Urmatoarea destinatie dupa Arequipa si Colca Canyon, a fost Cusco, un oras aflat in sud-estul tarii, foarte aproape de valea raului Urubamba si muntii Anzi. Cusco a fost capitala imperiului incas si a devenit monument protejat de UNESCO in 1983. Spre deosebire de toate celelalte orase pe care le-am vizitat in Peru, Cusco traieste aproape exclusiv din turism, ceea ce se vede la fiecare colt de strada si se vede si in perturi care sunt mult mai mari atat la mancare cat si la cazare si bilete de intrare la diverse atractii turistice. Pentru noi insa Cusco reprezinta orasul nostru preferat. Este deosebit de tot ceea ce am vazut pana acum in peregrinarile noastre, parca este inca prins in trecut. Are un farmec cu totul aparte datorita caselor albe spaniole cladite pe fundatiile vechi incase si balcoanelor din lemn colorate in toate culorile si strazilor inguste si foarte abrupte....
Cusco are atatea lucruri de oferit incat nici macar nu stiu de unde sa incep cu descrierea. Nu exista ceva anume ce trebuie vizitat ci cel mai bun mod de a vizita orasul este sa te pierzi plambandute pe stradutele din centru vechi.
Unul dintre cele mai impresionante lucruri este de simbioza intre arhitectura spaniola si cea incasa care se vede la tot drumul in centru vechi al orasului si de care aminteam mai devreme.
In momentul in care spaniolii au sosit in Cusco, au darmat cladirile incase si au construit casele peste fundatiile vechi. rezultatul este unul impresionant mai ales datorita zidurilor incase construite fara sa se foloseasca ceva care sa lege pietrele intre ele si care rezista de mai bine de 500 de ani. Zidurile incase sunt contruite din pietre de mari dimensiuni in combinatie cu unele mai mici si ele stau in picioare numai datorita gravitatiei si maiestriei cu care fiecare piatra a fost slefuita astfel incat sa se imbine cat mai precis cu celelalte. Se ajunge deci la a avea pietre cu cate 12 unghiuri sau chiar 32 cum am vazut la Machupicchu.
Piata Centrala a orasului este contruita dupa acelasi model ca in toate celelalte ora peruane: Catedrala fata in fata cu primaria si in jurul pietei toate celelalte cladiri importante.
In fiecare duminica in Cusco este o parada a omenilor ce lucreaza pentru stat in acel oras: functionari, armata, politie, chiar si gunoieri :) De asemenea elevii participa si ei la parada. Pentru turisti este OK dar imi inchipui ca pentru saracii angajati este extraordinar de enervant sa marsaluiasca prin oras in ziua lor libera:
Diverse poze de prin oras:
Coboram de la hotelul nostru din San Blas catre centru
Strada duce in piata San Blas. Chiar pe colt este Jack's unde au cel mai bun mic dejun din Cusco
Ceva trepte pe post de pregatire pentru Inca Trail
Aceasta nu este o strada pietonala...De acea toti in Cusco au Tico
O piata pentru suveniruri
Cusco noaptea:
Hotelul la care am stat se numeste Tika wasi si am observat ca era folosit si de Gap adventure si de Intreprid Travel pentru grupurile lor de turisti. Este un hotel relativ scump (75 de dolari) pentru calitatea camerelor ca sa nu mai spun ca micul dejun era extrem de saracacios iar cele doua chelnerite mai si uitau cate ceva din el. Dar locatia era absolut superba: la cateva minute de piata San Blas si la nici 10 minute de piata centrala.
Mai multe poze pe Picasa:
http://picasaweb.google.co.uk/strejac/PeruCusco#
In afara de faptul ca Arequipa este un oras extraordinar de frumos principala calitate care il aduce in atentia turistilor este faptul ca de aici se poate pleca in tururi organizate de cate zile vrei sau pe cont propriu catre Colca Canyon, cel mai adanc canion din lume (exista ceva cotroverse dar se pare ca la ultima masuratoare a dat ca are 4100 m adancime la punctul maxim ceea ce il pune pe primul loc).
Noi am avut un tur de doua zile organizat de Giardino tours cu cazarea de o noapte la hotelul La Casa de Mamayacchi, un hotel extraordinar cu o vedere de invidiat catre terasele din vale.
Pentru noi acest tur a reprezentat o pregatire foarte buna pentru ce avea sa ne astepte in timpul urcarii de patru zile pe cararea inca catre Machupicchu. si asta pentru ca vizita in Colca a reprezentat drumul catre adaptarea noastra la altitudine. Din tot grupul de 8 persoane, eu am fost singura care nu a avut probleme cu altitudinea, in rest toata lumea se plangea de dureri de cap. Este adevarat ca eu nu am avut probleme nici cu stomacul desi am mancat acelasi lucruri ca si Ciprian iar el a tot avut de suferit. Am impresia ca imi prieste America de Sud asa ca mai trebuie sa mai mergem pe acolo. Nu e asa Cipri?
Am plecat din Arequipa la 7.30 dimneata si ne-am indreptat catre Chivay un orasel aflat la 160 km distanta in canionul Colca. La iesirea din oras am avut parte de o vedere superba a celor trei vulcani ce inconjoara Arequipa: Misti, Chachani si Pichupichu (primi doi inca activi).
Inca de la inceputul turului ni s-a spus ca o sa intalnim pe parcursul turului cele trei tipuri de camile din Peru: lama, alpaca si vicunia. Lama si alpaca au fost domesticite dat vicunia traieste in continuare in salbaticie. Si desi acum cativa ani erau in pericol de disparitie acum, guvernul peruan cu ajutor financiar de la germani a reusit sa le salveze. Cu toate ca traiesc in salbaticie oamenii care traiesc in zona au grija sa aibe mancare si apa la dispozitie si ei sunt singurii care au dreptul sa tunda vicunia o data la doi ani si sa vanda lana. Lana care este considerata cea mai fina din lume si care are un pret de 450 dolari pe kilogram (pret aflat in scadere in cazulm in care sunteti interesati sa cumparati :) ).
Dupa cateva ore de mers cu microbuzul am ajuns la o rezervatie pentru vicunia aflata la 3400 metri altitudine si ne-am oprit sa le admiram. Sincer mie imi place mai mult cum arata alpaca, sunt mult mai simpatice.
Cand am ajuns la 3800 de metri altitudine ne-am oprit sa bem cate un ceai de coca pentru a ne fi mai usor cu acomodarea la altitudine pentru ca inca mai aveam de urcat, punctul maxim pe la care treceam era 4910 metrii. Deci cine se mandreste cu Transfagarasanul nu a vazut ce au facut oamenii astia intr-o tara aflata mai tot timpul la peste 2000 metri.
Ceaiul de coca este un ceai facut din frunzele de coca din care se face si cocaina. Desi ambele sunt facute din aceeasi materie prima diferentele sunt de la cer la pamant. Ceaiul de coca nu da dependenta si nici nu este considerat nociv, nici macar de catre doctorii europeni pe care i-am avut in grup. Iar peruanii te sfatuiesc sa beai ceai de coca pentru orice: altitudine, raceala, probleme cu stomacul etc etc etc. parca ar fi aspirina la romani.
Dupa cum vedeti mielul din poza confirma faptul ca frunzele de coca sunt bune pentru ca le alegea din ceaiul mixt care continea coca si inca ceva :)
Dupa un timp au inceput sa apara si lamele si alpaca ce traiesc numai intre 4000 si 5000 de metri pentru ca depind de un tip de iarba ce creste numai intre aceste altitudini:
Lasand de o parte camilele ce reprezentau clar un "must see" al excursiei, peisajul in sine parca era desprins de pe alta lume:
Si traseul a culminat cu popasul nostru de la 4500 de metri:
Ghidul nostru a hotarat ca este mai bine, din punct de vedere al aclimatizarii, sa ne oprim la cel mai inaint punct la intoarcere. Asa ca dupa popasul de la 4500 de metri am mers direct catre Chivay aflat la 3651 de metri altitudine si apoi catre locul unde se afla hotelul la care am fost cazati.
Acest hotel a fost de departe cel mai bun pe care l-am avut in decursul calatoriei noastre in Peru. Iar Cipri a avut o lama de enervat. Care culmea tocmai pe el nu l-a scuipat desi isi facuse deja practica pe altii cativa turisti de la noi din grup.
Prieten sau dusman?
Culmea...inca nu l-a scuipat
Aceasta este vederea pe care am avut-o de la geamul camerei noastre
Tot in prima zi a turului nostru in canionul Colca, am mers un pic la plimbare pe dealurile de langa hotel si am mers la niste izvoare temale aflate in apropiere.
Plimbarea pe dealuri a fost absolut sublima si m-am indragostit iremediabil de aceste peisaje cu terasele agricole, pe care le-am intalnit apoi si pe cararea inca doar ca acolo erau mult mai verzi si prin urmare mult mai placute ochiului meu.
Eu nu am vrut sa fac poza insa....eu nu ies din cuvantul sotului meu
Cam asta a fost pentru prima zi. A doua zi ne-am trezit devreme, pe la 6.30, ca sa plecam pe la 8.00 catre parte de inceput a canionului Colca de unde pot fi admirati condorii. Cand citeam descrierile excursiilor din Peru eu imi inchipuiam ca acei condori sunt undeva departe si abia ii zaresti....m-am inselat amarnic. Pluteau la nici 5 metri deasupra capului nostru La fel cum m-am inselat amarnic cand imi inchipuiam ce inseamna o vale mare. Canionul ala chiar e mare :) Inchipuitiva un perete de stanta de 3500 de metri....asta vedeam noi...
Ceva poze cu condorii:
De precizat ca nu era numai un condor sau doi ci la un moment dat erau vreo cinci. Si au o precizie de ceas in privinta sosirii la pozat pentru turisti. Eu cred ca ii platesc peruanii altfel nu-mi dau seama cum de sosesc exact cand spune ghidul.
Si ceva poze cu canionul care pentru mine a reprezentat de departe cea mai mare atractie. Mai ales ca imi e un pic frica de inaintime. Canionul asta da o noua definitie ideii de prapastie mare.
Alte poze cu terase de pe drumul de intoarcere catre Chivay (v-am spus ca imi plac terasele alea foarte foarte mult):
Si pozele clasice pentru turisti, de la 4910 metri altitudine si cele cu vulcanii Misti si Chachani:
Mai multe poze gasiti pe Picasa:
http://picasaweb.google.co.uk/strejac/PeruColcaCanyon#