ar trebui sa fim foarte bucurosi ca traim anii de acum cu niste preturi la biletele de avion care ma fac sa ma intreb oare cum de mai exista companii aeriene nefalimentare. Uitandu-ma la unele preturi mi se pare imposibil sa aibe vreuna profit.

Acum ceva timp ne-am intalnit la o petrecere cu un domn care lucreaza de peste 20 de ani pe la diverse companii aeriene. Nu se ocupa de vandut bilete persoanelor fizice ci de incheiat contracte cu tot felul de firme pe rute bine stabilite dar din vorba in vorba si-a adus aminte ca prima companie la care a lucrat acum 20 de ani era una britanica si cel mai ieftin bilet de avion Bruxel-Londra costa un pic peste 600 de euro. 

Intr-o discutie despre biletele de avion "atunci" si "acum" niste prieteni norvegieni isi aduceau aminte ca prima data cand au fost in Africa de Sud acum 30 de ani au platit (transformat in euro) 8000 de euro de persoana. Si era cel mai ieftin chiar.

Dar nici nu trebuie sa ma gandesc atat de departe. Prima data cand am plecat in Belgia (acum 10 ani) cel mai ieftin bilet de avion era 350 de euro la Tarom. Si ce fericita am fost ca am gasit o agentie care sa mi-l vanda la pretul asta. Pe site-ul Tarom-ului pretul era 600 de euro. In martie mama a venit in vizita platind 25 de euro pe un bilet dus-intors cu Ryanair. A ajuns sa ma costa mai mult combustibilul la masina ca sa o iau de la aeroport si sa o duc decat biletul de avion. Ceea ce mi se pare absolut de neinteles.

Insa chiar si in conditiile astea pretul unui bilet de avion catre Asia sau Africa sau America de Sud reprezinta una dintre cele mai mari contributii la bugetul de calatorie. Un pret bun la biletul intercontinental inseamna cateva sute de euro in plus de cuplu pentru rasfat cand ajungi la destinatie. Ca doar nu o sa punem banii la economii. Nu exista asa ceva :)

Deci discutia de azi este despre cum atac eu ideea gasirii si cumpararii unui bilet ieftin.

Nu va asteptati insa la solutii miraculoase. Nu exista asta ceva. Nimeni pe lumea asta nu va va gasi ultra super promo pret pentru date fixe pentru destinatie fixa si daca se poate si foarte aproape de data plecarii decat daca s-au deschis cerurile si s-a pogorat Duhul Sfant asupra voastra. In rest e ca pentru noi toti ceilalti muritori de rand: rabdare, documentare, urmarirea preturilor, zeci de newsletter-uri citite, flexibilitate si posibilitatea de a reactiona rapid atunci cand apare ceva.

Cel mai bun mod de a gasi un pret ok pentru biletele de avion intercontinentale (si nu numai) este sa urmaresti promotiile pe care le lanseaza diversele companii aeriene. Pentru asta faci ceea ce face orice calator impatimit: te abonezi la newsletter-urile de la toate companiile aeriene care zboara din zona ta. La ce sunt abonata eu? Pai: Turkish Airlines, KLM, Air France, Brussel Airlines, Tarom, Etihad, Emirates, Qatar, Lufthansa, British Airlines, Fly Pegasus, Air Asia si Norwegian Air (nu ma intrebati de ce ultima). Evit Iberia si Alitalia prin urmare nu le urmaresc preturile. Mai bine sa nu fiu tentata. 

Aditional am in blogroll o gramada de bloguri de calatorii unde apar foarte des promotiile "prea bun sa fie adevarat dar totusi e". In plus fata de promotiile companiilor, pe blogurile astea apar si greselile de tarif. Sunt oameni care au zburat cu ceva zeci de euro spre SUA datorita unor astfel de greseli. Raspunsul la rugaciunile tuturor calatorilor din lume idiferent ca sunt religiosi sau nu :)

Intotdeauna apar preturi de la promotii care sunt atat de mici incat iti fac ochii sa iti straluceasca precum luminitele de Craciun. Conditiile insa sunt: sa fii disponibil sa pleci oricand in vacanta (nu prea o sa gasesti promotii rasunatoare in perioada Craciunului sau in iulie-august cand toata lumea merge in vacanta), sa fii disponibil sa pleci in viitorul foarte apropiat (1 luna-2), sa fii deschis sa mergi in extra sezon in destinatia cu pricina si cel mai important sa fii deschis la orice destinatie. Poti evident sa astepti sa apara promotie pe destinatia dorita de tine. Dar de ce ai face asta cand lumea e plina de locuri uimitoare de vizitat? Nu mai bine mergi oriunde iti apare un pret mic mic mic de tot? Si ar mai fi sa nu fii pretentios la timpul de zbor si la numarul de schimbari de avion. Cele mai mici preturi apar de obicei pentru curse care au multiple schimbari de avion sau care au timpi de asteptare foarte mari intre segmentele de zbor.

Daca esti flexibil la perioada de calatorie si la destinatia de calatorie este posibil sa gasesti niste preturi absolut uimitoare. Imi aduc aminte acum ceva timp era o promotie la TAM la bilete de avion Madrid-Lima-Londra la 272 de euro. Asta in conditiile in care noi am platit 1100 de euro pentru biletul Amsterdam-Lima la KLM. Evident ca e o diferenta mare: la KLM era zbor direct, ore extrem de bune, zile perfect alese, aceeasi destinatie de dus si intors. Dar totusi 272 de euro in loc de 1100. Pentru 2 persoana asta inseamna 1656 de euro. Pai de banii astia te plimbi prin Peru 2 saptamani daca esti la buget redus. Un astfel de bilet nu se rateaza. Vezi promotia si in urmatoarele 30 de secunde cumperi biletele. Ca se prea poate ca dupa 5 minute cat iti ia sa iti suni sotul sa nu mai gasesti nimic de cumparat.

Problema la noi este ca noi nu putem calatori oricand. Suntem legati de perioadele in care toata lumea merge in vacanta: Craciun-Revelion si Iulie-August. Asa ca personal nu prea am nici o sansa sa profit de marile promotii. Deci in afara de faptul ca sunt abonata la scrisorile companiilor aeriene care imi atrag atentia daca totusi apare ceva, am o alta strategie. Am o "lista" cu destinatii care m-ar interesa si la fiecare cateva zile intru pe skyscanner (se poate folosi orice alt site de meta search) si vad care ar fi preturile pentru perioada cand vrem noi sa calatorim pentru destinatiile alea. Am si alarme puse pe skyscanner pentru anumite destinatii si primesc mail care ma anunta care e evolutia preturilor. Verific insa si care sunt cele mai mici preturi pentru destinatia aia in orice alta luna din an. Asa ca in timp invat destul de bine ce inseamna pret bun pentru destinatiile de interes. Si odata aparut pretul bun cumpar biletele si basta. Nu conteaza ca le cumpar cu 6-8-9 luni inainte. Stiu ca e un pret bun si pentru mine asta e suficient. Nu astept niciodata poate apare promotie ultra super mega pentru destinatia aia pentru ca stiu ca in perioadele cand pot eu sa calatoresc sansele la promotii de genul asta sunt minime. 

Ce inseamna "pret bun" pentru mine? Pai regula de aur este ca 450-500 de euro pentru Kuala Lumpur, Bangkok, Beijing, Hong Kong, Singapore, New Delhi, Nairobi, Johannesburg, Entebbe este cat se poate de ok. Daca e mai aproape de 400 decat de 500 este chiar foarte bine. Iar peste 500 de euro nu platesc pentru nimic in lume.  

Pentru America de Sud e cu totul alta mancare de peste. Una care nu imi place deloc. Pentru ca preturile sunt in cu totul alta categorie. In afara de ceva promotii care apar din cand in cand pentru Sao Paolo sau Rio este foarte greu sa gasesti ceva ieftin. Si cum nu am decat 2 experiente de cumparat bilete de avion pentru zona aia (ambele foarte scumpe) nu imi permit sa dau sfaturi. Poate voi aveti mai mult noroc. 

Si daca tot am vorbit de flexibilitatea la destinatii o idee foarte importanta care trebuie subliniata neaparat este ca prieten foarte bun in cautarea de bilete de avion iti e o harta. Nu mereu trebuie sa iti iei biletul de avion fix catre destinatia finala. Sau fix din orasul cel mai apropiat de tine. Un low cost local combinat cu o companie mare pentru zborul intercontinental poate da rezultate magice.

De exemplu cand calatorim in Asia de Sud Est vanez intotdeauna bilete de avion cate Kuala Lumpur. De ce ma duc in Malaezia cand eu vreau sa ajung in Laos de exemplu? Foarte simplu: un bilet din Europa catre tari precum Cambodgia, Laos, Myanmar chiar si Vietnam costa atat de mult incat te dai batut de la prima vedere. Kuala Lumpur este insa hub-ul principal Air Asia. Iar de aici ajungi oriunde in Asia la niste preturi atat de mici incat te gandesti ca o sa fii transportat pe un scaunel de pescar asezat pe aripa avionului. Din fericire nu e asa. Doar pretul e mic. Conditiile sunt cat se poate de ok pentru un low cost. 

Apropos daca vreodata va tenteaza Australia o idee ar fi sa va uitat la low costurile din Kuala Lumpur care Sydney de exemplu. Air Asia are zboruri la 130 de dolari pe ruta asta. 

O alta idee este sa urmaresti promotiile companiilor low cost care zboara din Dubai catre India, Sri Lanka, Filipine etc. Combinat cu un low cost catre Dubai se poate ajunge la preturi foarte bune. Chiar acum ceva timp Cebu Pacific avea niste preturi Dubai-Manila dus intors la 100 de euro de persoana. Iar Wizz-ul zboara catre Dubai la niste preturi la fel de mici. Sa ajungi din Romania in Filipine la preturi de 200-250 de euro nu e de ici de colo. 

In concluzie solutii exista pentru preturi cat de cat ok. Nu pica insa din cer. Ci de obicei trebuie sa fii activ cu ochii pe ce promotii apar si sa te agati si cu mainile si cu picioarele de ele atunci cand sunt extraordinar de bune. 

Sunt absolut sigura ca vor fi foarte multi care vor citi ce zisei mai sus si vor ajunge la concluzia ca e mare bataie de cap. Atunci cand esti incepator si neeexperimentat e normal sa fii efectiv depasit de nebunia preturilor. Cu timpul insa va deveni ceva cat se poate de normal.

Personal o vad ca pe o rutina. Dar o rutina placuta. Nu mi se pare nici un efort. Nici o bataie de cap. Nimic iesit din comun. Mai toate zilele mele incep cu cafeaua de dimineata si uitatul pe skyscanner la biletele de avion. 5 minute sunt suficiente sa imi fac o parere pe ziua cu pricina. De apare ceva bine , de nu si maine e o zi. E un hobby. Si un hobby nu ar trebui sa ti se para niciodata agasant.

Fiecare "search" este un motiv de visat cu ochii deschisi. 

Daca mergem acolo? 

Sau acolo? 

Sau acolo?

Ia uite ce bilet tare pentru acolo. 

Cipri ce ar fi daca?

Si uite asa mai apare un inceput de aventura.

E scump sa mergi in vacante exotice!

Acum cateva zile am vazut un articol dat mai departe de cineva pe facebook care incerca sa argumenteze ca nu orice excursie in locatii exotice este scumpa si ca se poate calatori foarte usor ieftin si bine prin locuri de vis.

Oricine a calatorit independent prin Asia de Sud Est va intelege perfect articolul ala si ii va da mare dreptate. Insa marea majoritate are tendinta sa spuna ca articolul este o mare minciuna. Din pacate nu reusesc sa gasesc iar articolul ca sa vedeti si voi comentariile. Dar concluzia e ca mai nimeni nu credea ca e adevarat ce se scrie in articol. Si daca exista cineva care crede ca ar fi posibil se venea cu explicatia ca este posibil sa fie ieftin doar daca stai in cocioabe cu toaleta in fundul curtii, nu ai apa curenta, mananci de pe strada si calatoresti in cele mai proaste autobuze vazute vreodata pe acest pamant.

Sincer pentru mine nu este nici o supriza sa vad o astfel de reactie. Pentru ca este exact ceea ce experimentam si noi din partea oamenilor ce nu au calatorit in afara Europei.

Atat de des am auzit replica din titlu incat probabil ca ar fi trebuit sa ajung imuna la ea.

Din pacate insa nu am ajuns imuna si precum un Don Quijote calare pe avion ma tot lupt cu morile de vant si incerc sa conving lumea ca departe nu este sinonim cu scump.

Sper ca nu sunt inteleasa gresit.

Nu sustin ca oricine poate calatori oricand pe alte continente. Si ca ar fi atat de ieftin incat poti sa mergi in Thailanda  in loc de all inclusive in Turcia, Grecia sau Bulgaria. 

Nu sustin nici ca nu se poate calatori ieftin in tarile scumpe din Europa. 

Nu sustin nici ca ce  este ieftin pentru mine este ieftin pentru toata lumea. Sunt constienta ca "buget rezonabil" este o notiune extrem de relativa.

Ce sustin este ca daca ai suficienta rabdare incat sa te organizezi singur este foarte posibil sa ai o vacanta exotica la un pret pe care nu ti l-ai inchipuit posibil pentru niste conditii extraordinar de bune (as putea foarte usor sa le numesc de lux). Ai sanse extrem de mari sa platesti pe trei saptamani de lux in Indonezia mai putin decat pe zece zile cu buget redus pe Coasta de Azur.

De ce sunt atat de multi oameni care cred ca trebuie sa iti vinzi o mana si un picior pentru o vacanta pe o plaja cu nisip alb? 

Pai mai intotdeauna este din lipsa de informare. De multe ori din comoditate. Alteori din frica de a vedea ca se poate si ca doar te ascunzi dupa pret.

Daca te opresti cu investigatul la preturile de mii si mii de euro puse de agentiile de turism pentriu pachete de 8-10 zile prin Asia apai cred si eu ca ti se pare scump. 

Dar ia sa te organizezi pe cont propriu. Situatia se schimba cu totul. Va garantez.

Un alt motiv este ca de multe ori se greseste si se pun toate destinatiile exotice in aceeasi palarie. Bora Bora, Seychelles, Bali, Phuket. Toate sunt la fel nu? Doar sunt toate departe. 

Nicidecum. Sunt locuri unde pretul este prohibitiv si oricat de experimentat ai fi in ale calatoriilor nu vei ajunge sa platesti putin. Dar sunt locuri unde iti faci toate poftele pe niste preturi de nimic.

Din punctul meu de vedere combinatia de calatorit independent si destinatie aleasa bine este solutia pentru o vacanta exotica ieftina.

Discutia este foarte lunga si am o gramada de scris despre subiect asa ca o sa ma intind cu ea pe cateva scrieri consecutive in incercarea de a acoperi cateva dintre subiectele importante. Astazi incep cu ceea ce cred eu ca este definitoriul pentru buget: alegerea destinatiilor. Voi scrie in zilele viitoare si despre biletul de avion sau alegerea hotelurilor. Poate la sfarsit va fi cineva care va prinde curaj si va da o sansa locurilor astea de departe.

Ce vreau sa spun inainte sa ma pornesc pe scris sfaturi este ca  nu fac parte din calatorii care parca sunt la olimpiada de calatorit cat mai ieftin. Nu o sa ma auziti militand pentru stat in camere de 5 dolari pe noapte. Nici nu o sa ma auziti militand pentru stat 20 de ore in autobuz cand poti sa iei o ora avionul desi asta inseamna sa platesti de zece ori mai mult. Nici nu o sa vorbesc despre cum nu trebuie sa vizitezi vreo minune arhitectonica/istorica pentru ca te costa prea mult. Si nici nu o sa fac apologia mancatului de pe strada oricand si oriunde.

O vacanta este totusi o vacanta. O perioada in care te relaxezi, te alinti, te rasfeti si te recompensezi pentru un an intreg de munca. Nu fac un scop din calatoritul ieftin. Ci din calatoritul in care sa ma simt bine. Ca la sfarsit se dovedeste a fi ieftin asta e alta treaba. Si asta e ce vreau sa explic aici. Ca se poate ieftin si bun. Asta daca tineti minte ideea ca ieftin e relativa.

Din experienta proprie cele mai ieftine destinatii exotice prin care am pus piciorul sunt:

• Toata Asia de Sud Est cu exceptia Myanmarului. Imi aduc aminte ca ne intorceam din Indonezia si pe avion am avut curiozitatea sa calculez cat am cheltuit in vacanta. Am calculat si recalculat de cateva ori pentru ca efectiv imi venea greu sa accept ca este corect. Nu am facut nici un minut economie in vacanta aia. Am facut toate nebuniile care ne-au dat prin cap. Ne-am luat chiar si certificarea PADI pentru scufundari in Gili Air. Iar la sfarsit costul a fost atat de mic incat atunci cand l-am pus pe Cipri sa ghiceasca cat ne-a costat a zis un pret cu un sfert mai mare. Odata ajunsi in Asia de Sud Est preturile sunt mici. Dupa orice standarde ati avea sunt preturi mici. Biletele de avion interne sau intre tari din Asia de Sud Est sunt la niste preturi de autobuz de cele mai multe ori. Air Asia este prietenul cel mai bun al calatorului si mai ca nu i-as ridica statuie. Cateva exemple ar fi preturile de 12 euro bilet dus intors intre Kuala Lumpur si Kota Bharu (de unde am trecut in Perhentians)  sau preturi de 50 de euro dus intors din Kuala Lumpur catre Cambodgia, Laos sau Myanmar. Vrei sa inchiriezi o masina su sofer? Am platit intre 25 de euro si 40 de euro pe zi. In Belgia ma costa mai mult taxiul pentru 20 de km decat o zi de masina cu sofer pe acolo. Vreti sa inchiriati un scooter? 5 euro. Un fel principal la un restaurant foarte frumos: 3-5 euro. La un restaurant mai putin aranjat platesti si 1-2 euro. Un suc natural de fructe in pahar mare (300 ml ) pe care abia il bei cu un pai gros cat degetul 0.75-1 euro. Un manunchi de 10-15 banane 0.5 euro. Despre hoteluri o sa scriu mai pe larg in zilele viitoare dar ca regula generala niciodata nu platim mai mult de 30-50 de euro pe camera dubla pentru niste hoteluri care in Europa de Vest  nu ar avea pret sub 200 de euro nici la cea mai cea promotie. Foarte rar platim mai mult si alea sunt pe post de rasfat. Daca va inchipuiti ca in Cambodgia, Laos sau in Indonezia nu ai alta varianta decat sa stai in cocioaba cu toaleta in fundul curtii si pat din scanduri atunci va sfatuiesc sa cititi posturile mele viitoare :) Asia de Sud Est este pentru mine locul unde luxul este cel mai usor accesibil. Daca il vrei. Daca nu il vrei atunci este locul unde poti sa stai luni de zile pe bani care abia ti-ar ajunge sa traiesti acasa in tara ta o luna. De ce credeti ca sunt atat de multi pensionari calatorind prin Asia de sud est? Le ajunge pensia mai bine in vacanta decat acasa.
• India. India este atat de ieftina incat inteleg perfect de ce sunt atat de multi studenti in "gap year" calatorind pe acolo 6 luni - 9 luni - 1 an. Este locul unde sa calatoresti (avion inclus) in medie cu 20-30 de euro pe zi este atat de usor incat oricui ii poate reusi. Si cu cat ai mai mult timp la dispozitie sa calatoresti cu atat devine mai ieftin. India este insa si cea mai solicitanta tara in care am calatorit pana acum. Deci daca vreti sa incepeti de undeva mai bine incepeti cu tarile de la punctul de mai sus. Indonezia par exemple. 
• Nepal. M-am uitat la inceputul anului la TMB (Turul Mont Blancului). Zece zile de mers in jurul Mont Blancului in care te poti caza la cabane sau uneori poti sta cu cortul. Pentru un loc intr-un dormitor cu baie la comun si demipensiune platesti cel putin 50 de euro de persoana in Franta sau in jur de 110 franci in Elvetia. In Nepal pe Everest base camp trek in extrasezon nu plateai nimic la cazare daca mancai la ei. Mancarea era in jur de 3-4 euro pentru felul principal. Pe ceai mai plateai tot cam atat pentru 2 litri. Daca totusi se platea cazarea atunci era in jur de 1 euro pe noapte de persoana. Inchirierea unui caraus costa in jur de 10 euro pe zi. Iar ghidul 15-20 de euro pe zi. Nepalul este locul hikingului ieftin. Si sunt putine tari pe lumea asta care pot rivaliza cu Nepalul cand vine vorba de munti.
• China. China vine cu un amendament. Este ieftina daca nu folosesti avionele interne. Si cum China este mare cat un continent sa nu folosesti avioane interne inseamna sa fii pregatit sa iti petreci "zile si nopti de foc arzator " (va aduceti aminte de Aladdin - desenele animate?) pe tren. Nu e ceva ce noi am fost dispusi sa facem si am avut parca 7 avioane interne. Ceea ce ne-a umflat bugetul serios dar chiar si asa tot restul a fost atat de ieftin incat la sfarsit bugetul a fost unul relativ mic. Iar mancarea.....O mancarea... Imi e dor de China.....
• Iran.  Probabil nu multi isi doresc sa calatoreasca in Iran dar va spun de pe acum ca faceti o mare greseala. Si indemn pe toata lumea sa mearga in Iran in viitorul cat mai apropiat pana nu decid americanii ca Iranul le e prieten (asa cum au facut in cazul Cubei si cum se tot preconizeaza si in cazul Iranului de altfel). In Iran am calatorit cu cele mai bune autobuze de pana acum la un pret de 1 dolar pe 100 de km. Nu glumesc. Atat costa biletul. Autobuze impecabile pe niste drumuri impecabile. Biletele de avion au fost parca 30 de euro one way pentru o distanta de 1200 de km. Mancare ieftina (cativa euro 3-4 un fel principal). Sucuri naturale la pret de coca cola european. Per total o tara in care se calatoreste extrem de usor, foarte curata, foarte bine organizata, foarte sigura la un pret extrem de mic. Cei care compara Iranul cu Elvetia nu se gadesc in mod sigur la preturi ci doar la curatenie si organizare. Singurul lucru pe care nu il recomand este Damavandul cu agentie. Pe cont propriu este insa foarte ieftin. La cabana era tot 1 euro de persoana pe pat pe noapte. O supa sau un orez era in jur de 2 euro parca. Apa era gratis. Iar masina inchiriata din Teheran pana la baza muntelui in jur de 25 de euro.  

Sper ca v-am facut curiosi si ca daca macar un pic v-am facut sa va ganditi : "Ce ar fi daca anul asta mergem in Iran in loc de sudul Frantei" apai e "mission accomplished". Of bine hai sa lasam Iranul pentru mai tarziu. Dar ce ziceti de Indonezia?
Departe nu e intotdeauna sinonim cu scump. Pe cuvant de pionier.

Coada mare mon cher la Disneyland

Nu este nici o surpriza pentru nimeni ca un week end in iulie sau august la Disneyland este aglomerat.

Atat de aglomerat incat poti sa juri ca toti copiii Europei s-au strans acolo. Parca ar fi o invazie a piticilor.

Din fericire multi dintre micii vizitatori sunt interesati mai mult de facut poze cu personajele Disney sau de parade decat de dat in tot felul de nebunii. Din pacate chiar si asa cozile sunt semnificative.

Cum nu sunt nici un pui de zeu nu am solutia salvatoare pentru a nu sta la coada la Disneyland. Insa am un sfat care sa faca asteptarea suportabila si sa iti permita sa folosesti timpul cat mai eficient: FASTPASS.

La multe dintre atractiile mari din ambele parcuri exista niste masinarii unde iti scanezi biletul de intrare in parc si primesti un biletel care iti indica o ora la care ai voie sa te intorci la atractie fara sa astepti la coada imensa la care stau cei care nu au facut ca tine.

Ai deci de ales intre a astepta mai bine de o ora la coada sau sa iti iei biletelul si te intorci cam intr-o jumatate de ora - 45 de minute (depinde cat e aglomerat) si astepti doar 10 minute. Interesant nu? Parca 10 minute suna mai suportabil decat 60 min - 80 min.

Deasupra masinariilor este intotdeauna indicat intervalul de timp pentru care se dau bilete in momentul ala. Si poti compara cu timpul indicat la atractie pentru cat se sta la coada fara fastpass.

Biletul de fastpass este valabil timp de jumatate de ora si poti sa iti iei altul la aceeasi atractie abia dupa ce l-ai folosit pe primul.

Daca sunt multi utilizatori de fastpass este evident ca vei fi programat mai tarziu si ca timpul din momentul in care ei biletul pana cand poti sa intri la atractie este mai mare decat jumatatea de ora mentionata mai sus (atat am avut noi la fiecare atractie la care am intrat) dar chiar si asa tot este un sistem pe care il prefer. In loc sa stai la coada iti folosesti timpul eficient si mergi ori la alta atractie, ori sa bei ceva, ori sa mananci ceva, ori sa te uiti la vreo parada sau sa faci cumparaturi. 

Iar daca esti un pic organizat si stii ce atractii vrei sa incerci, poti sa iti iei fastpass-uri astfel incat sa intri la atractii una dupa alta. 

Noi am folosit sistemul asta la fiecare atractie la care a fost disponibil. Totul a decurs ca uns de fiecare data si asa am reusit sa ne dam in tot ceea ce am vrut in ziua respectiva in ambele parcuri. Putinele dati cand am vrut o atractie si atractia aia nu a avut sistemul fastpass a rezultat intr-o asteptare de aproape o ora. Motiv sa ne plangem bine de tot de aglomeratie si chiar sa plecam de la coada de plictiseala. Iar noi suntem adulti "intelegatori". Nici nu vreau sa ma gandesc cum ai reusi sa convingi un bebel mai energetic sa stea la coada cu orele.

Nu pot decat sa va sfatuiesc sa folositi fastpass-ul cu incredere si sa va dau lista atractiilor unde se aplica.:

 DISNEYLAND® PARK 
           Indiana Jones™ and the Temple of Peril, Adventureland®
           Space Mountain® - Mission 2, Discoveryland
           Buzz Lightyear Laser Blast*, Discoveryland
           Big Thunder Mountain, Frontierland®
           Peter Pan's Flight, Fantasyland®
           Star Tours, Discoveryland

WALT DISNEY STUDIOS® PARK 
           Rock'n'Roller Coaster starring Aerosmith, Backlot
           The Twilight Zone Tower of Terror™**, Production Courtyard
           Flying Carpets over Agrabah, Toon Studio
           Ratatouille: The Adventure, Toon Studio

Bilete pentru Disneyland Paris

Au trecut zece ani de cand am fost prima (si singura) data la Disneyland Paris. Un loc care mi-a placut foarte mult si care a ramas de atunci o amintire foarte pretuita. Atat de pretuita incat am evitat sa mai fac inca o vizita de frica sa nu stric amintirea de atunci daca as fi avut o experienta ulterioara proasta.

Dar dupa zece ani (sunt juma' de Dumas :) ) in week endul 8-9 august mi-am facut curaj si i-am luat pe Cipri si pe "baby brother" la o plimbare prin taramul magic.

Primul lucru de facut inainte de plecare: sa luam biletele. Si pentru ca Disneyland Paris este campion la vandut bilete la supra pret iaca scriu aici niste idei poate mai salveaza cineva un ban. Preturile de mai jos sunt pentru 1 zi pentru amandoua parcurile. Dar se aplica partial si la alte combinatii.

Cum se pot cumpara biletele pentru Disneyland Paris?

• De la intrarea in parc. Cea mai uzuala metoda probabil. Dar si cea mai scumpa. In momentul de fata pretul unui bilet cumparat de la intrarea in parc pentru 1 zi pentru cele doua parcuri este 90 de euro pentru un adult sau 82 de euro pt un copil (3-11 ani).
• De pe site-ul Disneyland Paris. Chiar si daca preturile ar fi fost la fel la intrarea in parc, tot nu as fi asteptat sa le iau de acolo. Pentru simplul motiv ca se adauga un timp suplimentar de stat la coada. Si se poate sta semnificativ la coada daca nu esti acolo de pe la ora 9.00 sau si mai devreme. Deci varianta evidenta a fost sa ma uit pe site-ul oficial si sa le cumpar de acolo. Preturile sunt intre 74 de euro si 80 de euro de adult in functie de tara si moneda selectata. Castigi cativa euro dar nimic exceptional. M-am uitat apoi din intamplare pe site-ul frantuzesc disneylandparis.fr si am descoperit o oferta pentru 1 zi/2 parcuri la pret de 1 zi/1parc. Foarte interesant si de tinut minte mai ales ca am vazut aceeasi situatie si in anii precedenti. Deci nu e o oferta asa picata din cer doar pentru un timp scurt. Preturile difereau un pic in functie de cum vroiai sa folosesti biletul: in week end sau in timpul saptamanii. Majoritatea biletelor in timpul saptamanii costau 47 de euro pt un adult sau 40 de euro pt un copil. O economie de 43 de euro de adult si 42 de euro pentru un copil fata de cat te-ar costa biletul cumparat de la poarta. Pentru majoritatea week-endurilor pretul era un pic mai mare: 59 de euro pentru un adult sau 52 de euro pentru un copil. Dar chiar si asa pentru o famile de 2 adulti+2 copii ai face o economie de 122 euro daca ai cumpara biletul on line in loc sa le iei de la intrare. Interesant nu? Asa am zis si eu si m-am pus pe cumparat biletul. Doar ca sa descopar imediat ca pentru a cumpara un astfel de bilet la oferta de pe site-ul frantuzesc imi trebuie o adresa in Franta. Daca vroiam sa schimb tara pentru adresa, trebuia automat sa schimb site-ul si limba si pe orice alta combinatie nu mai gaseam aceeasi oferta. Oferta exista doar pe site-ul frantuzesc. Pentru site-ul belgian pretul era 74 de euro in loc de 59 de euro de adult. Iar pe cel englezesc era si mai rau. Nu mi-a picat deloc bine discrepanta intre a fi francez sau nu dar asta e. Se pare ca nu sunt singura nemultumita si povestea este binecunoscuta. Disneyland paris este investigata oficial pentru practica asta.
• De pe alte site-uri (FNAC,  Ticketmaster etc). Din fericire numai site-ul oficial face diferente intre fancezi si straini la cumpararea de bilete. Asa ca se gasesc destul de multe alternative pentru a profita de oferta de mai sus. Doua dintre variante sunt FNAC si Ticketmaster. Personal l-am folosit pe al doilea care pentru o taxa infima de 1.45 de euro mi-a vandut biletele la oferta si iaca asa am scutit 45 de euro pentru 3 adulti fata de cazul in care le-as fi cumparat de pe site-ul oficial sau  93 de euro daca le-as fi cumparat de la intrare. La FNAC te costa 0.5 euro in loc de 1.45 pentru exact acelasi lucru. Nu este ceva ilegal sau neacceptat de Disneyland Paris. Pe biletele cumparate de pe Ticketmaster scrie clar care este adresa mea (nu una din Franta) dar asta nu e o problema pentru nimeni. Nu trebuie sa inventati adrese ca sa cumparati biletul de pe site-ul oficial. Folositi un alt site si totul va fi OK. Primesti biletele pe mail, le printezi si mergi cu ele la intrarea in parc. Simplu ca buna ziua.

Care sunt deci concluziile:

• Nu cumpara biletul de la intrare 
• Verifica intotdeauna site-ul frantuzesc pentru oferte
• In cazul in care exista oferte (ceea ce e foarte posibil sa se intample) verificati un site alternativ care sa va dea acces la oferta respectiva (de exemplu FNAC su Ticketmaster)

Distractie placuta!

The travel tag - prima leapsa de pe blog

Nu am preluat nici o leapsa pe blog dar de data asta am vazut una care fiind despre calatorii mi-a placut imediat. Saru' mana Greta pentru idee.

1. Unde ai zburat prima dată cu avionul?

Spre Bruxel. E o amintire atat de vie incat si acum dupa mai bine de 10 ani  cred ca pot sa iti spun minut cu minut cum a decurs totul de la plecarea de acasa si pana la sosirea in caminul studentesc unde eram cazata. Eram speriata ca de bombe. Aveam 23 de ani si plecam pentru prima data in strainatate. Pana atunci nu trecusem nici macar granita pana la bulgari desi sunt la o aruncatura de bat peste apa. Si nu plecam orisicum ci singura spre o destinatie unde nu cunosteam pe nimeni. Imi amintesc ca am ajuns la aeroport impreuna cu toata familia : mama, tata, Oni, mamaia si  tataie. Toata lumea era cu lacrimile pana la barba si mi se stransese inima cat un graunte. Unde oi pleca eu caine surd la vanatoare? Calatoria in schimb mi-a placut extrem de mult. Stateam cu nasul lipit de geam si admiram tot tot tot in jur. Cred ca l-am scurtat cu 2 cm de la cat l-am turtit. Nasul zic. Si mai imi aduc aminte ca pe avion ma incurajam ca uite de aici de sus toata lumea e la fel. O sa fie bine. Bine a fost intr-un final dar doar de sus de la 10000 de metri e toata lumea la fel.

2. Numește trei lucruri esențiale pentru tine atunci când călătorești.

Cipri, pasaportul si un card de credit. Orice altceva se rezolva.

3. Cu cine ai vrea să călătorești?

Nici una dintre aventurile nebunesti de pana acum nu ar fi fost posibile fara Cipri. Facem o echipa absolut perfecta la calatorit. Mai putin la facutul bagajelor cand ne contram ca chiorii. Dar odata bagajul terminat suntem duo-fantastic. :)

4. Ce loc din avion prefer: culoar, mijloc, geam?

Pentru calatoriile scurte la geam. Desi in ultimul timp nu mai am loc de domnul sot care imi fura mereu locul pe motiv ca eu oricum citesc sau dorm pe avion. El nu poate sa doarma deci vrea sa aibe vedere buna. Pentru calatoriile lungi (peste 6 ore) prefer la culoar pentru ca imi place sa ma mai ridic, sa ma misc, sa ma duc la toaleta si nu as indrazni sa deranjez pe nimeni pentru asta.

5. Cum ”pierzi timpul” atunci când călătorești?

Cand ai un sot ca Cipri nu exista sa pierzi timpul. Totul este busy busy busy. Atat de busy incat atunci cand am un moment de liniste pentru ca el este la alergat (da, Cipri alearga chiar si cand suntem in vacanta) prefer sa dorm. Da stiu sunt mai interesanta ca un gandac de Colorado :)

6. Numește câteva țări prin care ai călătorit.

Deocamdata sunt 41 de tari pe care le-am vizitat. Nu sunt deloc multumita de palmares si sper sa continuam cel putin in ritmul de acum cu minim 4 tari noi pe an. Cu cat mai multe cu atat mai bine.  Iaca aici linkul ca imi e lene sa le scriu pe toate.

7. Care dintre acestea a fost preferata ta?

Peru. Este prima destinatie exotica in care am ajuns. Si in plus a fost luna noastra de miere. Deci Peru va ramane pentru totdeauna in sufletul nostru. Si nu o sa uit niciodata ceea ce am simtit in dimineata cand stateam la Poarta Soarelui si asteptam rasaritul si incet incet in vale se vedea aparand un pic cate un pic Machu Picchu. Este cea mai frumoasa amintire de vacanta din viata noastra.

8. Cu ce mijloc de transport îți place să călătorești?
Cu barca. Nu ma tenteaza ideea de croaziera insa ador sa vizitez comunitati lacustre sau sa ajung in locuri unde se poate ajunge numai cu barca pe rau pentru ca nu sunt drumuri.

9. Numește un loc unde ai vrea să te întorci, din cele deja vizitate.

In mod normal consider ca viata este mult prea scurta si lumea mult prea mare pentru a merge de doua ori in acelasi loc. Dar la nivel teoretic m-as intoarce in China pentru ca mai am atatea de vazut din ea. M-as intorce in Nepal pentru ca fiecare munte e un colt de rai si sunt atatea posibilitati de hiking incat si daca as merge in fiecare an acolo tot nu le-as termina intr-o viata. M-as intoarce in Croatia pentru ca mi se pare cea mai frumoasa varianta aproape de casa si cu buget limitat. Si nu in ultimul rand m-as intoarce oricand in Romania pentru ca o cunosc mai putin decat pe multe din tarile din lista de 41 de mai sus.

10. Există un loc unde nu ai mai vrea să te întorci?

Myanmar. Am ajuns prea tarziu in Myanmar. Din pacate s-a pierdut un loc absolut superb.

11. Ai ceva pățanii interesante din categoria ”m-am pierdut”?

In China ne-am ratacit in fiecare zi pana ne-am prins ca totul este in unghi drept si ca tot ce ne trebuie este o busola. Si cum orice e mare in China, sa te ratacesti un pic inseamna sa te ratacesti cu orele.

12. Unde ai călători special pentru mâncare?

Iar China :) Daca il intrebi pe Cipri ce i-a placut cel mai mult in China nu o sa iti raspunda Marele zid sau Armata de teracota sau mai stiu eu ce. Ci o sa iti spuna de mancare. Nu conteaza ca era taraba in piata sau restaurant de fite unde au mancat presedinti americani, de fiecare data mancarea a fost un deliciu. Si mi-ar placea sa ajung in Tailanda pentru mancare. Imi place foarte mult mancarea Thai si cred ca va fi o experienta similara cu China (nu la gusturi ci experienta in sine).

13. Care este următoarea ta destinație?

In vara stam acasa deci abia in iarna vom avea un concediu serios. Si este intr-o destinatie care e in cu totul alta liga decat orice altceva pe Pamant. O sa va povestesc atunci pentru ca este atat de uimitoare destinatia incat imi e frica sa nu ma trezesc din visat :)

14. Cum îți place să-ți structurezi călătoria?

Trebuie sa fie o vacanta activa. Nu suntem genul cu stat la plaja sau stat cu zilele in muzee. L-ati intalnit pe Cipri? Daca l-ati intalnit o sa intelegeti sigur de ce trebuie sa am grija cu balanta activ/culturalo-istorico-religioso-si orice altceva neactiv. Asa ca avem intotdeauna zile de hiking, zile de diving, zile de mers cu barca etc etc etc. Inserate printre ele mai vizitam un oras, un muzeu, o chestie culturala. Cat timp nu exagerez are si el rabdare sa stea sa ma astepte pana ies de la muzeu. Balanta insa trebuie sa atarne spre activ. Si nu numai pentru Cipri. Si mie imi place tot partea activa mai mult.

15. Pe cine provoci?

Oricine are chef de leapsa. Mi se pare o idee simpatica si tema chiar mi-a placut.

O zi cu chimpanzeii in Kibale (III)

Cred ca masura pentru cat de mult mi-a placut o experienta sau o calatorie se poate judeca de multe ori si din numarul de scrieri pe tema respectiva pe care le pun pe blog. Ceea ce reflecta exact ceea ce fac si in viata reala: daca e un subiect care imi place vorbesc pana ti se tocesc urechile despre el. Si nu cer confirmari ca nu cred ca mi-ar placea sa le aud :)

Si  cum am ajuns deja la parte a treia a povestii cu cimpanzei (dupa o introducere cat o zi de post si o prima intalnire cu fluturi in stomac) este cat se poate de clar cat de mult mi-a placut acolo.

Mult. Extrem de mult. Asta daca nu v-ati prins :)

Si as putea scrie mult si bine despre fiecare lucru vazut in ziua aia insa o sa incerc sa fiu mai concisa si o sa pun doar cateva din povestile zilei si cateva poze amuzante.

Domnul sef

Grupul de chimpanzei are o structura ierarhica foare bine conturata si care este destul de evidenta si pentru ochiul unui necunoscator ca noi.

De exemplu era extrem de evident cine este alpha male daca priveai felul cum ceilalti se purtau in jurul lui. Nici o femela nu avea voie pe pamant langa el. Erau imediat alungate in copaci. Masculii de rang inferior nu se apropiau aproape deloc de el. Iar cei de rang superior doar daca erau invitati.

Prima data cand am dat ochii cu alpha male era asezat undeva in mijlocul unei poteci si statea singur si supraveghea padurea. Deodata se apropie de el doi masculi care conform padurarului erau imediat mai jos decat alpha in  ierarhie (nr.é si nr.3). Dar nu s-au dus direct la el ci s-au asezat in fund la vreo 2-3 metri de alpha si au asteptat pana cand seful si-a dat acceptul sa se apropie. Nu se duc insa buluc peste el ci pe rand in functie de pozitia ierarhica. Intai cel de pe locul 2 s-a apropiat de sef cu capul plecat si ca semn de respect s-a oferit sa il pigule de capuse. Dupa ceva timp i s-a dat voie si celui cu nr.3 sa se apropie si a urmat acelasi ritual. Au mai stat  nitel impreuna si apoi au pornit la explorat padurea.

Sa te oferi sa cureti capusele de pe altcineva este semn de respect

Sa lasi pe altcineva sa te curete de capuse este semn de acceptare

In tot grupul era un singur individ care sfida seful. Si padurarul ne spunea ca este un individ extrem de puternic si agresiv si  care probabil va incerca sa preia sefia la un moment dat. Insa padurarul nu credea ca va ajunge vreodata sef desi este evident ca e cel mai puternic pentru ca la chimpanzei nu se decide seful prin compatitie ci este o alegere politica. Trebuie sa fii extrem de puternic dar trebuie sa ai aliati. fara aliati vei sfarsi probabil omorat de restul grupului atunci cand incerci sa rastorni conducatorul.

In afara de faptul ca toti membrii erau extrem de respectosi cu alpha male, iti dateai seama care este seful si din faptul ca atunci cand era un pericol sau cand se simteau in nesiguranta se strangeau imediat langa liderul lor. Se vedea ca au incredere in el. Nu ca le este frica doar de el.

La un moment dat stateam si ne uitam la alpha care era pigulit de un alt chimpanzeu. Si deodata se aude un strigat foarte ciudat. Pentru ca a fost un zgomot ciudat si neasteptat, m-am speriat si l-am apucat instinctiv de mana pe Cipri. Era omul meu de siguranta.

In fata mea chimpanzeul de rang inferior s-a speriat si el si l-a apucat instinctiv de brat pe sef. Pentru siguranta.

Am ramas efectiv cu gura cascata. Era imaginea nostra in oglinda. Fix aceeasi reactie.

Seful (dreapta) si antisocialul (stanga)

Hai calmeaza-te ca nu e nimic

Te apar eu ca uite cat sunt de mare

Si mai mult cand erau implicati intr-o disputa de multe ori se duceau sa isi verse amarul la sef.

In grupul de chimpanzei era si un individ extrem de simpatic si de sociabil. Se pare ca era cel mai placut dintre toti. Nu doar printre chimpanzei ci si pentru padurari. Era cel care era si cel mai curios in privinta noastra si venea extrem de aproape ca sa ne vada si sa ne analizeze. Si la un moment dat l-am vazut ca este alergat prin padure de cel care spuneam ca e cel mai agresiv. Era saracul tip simpatic extrem de suparat ca fix pe el isi varsa amarul tipul agresiv. Si cand alpha male a sosit in zona l-am vazut ca se duce imediat la el si ii spunea pe un ton extrem de plangacios ceva. Padurarul ne explica apoi ca de fapt se plange ca a fost batut. Probabil fara motiv.

Baiatul si lupul

Cred ca toata lumea stie povestea cu ciobanasul care tot striga "Lupul, Lupul" ca sa ii pacaleasca pe ceilalti sateni si atunci cand chiar vine lupul nu il mai crede nimeni si nu se duce nimeni sa il ajute.

Se pare ca povestea asta nu este specifica numai oamenilor ci se intampla si printre chimpanzei.

La un moment dat cum stateam noi de vorba cu padurarul si ne uitam la alpha male se aude un strigat ciudat. Padurarul zambeste si ne spune ca ala este un strigat de primejdie dar ca probabil este unul fals. Chimpanzeii fac asta destul de des: ii sperie pe ceilalti doar ca sa se amuze un pic. Dar din nefericire pentru individul pus pe farse, alpha male nu are acelasi simpt al umorului si de fiecare data cand cineva face asta se duce si ii aplica o corectie. Si nici nu termina bine padurarul de explicat ca incepe se sa auda galagie in padure si un biet chimpanzeu ce isi primea bataia de la sef. Cine stie poate chiar a meritat distractia :)

Uite ce fata de nevinovat am :)

Pofticiosul

Atunci cand cineva gaseste hrana trebuie sa ii anunte de obicei si pe ceilalti; mai ales ca seful grupului are dreptul sa aleaga mancarea cea mai buna. Numai ca uneori mai sunt si unii pofticiosi care nu vor sa imparta. In poze de mai jos unul dintre chimpanzei descoperise ca printre fructele inca necoapte din capacul ala, se gaseau si unele bune de mancat. Si nu era dispus sa le imparta cu nimeni asa ca a tacut si si-a vazut de treaba. Bine ca nu l-a prins seful ca sigur isi lua o corectie.

La furat

In Kibale sunt 13 grupuri de chimpanzei, fiecare cu un teritoriu foarte bine delimitat. Nu treci la vecini decat daca vrei razboi.

Toata ziua i-am urmarit pe chimpanzei in cautarea hranei. Cand s-au mutat ei, ne-am mutat si noi. Cand s-au oprit ei, ne-am oprit si noi. Era destul de amuzant sa ii urmaresti pentru ca erau continuu posi pe sotii. Se alergau. Se bateau (mai in gluma sau mai in serios). Loveau in copaci cu picioarele sau un bat ca sa para amenintatori. In concluzie faceau o galagie destul de mare incat sa poata fi urmariti usor ca ii reperai dupa zgomot. Dar pe la pranz asa au inceput sa se miste foarte atent si sa nu mai faca nici cel mai mic zgomot. Motivul era ca ajunsesem la limita teritoriului lor. Erau practic la furat la vecini deci se purtau ca atare. :) Imediat ce au trecut inapoi paraul care era hotarul intre cele doua teritorii, au revenit la comportamentul initial.

As mai avea multe de povestit  dar ma opresc aici ca deja exagerez. Tot ce pot sa spun este ca daca vreodata aveti ocazia sa vizitati un grup de chimpanzei in liberatate, sa nu o ratati pentru nimic in lume. Este o experienta incredibila pe care personal nu cred ca o voi uita vreodata.

Iar la sfarsit mai pun doar cateva fotografii care mi-au placut sau care mi se par amuzante. Gata povestea :)

Mamele cu pui stau mai mult in copac. 

Relaxare totala. Picior peste picior

O bere si un meci de fotbal mai trebuie

O mama cu bebelul in spate.

O zi cu chimpanzeii in Kibale (II)

Initial am crezut ca o sa scriu totul despre Kibale intr-un singur episod dar cum ieri m-am intins cat o zi de post cu introducerea iaca abia astazi apuc sa mai spun din povestile de la plimbare.

Ne-am trezit cand inca era noapte afara si cu ochii abia desprinsi de somn am pornit sa ne intalnim cu padurarul nostru si sa pornim in cautarea chimpanzeilor prin padure.

La ora 7 dimineata intram deja in Kibale si urmam o poteca care era foarte departe de idea mea de padure cu chimpanzei in Africa. Era o carare suspendata din lemn. Prea civilizata pentru aventurosul "wannabe" din mine. Si deja ma pregateam sa comentez nitel nesatisfacuta de realitate. 

Prea multa chivilizatie pe aici pe la chimpanzei

Noroc ca a trebuit sa tac cat padurarul ne datea primele informatii despre marimea parcului, anul infiintarii si ce avem si ce nu avem voie sa facem cand ajungem in preajma primatelor. Si cam cand a terminat el cu introducerea, s-a terminat si cararea si ne-am trezit intr-o mlastina cu iarba pana la subtiori. Cam acolo s-a terminat si atitudinea mea aventuroasa. Parca nu era nimic rau cu cararea aia suspendata la care mustaceam cu doua minute mai devreme. Nu ma puteam gandi decat la serpi si lipitori. Nici unii nici altele nu erau prea sus pe lista cu animale pe care mi-as fi dorit sa le vad. Si din fericire nici una dintre categorii nu a tinut mortis sa ma incante cu prezenta asa ca atunci cand am iesit din mlastina si am aterizat pe pamant stabil mai ca nu m-am pus pe multumit la divinitati.

Prin ceva mlastina

Macar in padure nu stau cu frica lipitorilor

Si pentru ca eram deja in siguranta m-am apucat sa il intreb pe padurar tot felul de lucruri despre chimpanzei. Omul facea munca asta de cinci ani si era un izvor nesecat de informatie. O adevarata delectare sa stai sa il auzi vorbind despre niste fiinte pe care le stia personal la fel de bine ca pe propria familie. De cinci ani isi petrece fiecare zi cu ei. De cand se trezesc si pana merg la culcare el este acolo cu ei. Ii stia pe toti pe nume si iti putea spune povesti mii si mii despre comportamentul fiecaruia in parte.

Prima surpriza a fost ca un grup de chimpanzei nu este deloc mic cum se intampla cu familiile de gorile. Dintr-un motiv sau altul eu aveam impresia ca sunt maxim 20 de indivizi in grup. Nimic mai fals. Grupul pe care il vizitam noi avea nici mai mult nici mai putin de 120 de membri.

Mi-au iesit ochii ca la melc si deja imi faceam planuri ca poate fiind atat de multi o sa vedem si noi cativa. Mai mult visam cu ochii deschisi ca poate o sa vedem si un chimpanzeu de aproape. Poate o sa vedem chiar si unul stand pe pamant nu in copac. Poate...Si da-i si viseaza asta in timp ce padurarul nu spunea prea multe despre ce anume trebuie sa asteptam de la experienta asta. Cam la fel ca padurarul din Murchison care nu ne-a lasat nici un moment sa intelegem ca o sa vedem vreo girafa de aproape. 

Si cum talalaiam noi mergand prin padure, se aud primele sunete care anunta ca suntem aproape de chimpanzei. Nu trecuse nici 15 minute de cand intrasem in padure si deja se auzeau si se vedeau semne ca suntem aproape.

Eram vrajita. Dupa aceea padurarul mi-a explicat ca ei stiu intotdeauna unde gasesc chimpanzeii dimineata pentru ca in ziua precedenta stau cu ei pana isi fac cuibul deci stiu exect unde isi petrec noaptea. Tururile de o zi care incep asa de devreme dimineata merg intotdeauna direct la tinta. Tururile de trei ore care incep mai tarziu sau dupa pranz sunt mai problematice pentru ca trebuie sa gasesti chimpanzeii pe unde au ajuns in cautarea hranei.

Si in timp ce il bombardam cu intrebari pe padurar, vad ca ne arata cu degetul undeva in copac in departare primul nostru chimpanzeu.

Am ajuns. Era acolo. Chiar era. Deci vedem chimpanzeii astazi. Yupyyyy.

Primele semne

In timp ce Cipri incerca sa faca poze cu individul catarat in varf de copac, eu ii soptesc destul de timid ca eu sper sa vedem unul si jos de aproape. Nu am asteptari prea mari nu? Macar unul. Pleaseeeee.

Se pare ca nu aveam asteptari mari  pentru ca pana sa ma dezmeticesc eu bine, la doi pasi in fata mea statea foarte nonsalant un cimpanzeu.

Probabil ca expresia mea a facut cat toti banii din lume ca padurarul era tare amuzat. Cred ca de asta nici nu spun nimic clar la inceputul turului legat de ce anume poti sa vezi. Fetele turistilor ajunsi nas in nas cu chimpanzeii sunt de nepretuit.

Efectiv nu imi venea sa cred ca exista un cimpanzeu atat de aproape de mine si mai ales nu imi venea sa cred cat de uman era. Este absolut uimitor sa stai sa ii privesti si sa te trezesti ca stai la fel ca ei, te misti la fel ca ei, te scarpini la fel ca ei, ai aceleasi expresii ale fetei, aceleasi reactii etc etc etc. Efectiv stateam vrajita si ma uitam la el. Era prea ca noi.

In timpul asta padurarul ne spunea biografia individului. Dupa cum v-am spus ii stia pe toti pe nume asa ca am aflat ca prima noastra intalnire a fost de fapt cu antisocialul grupului. Era un membru de rang inferior care nu avea prea multe legaturi in grup si care avea tendinta sa stea mai mult pe cont propriu. Nu parea insa de loc deranjat de prezenta noastra. Ceea ce mie imi convenea de minune.

Cu greu a reusit padurarul sa ma faca sa merg mai departe ca sa cautam masculul alpha sau macar niste membrii de rang superior. De parca ar fi contat pentru mine.

Inferior, superior tot aia era. Eu aveam treaba cu analizatul comportamentului. Era prea ca noi. Mai am zis asta nu? Ei bine o sa ma tot auziti ca o spun pentru ca este socant cat de "prea ca noi" sunt. Iar asta a fost de fapt ce ma vrajit si asta este motivul pentru care surprinzator dar cea mai de pret experienta ugandeza nu este nici safari si nici la gorile ci aceasta zi surprinzatoare de la chimpanzei. Sunt prea ca noi.

Et voila. Fix in fata noastra

Sa ne relaxam in hamac

V-am zis ca era la doi pasi

Intr-un final m-am desprins si am inceput sa descopar ca padurea era de fapt plina de chimpanzei si ca oriunde ma uitam in jurul meu mai vedeam cate unul. Unii in copac. Altii tolaniti pe jos. Altii urcati pe cate un bustean de unde se uitau la fel de curiosi la noi pe cum ne uitam noi la ei. Eram inconjurati. Parca eram intr-o scena din Planeta maimutelor. Cand te asteptai mai putin vedeai cate unul care trece nonsalant pe langa tine. Sau in timp ce tu faceai fotografii te trezeai ca se aude ceva in spatele tau si surpriza la doi pasi in mijlocul potecii venise un chimpanzei si se asezase in fund si se uita curios sa vada ce faci. 

La regulament scrie ca nu ai voie sa stai la mai putin de 8 metrii de ei insa in realitate este ceva cu niciodata nu se respecta. este imposibil. Nu pentru ca ai tine tu mortis sa mergi in sufletul lor ci pentru ca vin ei in sufletul tau. Sunt la fel de curiosi pe cat suntem si noi.

La un moment dat stateam si ne uitam la un chimpanzeu oprit in mijlocul drumului. Eu si padurarul in partea lui dreapta iat Cipri in spatele lui. Eram la cativa metri de el si stateam si il admiram. Deodata cimpanzeul decide ca s-a saturat sa fie fotomodel si porneste la plimbare. Dar nu oriunde cu se intoarce cu spatele si porneste fix catre Cipri. Padurarul ne spusese deja ca daca se intampla asa ceva trebuie sa stam pur si simplu nemiscati. Ceea ce Cipri a si facut. Si chimpanzeul a trecut efectiv atingandu-l pe picior. Pentru ca sunt extrem de curiosi.

Iar asta era doar inceputul. Pentru toata ziua am avut parte de astfel de suprize.

Dar iar s-a facut scrierea lunga cat o zi de post asa ca o sa existe si o a treia parte. Pe maine deci...

O zi cu chimpanzeii in Kibale (I)

Toate traseele primite de la agentiile de turism din Uganda contineau si o vizita in padurea Kibale ca sa vizitezi chimpanzeii.

Dar niciodata nu am prea inteles prea bine de ce este mereu pe lista si nici nu prea am luat serios activitatea asta. Sunt doar niste maimute. Ce mare lucru?

Eram mult prea ocupata sa visez cu ochii deschisi la safari si la gorile pentru a da prea multa importanta unor chimpanzei. 

Am pus-o totusi in traseu pentru ca o oprire in Kibale insemna ca impartim pe mai multe zile un drum extrem de lung intre Parcul Murchison si Parcul Queen Elisabeth. 

Si cam aici s-a terminat atentia mea pre-calatorie pentru Kibale.

Pana si in ziua de dinainte de plecarea in Uganda cand am mers la medicul de familie sa iau o reteta pentru Malerone nu intelegeam eu prea bine de ce tanti medicul era asa de incantata de ideea ca mergem la chimpanzei.

Tanti, tanti poate nu ai auzit dar mergem la safari si la gorile. Lasa chimpanzeii aia in pace.

Atata timp cat cel mai important lucru care imi venea in minte cand ma gandeam la chimpanzei era Planeta Maimutelor, este evident cam care era nivelul meu de cunostinte si interes. 

Este adevarat ca am vazut poate zeci de documentare cu absolut uimitoarea Jane Goodall. Dar subiectii ei nu m-au interesat prea tare. Motivul pentru care m-am uitat la documentare a fost Jane Godall pentru ca este genul de femeie pe care o admir pana la cer si doua palme mai sus.

Nici macar documentarele despre chimpanzei si cat de inteligenti sunt ca folosesc unelte nu m-au facut sa le acord prea multa atentie. Erau trecute la "si altele". Interesant dar nu destul incat sa ma fascineze.

Pur si simplu, contrat faptului ca chimpanzeii sunt un subiect des prezentat peste tot, am ramas complet nestiutoare in privinta lor. Doar niste maimute, nu?

Dar pentru a mia oara calatoriile mi-au aratat care este masura propriei ignorante. De asta iubesc sa calatoresc. Cand experimentezi pe propria piele ceva, atunci acel ceva va fi pentru totdeauna in mintea si/sau sufletul tau;

Uimirea a inceput pe avion cand m-am apucat sa citesc un pic in ghidul turistic despre Kibale si am descoperit niste povesti absolut uimitoare despre chimpanzei. Lucruri care pana atunci au trecut pe langa mine fara sa se lege in vreun fel, deodata au inceput sa aibe un ecou si sa ma faca curioasa. Pana la urma avem o atentie selectiva si informatii care trec neobservate cand nu te intereseaza in mod special capata un cu totul alt statut atunci cand te leaga ceva de subiectul respectiv.
Stiati de exemplu ca chimpanzei au 98% din ADN-ul lor in comun cu oamenii? Eu nu stiam. Pe de alta parte si vaca are mare parte din ADN in comun cu balena...

In concluzie treptat treptat chimpanzeii au inceput sa nu mai fie doar maimute. Pareau interesante. Inca nu se ridicau la nivelul asteptarilor pentru safari si gorile. Dar parca nu mai erau chiar "de umplutura in traseu".
Asta a fost si motivul pentru care am decis sa modificam un pic itinerariul si in loc sa luam vizita scurta de trei ore din Kibale, am luat un tur lug de o zi. Si bine am facut si asta recomand tuturor. Turul standard pe care il fac mai toti turistii dureaza 3 ore dar doar o singura ora este cu chimpanzeii (celelelalte doua ore sunt de mers prin padure ca sa ajungi la ei). Si va spun sigur ca o singura ora nu va fi de ajuns. Asa ca mai bine faceti ca noi si luati "One day habituation tour". Costa cu 70 de dolari de persoana mai mult (220 de dolari in loc de 150) dar fata de ce primesti este o nimica toata.
Inainte sa trecem mai departe, probabil va intrebati ce inseamna "habituation". Ei bine turisti nu merg asa de capul lor oriunde in padure ca sa vada chimpanzei si gorile. Ci numai anumite grupuri/familii sunt deschise pentru vizitare si sunt acele grupuri/familii care au fost treptat obisnuite cu prezenta oamenilor.
Procesul prin care chimpanzeii sau gorilele sunt obisnuite cu prezenta oamenilor se numeste "habituation". Inainte sa imi sara cineva in cap ca folosesc englezisme imi cer scuze si recunosc ca nu am nici cea mai mica idee cum sa traduc acest cuvant corect in romana.
Ce faci ca sa convingi chimpanzeii sa accepte prezenta oamenilor? Pai in primul rand trebuie sa ai rabdare. Pentru ca,procesul presupune ca trimiti niste padurari in fiecare zi in padure care sa stea continuu cu chimpanzeii. De cand se trezesc si pana isi fac cuibul sa se culce (chimpanzeii dorm in copaci in cuiburi facute din frunze si crengi) padurarul trebuie sa ii urmareasca dar fara a fi invaziv. Nu are voie sa ii atinga, sa le dea de mancare sau de baut, sa ii ajute in vreun fel, sa intervina in vreun fel indiferent ce s-ar intampla. Trebuie doar sa stea pasnic langa ei. Cand chimpanzeii se misca prin padure sa caute de mancare, padurarul merge cu ei. Cand se opresc sa se odihneasca, se odihneste si padurarul. Cand mananca ei, ia si el o pauza sa manance (departe de chimpanzei).
Apropos: chimpanzeii din Kibale nu au vazut si nu au mancat in viata lor o banana. Asta legat de ce ne inchipuim noi cand ne gandim la primpate.
La inceputul procesului de "habituation" chimpanzeii sunt extrem de speriati de omul care deocamdata a sosit pe capul lor. Se ascund. Se retrag in copaci. Si pot fi chiar si agresivi. In nici un caz ce ti ai dori cand duci turisti in padure. Cu timpul insa ajung sa accepte ca uneori mai vin niste ciudati in doua picioare la ei si isi vad linistiti de activitati in timp ce turisti stau cu gura cascata sin fac poze cu duiumul. Numai ca asta nu se intampla deloc usor. Dureaza 6-8 ani sa faci un grup de chimpanzei sa accepte oameni in jur. La gorile este mult mai usor - doar 2 ani si gata.
Pentru ca este un proces atat de lung si atat de costisitor in Kibale numai unul din cele 13 grupuri de chimpanzei este deschis turistilor. Un alt grup este deschis cercetatorilor. Si in prezent un al treile grup este la inceputul procesului de "habituations". Celelalte grupuri traiesc departe de prezenta oamenilor si din punctul meu de vedere este foarte bine ca e asa.
Intr-o lume utopica animalele ar fi protejate "by default"; Insa nu traim intr-o lume utopica. Iar realitatea este ca habitatul in care traiesc si chimpanzeii si gorilele este atat de limitat incat au adus speciile la nivelul de "pe cale de disparitie".
Faptul ca ai un grup deschis turistilor inseamna ca ai destula deschidere internationala incat sa mentii suprafata parcul national si sa pui efort si bani in protejarea animalelor. Iar restul grupurilor traiesc asa cum ar trebui sa traiasca: in siguranta si fara oameni pe cap.
Dar sa revenim la experienta noastra din "habituation tour". Planul era ca la 6.30 dimineata trebuia sa fim la intrarea in parc unde sa ne intalnim cu padurarul nostru si apoi sa pornim in cautarea chimpanzeilor si sa ii urmarim peste tot pe tot parcursul zilei. Aveam posibilitatea de a alege sa stam pana la 7 seara cand isi fac cuiburile sau sa ne retragem mai devreme. In functie de cum ne simteam. Evident o situatie mult mai interesanta decat in turul clasic unde stai doar o ora cu chimpanzeii.
Dar deja ma intind cat o zi de post cu scrisul asa ca cel mai bine voi pune povestile zilei petrecute in padure intr-o scriere viitoare.
Stati pe faza :)

Cu barca pe Nil in parcul national Murchison Falls

Pe vremea cand ma documentam asiduu despre safari in Kenya si Tanzania, cele mai laudate cazari erau cele aflate langa "watering holes". 

O "watering hole" este o depresiune mica in care se strange apa si de unde se adapa animalele. 

Daca este sezonul secetos si savana este parjolita si abia de mai gasesti apa ici si colo, este de la sine inteles ca langa adapatoarele astea se vor gasi extrem de multe animale.

Si pentru ca este o zona sigura cu animale evident ca au aparut si hotelurile in jurul lor precum ciupercile dupa ploaie.

Oricarui turist ii place sa se trezeasca cu turma de elefanti in gradina hotelului.

Succes garantat.

Spre marea mea surpriza in Uganda nu exista notiunea de adapatoare. Tot la fel cum nu exista nici o miscare de migratie.

Pentru ca parcurile sunt destul de mici comparativ cu Serengeti de exemplu si pentru ca au surse consistente de apa potabila tot timpul anului. Animalele nu trebuie sa migreze pentru a ajunge la apa si nici nu depind de o mica adapatoare ici sau colo.

In Murchison Falls sursa constanta de apa potabila este Nilul.

In Queen Elisabeth Park ai Lacul Edward, Lacul George si un canal lung the 40 de km care le uneste (Kazinga).

Iar in Parcul National Mburo ai lacul cu acelasi nume plus inca 13 lacuri mai mici (dintre care 5 se afla pe teritoriul parcului).

Ofertele pentru turisti nu includ deci vizite la adapatoare insa includ croaziere pe raurile si lacurile din parc. Oriunde ai merge ai posibilitatea sa faci o astfel de croaziera.

Ceea ce evident ca am facut si noi si prima din program era cea din Murchison Falls. O croaziera pe Nil in care sa admiram animalele venite la malul apei sa se racoreasca, sa ne uitam la sutele de hipopotami, sa incercam sa vedem ceva crocodili si intr-un final sa ajungem la cascada care da numele parcului. 

Ti se da posibilitatea sa faci croaziera dus-intors de la cascada sau sa cobori la baza cascadei si sa urci pe jos pana in varf. Noi am ales a doua varianta, mai ales ca era un bun test pentru piciorul meu. 

Hipopotamii cu viata lor tumultoasa in care nu fac nimic 

La racoare

Un elefant sosit sa bea apa

Biodiversitate (3 in 1)

Ii era rau foame de a iesit ziua la pascut

Restul lumii leneveste

Si am ajuns si la cascada 

Nilul se strecoara printr-o deschizatura de doar 7 m 

Si in jur numai verdeata