Wednesday, June 17, 2015

Cu barca pe Nil in parcul national Murchison Falls

Pe vremea cand ma documentam asiduu despre safari in Kenya si Tanzania, cele mai laudate cazari erau cele aflate langa "watering holes". 
O "watering hole" este o depresiune mica in care se strange apa si de unde se adapa animalele. 
Daca este sezonul secetos si savana este parjolita si abia de mai gasesti apa ici si colo, este de la sine inteles ca langa adapatoarele astea se vor gasi extrem de multe animale.
Si pentru ca este o zona sigura cu animale evident ca au aparut si hotelurile in jurul lor precum ciupercile dupa ploaie.
Oricarui turist ii place sa se trezeasca cu turma de elefanti in gradina hotelului.
Succes garantat.
Spre marea mea surpriza in Uganda nu exista notiunea de adapatoare. Tot la fel cum nu exista nici o miscare de migratie.
Pentru ca parcurile sunt destul de mici comparativ cu Serengeti de exemplu si pentru ca au surse consistente de apa potabila tot timpul anului. Animalele nu trebuie sa migreze pentru a ajunge la apa si nici nu depind de o mica adapatoare ici sau colo.
In Murchison Falls sursa constanta de apa potabila este Nilul.
In Queen Elisabeth Park ai Lacul Edward, Lacul George si un canal lung the 40 de km care le uneste (Kazinga).
Iar in Parcul National Mburo ai lacul cu acelasi nume plus inca 13 lacuri mai mici (dintre care 5 se afla pe teritoriul parcului).
Ofertele pentru turisti nu includ deci vizite la adapatoare insa includ croaziere pe raurile si lacurile din parc. Oriunde ai merge ai posibilitatea sa faci o astfel de croaziera.
Ceea ce evident ca am facut si noi si prima din program era cea din Murchison Falls. O croaziera pe Nil in care sa admiram animalele venite la malul apei sa se racoreasca, sa ne uitam la sutele de hipopotami, sa incercam sa vedem ceva crocodili si intr-un final sa ajungem la cascada care da numele parcului. 
Ti se da posibilitatea sa faci croaziera dus-intors de la cascada sau sa cobori la baza cascadei si sa urci pe jos pana in varf. Noi am ales a doua varianta, mai ales ca era un bun test pentru piciorul meu. 
Hipopotamii cu viata lor tumultoasa in care nu fac nimic 

La racoare

Un elefant sosit sa bea apa

Biodiversitate (3 in 1)

Ii era rau foame de a iesit ziua la pascut

Restul lumii leneveste


Si am ajuns si la cascada 



Nilul se strecoara printr-o deschizatura de doar 7 m 

Si in jur numai verdeata

Tuesday, June 16, 2015

Parcul national Murchison Falls si primul nostru safari



Parcul national Murchison Falls a fost primul nostru obiectiv de vizitat in Uganda (cu exceptia unei opriri pe drumul din Kampala catre parc despre care o sa vorbesc pe larg cu alta ocazie).
Recunosc ca nu stiam prea bine la ce sa ma astept. Uganda nu este prea populara pe site-urile de calatorie iar informatiile turistice despre tara sunt destul de putine si nu intotdeauna extrem de utile. Asa ca eram in al noulea cer cand Peter (ghidul/soferul nostru) ne-a spus ca in Murchison vom vedea girafe. Mai mult era singurul parc dintre cele pe care le vom vizita unde se gasesc girafe.
Iar eu am o slabiciune pentru girafe.
Mi se par extrem de amuzante cu gatul ala lung, cornele micute si o fata de prostovani. 
Deci imi doream enorm sa vad niste girafe de aproape. 
Nimic altceva nu conta: girafe sa fie. Pentru restul animalelor avem si alte ocazii.
Asa ca dimineata devreme cand ne-am trezit pentru primul nostru safari tot ce bolboroseam cu ochii abia deschisi era ca eu vreau sa vad girafe. I-am facut capul calindar lui Peter dar el a ramas tacut ca o stanca. Nu ne-a spus nimic despre cat de aproape vom fi de animale. Tot ce ne spunea e ca o sa vedem ce o sa avem noroc sa vedem. Mda - nu tocmai promitator. Mai ales ca in Uganda nu e ca in Kenya sau Tanzania - nu ai voie sa mergi cu masina decat pe drumurile din parc. Deci cat de aproape e animalul depinde numai de el. Daca vrea sa fie langa drum, bine. Daca nu atunci te multumesti sa il vezi prin lentila aparatului. Noroc ca Cipri are una cu zoom mare.
La ora 6 eram deja la micul dejun si apoi intr-o goana nebuna catre ferry. De ce goana nebuna? Pai majoritatea cazarilor din Murchison sunt pe o parte a Nilului iar animalele pe cealalta parte. Deci toti cei care vor sa mearga la un "game drive" trebuie sa foloseasca ferryboat-ul. Ferry ce are un program destul de lejer asa ca daca nu il prinzi pe cel de dimineata ai de asteptat cateva ore pana vine urmatorul.
Cand am ajuns eram printre ultimii la coada si surpriza - nu am mai avut loc. Deja ma uitam destul de ingrijorata la ghid. Dar si mai ingrijorati ar fi trebuit sa fie niste turisti care se uitau aiurea pe campii si desi masina lor era pe ferrye i au ramas pe mal. Ne-am linistit repede cand am auzit ca or sa se intoarca si pe noi (eram 3 masini si turistii gura casca). In felul asta am avut timp sa facem si pana. De fapt Cipri a avut timp pentru ca daca l-am fi lasat pe ghid am fi asteptat pana a doua zi lma ce viteza de melc avea. 
Si intr-un final am trecut si noi apa cu ceva intarziere si ne-am intalnit cu un angajat al parcului (sa il numim padurar) care ne-a fost ghid in acel game drive. Si nu am decat cuvinte de lauda pentru el. Ne-a spus extrem de multe povesti despre parc, despre animale, despre angajati, despre obiceiuri, despre tara...O fantana de cunostinte si mi-a placut la nebunie sa il avem cu noi. Si sfatuiesc pe oricine sa ia un astfel de angajat cu ei. In mod normal costa 20 de dolari de game drive de masina dar isi merita toti banii. Ma rog, unii dintre ei isi merita toti bani....
Probabil daca ar fi acelasi safari facut acum dupa ce am vazut ceva animale prin Africa, nu as mai fi la fel de impresionata. Insa pentru ca era prima data ziceai ca sunt un copil intr-un magazin cu ciocolata. Mi-a placut totul: de la vegetatia si relieful parcului pana la tot felul de animale care ne-au taiat calea.
Stiam ca nu e un game drive pentru mamifere deci ne-a concentrat pe ierbivori. Tot felul de antilope, pumba, bivoli, minunatii elefanti (mult mai mari decat cei asiatici pe care i-am vazut pana acum) si evident mult doritele girafe.
Inca de la inceputul plimbarii prin parc am vazut in departare extrem de multe girafe. Dar mult prea departe pentru a ne bucura de ele cu adevarat. Am tot oftat eu ca sunt cam departe dar ghidul si padurarul nu au zis nimic. Apoi dupa ceva timp de plimbat ne-am trezit intr-un loc unde eram efectiv la cativa pasi de cateva zeci de girafe care se uitau amuzate la noi; Si noi si mai amuzati la ele. 
Desi probabil cel mai amizat era padurarul care s-a bucurat de cat de fericiti eram cu surpriza noastra.
Asta e avantajul sa ai un angajat al parcului cu tine. Stie perfect unde sa te duca pentru a-ti indeplini visele. Iar in cazul nostru chiar a fost un vis devenit realitate. Girafele alea chiar sunt amuzante.


Vedere din restaurant la micul dejun

Si ferry a plecat fara noi

Avem deci timp sa facem pana
Imi place ca e atat de verde

Si primele animale - Hartebeest


In departare primele girafe

Pumba (warthlog)

Oribi - definitia elegantei

Bivoli cat vezi cu ochii

Looooser! (asta e porecla bivolilor singuratici in Uganda)


V-am zis ca e verde?

Ajuta sa fii pe malul Nilului

Si iar girafe. Si iar departe

Dar sunt destule pentru toata lumea :)

Uganda kob - animalul national ( se gaseste pe monezi)


Antilope cat vezi cu ochii

Si surpriza: nas in nas cu girafa (oarecum nas in nas ca e o diferenta de inaltime)





Raul este plin de hipopotami. Sute de hipopotami peste tot. Mai ceva ca broastele.

Elefantii africani

Si inapoi la hotel pentru nitica leneveala