Wednesday, April 6, 2016

The land of the penguins - Asul din maneca (Ziua 10)

In mod normal dupa debarcarea din Petermann ar fi trebuit sa iesim in Drake Passage si sa ne incepem traversarea catre America de Sud. Insa vremea a fost si de data asta de partea noastra si a blocat cu gheata trecerea catre Drake deci solutia (spre marea bucurie a noastra a tuturor) a fost sa facem cale intoarsa pe acelasi traseu pe care am venit si sa revedem locuri pe care le iubeam cu totii, precum Lemaire sau Neumayer

Cineva de pe vasul nostru a avut sigur relatii sus sus de tot de ne-a mers atat de bine cu vremea. :)
Asta insemna ca in loc sa ne luam "la revedere" in graba de la Antarctica aveam timp sa stam pe indelete si sa meditam la tot ceea ce ne-a oferit cu atata binevointa.

La sfarsit de vacanta cand discutam cu Cipri daca vacanta din Antarctica merita sau nu sacrificiul financiar, concluzia lui a fost ca daca vremea nu ar fi fost atat de buna si nu am fi facut toate debarcarile si nu am fi avut vizibilitate perfecta zi de zi si nu am fi vazut pe indelete canalele pe care le-am vazut probabil ca raspunsul nu ar fi fost prea usor de gasit. Insa vacanta asa cum am avut-o noi a fost absolut perfecta si nici acat o secunda nu ne indoim de alegerea facuta. 

Dar chiar si asa, dupa toate cate ne-a oferit, Antarctica tot a mai avut un as in maneca cu care sa ne mai luxeze o data maxilarul.

Chiar pe cand eram pe picior de iesit in Drake, s-a auzit anuntul ca avem un grup de balene ucigase (orca) langa vas. Si toti cu mic cu mare au dat navala pe punte. 

Erau 8 adulti, 3 "adolescenti" si 2 pui abia aparuti pe lume. Atat de mici de abia depaseau dorsala mamei ca lungime. 

Si nu le puteam vedea asa doar in trecere ci exact cand vanau o foca elefant care se refugiase pe un iceberg.

Ar f putut sa agate foca de zeci de ori dar cu toate astea au preferat sa ne ofere un spectacol scos din "National Geographic" pentru aproape o ora cred. Biologii de la bord spuneau ca fac asta pentru a invata puii sa vaneze. Orcile vaneaza la fel ca lupii - in haita- deci este important sa inveti de mic sa te coordonezi cu restul grupului. 

Numai un continent ca Antarctica iti poate oferi un asa "La revedere".
Balene ucigase la orizont


Si nu e deloc un grup mic

Motivul prezentei loc: o foca refugiata pe un iceberg
















Tuesday, April 5, 2016

The land of the penguins - Petermann Island (Ziua 10)



Din pacate a venit timpul si pentru ultima debarcare.
Daca pana atunci a existat mereu un "lasa ca mai facem si maine". De data asta m-am dus si m-am asezat pe un deal si cu ochii in zare imi repetam ca o mantra: "pls pls pls fa in asa fel incat sa mi se deschida capul asta mic cat o nuca sa imi incapa in el tot peisajul si toate memoriile si toate senzatiile de care am avut parte". 
Pls pls pls fa-ma sa imi aduc aminte tot. Pana la cel mai mic detaliu.
Pls pls pls...
Pentru ca recunosc ca am fost un pic depasita de experienta Antarcticii. 
De cat de gigantic era totul.
De ideea de a fi unul dintre putinii oameni aflati la momentul ala pe un continent intreg. Si chiar unul mai mare decat iti poti imagina.  
De cat de nesemnificativi eram noi. Co tot cu Framul nostru. Cred ca nu exista loc mai bun ca Antarctica pentru a intelege cat de putin insemnam noi oamenii.
Este adevarat ca ma asteptam ca Antarctica sa fie o destinatie iesita din comun dar nu m-am asteptat nici un moment sa fiu coplesita de ceea ce vad. Dar exact asta s-a intamplat.
Am vazut pana acum o multime de locuri absolut uimitoare si cu fiecare calatorie noua este tot mai greu sa fiu impresionata dar Antarctica este intr-o liga a ei. 
Trebuie sa o vezi ca sa intelegi.
Si aproape in fiecare zi si la fiecare debarcare m-am trezit gandundu-ma ca poate totul va ramane ca un amalgam in memoria mea. Ca poate e prea mult si asta duce la saturatie. Ca poate nu voi reusi sa am peisaje care sa mi se contureze cu claritate in minte atunci cand ma voi uita inapoi.
Dupa cateva luni de lasat experientele la dospit pot sa spun ca nu s-a intamplat deloc asa. Imaginile nu sunt deloc un haos nesfarsit din care nu se desprinde nimic concret. Totul s-a asezat pe locul pe care si-l merita. 
Dar atunci, in ultima zi, nu vroiam sa plec de acolo. Mai vroiam macar un pic de timp. sa se mai aseze ceva.















Monday, April 4, 2016

The land of the penguins - Lemaire Chanel (Ziua 9)




Lemaire Chanel este pentru multi cel mai frumos loc din Peninsula Antarctica.
Nu stiu cat este asa pentru ca este intr-adevar extraordinar de frumos (chiar e...recunosc) sau pentru ca trebuie sa ai destul de mult noroc sa il poti vedea.
Este un canal lung de 11 km si lat de numai 1.5 km, strajuit pe ambele laturi de niste munti inalti si abrubti.
Nu-i nici o indoiala ca e locul perfect pentru fotografii. 
"Kodak Crack" cum este numita de membrii expeditiei :)
Pentru ca este atat de ingust sansele sa fie blocat complet de gheata sunt extrem de mari. Chiar si in mijloc de sezon trebuie sa fii destul de norocos ca sa il poti traversa.
Noi am fost atat de norocosi incat l-am trecut de doua ori in doua zile diferite. Si am avut vremea atat de buna incat am iesit si cu barcile mici la croaziera in zona.
Probabil ca ne-am consumat norocul de vreme buna pe un deceniu de acum inainte.
dar cui ii pare rau?

Ps: Preferatul meu ramane totusi Neumayer.