Daca te uiti la filme americane, ai impresia ca toata populatia SUA alearga doar in Central Park si se plimba doar prin Times Square (atunci cand nu munceste pe Wall Street) iar in Japonia nu exista decat gheise si celebra trecere de pietoni din fata garii Shibuya.
Cum in Kyoto nu am ajuns inca deci nu puteam sa trec pe la gheise, am decis ca Shibuya este "de neratat". Altfel e ca si cum nu as fi ajuns in Japona, nu? Cum sa nu ma pozez cu unul dintre cele mai pozate locuri din Japonia? Pai eu cu ce ma mai laud pe Facebook?
Acestea fiind spuse, mi-am inchiriat o camera de hotel langa trecerea de pietoni si m-am pus pe asteptat noaptea. In "Fast and Furious Tokyo Drift" noaptea arata super bine Shibuya Crossing deci noapte sa fie.
Numai ca odata venita noaptea, parca Shibuya nu era deloc asa cum ma asteptam sa fie. Nici puhoiul de lume parca nu era la fel de mare ca in filme. Nici ordinea la traversare nu era la fel. E complet adevarat ca gramezile de turisti oprite in mijlocul trecerii sa faca poze, mult dupa ce s-a facut rosu, nu ajutau prea mult. Nici neoanele nu erau la fel de colorate. Nici ecranele prea vii. Apropos te-ai astepta la o calitate mai buna a ecranelor de la japonezi insa se pare ca au ramas pe rezolutia de acum cativa ani. Daca nu as fi stiut ce trecere este, poate ca nici nu m-as fi oprit sa ma uit bine la ea.
Ca sa termin cu carcoteala o sa concluzionez ca am ramas complet neimpresionata.
In incercarea de a mai salva din asteptari am dat o fuga si prin Akihabara - o zona celebra pentru cultura Otaku (persoane obsedate de anime si manga). Auzisem ca acolo ar fi cel mai impresionant peisaj urban. Acel Tokyo cu neoane si ecrane pe care il avem multi in minte.
Fu interesant, nu zic nu, dar o sa imi aduc aminte de strazile din Akihabara peste 10 ani? De strazi in mod sigur nu. Doar de "maid cafe". Dar despre asta poate scriu alta data.
La fel cum probabil ca singurul lucru pe care o sa mi-l aduc aminte despre Shibuya e ca m-a dezamagit.
Da da...Stiu...sunt carcotasa. Insa nu uitati ca asta e un blog cu pareri personale. Deci vreti sau nu vreti, eu va inund cu carcoteala mea.
Nu mi-a placut si basta. "Haters gonna hate".
Am concluzionat ca orasele mari nu sunt de mine si ca harmalaia si luminile nu sunt de mine si am trecut la o noua destinatie.
Numai ca dupa vreo 2 luni am ajuns in New York si am descoperit ca pot fi impresionata si de un oras mare. Adica poate ca nu e numai vina mea ca nu mi-a placut Tokyo. Poate mai e si altceva.
Daca Shibuya nu a fost Shibuya din film, Times Square s-a dovedit a fi tot ceea ce ma asteptam sa fie si mult mai mult peste.
Probabil si jumatatea de ora cat am stat (aproape de miezul noptii) pe o banca in Times Square si m-am uitat la lume m-a facut sa tot propovaduiesc ca "New York is the ultimate big city". Cel putin din ce am vazut eu pana acum.