Oceanica Resort (Bohol)

M-am ferit intotdeaua sa scriu despre hotelurile in care am stat si m-am ferit si mai mult sa le recomand. Ce cauta fiecare om la un hotel poate varia atat de mult incat ce mi-a placut mie devine complet irelevant pentru altcineva. Dovada ca singurul hotel despre care am schis vreodata, este un hotel din Esfahan despre care cred in continuare ca a fost ceva ce cu greu gasesti pe oriunde te-ai plimba. 

Pentru foarte mult timp, hotelul ales in calatoriile noastre era doar ceva unde vom petrece cateva ore pe noapte ca sa dormim. Avem foarte putine pretentii de la el. Si majoritatea erau pur practice. Mai mult legate de locatie decat de confort sau mai stiu eu ce.

De cand calatorim cu un copil (mai ales ca e mic) am inceput sa avem tot mai multe pretentii de la hotelul ales. Poate ca odata candva o sa scriu si despre organizarea calatoriilor pe cont propriu, cu copil mic. Si o sa pun o lista mai detamiata a cea ce cautam de la o cazare. Dar pana atunci, cam ce vrem noi de la un hotel:

• Sa fie intr-o locatie foarte sigura si foarte curata 
• Sa fie foarte curat hotelul/camera
• Sa fie foarte aproape de obictivele de vizitat 
• Sa fie direct pe plaja, de preferat cu plaja privata si sezlonguri pentru care sa nu te bati cu ceilalti turisti. Numai cine nu are copil nu stie cam cate lopeti si galetuse cu nisip ai de carat pana la plaja.
• Sa aibe restaurant
• Sa fie o camera destul de mare incat sa incapem 2 adulti, un copil si un sac de jucarii
• Camera sa aibe macar balcon (sau terasa). Sa ai unde sta cu un pahar de vin, dupa ce se duce taifunul la culcare
• Daca este cazul, sa aibe piscina. O piscina trateaza orice problema. Mai ales de esti parinte din ala curajos care merge pe zero-ecrane.

Asa se face ca in ultimul timp am stat prin destul de multe locuri foarte frumoase si foarte cochete unde am fost foarte multumiti de ce am primit pentru banii dati. Trebuie precizat ca bugetul este o leaca mai mare decat ce eram noi obisnuiti. Nu am fi platit in ruptul capului genul asta de pret acum cativa ani de zile. Dar nimic nu e gratis pe lumea asta.

Si daca tot am gasit locuri pe care le-as recomanda oricarui om ce are aceleasi pretentii ca cele din lista de mai sus, m-am gandit ca nu ar strica si sa scriu despre ele. Eu nu castig oricum nimic din descrierea lor. Este pur si simplu parerea mea pe care nu o impun evident nimanui.

Primul hotel despre care o sa scriu este unul din ultima noastra vacanta, dar o sa incerc sa pun unele si mai din trecut (de o sa ma tina obiceiul cu scrisul, ca in ultimul timp nu mai am deloc energie pentru asta).

Oceanica Resort, ca despre el este vorba, a aparut prin cautarile noastre pentru ca ere exact ceea ce am fi vrut. Numai ca pentru vreo cateva luni de zile, l-am ignorat cu incapatanare pentru simplul motiv ca era scump. Pana la urma am cedat si am zis ca odata traiesti si bine am facut. Ne-a placut atat de mult incat in timp ce eram acolo, ne-am pus pe calculat cam cat ne-ar costa sa facem o vacanta de o saptamana odata candva in extra sezon. Recunosc ca m-as intoarce oricand si mai jos o sa dau cateva din motivele pentru care as face asta.

Plaja. Nu am fost niciodata o persoana careia sa ii placa statul la plaja. Dar avem un copil care ar fi in stare sa se balaceasca toata ziua fara oprire. Oceanica Resort are o plaja privata, foarte curata, pe care o curata in fiecare dimineata de alge, cu apa linistita (fara valuri mari) si cu multa verdeata in jur. Am fost pentru cateva ore pe plaja din Alona (in apropiere) si recunosc ca tare dezamagiti am fi fost de Bohol daca stateam acolo. Exista o parte a plajei care este deschisa si pentru persoane ce vin doar peste zi in resort. Si exista o parte (mult mai mare) doar pentru cei ce stau acolo. Pentru cei ce stau in hotel, nu se plateste pentru sezlong, prosop de plaja, etc. Iesi din camera, faci doi pasi si ai ajuns pe plaja. 

Camerele. Aici m-a cucerit cu adevarat Oceanica pentru ca nu stai intr-o camera intr-o ditamai cladirea. Ci sunt niste cabanute foarte simpatice cu cate o mica terasa in fata (indiferent ca ai vedere spre plaja sau spre gradina). Camerele sunt foarte mari. La fel si baia. Si ai tot ce iti trebuie in ea. Dar nimic nu bate vederea pe care o ai.

Restaurantul. Exista un restaurant mare in care se ia micul dejun, pranzul si cina. Si langa fiecare piscina exista cate un bar de unde poti comanda si mancarea si ti se aduce direct la masa de la piscina sau de pe plaja sau din camera. Micul dejun este foarte variat sise schimba cam in fiecare zi. Meniul pentru pranz si cina nu este foarte lung dar este variat si bun. In plus Oceanica are un sestem de "farm to fork" si chiar poti vizita ferma unde cresc animale si legume/fructe.

Facilitati. Hotelul are doua piscine (una doar pentru cei ce stau la hotel), sala de fitness, teren de tenis, teren de basket, masa de biliard, tenis de masa, un salon de masaj, poti inchiria sup-uri si/sau kayak si au tot felul de excursii pe care le poti lua de la ei daca vrei sa vizitezi insula.

Angajatii. Tot timpul am avut parte de o gramada de grija si atentie de la cei din jur. Noi ca noi, dar David era extrem de rasfatat de toata lumea.  In prima seara a gasit in camera, pe patul pregatit de culcare, 2 broaste testoase de jucarie pe care noi am crezut ca tre sa le dam inapoi dar care au fost cadou. A mai primit si o sacosa din trestie cu care s-a plimbat foarte mandru in fiecare zi pana la plaja si inapoi. La fel cum oamenii au invatat ca ii place mango si primea si cate o farfurie extra de mango, cand cerea un suc de mango. De fiecare data cand era ora mesei, managerul hotelului (o doamna foarte simpatica) venea si ne vorbea cu toata lumea. Efectiv se oprea la fiecare masa si vorbea macar cateva secunde cu fiecare in parte. Tot angajatii de la receptie ne-au ajutat sa cumparam si niste bilete de ferry spre Cebu (pentru ca nu puteam face plata online) fara sa ne ia nici un comision. Daca voiai sa mergi in oras, iti sunau ei un tuk tuk. Daca aveai nevoie de transfer, iti organizau ei. Nimic nu era imposibil. Se vedea ca incercau sa faca ziua fiecarui om ce sta in hotel, mai placuta si mai usoara. 

Cred ca Oceanica este printe primele 10 cele mai dragute hoteluri unde am stat. Cel putin pana acum. Cine stie ce ne rezerva viitorul. Si m-as intoarce oricand cu placere.

Plaja privata a hotelului

Prin resort

Vederea din camera

Piscina unde aveau voie doar cei din hotel

Piscina deschisa si pentru vizitatorii de o zi

In fiecare zi aduceau ceva animale sa aibe copiii ce admira

Testoasele cadou

Mandru de papornita lui

A venit chiar si Mosul in ziua de Craciun

Mango juice

 

Planul pentru Macao, Bohol si Hong Kong

In ultimii ani (mai precis dupa Corona) a devenit tot mai greu sa gasesti bilete de avion la preturi acceptabile in perioada de Craciun si Revelion. Daca vrei sa iti suprapui vacanta cu perioada de doua saptamani de concediu de sarbatori, trebuie sa fii pregatit sa platesti un pret si de 3-4 ori mai mare pe biletul de avion.

In 2022, 2023 si 2024, am ales sa plecam cu o saptamana mai devreme in concediu (in jur de 10 decembrie) si sa ne intoarcem inainte de revelion. In felul asta am reusit sa reducem costurile la jumatate dar am si pierdut niste zile de vacanta. 

Pentru iarna lui 2025 insa, orice incercam era sortit esecului. Nu gaseam efectiv nimic acceptabil pentru o destinatie cu soare care sa fie buna si pentru David dar care sa fie si noua pentru noi. Este adevarat ca lista cu destinatii noi, devine tot mai subtire. Dar mai avem totusi destule locuri pe lumea asta in care nu am fost. Doar bilete ieftine de avion, ne mai trebuiau.

La un moment dat mi-au aparut prin cautari niste bilete foarte OK ca pret catre Hong Kong. Mai mult erau zboruri directe cu Cathay. Asa ca nu am stat prea mult pe ganduri. Hong Kong era de foarte mult timp pe radarul meu. Nu fusesem niciodata. Si eram convinsa ca sigur gasesc eu vreo insula cu soare unde putem zbura linistit si ieftin cu prietenii nostri de la Air Asia. 

Cu biletele de avion in mailbox, m-am pus pe planuit un traseu. 

Nu mai este ca pe vremuri cand eram doar noi doi, oameni in toata firea si aveam toata flexibilitatea din lume. Acum calatorim un pic mai "pole-pole" ca nu stii cand copilul din dotare are chef de dormit cate 3 ore la pranz. Cu mai putine mutari si tansferuri relative scurte si la ore rezonabile. S-au dus vremurile cand eram ok sa mergem cu un autobuz cate 10 ore sau sa stam intr-o barca mica cu genunchii la barbie cate 8 ore. Cu stat la hoteluri o leaca mai confortabile, daca se poate direct pe plaja si evident cu piscina si macar balcon la camera (daca nu e o terasa). 

Era clar ca daca mergem in Hong Kong, o sa mergem si in Macao. Doar sunt la o aruncatura de bat (mai precis un pod de 55 de km, cred ca ar rade si cu fundul oamenii de acolo daca le-am zice ca le ia cativa ani sa renoveze podul Giurgiu-Ruse). Asa ca urmatoarea intrebare era: unde mergem la soare? Cum Filipine era singura tara din Asia de Sud Est unde nu ajunsesem, ea a devenit destinatia numarul 1. Numai ca Filipine are extrem de multe insule. Care mai de care mai laudata si mai cunoscuta. 

Unele mai turistice. Altele mai putin.

Unele mai usor accesibile. Altele mai putin.

Unele mai mari. Altele mai putin.

Tot sa ai de unde alege.

Pentru noi era clar ca voiam sa fie relativ usor accesibil. Sa fie destul de turistic incat sa gasim cazare si mancare buna si sigura pentru copil (noi putem fi mai aventurosi, dar el nu). Si sa ofere un pic de variatie pentru ca David iubeste sa se balaceasca dar pana si iubirea asta are limitele ei. 

Am redus destul de repede lista la trei insule: Bohol, Palawan (El Nido) si Boracay. Si pentru mult timp am crezut ca pot sa fac un traseu in care sa ajungem in doua din cele trei insule. Cand am inceput insa sa ma uit de biletele de avion spre insule si sa calculez preturi si timpi pierduti pe drum, am decis ca mai bine aleg doar o insula si sa fie ori Bohol ori El Nido. Ne-am hotarat la Bohol doar pentru ca era mai usor cu transportul. Dar cred ca pe oricare dintre ele as fi ales-o, tot multumita as fi fost. 

Traseul:

20 decembrie – plecare din Bruxel

21 decembrie- ajuns in HK, transfer Macao, cazare 2 nopti Venetian Hotel

22 decembrie – Macao

23 decembrie – Macao, seara zbor spre Manila

24 decembrie –  avion Manila – Bohol, Oceanica Resort

25 decembrie – Bohol, Oceanica Resort

26 decembrie – Bohol, Oceanica Resort

27 decembrie – Bohol, Oceanica Resort

28 decembrie – Bohol, Loboc Rive Resort

29 decembrie – Bohol, Loboc River Resort

30 decembrie – Bohol,  Loboc Riber resort, plecare spre Cebu cu ferry

31 decembrie – transfer spre HK, Cazare The Salisbury - YMCA of Hong Kong

1 ian – HK, Cazare The Salisbury - YMCA of Hong Kong

2 ian – HK, Cazare The Salisbury - YMCA of Hong Kong

3 ian – HK, Cazare The Salisbury - YMCA of Hong Kong

4 ian – HK, plecare noaptea spre casa

Planul pentru Uzbekistan

A trecut o viata si jumatate de cand nu am mai scris pe blog.

Data ultimului post este martie 2021, insa de atunci atat de multe s-au intamplat incat chiar este o viata si jumatate pentru unii :)

Poate mai mult ca oricand, mi se pare important sa pun pe hartie planurile, gandurile, experientele etc. Sa stea lipite undeva. Sa le gasesc cand voi avea nevoie sa le scot cumva la suprafata.

Sa incepem deci iar seria de scrieri. Poate o sa dureze mai mult de un articol. Sper sa dureze mai mult. Dar nu mai imi fac de mult timp astfel de sperante.

Uzbekistan - o tara in care imi doresc de foarte multi ani sa ajung. De cand am vazut prima fotografie cu piata din Samarkand si parca m-a teleportat in Esfahan, am zis ca noi trebuie sa ajungem acolo. Pentru cei ce isi aduc aminte scrierile mele mai vechi, Iranul este una dintre tarile care m-a impresionat cel mai mult. Iar piata din esfahan este ireal de frumoasa. Ubekistanul pare un Iran - lite. La fel cum Nepalul este varianta "usoara" a Indiei. 

Voiam initial sa mergem acolo prin 2020. Dar stim cu totii ce s-a intamplat in anul ala.

A trecut o pandemie. Apoi a aparut o fiinta. Si uite asa, abia acum ne-am facut curaj sa ne facem planuri pentru Stanuri.

Plecam cu asteptari mari. Foarte mari. Si cu dorinta ca toti cei 3 membri ai grupului sa se disteze in egala masura. Chiar daca nu e nici o plaja in jur :) 

Asa ca sa vedem ce ne asteapta intr-un tur de forta de 4 orase in 12 zile.

28 mai- Plecare spre Samarkand cu Turkish airlines. Daca rezistam acestui zbor de noapte cu schimbare de avion in Istanbul fix la miezul noptii, cu un copil de 3 ani, ii dau si lui si noua o medalie de onoare :)

29 mai – Ajuns foarte devreme dimineata in Samarkand. Cazare penru 4 nopti (28 mai -1 iunie) la Registon Saroy Hotel (Suzangaron Street 66, 140100 Samarkand, Uzbekistan; Phone +998 93 330 77 99). Am organizat transferal de la aeroport cu cei de la hotel (pret 12 dolari).

30 mai  - Samarkand

31 mai - Samarkand

1 iunie – plecare spre Bukhara cu trenul de la ora 10.32. Ajuns in Bukhara la 12.21. Cazare pentru 3 nopti la Nanosh East Hotel ( Phone +998 90 514 94 28). Am organizat transferul de la gara cu cei de la hotel (pret 8 dolari).

 

 

2 iunie - Bukhara

3 iunie - Bukhara

4 iunie – Plecare spre Khiva cu trenul de 07.12. Ajungem in Khiva la ora 12.47. Cazare pentru doua nopti la Madrasah Polvon-Qori boutique hotel XIX century (Phone +998 91 998 89 99).

5 iunie - Khiva

6 iunie  - plecare seara spre Tashkent cu avionul din Urgench (20.20-21.40). Cazare pentru 2 nopti in Tashkent la Avant Wellness Hotel Pool&Spa (Free airport shuttle service).

7 iunie – Tashkent

8 iunie – plecare spre casa cu Turkish airlines la 09.35. De data asta un zbor decent de zi. :)