Friday, September 11, 2015

Cand te astepti mai putin...hopa elefantul



Atunci cand mergi cu o agentie intr-un tur privat (si asta se poate extinde intr-o oarecare masura si pentru calatoriile cu grupul) este extrem de important sa clarifici de la inceput toate aspectele calatoriei. Mai bine sa pui o mie si una de intrebari decat sa pornesti la drum cu niste asteptari pe care agentia nu le stie si pe care e foarte posibil sa nu faca nimic sa ti le indeplineasca. 
E bine sa discuti in detaliu itinerariul. Sa discuti ce anume este cuprins in pret si ce nu. Ce fel de cazari se folosesc si daca se poate exact lista cazarilor. Ce masina se foloseste. Ce servicii aditionale ai incluse. Si multe si marunte.
Dar la fel de important ca discutatul tuturor detaliilor inainte de calatorie este ca odata ajuns acolo sa nu tii cu dintii de itinerariu si cazari ca si cum nimic si nimeni nu ar mai exista pe lume. Un pic de flexibilitate poate face minuni si poate sa iti ofere cele mai uimitoare amintiri din vacanta.
Un exemplu de genul asta este ziua cu numarul 5 din itinerariul nostru ugandez. Planul era sa plecam dimineata din Kibale, sa ajungem pe la pranz la cazarea din Queen Elisabeth Park si apoi dupa amiaza sa ne-o petrecem la o plimbare cu barca pe canalul Kazinga ce leaga lacurile Edward si George. 
Dar odata ajunsi in fata intrarii in sectorul Kesenyi, Peter (ghidul nostru) a venit cu propunerea sa mergem sa intrebam padurarii daca au vazut in ziua aia leii ce se catara in copaci. Nu am stat prea mult pe ganduri si am acceptat imediat. Si iaca asa am dat peste o doamna padurar care stia sigur unde sa gaseasca pisicile lenese si cat ai clipi ne invarteam cu ochii cat cepele in jurul copacului. 
A fost o sansa pe care am fi ratat-o daca ne incapatanam sa urmam itinerariul si in mod sigur ar fi fost ceva de regretat pentru ca aia a fost ziua in care am vazut cel mai bine leii in perioada siestei din copac. Ne asteptam ca in Ishasha (care este mult mai celebru din punctul asta de vedere) sa vedem mult mai multi lei dar adevarul este ca vizita surpriza din Kesenyi a fost cea care ne-a adus cele mai multe recompense. 
Faptul ca am ales sa mergem la safari in miez de zi (cel mai bun moment sa vezi pisicile lenese) a dus la o modificare radicala a programului pe urmatoarele zile. Nu am mai ajuns la barca in ziua 5 asa ca am amanat-o pt ziua 6, deci in ziua 6 nu am mai putut sa ne mutam la urmatoarea cazare ci am stat tot la Bush Lodge (printre cazarile noastre preferatele de fapt deci nici un regret aici) deci in Ishasha am facut doar un safari in ziua 7 in drum catre Bwindi.
Destul de multe schimbari si recunosc ca la inceput am fost destul de reticienta sa le punem in practica. Citisem atat de multe despre Ishasha incat ma incapatanam sa avem cat mai mult timp acolo. Dar pana la urma am fost inspirati sa acceptam schimbarile si nu e absolut nimic ce am regreta. Dimpotriva. Ziua 5 asa modificata a fost una dintre cele mai frumoase din vacanta pentru ca ne-a adus numai suprize placute. Mai tarziu chiar am aflat ca in zilele alea turistii care au fost in Ishasha nu au avut prea mult noroc cu leii care s-au incapatanat sa nu stea prea expusi asa ca multi turisti se plangeau ca nu au vazut absolut nici un leu si cu atat mai putin un leu la siesta in copac.
Si totusi surpriza cea mai mare nu a fost leii. Surpriza :)
Dupa intalnirea cu pisicile, ne-am cazat, am mancat si pentru ca aveam timp liber pana seara pentru ca ratasem croaziera am decis sa pornim la o plimbare catre lacul cu flamingo roz si lacul cu sare. 
Si cum mergeam noi si sporovaiam cu Peter care ne punea sa facem clasamente cu ce am vazut pana atunci ne trezim ca trebuie sa franeze brusc pentru drumul pe care ne deplasa noi era traversat de un grup imens de elefanti. Si nu numai ca erau multi elefanti dar erau si multi puii. Cui nu ii place un pui de elefant? Sunt cei mai dragalasi pui ever and ever. 
Si uite asa am stat noi in mijloc de drum si am admirat unele dintre cele mai frumoase si mai impresionante animale de pe pamant facandu-si drum incet incet dintr-o parte in alta. Parca veneau de nicaieri si dispareau cat ai clipi in desisul de verdeata de pe partea cealalta a drumului.
Jur ca mai ca nu ne frecam la ochi sa fim siguri ca nu am visat si chiar erau zeci de elefanti traversand drumul prin fata masinii noastre.
Absolut uimitor.
In fotografiile de mai jos e doar primul grup cu care ne-am intalnit. Pentru ceva kilometrii am tot dat de grupuri grupuri ce se intorceau de la apa.
  

Mergeam linistiti pe drum
Si deodata tzusti elefantul
Veneau de la apa
Si iaca dispar
Cum sa pierzi un elefant in cateva secunde
Il mai vede cineva? E ascuns
Si un bebel...erau si mai mici de atat










Monday, September 7, 2015

Niste pisici ( Queen Elisabeth National Park)

Nu am mai scris de atat de mult timp despre Uganda incat abia de imi mai aduc aminte pe unde am ajuns cu povestea. 
Rusine. Rusine. De trei ori rusine.
Chiar a trebuit sa recitesc ce am scris ca sa vad ce urmeaza. Ufa...ca mult timp a mai trecut. 
Dupa operatia la genunchi ma asteptam sa fiu extrem de harnica si sa povestesc si sa raspovestesc tot si toate. Insa realitatea a fost ca frustrarea de a fi obligata sa stau in casa m-a cam doborat. Si in loc sa fac o mie si unul de lucruri interesante, am fost intr-un proces continuu de indobitocire prin consumare excesiva de reality shows. Nu am reusit sa am rabdare de nimic altceva.
Nu pot decat sa sper ca odata cu recapatarea mobilitatii am recapatat si dorinta de a povesti asa ca sa facem o incercare si se ne apucam de treaba de unde am ramas.
Dupa o scurta aruncare cu ochiul pe blog mi-am dat seama ca ultima poveste a fost despre chimpanzei. Deci sa pornim de acolo.
A doua zi dupa experienta de poveste din padurea Kibale am pornit destul de dimineata catre o noua locatie din itinerariul nostru ugandez: Queen Elisabeth National Park. Si tot drumul i-am facut capul calindar ghidului nostru cu tot felul de povesti din ziua precedenta. Probabil saracul a trebuit sa treaca pentru sute de ori prin experienta turistilor extaziati, dar ce conteaza? Pentru noi era prima data. Asa ca i-am povestit si i-am tot povestit de parca ne dateam doctoratul in comportamentul chimpanzeilor. 
Iar dupa o zi atat de impresionanta ca cea de ieri, nu prea ne asteptam la ceva care sa ii faca concurenta prea curand. Niciodata sa nu spui niciodata insa mai ales ca ghidul nostru avea un as in maneca si in loc sa ne duca la cazare in jurul pranzului asa cum era scris la program a venit cu ideea sa ne oprim sa vedem daca sunt ceva lei prin zona atunci cand am ajuns la poarta de intrare in sectorul Kasenyi. 
Din ce citisem eu pe net ideea era ca in Kesenyi este cea mai mare concentratie de animale din QE Park dar ca leii ii vezi mult mai bine in Ishasha. Iar sectorul Ishasha urma sa il vizitam abia in trei zile deci nu am inteles eu prea bine care e treaba cu leii vazuti in Kasenyi si nu ma asteptam la prea multe.
Si totusi dupa o scurta discutie cu unul dintre padurari il vad pe Peter ca se intoatce la masina topaind intr-un picior si ne anunta cu un zambet cat casa ca padurarul stie unde sunt leii deci putem sa mergem sa ii vedem daca vrem asta.
Vrei calule ovaz?
Evident ca vem sa mergem. 
Deci insotiti de o doamna padurar am pornit in cautarea leilor. 
Dupa experienta din Murchison unde am avut ca ghid un padurar absolut extraordinar care prin sutele de povesti spuse a transformat un safari destul de banal (privind in urma) in ceva de amintit pe viata, tanti de acum era destul de plictisita de viata si mai interesata de o mica barfa cu ghidul nostru decat de turistii din masina (adica noi). Si cum comentam pe tema asta cu Cipri vad ca ne oprim langa un copac. Si cum ne uitam noi la copac descoperim cu surpriza ca suntem nas in nas cu niste pisici ce isi fac siesta de dupa-amiaza atarnand nonsaland din copac. 
Am uitat automat toate plangerile la adresa doamnei padurar pentru ca ce i-a lipsit din interactia cu noi a acoperit cu varf si indesat ducandu-ne direct la sursa.
Am stat si ne-am invartit pe langa copac o gramada admirand pisicile. Este greu de explicat ce simti cand te aflii la doi metri de niste lei. Lei ce par atat de pasnici incat parca sunt Mimiluca mea cand leneveste atarnata pe scaunul din sufragerie. 
Si nici un moment nu mi-am imaginat ca vor fi atat de multi intr-un singur copac. Credeam ca vom vedea unul. Maxim doi. Insa erau vreo cinci sau sase adulti si un pui. Parca ar fi venit Craciunul si ma uitam la un pom impodobit cu lei.
Sa mai spun ca eram absolut extaziata de puiul de leu care se uita curios la noi ascuns pe dupa trunchiul copacului. Imi aducea aminte de Rexanu' care face la fel cand nu cunoste pe cineva. Ar vrea sa vada mai bine dar nici nu s-ar expune prea mult.
La un moment dat tot invartindu-ne in jurul copacului cu masina vedem o miscare fix in fata rotii si apoi o ditamai leoaica care se ridica din iarba ca mai ca nu o calcam noi si incepe sa se urce tacticos in copac ca si cum abia si-ar tine ochii deschisi de somn. 
Ne gandeam (cu inima in gat de emotie) ca nu era absolut nimic intre noi si ea. Noi eram cocotati pe masina ca sa vedem totul mai bine. Iar ea daca ar fi avut chef de zbantuiala ar fi fost pe masina cat ai bate din palme la cat de mare era. Noroc ca era la siesta si nu si-a batut capul cu noi.
Prima data fata in fata cu un leu. O prima data ce nu se va uita curand indiferent cati lei vom mai vedea pe viitor.
Din pacate, in cazul leilor din copac, fotografiile nu reusesc sa transmita nici macar a mia parte din ceea ce vezi la fata locului. Cu atat mai putin emotia de a fi la o distanta de un brat de ei. Dar poate va fac pofta de mers in Uganda sa experimentati pe viu ce incerc sa descriu eu aici in mult prea putine cuvinte. :)


Ce se vede pe acolo? Sa fie aia o coada de leu?

Ei bine chiar asta e . Un leu.
Si nu-i doar unul

Nenea leu' ia stai matale linistit acolo in copac ca noi doar ne invartim pe aici.

Echilibru oarecum stabil

Si un puiut curios

Lene mare

Sa nu le stricam somnul de frumusete




Un puiut curios

Si leoaica pe care am deranjat-o noi


Kasenyi
Kasenyi