Friday, May 20, 2016

Cum am ramas fara hotel in San Francisco cu doua zile inainte de plecare

Maine dis de dimineata ma urnesc catre San Francisco.

Motivul principal este munca. Daca nu v-ati obisnuit deja atunci va reamintesc ca la mine California=munca by default. Nu ca m-as plange de asta. Dimpotriva. In mod surprinzator chiar imi place California. Si imi place mult.

Dar munca incepe abia de marti asa ca l-am anuntat pe sef ca eu plec de sambata si pana marti ma plimb. San Francisco este unul dintre cele (doar) doua orase din USA pe care le aveam in Bucket list asa ca daca tot ajung acolo trebuie sa vad si ceva cu ochi de turist, nu?

Recunosc ca am noroc. La mine la munca sunt destul de flexibili cand vine vorba de adaugat zile de plimbare deplasarilor atata timp cat nu cheltui din banii firmei pentru plimbarea ta. Biletele de avion sunt de obicei semnificativ mai ieftine daca cuprind si un week end deci firma chiar castiga bani din plimbarea mea. Iar hotelul, mancarea, transportul local etc pentru zilele in plus le platesc din buzunar propriu. 

Si cum religia imi interzice sa platesc 300 de euro pe o camera de hotel, cu atat mai mult cu cat este single si fara mic dejun, inseamna ca pentru zilele platite din buzunar propriu mi-am facut rezervare la un hotel aflat langa cel cu munca dar cu preturi mai omenesti. 

Bun. Totul pregatit. Hartoagele printate. Pregatita de plecare. Numai ca ieri tarziu in noapte ma trezesc cu un mail care ma anunta ca rezervarea mea a fost anulata. M-am uitat ca vitelul la poarta noua pentru cateva zeci de secunde la mailul ala si nu intelegeam deloc de ce. Dupa ce m-am trezit din visare am sunat la hotel sa ii intreb care e problema. Nemaifiind client evident ca am avut parte de o portie de "ospitalitate" americana si m-au anuntat foarte repede ca rezervarea a fost anulata pentru ca nu au putut preautoriza cardul de credit si ca am primit mail sa dau alt card de credit dar nu am raspuns deci voila anularea. Daca am intrebari suplimentare sa ii sun pe aia de la booking.com unde am facut rezervarea. Si pana sa ma dumiresc eu bine mi-a fost si inchis telefonul in nas.

Era evident ca nu am nici o sansa sa repar nimic. Mai ales ca intre timp hotelul respectiv era fully-booked deci nu aveam cum sa mai stau la ei nici daca as mai fi vrut asta. Asa ca m-am apucat sa caut printre ramasitele de camere proaste si scumpe inca disponibile. San Francisco este un oras scump. Camere de pe langa Union Sq. sunt atat de scumpe incat te gandesti daca le cumperi in loc sa le inchiriezi. Si in plus cu doar doua zile inainte este mai bine de 70% fully booked. Ceea ce mi-a facut sarcina de a gasi o camera decenta la pret decent ntr-o pozitie decenta o adevarata aventura. Intr-un final am gasit ceva mai prost si mai scump decat primul dar ce as fi putut face altceva?

Cu noua rezervare in inbox, m-m apucat sa ma uit daca chiar am primit vreun mail in care mi se cerea alt card. Am rascolit inbox-ul, spam-ul, trash-ul si nimic. Zau daca am vazut un astfel de mail. Doar nu eram atat de inconstienta incat sa il ignor? Insa nu exclud ideea ca s-ar putea sa fi fost destul de aiurita incat sa il sterg fara sa il observ. Mai ales ca zilnic primesc mailuri cu tot felul de prostii de la booking.com. Deci le acord increderea mea ca poate mi-au trimis ceva. Asa ca pentru a vedea sigur ce s-a intamplat i-am sunat pe cei de la booking.com.

Raspunsul a fost oarecum asemanator cu ce mi s-a spus de la hotel. Nu s-a putut preautoriza cardul deci hotelul a trimis un mail automat la booking care a trimis un mail automat la mine ca sa mi se ceara un nou card. Eu nu am raspuns deci hotelul a anulat rezervarea.

Problema incepe insa cand auzi detaliile: hotelul mi-a dat un termen de 24 de ore pentru a da alt card. Atat. Si booking nu a trimis decat un mail automat. Atat.

Asa ca un pic nervoasa si frustrata de situatie le-am zis ca mie mi se pare o situatie foarte serioasa anularea unei rezervari cu doua zile inainte de calatoria propriu zisa. Atat de serioasa inca personal nu consider ca termenul de 24 de ore este rezonabil. Exista zboruri intercontinentale mai lungi de 24 de ore. Poate nu ai acces la internet. Poate nu iti verifici mailul ala atat de des. Poate, poate si iar poate.  In plus mi se pare o situatie atat de serioasa incat mi s-ar fi parut normal sa primesti un reminder. Nu doar un singur mail automat si gata anularea. Poate ca unii clienti sunt atat de aiuriti incat nu vad mailul ala automat. Sau il sterg din greseala. Sau ajunge in spam. In fiecare zi primesc mailuri promotionale de la ei si fix atunci cand chiar as avea nevoie de un mail de la ei, nu se intampla. 

Raspunsul a fost ca este dreptul hotelului sa anuleze rezervarea daca in 24 de ore nu comunic informatia corecta. Evident ca este dreptul hotelului sa verficie cardul ala si sa iti anuleze rezervarea daca cardul nu este valid sau daca preautorizarea nu este acceptata dar nu asta e ce critic eu. Ci faptul ca reactia booking.com nu mi s-a parut pe masura unei situatii pe care eu o consider foarte serioasa. 

In contul de pe booking.com am trecute detaliile de plata pentru trei carduri (AMEX, Mastercard si Visa). Toate valide pentru inca cativa ani de acum inainte. Si pe care le-am folosit chiar si acum cateva saptamani pentru patru rezervati pe booking.com. Datele astea cred eu ca ar fi trebuit sa fie suficiente incat sa isi permita sa imi dea mai mult de 24 de ore pentru o reactie. Iar asta ar fi trebuit sa le dea si lor timpul sa trimita un reminder sau sa incerce sa ma contacteze altfel (telefon, sms, alt mail etc).

Inca un lucru util de amintit este ca plata pentru camera de hotel se facea la fata locului. Ceea ce a dus la anularea rezervarii nu a fost ca nu au avut de unde lua banii ci o preautorizare care nu a functionat. Adica au verificat daca cardul e ok ca in cazul in care nu apar de exemplu sa aibe de unde sa isi ia banii. Inca un motiv in plus sa nu fie atat de grabiti cu anularea.

Oricum indiferent cat de incorecta si lipsita de interes mi s-a parut mie actiunea booking.com, raspunsul lor a ramas la fel: e dreptul hotelului sa anuleze rezervarea. Ei nu au nici o vina.

Sunt dezamagita de reactia lor? Evident ca sunt. Mai ales ca asta vine pe fondul mai multor nemultumiri legate de ei. Am scris deja despre cat de deranjanta mi se pare lipsa de informatii corecte pentru calatoritul cu caini.  Inca de la momentul respectiv am decis ca e cazul sa ma uit la alternative si cel putin pentru Europa nu am mai inchiriat mai deloc camere prin ei. In Asia nu inchiriez niciodata prin ei. Deci mai ramasese America si Africa. Si sincer singurul motiv pentru care am decis sa stau la un hotel mult prea scump pentru ce ofera in San Francisco in loc de AirBnb este faptul ca o sa calatoresc singura si m-am simtit mai in siguranta asa. Altfel nici nu m-as fi uitat pe booking.com. Daca adaug si noua experienta atunci e clar cam pe unde se afla increderea mea in ei. Si este cazul sa incep sa verific cu mai multa determinare si alte site-uri facute pe acelasi tipic. Ca au aparut cate in luna si in stele. Deci am de unde alege. 

Un client multumit este un client fidel. Unul nemultumit? Ei bine mai exista si concurenta.



Wednesday, May 18, 2016

Baza Keroman - motivul pentru o noua vizita in Bretania



In ultimii ani am fost tot mai dezamagita de programele de pe Discovery si National Geographic. Impresia mea e ca in loc de documentare serioase ai parte tot mai mult de "reality shows". Asa ca incet incet am inceput sa le vizitam tot mai putin. Chiar am renuntat la abonamentul suplimentar care ne datea acces la toate canalele Discovery si am trecut in schimb pe Netflix. Exista cateva documentare exceptie la care inca ne uitam religios dar pe acelea le gasim si pe canalele incluse in abonamentul normal.

Unul dintre aceste documentare exceptie este Nazi Megastructures. In cazul in care l-ati ratat si sunteti interesati de istoria celui de-al doilea razboi mondial, il recomand cu toata inima. Este foarte interesant si foarte bine facut. Nu e realizat dupa tipicul american in care iti repeta de un miliard de ori o intrebare obsedanta si te pregateste pentru un raspuns pe care l-ai intuit din primele 30 de secunde dar trebuie sa astepti 3 ore pana il spun si ei intr-un final. 

Dupa cum bine v-ati prins din titlul emisiunii, tema este megastucturi naziste. Intre timp tema s-a extins un pic si ultimele doua episoade sunt despre megaproiecte japoneze insa la inceput erau numai structuri naziste. Ai episoade despre Atlantic wall (pe care l-am vizitat si noi in Oostende), despre Eagle Nest, Wolfs Lair, fortareata Berlinului etc etc etc.  Si la un moment dat a fost un episod si despre baza de submarine Keroman. O baza nemteasca ce (poate surprinzator la prima vedere) se afla in Franta nu in Germania. 

Si cum stateam eu in canapea si ma uitam la imagini filmate in zilele noastre in baza respectiva ii zic lui Cipri: "Ce ar fi daca se poate vizita baza respectiva? Ar fi super super interesant". Asa ca ma pun pe rascolit internetul si descopar ca de fapt chiar se poate vizita baza ca simplu turist. Si uite asa s-a nascut calatoria noastra catre Lorient - cea mai mare baza nazista de submarine din perioada celui de-al doilea razboi mondial.

Germania a inceput cel de-al doilea razboi mondial cu o forta navala de suprafata aproape inexistenta pentru ca tratatul de la Versailles impunea o limta de 24 de ambarcatiuni dintre care doar 6 nave de lupta (sub 10000 tone). Practic in Batalia Atlanticului nu ar fi avut absolut nici o sansa daca s-ar fi limitat doar la atat. Insa evident ca nu s-au limitat doar la atat si in timp ce vase de suprafata nu aveau mai deloc, aveau in schimb cea mai mare flota de submarine ( Unterseeboot, devenit U-boat in varianta engleza) iar asta s-a dovedit a fi o arma extrem de eficienta mai ales in primii ani de razboi cand Aliatii pur si simplu nu aveau solutii sa lupte impotriva lor.

Principalul rol al submarinelor nemtesti nu era sa atace vase militare ci se concentrau pe convoaiele cu provizii venind dinspre Canada si SUA catre Marea Britanie. Rute absolut vitale atat pentru viata de zi cu zi a englezilor cat si pentru implicarea in razboi pentru ca vasele nu aduceau numai provizii de subsistenta ci si armament. Actiunile U-boat in Atlantic erau atat de eficiente inca Churchill a declarat ca "The only thing that really frightened me during the war was the U-boat peril." Iar asta spune ceva.

Si pentru ca principalul camp de batalie pentru submarine era in Atlantic, imediat dupa ocuparea Frantei o serie de baze navale specific dedicate submarinelor s-au deschis evident pe coasta Atlantica la Brest, Lorient, St-Nazaire, La Rochelle si Bordeaux. Cu Lorient fiind cea mai mare dintre ele. 

Submarinele nu erau construite in aceste baze ci erau construite in Germania. Bazele de pe coasta Atlanticului erau doar pentru reparatii si realimentari cu provizii, apa, armament si combustibil. Practic un loc unde statistic vorbind aveai foarte multe sanse sa gasesti extrem de multe submarine in acelasi timp. Deci un magnet pentru atacurile aeriene ale Aliatilor. Si nu a trecut mult pana cand Amiralul Karl Donitz (cel care conducea flota de submarine) a decis ca e nevoie de niste docuri special amenanjate care sa reziste bombardamentelor si sa protejeze deci submarinele aflate in port. Si asa s-au nascut megastructurile de la Lorient.

In total in Lorient exista trei hangare complete numite K1, K2 si K3 capabile sa adaposteasca 30 de submarine iar in 1944 incepuse constructia lui K4 care singur ar fi avut o capacitate mai mare decat toate celelalte trei la un loc si care ar fi fost in stare sa adoposteasca ultimul tip de U-boat care functiona diferit de precedentele si era mai lat. 

K1 si K2 sunt capabile sa adaposteasca cate 7 submarine fiecare si sunt docuri uscate. Exista un singur doc cu apa care permitea submarinele sa ajunga pana intre K1 si K2 unde erau scoase din apa pe un fel de rampa si apoi exista un sistem special care permitea mutarea submarinelor catre orice loc ramas liber. Ambele cladiri si sistemul de "parcare" al submarinelor  sunt absolut uimitoare insa aveau un mare dezavantaj. Atunci cand submarinele erau scoase din apa si mutate catre un anumit doc, erau in aer liber deci expuse bombardamentelor. K3 a fost construit fix pentru a rezolva aceasta problema. Toate docurile din K3 sunt pline cu apa asa ca submarinele nu mai sunt scoase si transportate catre alte locatii. In felul asta erau protejate tot timpul cat stateau la reparatii si realimentare. 

Toate cele trei cladiri sunt absolut masive. Munti de ciment si fier. Cu niste usi pentru inchis docurile absolut gigantice. Totul e la o scala greu de imaginat. Si mai greu de imaginat sunt timpii de constructie. Atat pentru K1 cat si pentru K2 a fost nevoie de mai putin de 8 luni pentru constructie. Si cele doua au fost construite oarecum in paralel. K3 care este o constructie mult mai complicata si destul de afectata de bombardamentele aliatilor a durat un pic peste 1 an. Trebuie sa vedeti K3 ca sa intelegeti ce inseamna anul asta. Probabil in zilele noastre si intr-o societate capitalista ar fi nevoie de cateva decenii. Intr-un an nu ar avea nici planurile de la arhitect gata. 

Si nu este numai dimensiunea cea care uimeste ci intregul sistem. Felul extrem de eficient in care erau acceptate si repuse in circulatie submarinele. Sunt absolut convinsa ca ar putea fi cu succes folosit ca exemplu de eficienta pentru orice "linie de productie" din zilele noastre. Totul este facut sa minimizeze timpul petrecut pe uscat in conditiile in care in paralel este minimizat si riscut de a sta pe uscat.

Recomand oricui o vizita la baza. Fie ca sunteti pasionati de istorie sau nu. Este absolut uimitor. Probabil unul dintre cele mai interesante "muzee" vizitate pana acum. Pentru ca nu e un muzeu oarecare ci este exact o vizita a celor trei cladiri. Mai interactiv de atat chiar ca nu se poate. Si daca adaug ca pana si lui Cipri i-a placut atunci e clar cam cat de interactiv este.

Ideea era sa scriu tot intr-un singur post datr se pare ca am esuat lamentabil deci cu scuzele de rigoare o sa mai pun doar cateva detalii practice si in zilele viitoare fotografii si detalii despre fiecare loc in parte.

Detalii practice:
Pe cand planuiam vizita gasitul de informatii corecte a fost absolut imposibil. Parca francezii se incapataneaza efectiv sa nu fie deloc de ajutor. A trebuit sa merg pe cateva zeci de site-uri in incercarea de a gasi orele corecte fara nici un succes. Am si sunat la ei pentru a afla ora corecta si chiar si asa tot degeaba a fost pentru ca mi-au dat informatii gresite la telefon de la ghiseul de bilete. Am aflat asta cand am ajuns acolo si mi-au zis ca ce stiu eu nu este corect.  Frumos nu? Se mai intampla....presupun...O pun pe seama englezei. 

Deci ce e este important de stiut - exista trei lucruri foarte importante de facut in zona bazei:
  • un tur cu ghid al cladirii K3. Numai asa poti vizita K3 si era principalul obiectiv pe lista noastra
  • vizita submarinului Flore. Nu este un submarin nemtesc ci unul francez dar functioneaza in acelasi fel asa ca iti permite sa vezi cam cum era viata pe un submarin si sa inveti un pic despre tehnologia acelor vremuri.
  • La Tour Davis - cel mai vechi simulator pentru antrenarea militarilor de pe submarine
Adresa:
Rue Roland Morillot 56100 Lorient

Este extrem de greu sa gasesti informatii actuale pentru turul cu ghid asa ca cel mai bine este sa sunati la numarul de telefon: 0297022329 in speranta ca veti avea mai mult succes. Pentru Flore si Davis informatiile de pe site-ul oficial (link-urile sunt date mai sus) sunt corecte.

Se pot cumpara bilete separat pentru cele trei locatii sau se poate cumpara un bilet combinat numit Pass Patrimoine. Noi am cumparat biletul combinat de la receptia Lorient La Base (Cité de la Voile) adica o cladire nou construita vis a vis de K2. Pentru ca turul ghidat K3 are un numar limitat de locuri si nu se poate face rezervare va sfatuiesc sa fiti acolo cat mai devreme dimineata.



Sunday, May 15, 2016

Chefchaouen - Orasul albastru

Maroc nu a fost niciodata in "Bucket list"-ul meu.

Si se pare ca imi cunosc destul de bine gusturile de plimbaret pentru ca dupa vacanta de doua saptamani pe acolo pot spune ca mare dreptate am avut sa nu o pun pe lista.

Este foarte adevarat ca si situatia a fost mai ciudata si mi-a influentat mult perceptia asupra tarii dar nu as pune vina numai pe asta. In primul rand calatoream fara Cipri ceea ce automat inseamna ca pornesc cu stangul. In al doilea rand calatoream partial cu un grup necunoscut (care nici nu a fost cel mai minunat cu putinta) si asta a insemnat si mai muuult cu stangul. Si nu in ultimul rand a fost o perioada stresanta in care stateam cu nasul in telefon mai ceva ca un adolescent indragostit. 

Dar chiar si fara toate conditiile "neprielnice" de mai sus tot nu cred ca as fi pus Marocul prea sus in lista cu tari vizitate. Poate un pic mai sus decat acum dar nu revolutionar. Pur si simplu nu a fost pe gustul meu. Si faptul ca nu ma vedeti povesting vacanta in Maroc ca pe un serial cum fac de obicei spune foarte multe despre experienta mea marocana. Spune ca nu am destule lucruri care mi-au ramas in minte si suflet incat sa impartasesc si cu altii. Si asta e motivul pentru care Maroc e undeva aproape de coada listei cu tari preferate si probabil singura tara in care nu m-as mai intoarce ca turist.

Exista insa cateva exceptii notabile: Marrakech-ul ca city trip, medina din Fes care mi-a placut foarte mult si singurul loc din Maroc pe care imi doream sa il vad inca inainte sa stiu ca voi calatori in Maroc - Chefchaouen.

Ati facut ochii mari cand ati citit Chefchaouen?

Numele o fi complicat. Si de pronuntat este si mai complicat. Insa este imposibil sa nu stiti de el. Ati vazut sigur sigur sigur fotografii. 

Asa ca dupa orasul albastru din India, iaca si orasul albastru din Maroc: