Thursday, November 6, 2014

Eu si obsesia mea pentru terasele cu orez

Eram in timpul unuia dintre multele zboruri cu Air Asia si ca intotdeauna Cipri ma pacalise si luase locul de la fereastra pe motiv ca eu oricum dorm sau citesc. Dar nici sa dorm nu puteam. Nici sa citesc nu aveam chef. Asa ca tot rasfoiam cu lehamite revista celor de la Air Asia. Si deodata vin fata in fata cu niste fotografii care m-au facut sa il bat pe umar pe sot si sa ii spun ca trebuie neaparat sa ajungem acolo pentru ca arata ca raiul pe pamant.
Fotografiile la care salivam erau facute undeva in China si aratau niste terase de orez cum numai desenate imi inchipuiam ca exista. Si cum nu este nici o surpriza ca eu sunt indragostita pana peste urechi de terasele cu orez, Longji si Dragon Backbone Rice Terraces (ca aceea era zona din revista) a devenit foarte rapid subiect in Bucket List.
Asa ca atunci cand in sfarsit am ajuns in China, Longji si ale lui terase erau evident parte din itinerariu.
De fapt am ramas un pic uimita sa vad ca nu am scris pana acum despre ele pe blog. L-am rasfoit cu neincredere de cateva ori si nu am gasit nimic. Eram sigura ca am scris. Pentru ca a fost unul dintre locurile noastre preferate din China. O China traditionala asa ca in filmele du zburatori prin aer.
Dar sa revenim la plimbarea noastra. 
Drumul pana acolo nu era nici usor, nici scurt, nici direct si probabil de aceea erau atat de putini turisti. Ceea ce reprezinta de fapt un mare plus. Intr-o tara precum China, in care esti mereu pus fata in fata cu definitia aglomeratiei, lipsa turistilor din satucele vizitate de noi a venit ca o gura de aer proaspat. Insa sunt sigura ca lucrurile nu vor fi asa pentru mult timp sau poate deja nu mai sunt asa pentru ca in timpul vizitei noastre am vazut primii stalpi dintr-o constructie ce avea sa schimbe fata locului: o telecabina care sa aduca turistii din vale pana la scara hotelurilor si restaurantelor ce vor aparea (sunt sigura) ca ciupercile dupa ploaie. Am avut extrem de mult noroc sa ajungem acolo inainte ca toata nebunia asta sa se intample.
Drumul a insemnat un avion pana in Guilin, apoi a doua zi dimineata un autobuz (parca a durat 3 sau 4 ore drumul) pana la baza dealurilor si de acolo mers relaxat pe jos  cam 45 de minute pana la casa ce avea sa ne gazduiasca peste noapte. 
Cazarea o rezervasem ca intotdeauna online dupa ce vazusem cateva recomandari foarte pozitive. Tot prin intermediul lor am rezervat si transportul din Guilin pana in Dazhai asa ca nu a trebuit sa mai schimbam doua autobuze. 
Cazarea nu este ceva luxos (de fapt e cat se poate de spartan) dar vedere ca de acolo mai rar ai oricate stele ar avea hotelul. Si odata ajunsi pe terasa casei, ne-am dat seama ca tot locul ala este un colt de rai. Ca tot ceea ce am sperat sa vedem este depasit de realitate. 
Dar o sa las laudele de o parte si o sa las imaginile sa vorbeasca mai bine:
La intrarea in satul din vale

Prin sat

Si incepem urcarea catre cazarea noastra

Aproape am ajuns

Si cam asa arata vederea de pe terasa hotelului

Sau din camera

Si apoi la picior printre terase











Tuesday, November 4, 2014

Man plans and God laughs

Inca nu ne-am inceput calatoria in india (pe 13 decembrie plecam) dar deja simt ca ceea ce va descrie perfect incursiunea noastra pe acolo este proverbul din titlu.
Pentru cineva obsedat de planuit si avut totul foarte clar scris la carnetel, India se prevede a fi o provocare. Desi daca stau sa ma gandesc mai bine nu are cum fi mai rau decat atat de relaxatul Laos de care culmea ne-am indragostit tocmai pentru lentoarea lui.  Dar om vedea.
Pana una alta planurile care nu merg tocmai bine au inceput inca de la faza facutului itinerariului si cumparatului de bilete de transport. Asa se face ca o scriere ce initial ar fi trebuit sa se numeasca "Cum sa cumperi online biletele de tren in India" a ajuns sa poarte ca titlu proverbul Yiddish de mai sus.
Acum nu trebuie sa va inchipuiti ca ideea din proverb ar fi noua pentru mine.
Nicidecum.
Este povestea vietii mele. Eu fac un plan si viata o ia in orice directie posibila mai putin aia in care vroiam eu. Pana la urma se aseaza intr-un fel dar nu in felul in care credeam eu. Noroc ca pana acum s-a asezat bine altfel chiar ca ar fi fost motiv de plans.
Si totusi eu nu ma dau batuta cu una cu doua asa ca mai insist cu planurile poate poate imi reuseste la un moment dat si se intampla fix ce aveam eu in carnetel. Si in plus as merita un premiu: pai daca eu tin divinitatile amuzate inseamna ca toata lumea are de castigat nu?
Revenind la India care se pune in curmezisul planurilor mele: pai initial a trebuit sa fac itinerariul. Si dupa mult scarpinat in cap si gandit si razgandit  am decis ca mergem in Rajasthan si Kerala. Prima parte a vacantei in Rajasthan si apoi in jur de anul nou sa ne mutam in sud la relaxare, plaja, si plimbat cu barca. Probabil ca toata lumea s-a gandit la fel ca mine asa ca atunci cand m-am trezit eu sa cumpar biletele de avion New Delhi- Cochin pretul era deja de 600 de euro. Mi-au iesit ochii din cap ca la melc si mai ca nu m-am dat batuta. Pai India trebuia sa fie o destinatie ieftin. Offf...Unde esti tu Air Asia cu bilelete tale la 20 de euro.
Greseala mea ca m-am apucat extrem de tarziu de facut planuri.
Cu trenul nici nu se punea problema sa mergem ca nu ma coafeaza deloc idea de a sta doua zile inchisa intr-o cutie scartaitoare asa ca a fost cazul de sedinta generala si replanuit. Intr-un final am descoperit ca daca mut Kerala si odihna la inceput de vacanta si Rajasthanul la sfarsit ies mai ieftin cu 270 de euro. Deci zis si facut. Am cumparat repede biletele (asta pana nu se scumpeau si alea) si apoi m-am vazut in fata faptului implinit cu numarul de zile in fiecare locatie. Dar nu conta ce a fost mai greu a trecut. Mai aveam de luat "doar" cazarile si biletele de tren interne.
Si stateam eu de vorba intr-o zi cu un tip indian de la munca si imi spune pe un ton foarte serios ca noi mergem in varful varfului de sezon deci trebuie sa am mare grija cu biletele de tren pentru ca se vand foarte repede. M-am speriat, m-am mobilizat si m-am pus pe citit.
Aveam varianta de a vorbi cu o agentie sa imi cumpere biletele de tren in schimbul unui mic comision sau sa le cumpar eu on line. Si plecand de la premiza ca "ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual" am decis ca le cumpar on line. Cat de greu ar putea fi?
Site-ul de pe care poti cumpara bilete online este cleartrip.com si o explicatie extrem de detaliata despre cum iti faci cont gasesti aici. Eu am urmat instructiunile si dupa nici 24 de ore aveam primit codul mobil pentru finalizarea inscrierii si m-am putut apuca de cumparat bilete.
Eram chiar foarte incantata de situatie pentru ca aveam totul pregatit inainte de punerea spre vanzarea a biletelor (asta se face cu 60 de zile inainte).
Am cumparat fara nici o problema biletul New Delhi -Agra. Apoi la Agra-Jaipur am avut o mica problema pentru ca a trebuit sa iau un tren un pic mai tarziu ca celelalte erau deja pline. Dar totusi o experienta cat se poate de ok. Problema a inceput la Jaipur-Jaisalmer. Era un singur tren de noapte pe ruta asta asa ca am stat cu ochii pe el ca pe butelie sa vad cand se pun la vanzare ca sa le cumpar imediat ca m-am gandit ca sigur se vor vinde repede. Deci la miez de noapte in India am intrat pe site sa cumpar biletul. Dar site-ul imi tot datea eroare asa ca nu a mers cumpararea. Apoi spre dimineata era inchis de tot. Apoi cand in sfarsit site-ul mergea nu mai era nici un loc la nici o clasa. Si nu numai ca nu era nimic spre Jaisalmer dar si spre Jodhpur era plin totul plin pentru zilele alea. Avion nu exista decat spre Jodhpur cu schimbare in New Delhi. Deci se prevedeau zile pierdute pe drum.
Am refacut ininerariul in Rajathan de cateva ori doar doar reusesc sa gasesc o varianta in care nu pierdem zile pe drum dar degeaba. Nimic nu functiona. Pana la urma dupa multe cautari de bilete de avion si bilete de tren pentru zeci de variante de itinerarii am decis ca cel mai bine e sa cumpar bilet de tren dar pe zi nu pe noapte pentru Jaipur-Jaisalmer. Sunt 12 ore din Jaipur pana in Jaisalmer asa ca noaptea ar fi fost perfect dar daca nu a fost sa fie asta e. Pierdem o zi pe drum. Si va trebui sa fim pregatiti cu multe carti de citit si de jucat.
Evident ca ziua pierduta pe drum are repercursiuni la programul de dupa si nu sunt deloc multumita cu imparteala timpului in Jaisalmer si Jodhpur dar asta e. Daca divinitatile vor sa rada apoi nu pot sa ma pun eu in calea lor.
Si cand credeam ca lucrurile s-au linistit si nu vor mai fi problema a trebuit sa cumpar si biletul Jodhpur-New Delhi care culmea si ala era vandut complet la orele la care vroiam eu. Am gasit intr-un final bilete pentru un tren mai devreme dar numai 1 bilet, iar al doilea bilet este pe lista de asteptare in speranta ca cineva renunta la calatorie. De nu Cipri are bilet la cea mai proasta clasa de tren din India. Pentru o calatorie de 12 ore. Se prevede distractie maxima deci.

Concluzia: pai mai bine luam o agentie care sa cumpere biletele pentru mine si as fi scutit multe fire albe si ore petrecute pe net cautand si schimband si intorcand itinerariul pe toate partile. Dar cum spuneam: "ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual". 
Pana una alta eu sunt fericita ca sunt la sfarsit de planuit: itinerariul e hotarat, transportul luat, cazarea facuta. Deci suntem gata de plecare.
India here we come...be gentle. Preatttyyyyy please.