Pe vremea cand Antarctica era o notiune extrem de abstracta pentru mine, imi inchipuiam asa o masa foarte compacta de pamant acoperita complet cu gheata.
In mare parte nu am fost chiar complet rupta de realitate. Interiorul Antarcticii este o masa compacta de pamant acoperita complet cu gheata.
4 km grosime de gheata mai precis.
Atat de multa gheata incat a scufundat intregul continent cu mai bine de 1 km de nici nu se vede ca ar fi pe cat de inainta este. Antarctica este un continent extrem de muntos cu o inaltime medie de 2800 m. Dar in interor u se vede decat ca o intindere continuu de alb.
Plictisitor adica pentru un turist venit sa vada cate una alta.
Noroc insa ca exista si o zona numita Peninsula Antarctica. Unde nimic nu este uniform, plat si fara denivelari.
Dimpotriva sunt sute si sute de insule si insulite printre care te strecori incet incet cu barca pe niste canale care iti cam taie respiratia.
Nope. Nimic plictisitor si uniform pe aici.
Cel mai celebru dintre canale este Lameire.
De departe cel mai celebru.
Dar despre el in episoadele viitoare :)
Pana atunci vom discuta despre marea surpriza: Neumayer.
Preferatul meu adica.
Indiscutabil Lameire este absolut impresionant dar Neumayer pur si simplu m-a lipit de puntea vasului. Si principalul motiv a fost ca la un moment dat era de parca vadeam curbura Pamantului. Poate chiar asta era. Nu stiu sigur. Dar te uitai in departare si nu stiai unde este limita dintre apa si cer. Foarte ciudata priveliste. Mai ceva ca o fata Morgana.
Dar ciudat de frumoasa.
 |
| Care e cerul si care e apa? |
 |
| O lume fara oameni. |
 |
| Pe gheata ce pluteste in jur vezi tot felul de vecini. Pinguinii |
 |
| Foci leopard (cele care mananca pinguini) |
 |
| Chiar si balenele se plimba pe langa noi |
 |
| Antarctica are cele mai frumoase apusuri |
