Thursday, January 24, 2013

Luang Prabang

Bun venit in Laos
Prima oprire in Laos  a fost in Luang Prabang.
Daca citesti ghidurile de turism, blogurile si forumurile specializate o sa ai impresia ca Luang Prabang va fi un oras colcaind de turisti. Ca doar este prezentat peste tot drept atractia numarul 1 a tarii : orasul manastirilor, patrimoniu Unesco, cladiri coloniale frantuzesti etc etc etc.
Toate atributele enumerate exista, insa puhoiul de turisti este de fapt mai mult un grupulet.
Este adevarat ca este un oras turistic dar nicidecum turistic in semnul in care te-ai astepta. Poate doar comparat cu restul tarii.
Cum am vazut eu Luang Prabang-ul ?
Pai este un oras micut. Cel putin partea care este interesanta pentru turisti. Are trei strazi oarecum paralele care il traverseaza de la un capat (una pe malul Mekongului, una prin centru, si una pe malul raului Nam Khan). Si pe oricare dintre ele ai merge iti ia cam 20 de minute de mers pe jos sa o parcurgi in totalitate.
Toata zona centrala este dedicata exclusiv turistilor. Este plina de restaurante, hoteluri, agentii turistice si magazine extrem de scumpe. Am aflat mai tarziu ca in acea zona chiriile sunt extrem de mari si singurii care isi permit sa le plateasca sunt cei mai sus amintiti. Pornind de aici trebuie subliniat faptul ca ceea ce se gaseste de cumparat in magazinele extrem de scumpe se poate uneori regasi la preturi cu un zerou mai putin in piata de noapte. Dar trebuie si magazinul sa faca cumva banii de chirie.
Faptul ca zona centrala este exclusiv turistica are evident parti bune si mai putin bune. Pe de o parte pierde din farmec pentru ca este mult prea evidnet ca este o zona numai pentru turisti insa pe de alta parte daca vrei peste noapte sa mergi intr-un tur sau sa inchiriezi o motocicleta vei gasi zece oferte pe o distanta de 50 de metri. Confortul se plateste J
La plimbare pe strada principala

 
Cam aglomerat, nu?
 O alta caracteristica este ca are extrem de multe temple budiste. Le vei observa la fiecare pas, la fel cum vei observa si sutele tu calugari imbracati in portocaliu.
De aceea si a fost inclus in patrimoniul Unesco.
De fapt atunci cand intrebi pe cineva cum sa iti petreci timpul in Luang Prabang invariabil vei primi acelasi raspuns : sa vizitezi temple.
Evident ca asta este o propunere interesanta numai in cazul in care iti plac templele.
In cazul nostru, Cipri a decis dupa trei temple vizitate (dintre care unul era gard in gard cu hotelul) ca toate sunt la fel si el inca la unul nu mai merge nici batut. Am profitat de ocazie ca sa fiu un pic sacaitoare si pe tot parcursul sederii in Luang Prabang si mai apoi in Laos in general i-am atras atentia cu surle si trambite de fiecare data cand treceam pe langa un templu. Si asta se intampla de cateva ori pe zi sigur. Insa m-a ignorat cu succes si singurul templu in care am mai intrat a fost unul in Vientiane prin curtea caruia am trecut ca sa scurtam distanta intre doua strazi.
Unul dintre temple


Calugarii copii
Si inca unul


Piata de noapte este un loc unde te poti plimba relaxat in cautare de suveniruri, fara sa fii vreun moment agasat de vreun vanzator. De fapt nu numai ca nu esti agasat dar uneori nu esti nici macar bagat in seama. Este de fapt un loc care transmite multe despre modul de a fi al oamenilor din Laos. Dezavantajul pietei este ca nu exista prea multa variantie si produsele chinezesti s-au infiltrat cu succes asa ca marfa nu este intotdeauna traditionala din Laos cum ti-ai dori. Dar asta este problema peste tot in lumea asta de altfel.

La plimbare prin piata de noapte
 
Oare ce e de vanzare? :)
  
Dupa atatea cumparaturi merge o clatita "lao style"
Evident ca exista si o piata de dimineata...de data asta dedicata mancarii


Flori de banan
Asteptand la clatite
Este probabil singurul oras din Laos in care veti gasi restaurante care pe gustul oamenilor sofisticati (sa zic asa). Restaurante unde se pune destul de mult pret pe a avea un meniu tipic laosian si unde sa existe si o servire oarecum la nivel european. Si ca tot am ajuns la a vorbi despre restaurante e cazul sa spun ca dupa ceva saptamani de incercat sa mancam numai mancare traditionala am ajuns la concluzia ca noua nu ne place mancare nord-laosiana (nu stiu cum e in sud). Pur si simplu nu este ceva pe gustul nostru. Se foloseste extrem de mult coriandru si extrem de mult lemon grass si cred ca pentru ani de acum inainte nici unul dintre cele doua ingrediente nu se va mai regasi cu succes la mine in bucatarie. Nu a fost o mancare de neacceptat dar nici nu a fost o mancare dupa care sa plang acum ca nu mai sunt in Laos. Comparativ cu bucataria khmera (de care tocmai avusesem parte) bucataria laosiana a fost pe alta lungime de unda decat noi. Si credeti-ne ca ne-am incapatanat serios sa incercam cat mai multe feluri traditionale, in cat mai variate restaurante, in cat mai multe locuri. Pur si simplu noi si coriandru la snop se pare ca nu facem casa buna.

Celebrul Larb


Si sosurile de mancat cu orez lipicios
Zona din jurul Luang Prabang-ului este plina de posibilitati de a iti petrece timpul in aer liber. Poti lua tururi de trekking de o zi-doua-trei si chiar mai mult care sa te duca prin diverse sate ale minoritatilor de pe dealurile din jur. Sau poti merge pur si simplu pe dealuri de dragul verdetii. Sau poti face kayaking. Sau poti merge cu bicicleta. Sau te poti delecta cu o baie la numeroasele cascade din zona.
Posibilitati sunt sute.
Timp si chef sa ai.
La plimbare cu scuterul pe langa Luang Prabang


Companionul nostru pentru o zi

Un pod din bambus
Am fost trimisa ca sa il incerc sa vad cat de sigur e :)
Cu barca spre cascada

Tad sae


Prin care te poti plimba cu elefantul

Tot cascada Tad Sae
Apusul pe Mekong


Pentru ca noi aveam de gand sa mergem in Luang Namtha la trekking, in Luang Prabang ne-am petrecut timpul inchiriind o motocicleta intr-o zi cu care ne-am plimbat prin zona si am ajuns si din greseala la coscada Tad Sea, o zi am facut un crus de gatit la Tamarind si patru zile ne-am jucat cu elefantii de la Mahout Lodge. Dar despre ultimele doua activitati o sa scriu mai in detaliu in posturile viitoare.

Cateva detalii organizatorice :
Transport
In Luang Prabang am ajuns foarte usor si foarte repede cu avionul din Siem Reap. Cursa (ca de altfel si cele interne) a fost cu Lao Airlines care practica niste preturi destul de piperate folosindu-se de faptul ca detine practic monopol pe anumite rute. Dar decat sa iti petreci cateva zile pe drum in autobuze nu tocmai confortabile mai bine platesti in plus si aceeasi diastanta pe care cu autobuzul o faci in 18 ore o poti face in  o ora cu avionul.
De la aeroport ajungi in oras in 10-15 minute cu taxiul. Care taxiu are tarif standard indiferent unde ai merge in oras. Ceea ce face transferul de la aeroport total lipsit de probleme. Platesti taxa la o taraba la iesirea din aeroport (50000 kip=5 euro), esti trimis la o masina si cat ai clipi esti la hotelul dorit.
Prin oras si prin apropiere te plimbi cum vrei tu : pe jos, cu bicicleta, cu motocicleta, cu tuk tukul, cu masina. Alegi ce iti trebuie in functie de distanta si dorinta de confort. Pentru inchiriat o motocicleta pentru o zi am platit 160000 kip (16 euro) care s-a dovedit o suma iesita din comun in conditiile in care in Luang namtha am platit doar 50000 kip (5 euro). Dar cum spuneam Luang Prabang etse totusi destinatia numarul 1 a tarii.
Cazari gasesti de la camere la 5 dolari noaptea pana la hoteluri destul de scumpe. Orasul este pregatit sa adaposteasca tot felul de turisti : de la backpakeri plecati  cu rucsacul in Asia in incercarea de a vedea cat mai mult pe cati mai putini bani pana la persoane cu un buget destul de consistent. Si tinand cont ca am intalnit extrem de multi expati instariti care muncesc prin China, Singapore si Malaezia se pare ca nu duc deloc lipsa de clienti din a doua categorie.
Noi am ales hotelul Ramayana pentru cazare. Era situat vis a vis de Muzeul National si la doi pasi (doi pasi fizici nu ii luati ca pe o figura de stil) de piata de noapte. Deci aproape de orice. Insa in Luang Prabang nu prea poti fi departe de acest orice. Deci indiferent ce ati alege tot in buricul targului se va afla.
Hotelul ne-a placut mult. Este fosta resedinta a unui print laosian care o folosea mai mult pentru primit oaspeti si are prin urmare un farmec aparte. Camerele sunt foarte mari, cu barne vechi de lemn, cu mobila tipica, cu niste podele originale foarte interesante. Per total un hotel cu ceva ce il deosebeste de concurenta. Insa nu pot sa spun ca isi justifica pe deplin pretul destul de piperat pentru laos si in plus finisajele camerelor puteau fi facute mai bine. Multe aratau ca si cum ar fi provizorii desi ma indoiesc ca erau asa. Dar poate ca sunt si eu prea carcotasa. In plus am vazut pe malul Mekongului niste vile coloniale care mi-au placut enorv si poate ca daca ar fi sa aleg dinnou unde sa stau acolo m-as uita prima data. Apusul pe Mekong ar fi justificat orice pret (orice pret asiatic J ).

Hotelul nostru






Cam atat despre Luang Prabang, mai multe poze gasiti evident pe Picasa.