A venit si pe la noi iarna.
Cu tot ce inseamna ea intr-o tara in care patru zile cu ninsoare inseamna cea mai grea iarna ever and ever. Prin urmare autostrazile sunt impracticabile, aeroportul inchis, autobuzele circula mai mult nu... O vreme perfecta de stat in casa cu o ciocolata calda si cu o carte buna in mana.
Din pacate omul mai trebuie sa si munceasca asa ca nu ne-a reusit statul acasa insa pe week-end ne-am bucurat din plin de zapada asternuta din belsug prin gradina.
Wednesday, December 22, 2010
Monday, December 13, 2010
Pomul nostru de Craciun
Pentru week endul ce tocmai a trecut am avut o gramada de planuri: sa mergem sa vedem bebele lui Frank, sa mergem in Aachen cu nanashu si cu bio-nasha, sa mergem prin Ikea, sa facem bradul etc etc etc. Nu ne-a reusit inca decat unul singur din toate cate erau pe lista: bradul. Dar era cel mai important asa ca suntem mandrii de noi :)
Totul a inceput sambata seara cand am mers sa cumparam bradul. Pentru ca anul trecut am avut o imensitate cu care ne-am luptat de mama focului sa il bagam in casa si sa-l scoatem din casa si rezultatul a fost ca am zgariat parchetul prin toata sufrageria am hotarat ca anul asta luam unul mai mic. Asa ca am ajuns la magazin si surpriza: toti avea aceeasi marime: vreo 2 metri. Deci am sfarsit prin a cumpara unul de 2 metrii adica aproape cat cel de anul trecut.
Duminica l-am plantat in ghiveci si speram ca anul asta nu va mai muri si poate poate il plantam prin vreo padurice.
Am adus globurile din pod si ne-am apucat de treaba:
Anul trecut am avut multe aventuri cu instalatiile pentru pom. Avem doua cumparate: una nu am mai gasit-o si una s-a ars in primele 5 secunde de functionare. Asa ca ne-am urcat in masina si am plecat la Brico sa ne cumparam instalatie. Am vazut una foarte frumoasa si am hotarat ca pe aia o cumparam. Costa 120 de euro :( Dar cum nu era sa ramanem fara instalatie am luat-o. Cand am ajuns acasa am gasit si instalatia care lipsea.
Din fericire anul asta totul a mers ca uns :)
Si pentru ca pomul arata atat de bine la sfarsit am hotarat sa punem si niste paznici:
Acum il asteptam pe Mos Craciun ca bradul sub care trebuiesc puse cadourile exista.....
Totul a inceput sambata seara cand am mers sa cumparam bradul. Pentru ca anul trecut am avut o imensitate cu care ne-am luptat de mama focului sa il bagam in casa si sa-l scoatem din casa si rezultatul a fost ca am zgariat parchetul prin toata sufrageria am hotarat ca anul asta luam unul mai mic. Asa ca am ajuns la magazin si surpriza: toti avea aceeasi marime: vreo 2 metri. Deci am sfarsit prin a cumpara unul de 2 metrii adica aproape cat cel de anul trecut.
Duminica l-am plantat in ghiveci si speram ca anul asta nu va mai muri si poate poate il plantam prin vreo padurice.
Am adus globurile din pod si ne-am apucat de treaba:
Bradutul nostru |
Ocupata cu globurile |
Avem si varf acum :) |
Din fericire anul asta totul a mers ca uns :)
Avem si luminite...dar nu canta... |
Omuletii de zapada |
Monday, November 15, 2010
Roma
Miercuri seara, 10 noiembrie, eram deci frumos imbarcati in avion si in mai putin de doua ore eram pe Fiumicino. De la Fiumicino poti ajunge in centrul orasului in doua moduri: cu trenul "Leonardo Expres" pana la Termini (pleaca la fiecare 30 de minute) sau cu FR1 pana in Trastevere, Ostiene sau Tiburtina (pleaca la fiecare 15 minute). Primul costa 14 euro, al doilea 8. Am decis sa-l luam pe al doilea si pentru ca este mai ieftin dar mai ales pentru ca ni s-a parut mai simplu sa ajungem la hotel in felul asta. Am mers cu FR1 pana in Trastevere apoi cu FR3 pentru doua statii pana la St. Pietro si de acolo pe jos inca putin pana la hotel. Drumul total aeroport-hotel a fost de 50 de minute. La 20.40 am plecat din aeroport si la 21.30 eram deja la hotel, asta dupa ce cascasem gura nitel prin piata St. Peter. Trebuie sa recunosc ca hotelul a fost mult mai bun decat ma asteptam si ma felicit pentru alegerea facuta. Inca nu-mi dau seama de ce a fost atat de ieftin pentru ceea ce ofera dar important este ca a fost. Numele hotelului este Relais Vatican View si este un hotel nou, foarte bine intretinut, extrem de curat, aflat la moi putin de 100 de metri de piata St. Peter, de pe terasa hotelului vedeai piata si bazilica iar duminica il poti auzi pe Papa tinandu-si discursul saptamanal de la tine din camera. Hotelul se afla pe o strada cu foarte multe restaurante la care poti manca la pranz sau seara si la 10 minute de mers pe jos este un supermarket destul de bine aprovizionat.
Site-ul hotelului este :
http://www.vaticanview.com/eng/home.htm
Iar noi am platit 248 de euro pentru patru nopti cu micul dejun inclus. Micul dejun era servit la un local micut si super cochet imediat langa hotel. Aveau oamenii aia o cafea...........macar pentru cafeaua aia si tot as spune ca sejurul la Roma a fost superb.
Deci sejurul la Roma a inceput cu dreptul, in momentul in care am iontrat in camera de hotel am ramas un pic cu gura cascata pentru ca este primul hotel in care am stat in care camerele arata mai bine in realitate decat in pozele de pe site-ul lor.
Bazilica Sfantul Petru vazuta de pe terasa hotelului |
Joia am inceput-o si mai frumos cu o cafea la baruletul din colt si am plecat la explorat Vaticanul ca doar asta era cel mai aproape. Si cum ploua torential am hotarat sa vedem Muzeul Vaticanului pentru inceput si la 8.45 eram frumos la intrare.
Ca si paranteza pentru Roma am cumparat un ghid mult laudat pe amazon.co.uk de la National geographic traveler dar nu o sa mai fac asta niciodata, raman la ale mele "Rough guide to...." pentru ca ghidul asta a fost extrem de prost facut: nu are trecut programul atractiilor turistice, nu sunt trecute preturi, harta cu metroul si trenurile este gresita si extrem de prost facuta, hartile in general sunt extrem de schematice etc etc etc.
Pentru Muzeul Vaticanului pretul este 15 euro de persoana ceea ce nu este deloc mult pentru tot ceea ce vezi. Evident cele mai celebre atractii ale muzeului sunt: Capela Sixtina si camerele pictate de Raphael. Sunt multe muzee celebre pe lumea asta dar cate dintre ele se pot lauda cu camere intregi pictate de Michelangelo, Raphael sau Botticelli?
Nu ai cum sa nu fii impresionat de Capela Sixtina. Si cand te gandesti ca Michelangelo se considera sculptor si nu pictor si ca nici macar nu prea a vrut sa picteze tavanul. Bine ca a vrut sa-i demonstreze lui Bramante ca era mai tare si din ambitie a iesit una dintre cele mai cunoscute opere din lume :)
De la muzeu ne-am indreptat catre piata ca sa vizitam bazilica Sfantul Petru. Dar cum era deja ora pranzului si ploaia se oprise (pentru restul timpului petrecut in Roma am avut numai soare si temperaturi peste 18 grade) coada ca sa intrii in bazilica inconjura deja toata piata. Asa ca am renuntat si am zis ca o sa venim candva foarte de dimineata ca sa evitam aglomeratia.
Nici nu vreau sa ma gandesc cum arata cozile la bazilica sau la Coloseum in timpul verii cand toata lumea merge in vacanta. Cred ca cel mai bine este sa mergi cum am mers noi sau undeva primavara devreme. Vremea este inca foarte frumoasa, nu ploua foarte mult si sunt extrem de putini turisti asa ca nu o sa pierzi ore si ore si ore ca sa intri la diverse atractii turistice.
Am plecat deci din Vatican de frica cozilor si am mers cate zone unde nu este nevoie de bilet deci nu am fi avut probleme cu aglomeratia.
Noi suntem mari fani mers pe jos. Mi se pare de departe cel mai bun mod de a explora un oras. Asa ca am aplicat aceeasi tactica si la Roma pentru ca centru turistic nu este chiar atat de mare. Intr-o ora ajungi pe la Vatican pana in cealata parte a orasului. Deci din Piazza del Risorgimento (aflata imediat landa piata Sfantul Petru) am mers pe Via Cola di Rienzo (o strada de luat in considerare pentru cumparaturi) pana la Tibru, am trecut podul si am ajuns in Piazza del Popolo. Printre altele, ce este impresionant in Roma este amestecul de stradute micute, cochete, cu sute de magazinase cu tot felul de prostii si pietele astea imense, in care gaseste cate una, doua, trei, patru biserici pline de picturi si sculpturi celebre.
Sa luam de exemplu Piazza del Popolo:
Piazza del Popolo |
Din Piazza del Popolo am mers pe Via del Corso (inca o strada super frumoasa si plina de magazine dragute) pana in Piazza Spagna ca sa vedem celebrele Scari Spaniole:
Spanish Steps |
Deci cum spuneam, iata cura nstra cu pizza:
Ne-a placut atat de mult pizzeria cu pricina incat tot acolo am mancat si in urmatoarele doua zile la pranz :)
Am mers apoi la Panteon ca sa vedem si un templu pagan nu numai biserici si iar biserici si surpriza: am dat tot peste o biserica. Pentru ca probabil le-ar fi luat prea mult sa-l darame (peretii au 6 metri grosime) papii au hotarat sa-l transforme intr-o biserica :) Nimic nu se pierde totul se transforma :)
Panteonul |
Oculus |
Sant'Agnese in Agone |
Fontana del Moro |
Fontana dei Quattro Fiumi |
Bazilica Sfantul Petru |
Pe la 8.45 eram la casa de bilete fericiti ca in fata noastra erau doat vreo 5 persoane asa ca nu a trebuit sa asteptam deloc. Biletul combinat pentru Coloseum, Forul Roman si Palatine este 14 euro si in cazul in care nu sunteti asa norocosi ca noi sa nu fie coada la Coloseum cel mai bine este sa mergeti sa luati bilete de la intrarea in Palatine de pe Via di San Gregorio, sa vizitati Palatine si Forul Roman si apoi cand mergeti la Coloseum intrati pe intrarea pentru cei cu bilete si nu mai astepati la cozile imense care se formeaza pe parcursul zilei.
Coloseumul arata extraordinar, din pacate insa am ramas un pic dezamagita de faptul ca italienii nu par a fi prea grijulii cu ruinele lor. Peste tot vezi iarba crezcuta pe pereti, muschi, mucegai... Tocmai ne-am intors de la Machu Picchu care este pe farf de munte intr-un loc mult mai putin accesibil si unde vegetatia cotropeste totul si care arata ca acum scos din cutie. Totul era perfect intretinut, pe cand in Roma totul arata un pic neglijat (uneori chiar un pic mai mult). Si trebuie subliniat ca Roma primeste 17 milioane de turisti anual iar Peru (toata tara, nu numai Machu Picchu) numai 4 milioane. Probabil ca atunci cand ai prea mult devii mai neglijent.
Coloseum |
Coloseum |
Interior |
Si o poza cu noi dovada ca am fost la Roma :) |
Via Sacra |
Palatino |
Palatino |
Apropos de case ultra centrale :) |
Forumul Roman |
Forumul Roman |
Vittorio Emanuela II |
Coloana lui Traian |
A treia zi am inceput-o iar devreme pentru ca vroiam sa mergem sa vedem si noi in cele din urma bazilica Sfantul Petru aflata la numai 100 de metri de hotel dar pe care am evitat-o pana atunci din cauza aglomeratiei. Deci la 8.30 ne-am infiintat in piata si nu mare ne-a fost uimirea sa vedem ca si atunci era un pic de coada. Dar numai si numai din cauza lenei italienilor care aveau o singura poarta deschisa pentru scanarea bagajelor.
Trecem noi de scanat si ajungem in fata a trei cozi, cum nu stiam care la ce este pentru ca indicatiile erau mai mult decat vagi si nu vedeai tipenie de angajat ca sa intrebi ceva ne-am asezat evident la cea mai lunga care culmea nu ducea in bazilica ci la mormintele papilor, deci am inceput vizita cu o oprire la Papa Ioan Paul al Doilea. Din a doua incercare am nimerit si noi intrarea in bazilica. Nu am cuvinte sa descriu cat de frumoasa este de frumoasa, nu degeaba e a Vaticanului, bani pot face atat de multe chestii :)
Fatada bazilici sfantul Petru |
In sfarsit usa buna |
Interiorul...imens |
La pieta- sigura sculptura semnata de Michelangelo |
Bazilica vazuta din Dom |
Piata Sfantul Petru |
Gradinile Vaticanului |
Muzeul Vaticanului |
Prin urmare ne)am indreptat cate Fontana di Trevi, apoi am mancat o inghetata (cea din Sicilia este mult mai buna) apoi am vazut piata Republica si inca cateva biserici de ii scosesem deja peri albi lui Cipri si mai mai ca ajunsese la limita rabdarii :)
Fontana di Trevi |
Lanturile Sfantului Petru |
Mormantul Papei Julius II |
Papa vorbeste de la ora 12 la ora 12.20 iar inainte de asta este o slujba religioasa tinuta in fata bazilici de catre un cardinal.
Cam asta a fost ce am vazut noi in Roma.
Concluzia: Italia nu este chiar atat de urata pe cum o vedeam eu pana acum iar sejurul nostru la Roma a fost extraordinar de frumos. Este un oras care la fiecare colt de strada are cate o surpriza pentru tine ca si turist, care satisface gusturile oricarui iubitor de arta, care are atat stradute mici si intortocheata cat si piete si bulevarde mari si impresionante, care este relativ ieftin ca si destinatie, care are mancare buna chiar daca nu esti fan pizza si pasta etc etc etc. M-as intoarce oricand pentru o alta vizita :)
Ce mi-a placut cel mai mult?
Totul.
Nu cred ca exista ceva ce pot spune ca mi-a displacut.
In continuare am o problema cu modul extrem de relaxat al italienilor de a lucra insa au fost mult prea multe lucruri care mi-au acaparat atentia ca sa ma mai apuc sa critic pe unul si pe altul care se purta de parca era la el acasa nu intr-un muzeu in care datoria lui este sa aibe grija de turisti. Iar in restaurante sui cafenele este chiar dragut sa ii vezi ca se poarta atat de familiar cu tine.
Mai multe poze gasiti pe:
http://picasaweb.google.com/strejac/Roma1014112010#
Thursday, October 28, 2010
Machu Picchu
In a patra zi pe Inca Trail ne-am trezit foarte de dimineata, pe la 3.30, ca sa avem timp sa mancam si sa ne facem bagajele inainte sa trebuiasca sa plece carausi sa prinda trenul din Aquas Caliente catre casa. Dupa micul dejun a mai trebuit sa asteptam pana la 5.30 dimineata cand se deschidea ultimul punct de control inainte de Macu Picchu.
Ghidul ne-a lasat sa mergem in ritmul nostru catre Poarta soarelui si ne-a explicat ca in mod normal ar trebui sa ne ia 2 ore. La cat eram de entuziasmati am mers destul de repede, desi din cand in cand mai nimeream in spatele cate unui grup care nu se datea din calea nostra, si am parcurs distanta in numai 40 de minute. chiar inainte sa ajungem la Intipunku (poarta soarelul) am avut de urcat cele mai abrupte scari de pe traseul nostru. Noroc ca au fost doar cateva ca altfel parca si vedeam oameni culcati pe margine ca sa mai prinda un pi de energie.
Nici macar atunci cand ajungi la Poarta Soarelui nu vezi Macu Picchu. Trebuie sa te strecori printr-un labirint micut ca sa ajungi practic la locul unde fiecare turist care a facut Inca Trail asteapta sa rasara soarele.
Nici macar un moment nu mi-am inchipuit ca ceea ce o sa vedem o sa fie atat de impresionant. Este o senzatie cu totul si cu totul aparte cand te trezesti practic nas in nas cu ruinele de la Macu Picchu. Timp de patru zile cat mergi catre ele nu ai nici macar un moment vreo indicatie ca ele chiar exista. Poate cu exceptia cararii pe care mergi dar ea nu iti da nici o informatie despre cat mai ai pana acolo sau pe unde exact pe muntii din jur te va cara in ziua urmatoare.
Asa ca atunci cand le-am zarit am ramas un pic fara grai.
Aceasta e vederea de la poarta soarelui:
Daca esti rapid, asa ca noi, atunci cand ajungi la Intipunku soarele nu este inca rasarit si pe masura ce se inainteaza in timp soarele incepe sa lumineze din ce in ce mai mult ruinele. Vezi efectiv lumina cum descopera din ce in ce mai bine peisajul mirific de dedesupt. Numele de poarta soarelui este tocmai o reprezentare a ceea ce se intampla: este o spartura in munte care lasa soarele sa coboare peste ruine.
Trebuie sa recunosc ca noi am avut foarte mare noroc. Cu doar doua saptamani inainte pe inca trail plouase, ninsese si fusese atat de frig incat turistii au fost nevoiti sa se intoarca din drum. La noi a fost constant peste 25 de grade afara si un soare de ne-a prajit de mama mama. De asemenea ghizi ne spuneau ca numai o zi din zece este atat de insorita ca cea in care am ajuns noi la Machu Picchu. De obicei nu poti sa faci poze la ruine de la Poarta soarelui pentru ca este mult prea multa ceata. Dar asta nu a fost in nici un caz cazul nostru. Noi am fost norocosii care au primit tot ce era mai bun.
Despre Machu Picchu exista tone de informatie pe internet. Cum a fost descoperita de Hiram Bingham in 1911 dupa ce a platit un copil cu 1 soles ca sa il duca la ruine (el cauta evident cu totul si cu totul altceva, mai precis Vilcabamba ultima capitala incasa), ca a fost o universitate, ce dimensiuni are, ce cladiri sunt inauntru...dar nu asta este ceea ce vreau sa spun eu pt ca pentru mine cel mai important a fost cum m-am simtit: uimita, impresionata, super incantata de ceea ce vad......
Evident ca in drum de la Poarta Soarelui la ruine ne-am facut pozele clasice de turisti :)
Ne-am pus stampila in pasaport ca am ajuns la Machu Picchu si apoi a inceput explorarea, ajutati in prima parte de ghidul nostru Frank.
Desi peruani sunt catolici intr-o proportie foarte mare, la fiecare pas vei da de obiceiuri incase sau chiar pre-incase. De exemplu oameni inca mai cred ca muntele este viu si ca atunci cand mergi pe munte trebuie sa ii dai ofrande ca sa nu ai nici o problema si sa te intorci sanatos acasa. Asa ca pe tot parcurul cararii inca am vazut lasate pe locurile cele mai inalte: bomboane, frunze de coca si chiar banuti falsi :) Inca mai cred ca ei sunt ajutati sa faca diverse lucruri de energia data de natura, asa ca explicatiile ghizilor peruani legate de cum a fost construit macu Picchu nu implica nici sisteme de scripeti super complicate, nici extraterestrii, nici cunostinte pierdute ci pur si simplu faptul ca daca rogi Mama Pamant sa te ajute ea te va ajuta de exemplu sa muti blocuri imense de piatra. Ca o fi sau nu adevarat nu sunt eu in masura sa spun dar modul cum vad ei relatia cu natura ar trebui sa fie un exemplu pentru noi toti. Prea am ajuns sa fim doar consumatori si sa nu ne pese de ce distrugem in calea noastra atata timp cat avem tot ceea ce ne dorim, si de cele mai multe ori asta inseamna mult mai mult decat avem de fapt nevoie.
Dar sa revenim la pozele noastre clasice de turisti :)
Machu Picchu inseamna muntele batran iar Huayna Picchu muntele tanar. Pe Huayna Picchu (varful din spatele ruinelor in pozele de mai sus) incasii au costruit cladiri folosite ca si depozite pentru alimente pentru ca era mai rece datorita altitudinii si vanturilor puternice. Varful poate fi urcat in fiecare dimineata de 500 de turisti impartiri in doua grupuri: unul cu plecare la 7 celalalt la 10. Permisele se elibereaza de la intrare incepand cu 4 dimineata si din pacate cei care vin de pe inca trail nu au nici o sansa sa obtina unul pentru ca atunci cand ajung ei la intrare deja sunt date toate.
Ruinele in sine sunt impresionante prin calitatea contructiilor. Atat templele, care sunt contruite din piarta slefuita, cat si terasele si casele oamenilor obisnuiti, care sunt contruite din piatra neslefeuita, au cate ceva care le face sa iasa in evidenta.
De exemplu templele nu au nici un material care sa ajute la imbinarea pietrelor intre ele. Blocurile de piarta se sustin unele pe altele numai datorita gravitatiei. Si sunt slefuite in asa fel incat sa se asigure o imbinare cat mai bune. De aceea se ajunge ca anumite blocuri de piatra sa aibe pana la 32 de colturi sau sa vezi ca la anumite imbinari s-au folosit pana si pietricele de cativa centimetrii cubi. De asemenea scarile sunt facute uneori doar prin slefuire, sau mici scaunele apar din loc in loc pe unde au mai gasit cate o piarta de slefuit. Per toatal totul rasufla: munca, munca si iar munca :)
Evident ca Cipri a gasit o toaleta si s-a gandit sa arate cum era folosita :)
Din ciclul: "Imaginatia peruanilor" ghiciti ce forma are piatra de mai jos:
Daca vreti sa stiti daca ati ghicit bine, va dau eu raspunsul: porcusor de guinea.
Un exemplu de realizare arhitecturala- un pod incas:
Inca o poza cu noi ca turisti clasici si apoi va las sa admirati restul pozelor pe picassa pentru ca as putea vorbi o vesnicie despre Machu Picchu:
Ultimul punct de control |
O ultima urcare...asa ca de ramas bun... |
Poarta Soarelui |
Asa ca atunci cand le-am zarit am ramas un pic fara grai.
Aceasta e vederea de la poarta soarelui:
Daca esti rapid, asa ca noi, atunci cand ajungi la Intipunku soarele nu este inca rasarit si pe masura ce se inainteaza in timp soarele incepe sa lumineze din ce in ce mai mult ruinele. Vezi efectiv lumina cum descopera din ce in ce mai bine peisajul mirific de dedesupt. Numele de poarta soarelui este tocmai o reprezentare a ceea ce se intampla: este o spartura in munte care lasa soarele sa coboare peste ruine.
Trebuie sa recunosc ca noi am avut foarte mare noroc. Cu doar doua saptamani inainte pe inca trail plouase, ninsese si fusese atat de frig incat turistii au fost nevoiti sa se intoarca din drum. La noi a fost constant peste 25 de grade afara si un soare de ne-a prajit de mama mama. De asemenea ghizi ne spuneau ca numai o zi din zece este atat de insorita ca cea in care am ajuns noi la Machu Picchu. De obicei nu poti sa faci poze la ruine de la Poarta soarelui pentru ca este mult prea multa ceata. Dar asta nu a fost in nici un caz cazul nostru. Noi am fost norocosii care au primit tot ce era mai bun.
Despre Machu Picchu exista tone de informatie pe internet. Cum a fost descoperita de Hiram Bingham in 1911 dupa ce a platit un copil cu 1 soles ca sa il duca la ruine (el cauta evident cu totul si cu totul altceva, mai precis Vilcabamba ultima capitala incasa), ca a fost o universitate, ce dimensiuni are, ce cladiri sunt inauntru...dar nu asta este ceea ce vreau sa spun eu pt ca pentru mine cel mai important a fost cum m-am simtit: uimita, impresionata, super incantata de ceea ce vad......
Evident ca in drum de la Poarta Soarelui la ruine ne-am facut pozele clasice de turisti :)
Ne-am pus stampila in pasaport ca am ajuns la Machu Picchu si apoi a inceput explorarea, ajutati in prima parte de ghidul nostru Frank.
Frank ne explica ce reprezinta Machu Picchu pentru turisti si ce este pentru peruani |
Dar sa revenim la pozele noastre clasice de turisti :)
Ruinele Machu Picchu si varful Huayna Picchu |
Ruinele in sine sunt impresionante prin calitatea contructiilor. Atat templele, care sunt contruite din piarta slefuita, cat si terasele si casele oamenilor obisnuiti, care sunt contruite din piatra neslefeuita, au cate ceva care le face sa iasa in evidenta.
De exemplu templele nu au nici un material care sa ajute la imbinarea pietrelor intre ele. Blocurile de piarta se sustin unele pe altele numai datorita gravitatiei. Si sunt slefuite in asa fel incat sa se asigure o imbinare cat mai bune. De aceea se ajunge ca anumite blocuri de piatra sa aibe pana la 32 de colturi sau sa vezi ca la anumite imbinari s-au folosit pana si pietricele de cativa centimetrii cubi. De asemenea scarile sunt facute uneori doar prin slefuire, sau mici scaunele apar din loc in loc pe unde au mai gasit cate o piarta de slefuit. Per toatal totul rasufla: munca, munca si iar munca :)
Evident ca Cipri a gasit o toaleta si s-a gandit sa arate cum era folosita :)
Din ciclul: "Imaginatia peruanilor" ghiciti ce forma are piatra de mai jos:
Daca vreti sa stiti daca ati ghicit bine, va dau eu raspunsul: porcusor de guinea.
Un exemplu de realizare arhitecturala- un pod incas:
Inca o poza cu noi ca turisti clasici si apoi va las sa admirati restul pozelor pe picassa pentru ca as putea vorbi o vesnicie despre Machu Picchu:
Subscribe to:
Posts (Atom)