Friday, November 23, 2012

Sofer in vacanta

Eram in Bali si inchiriasem o masina sa ne plimbam pe insula in ritmul nostru fara a fi stresati de ideea ca tinem un sofer dupa noi. Nu m-am nascut cu instinct de mosier asa ca imi displace ideea ca cineva sa stea dupa mine.
Toate zilele cat am fost pe post de pasageri ne-am minunat si am condamnat faptul ca indonezianul cand are chef sa opreasca sa isi ia o inghetata sau sa faca o poza se opreste evident in mijlocul drumului iar restul prostimii trebuie sa il astepte sa porneasca sau sa faca slalom pe contrasens ca sa il depaseasca.
Odata ajunsi in fata volanului, noi trageam constincios pe stanga (se conduce invers in Indonezia) ca sa nu incurcam circulatia. Si trasul asta pe stanga se intampla destul de des pentru ca eu sunt precum cainele lui Pavlov cand vad terasele de orez. Salivez la fiecare priveliste si evident trebuiesc facute poze ca sa am dovezi cand le explic si altora obsesia mea pentru terase.
La o astfel de stationare pentru poze, trage Cipri pe stanga si cand mai sa se opreasca masina ne trezim ca roata din fata stanga dispare intr-o groapa. Ne dam jos speriati si vedem ca de fapt acolo era un sant de irigatie ce ajungea pana in strada si chiar taia un pic in asfalt dar era complet acoperit de iarba asa ca nu aveai cum sa il vezi. Santul era destul de adanc si masina statea practic sprijinita pe spoiler. Se urca Cipri iar la volan sa incerce sa dea inapoi. Evident ca fara nici un succes. Se mai da jos. Mai analizeaza. Se urca la loc. Iese fum dar masina tot in groapa ramane.
In timp ce ne scarpinam noi in cap incercand sa gasim o solutie, pe langa noi se stransese o gramada de copilasi incantati ca Bule Bule (omul alb in indoneziana) are probleme. Si era un chiot si un ras de zile mari. Dar pe noi ne cam treceau toate traspiratiile gandindu-ne ca suntem destul de departe de Ubud (locul de unde plecasem).
Eu, ca un superman ce sunt, ii strig lui Cipri care era urcat in masina ca eu incerc sa  ridic masina si el sa dea cu spatele. Pana sa ajunga pana la mine urletul lui ca am innebunit, eu si trei copii cat un dop am ridicat masina si incepusem chiar sa o impingem in spate. A dat cu spatele si asa am iesit din santul de irigatie.
La sfarsit ne uitam unul la altul si eram pe jos de ras. Ori masinile din Indonezia sunt de unica folosinta si facute din carton ori eu sunt mai ceva ca Hulk Hogan. Sau poate copiii indonezieni au ceva puteri supranaturale.
Evident ca din momentul ala ne-am integrat perfect in peisaj si am oprit si noi ca tot indonezianul in mijloc de drum ca sa facem poze sau sa cumparam fructe sau mai stiu eu ce…

Wednesday, November 21, 2012

Yangshuo Cooking School


In ultima zi in Yangshuo am decis sa participam la un curs de gatit organizat de Yangshuo Cooking School. Nu puteam rata ocazia sa nu ne incercam talentele de bucatari pe diverse tipuri de mancare chinezesti.
Cursul incepe cu o plimbare prin piata din Yangshuo unde ti se explica ce sunt toate acele fructe si legume pe care nu le gasesti in supermarketurile europene si vezi ce inseamna de fapt carne cu adevarat prospata (adica animalul inca mai traieste si este sacrificat cand il cumperi tu). Ti se mai explica care sunt obiceiurile alimentare ale chinezului de rand si cat de importanta este piata pentru procurarea alimentelor de baza.
Este o experienta foarte interesanta mai ales daca este una dintre primele vizite pe taram asiatic. La sfarsitul zilei vei sti cel putin numele la fructele ciudate. Asta daca te ajuta memoria sau ai un carnetel la dispozitie.
Ardei murati :)

Chestii pe care eu nu le-as manca

carne proaspata

Altele la fel de proaspete

Se mai cumpara cate ceva de care e nevoie la gatit si apoi esti transportat la scoala care se afla la marginea oraselului chiar pe malul raului asa ca ai parte de o priveliste de zile mari (mai precis scoala este langa debarcaderul unde vin vasele de croziera de la Guilin).
Vedere din bucataria scolii

Nu este o bucatarie foarte mare si nici nu este echipata cu tehnica de ultima generatie dar este exact ceea ce ma asteptam sa gasesc la o scoala chinezeasca ce se adreseaza turistilor. Iar cele doua doamne care ne-au ajutat la gatit au fost extraordinar de binevoitoare si simpatice si ne-au explicat extrem de grijuliu fiecare pas in parte.
Doamna profesoara

Blatul nostru de gatit
Dupa o bautura rece si o descriere succinta a scoli am trecut la munca si ni s-a explicat ce gatim si care sunt regulile generale de urmat. De exemplu : cum se foloseste satarul, cum se foloseste wok-ul, care sunt condimentele tipice, care sunt combinatiile tipice etc. Toate extrem de folositoare pentru un novice intr-ale bucatariei chinezesti.

Meniul pe care a trebuit sa il pregatim noi consta din cinci feluri de mancare :
  • Dumplings din ou umplute cu carne tocata de porc si menta

In curs de pregatire

Produsul final

  • Pui la aburi (facut in bambou steamer) cu ciuperci, curmale si goji

Cipri mandru de opera lui :)

Inainte de mers la aburi
  •  Vinete Yangshuo style

  • Vinetele si legumele la wok
  • Porc la wok cu legume si sos de stridii

Arata bine si gustul e pe masura
  • Legume la wok cu usturoi
Sanatos si bun exista
Poate ca par complicate la prima vedere, insa fiecare reteta luata in parte este extrem de simpla, foloseste foarte putine ingrediente, se face foarte repede, si nu in ultimul rand este extrem de gustoasa. Succesul retetelor consta in a avea ingrediente de calitate, ustensilele necesare si sa stii sa folosesti wok-ul (de exemplu trebuie sa stii cum reglezi temperatura in diferitele statii de pregatire a mancarii sau cum si cand adaugi uleiul sau apa sau sosurile). Daca ustensilele le poti cumpara si regulile generale le poti invata, cu ingredientele se pare ca e o mare problema. la curs ne-a iesit fiecare fel de mancare si am ramas foarte placut impresionati de gust. Cand am incercat insa aceleasi retete acasa, parca totul s-a schimbat. Legumele nu au acelasi gust, carnea la fel. Iar la sfarsit ce domina este gustul sosului, ceea ce nu prea e normal. Imi e dor de vremea cand rosia avea gust de rosie nu de iarba sau mai rau de carton. Dar asta este deja alta discutie.
Locul de luat masa
 Dupa ce am gatit cu spor toate acele feluri de mancare (nu va inchipuiti ca erau tone de alimente pe masa, portiile au fost mici dar indestulatoare) ne-am pus pe degustat. Si nu cred ca a fost cineva care sa nu fie multumit de rezultat si de modul de predare. De la copii de 10 ani pana la adulti cu radacini asiatice care erau foarte priceputi in ale bucatariei chinezesti.
Poftim la masa!

Per total pentru noi a fost o zi foarte interesanta, in care am invatat multe lucruri si ne-am distrat serios. Iar pretul (150RMB) mi se pare mult prea mic pentru ceea ce primesti in schimb.
A fost primul curs de genul asta si pentru ca experienta a fost una la superlativ am decis ca un curs de gatit ar trebui sa fie traditie in calatoriile nostre. Asa se face ca in decembrie vom participa la unul organizat in Luang Prabang de Tamarind Riverside Cooking School. Sa speram ca vom avea parte de ceva la acelasi nivel.