Friday, May 16, 2014

Paza buna trece primejdia rea

Scriam intr-un post precedent ca am avut noroc  pana acum sa nu ne imbolnavim serios in calatorii, sa nu ni se fure nimic si  sa nu fim pacaliti foarte tare. Poate ca este doar o explicatie pur statistica pentru care am scapat pana acum, insa imi place sa cred ca si atitudinea noastra conteaza macar un pic.
Deci mai jos sunt cateva reguli de bun simt pe care noi le urmam atunci cand calatorim in speranta ca asta ne face un drum lin.
Evitarea problemelor cu mancarea si bautura. Cand suntem in Belgia mergem la restaurant doar pe motive sociale. Nu sunt un impatimit al mersului singur sau chiar si in doi pentru o masa in oras. Insa atunci cand suntem plecati pe mai departe sau mai aproape sunt un gurmand in adevaratul sens al cuvantului. Imi place sa incerc de toate si tinta sunt intotdeauna restaurantele locale pentru ca Mac si Pizza Hut gasesc oricunde. Insa alegerea locului unde mananci este extrem de importanta si te poate salva de multe neplaceri. Ca regula de baza preferam restaurantele, cafenelele, chestiile cu un acoperis si pozitie stabila nu o toneta pe doua roti. Si ne uitam unde este lume mai multa si acolo hop si noi. Daca e lume multa inseamna ca sansele ca mancarea sa stea in asteptarea unui client pentru zile in sir e mai mica. Au fost tari unde nu am evitat deloc vanzatorii ambulanti ci am mancat de oriunde parea cat de cat curat. Inca mai visez la tarabele cu de toate din Lijiang sau la clatitele din Luang Prabang sau la porcul din Luang Namtha (si as putea continua o vesnicie). Si de cele mai multe ori cea mai buna mancare chiar de la vanzatorii astia ambulanti a venit. Insa au fost si locatii unde nu am avut incredere si am amanat mancatul pe strada pana in zilele de dinainte de plecarea acasa. Macar in felul asta nu imi stric vacanta ci doar imi enervez vecinul de scaun din avion. De incercat insa tot am incercat. De exemplu in Vientienne am salivat o gramada pe langa vanzatorii ambulanti de legume tempura. Eu sunt in stare sa imi dau o mana si un picior pentru o portie bine gatita de legume temupura (la momentul in care scriu randurile astea salivez la gandul spanacului tempura din Bagan). Deci parca imi faceau in necaz vanzatorii aia ambulanti cu mancarea lor. Insa mi s-a parut murdar asa ca nu am incercat decat in ziua dinaintea plecarii. Am ales un vanzator la care era coada lunga si de unde oamenii cumparau sacosi intregi de mancare si ne-am luat cateva portii diferite. Nu ni s-a intamplat nimic si mancarea chiar a fost buna deci as fi ramas mereu cu un regret daca nu as fi incercat. Daca la mancare este un pic mai evaziv sfatul si totul depinde de cat esti de pretentios de felul tau, la apa totul e foarte simplu: nu bea apa de la robinet orice ar fi. Chiar si pentru spalatul pe dinti, folosim tot apa imbuteliata. Si fiti atenti la sigiliul sticlei si nu acceptati o sticla cu sigiliu rupt pentru ca mai mult ca sigur inseamna ca a fost umpluta de la robinet si vanduta pentru a nu stiu cata oara la turisti. Mie mi-a fost rusine in Indonezia sa cer o alta sticla cand am vazut ca ii lipsea sigiliul de plastic si seara am platit pentru rusinea mea si am devenit prietena buna cu toaleta.
Tarabele din Lijiang



Evitarea pacalelilor. Cred ca este imposbil sa eviti sa fii pacalit atunci cand calatoresti asa ca sfaturile de mai jos sunt cat se poate de generale si in nici un caz nu imi propun sa discut toate tipurile de pacaleli existente. Asa ceva e imposibil. Totul se reduce la cat de rau te arzi. Sa dau cateva exemple:
Eu urasc taxiurile luate de la aeroport. Mi se pare ca scrie pe fruntea ta : "Sunt idiot, pacaleste-ma!" atunci cand iesi din aeroport si cauti solutii sa ajungi in oras. Iar daca se mai si intampla sa existe numai posibilitatea mersului cu taxiul atunci chiar ca eu si Cipri suntem sortiti esecului pentru ca noi nu stim sa negociem. Suntem patetici. Atat de patetici incat imi inchipui ca suntem materializarea rugaciunilor taximetristilor si vanzatorilor care spera la un ban in plus in ziua aia. Asa ca atunci cand nu exista autobuze spre oras sau trenuri sau taxiuri cu pret fix (le iubesc pe astea) atunci organizez transferul prin intermediul hotelului la care stau. Nu conteaza ca ma costa mai mult, cel putin salvez cateva fire de par de la albire. Si in felul asta scap si de celebra pacaleala cu "Hotelul tau e inchis/prost/murdar/pierdut in spatiu etc. Te duc eu la altul mai bun". Indiferent ce ti s-ar spune insista ca ai rezervare si tu acolo vrei sa mergi si punct. 
O alta pacaleala celebra (si cu toate astea extrem de des intalnita) este cu tanara (de obicei foarte atragatoare) care invita turistul la un ceai/suc/cafea pe motiv ca vrea sa isi exerseze engleza si care apoi dispare ca magarul in ceata si te lasa in compania unei note de plata care sa iti goleasca serios cardul sau portofelul. Pacaleala asta o urasc pentru ca ma face sa fiu extrem de sceptica cu localnicii care vor sa socializeze cu noi. M-a facut sa fiu prea defensiva. Multi poate nu au nici o dorinta sa te pacaleasca dar tu stai cu inima stransa ca stii ca pacaleala exista si iti tragi zece scuturi ca sa fii sigur ca nu pici in plasa. Sunt sigura ca am ratat multe interactiuni sincere cu oamenii doar pentru ca am vrut sa fiu "on the safe side". Evident ca poti face parte din cealalta categorie si sa socializezi cu oricine si sa nu iti pese cand pici in plasa. Insa fii sigur ca nu o sa iti pese nici cand scoti banii si platesti. Eu m-as oftica daca m-ar pacali asa ca din doua rele prefer sa fiu defensiva desi ratez interactiuni.
De multe ori vei da de persoane care sa incerce sa te convinga ca atractia pe care vrei sa o vizitezi tu este inchisa insa ei se ofera sa te duca prin mii de alte locuri mai interesante. Locuri care mai intotdeauna sunt magazine cu tot felul de suveniruri, de pietre asa zis pretioasesau mai stiu eu ce alte lucruri bune de vandut turistului. Apropos daca gasiti ceva safire/rubine/diamante cu fete rotunjite eu sa fugiti cat vedeti cu ochii ca la taiere pietrele astea numai rotunde nu ies, cristalele ca regula generala cliveaza pe linii drepte.  Daca vrei sa fii luat la cumparaturi atunci accepta si vei fi dusi gratis la tot felul de vanzatori. Daca nu ai chef atunci insista ca tu vrei sa vezi cu ochiul tau atractia chiar daca e inchisa.
Intotdeauna intrebati care este pretul pentru ceea ce vreti sa cumparati (serviciu sau lucru) si nu acceptati un raspuns evaziv. Pentru ca la sfarsit va poate spune o suma cat China de mare. Cipri va poate explica cum a platit in Yangon mai mult pe repararea sandalelor decat pe sandale (iar sandalele erau cumparate din Cehia).
Pacaleli sunt cate in luna si in stele, important este sa iti folosesti gandirea rationala si sa tii cont de doua reguli extrem de importante:
  • Daca ceva pare prea bun pentru a fi adevarat, atunci ori nu e atat de bun ori nu e atat de adevarat.
  • Nimic, niciodata nu e gratis pe lumea asta.
Reparatorul de sandale

Capcanele pentru turisti. Nu stiu cat de evidenta este diferenta dintre ce am numit pacaleli mai sus si capcanele pentru turisti asa ca o sa explic nitel ce pun eu in categoria capcanelor. Majoritatea locurilor extrem de turistice de oriunde din lume, sunt ca un magnet pentru diversi prestatori de servicii sau vanzatori sau asa zisi ghizi care pun la cale scheme mai mult sau mai putin complicate pentru a face bani fara sa conteze satisfactia clientului. O modalitate sa nu ai parte de un tratament de doi bani e sa nu mergi deloc. Insa de multe ori ar fi o pierdere imensa. Alta modalitate este sa iti faci temele si sa alegi dupa o analiza la sange ale cui servicii le vrei. De obicei asta vine si cu un cost mai ridicat. dar si calitatea este incomparabil mai ridicata.
Un exemplu ar fi excursiile pe Tonle Sap din Cambodgia. Am cititi pe net sute de pareri negative despre asta.Oamenii spuneau ca esti dus pana la mal de lac, tarat pe la magazine ca sa cumperi cica produse pentru scoli la preturi ce ar face de rusine orice supermarket european, apoi o ora pe apa si gata plimbarea. Nu vezi mai nimic, nu ti se explica nimic. Toata ideea este sa termine cat mai repede cu tine. Sfaturi de "Sa nu mergi acolo" gaseam pe orice subiect deschis pe Thorn tree. Insa eu sunt prea atrasa de asezarile plutitoare incat sa nu vizitez Tonle Sap asa ca m-am pus serios pe investigat alternative. Si asa am descoperit o minunata agentie non-profit care facea tururi pe lac ca parte din programul lor de ajutorarea a populatiei de acolo si a ocrotirii sanctuarului de pasari. Nu am cuvinte suficiente sa laud respectiva companie. Ne-au oferit o zi de vis. Si asta intr-un loc de care turistii fug pentru ca nu stiu ce agentie sa aleaga.
Din categoria situatiilor in care noi am pierdut este povestea cu pluta de bambus pe raul Li in Yangshuo-China.Ni s-a parut scump pretul pe care ni l-au dat la agentie sau la hotel si am decis ca ne descurcam pe cont propriu. Am mers cu autobuzul la locul de plecare si de acolo a inceput cosmarul. Barcagii erau vorbiti intre ei si iti dateau un pret nesimtit pentru plimbare gandindu-se ca inapoi nu o sa mergi tot cu autobuzul. Vei fi nevoit sa accepti odata ajuns acolo. Ne-am facut nervi cat cuprinde si am pierdut si vreme ce am fi putut sa o petrecem in schimb pe rau.
Tot din Cambodgia o sa mai amintesc inchirierea unot tuk tuk uri pentru vizitat Angkor-ul. Am auzit turisti povestind cum au fost pacaliti de soferi si li s-a cerut bani in plus pe cand erau departe de orice drum, sau nu au vrut sa ii duca unde cereau si altele de genul asta. Asa ca noi am decis sa luam transportul de la hotelul unde stateam si am avut parte de un nene genial. Pentru doi dolari in plus pe zi am fost linistiti, si fara stres, si am mers peste tot etc. As fi dat si mai mult pentru salvarea unor fire de par de la albire prematura.
Concluzia pentru evitarea jecmanirilor la drum mare de catre agentii/ghizi este sa te documentezi inainte si sa alegi una cu recomandari bune. Nu poti fi 100% sigur ca scapi dar ai sanse mari.
Iar in discutiile cu agentiile vanzatoare de excursii este important sa incercati sa aflati cat mai multe detalii despre ce este inclus in pret si ce nu este inclus. Sa presupui nu este egal cu sa fii sigur. Si te poti trezi ca ai costuri ascunse mai mari decat costul excursiei. La fel programul de vizitare trebuie discutat serios ca sa eviti cazuri in care stai mai mult la magazinul de suveniruri decat la ceea ce vrei sa vizitezi. In Lonely Planet China era povestea unei doamne care a luat o excursie pentru a merge pe Marele zid chinezesc si din cele 12 ore petrecute in excursie numai 1.5 au fost la zid. Si alea pe fuga. Cereti cat mai multe informatii despre transport, despre ce mese sunt incluse, despre cate persoane sunt in grup, despre ghid, despre ce se afla in program pentru vizitare si cat dureaza vizitarea fiecarei chestii, despre posibile asigurari daca este cazul, despre bacsis daca este obligatoriu sau nu si cat e recomandat si tot ce va mai trece prin cap. Si cereti confirmari scrise atunci cand vi se promite ceva extra sau diferit de turul clasic.

Cu pluta pe rau
Sunt convinsa ca mai sunt zeci-sute de sfaturi dar ma opresc aici ca deja exagerez cu lungimea postului. Insa daca aveti lucruri de impartasit, sunt mai mult decat binevenite la comentarii si va multumesc pentru ele.



Thursday, May 15, 2014

Fii pregatit pentru orice!

Iarna trecuta am pus pe blog o lista cu lucruri pe care le avem in bagaj atunci cand calatorim. Pentru multi a fost un post ilar. Pentru si mai multi o dovada clara ca sunt dusa bine cu pluta :) Insa lista respectiva a venit ca urmare a experientelor nostre de calatori prin tari de departe si a crescut sau s-a micsorat cu fiecare experienta noua pana a ajuns la o varianta care pare a fi cat se poate de multumitoare si cuprinzatoare.
Cand mergem prin Europa nu dau mai deloc atentie la ce punem in bagaj. Ideea de baza este sa nu uit acasa nimic din ce nu poate fi cumparat: pasaport, carti de credit si debit, telefon si asigurarea medicala. In rest de orice altceva se poate face foarte simplu rost.
Cand insa esti la celalalt capat de lume intr-o tara cu alte standarde decat cele vest europene si daca mai si ai ceva perioade de stat prin creieri de munti sau jungle apai situatia e un pic mai altfel. Asa ca imi place sa fiu pregatita pentru orice posibila nebunie de care am citit eu pe undeva sau am auzit de la alt calator sau m-am lovit chiar eu la un moment dat. Prefer ca atunci cand ma loveste necazul (desi mereu sper sa fie inca o calatorie in care nu ni se intampla nimic) sa fiu in stare sa ma descurc pe cont propriu cel putin intr-o prima faza.
Mai jos sunt cateva reguli pe care le urmam intotdeauna cand ne pregatim pentru o calatorie mai lunga:
  • De ceva timp am inceput sa pun pe blog itinerariul calatoriei cu datele de contact de la hotelurile unde stam si detalii despre agentiile pe care le folosim pentru excursii. Este o modalitate de a da indicatii celor de acasa pe unde suntem la un anumit moment de timp si in cazul in care se intampla ceva neprevazut sa stie de unde sa inceapa cautarea. Poate parea o masura exagerata. Insa numai ganditi-va un pic cum ar fi sa nu stie nimeni nimic de voi pentru trei saptamani. Daca ti se intampla ceva in cele trei saptamani esti practic rupt de lume.
  • Avem intotdeauna asigurare de sanatate. Nici nu ma inchipui calatorind altfel. Numai cate persoane care au avut nevoie de asigurarea de sanatate am vazut sau am auzit pe Everest Base Camp trek si nu as mai indrazni sa merg fara asigurare. 
  • Avem intotdeauna copii ale pasapoartelor si alte acte importante la noi (asigurare de sanatate, cardul de rezidenta, bilete de avion etc) pe care le tinem separat de actul original. In cazul in care iti pierzi sau ti se fura pasaportul copiile vor fi salvarea ta.
  • Avem intotdeauna o trusa de prim ajutor la noi. Niciodata nu stii cand ai nevoie de niste Imodium, Paracetamol sau chiar antibiotice. Lui Cipri i-a cazut un implant (o masea) in timpul vacantei in Peru iar in Laos a facut o infectie urata la gingie, deci el va poate explica cum e cu antibioticul. Evident ca poti incerca sa gasesti o farmacie de la care sa iti iei ce iti trebuie. Insa cand esti in arii mai rupte de lume asta e o solutie mai putin evidenta. Deci prefer sa am medicamentele mele din provenienta bine cunoscuta si sa nu ma lupt cu gasirea unei farmacii care sa mai si vanda medicamente ce nu sunt contrafacute. Iar mersul la un spital sper sa nu se intample vreodata.
  • Avem intotdeauna cel putin doua tipuri de carti de credit la noi (Visa si Mastercard) si de obicei sunt de la doua banci diferite (1 card de credit de la o banca si 2 de la alta banca). Am intalnit bancomate la care functiona numai Visa si daca nu am fi avut Visa la noi atunci am fi avut probleme (in Luang Prabang ni s-a intamplat asta). In plus intotdeauna anuntam banca de planurile de calatorie pentru ca se pot trezi ca iti blocheaza cardul cand vad tranzactii prin tari de care nu a auzit nimeni. Si surpriza ta va fi extrem de neplacuta. Unui prieten i s-a blocat cardul pe cand calatorea in Costa Rica si era singurul lui card si a durat aproape o saptamana sa i-l deblocheze. Si incercam sa nu tinem toate cartile de credit in acelasi loc pentru ca in cazul in care ni se fura unele sa avem ceva de rezerva.
  • Avem intotdeauna o rezerva de bani cash. Nu stii niciodata ce se poate intampla cu cardurile de credit sau daca nu ajungi intr-un loc fara acces la bancomate sau mai stiu eu ce. 
  • Contacte de urgenta. Am notate la carnetel (in caz ca raman fara telefon) numerele de telefon de la banca, de la asigurarea de sanatate si al lui Miki. La asigurarea de sanatate este trecuta ca persoana de contact Miki pentru ca in caz de "Doamne fereste" ea este singura care ar sti ce sa faca. Mama probabil s-ar panica de nu ar face altceva decat sa planga. Iar pe frate-miu inca il mai vad ca pe un copil :)
  • Petrecem intotdeauna ceva timp si ne documentam cu privire la tara in care mergem. Este util sa stii de exemplu daca sunt legi specifice de care ar trebui sa tii cont. Sau daca sunt vaccinuri obligatorii pe care sa le faci. Sau daca sunt boli de care sa te feresti (malaria ar fi un exemplu). Sau daca bancomatele sunt ceva obisnuit sau trebuie sa te bazezi pe cash (asta a fost cazul in Myanmar si in vara la fel in Iran). Sau daca sunt perioade pe care trebuie sa le eviti. Si altele de genul asta. O documentare mai serioasa la inceput de calatorie te scuteste de multe surprize. Despre documentare o sa gasiti mult mai multe ponturi la topicul cu sfaturi legate de organizarea unei calatorii.
Sunt sigura ca pentru multi pare exagerat ce am scris eu mai  sus sau ca pare prea multa bataie de cap insa oricine a calatorit mai mult mai pe departe sunt sigura ca ma va intelege. Iar bataie de cap nu e deloc. Odata invatate, devin automatism. La fel ca si lista de calatorie care este aceeasi (cu mici modificari) de vreo patru ani. Este ceva invatat care acum pare extrem de normal. O reciclez cu fiecare carnetel de calatorie pe care il incep. Pentru ca eu sunt un om analog - carnetelul e baza nicidecum telefonul sau calculatorul. Dar la sfarsitul zilei consider ca e mai important sa functionezi dupa vorba "paza buna trece primejdia rea" decat sa fii luat pe nepregatite. Si chiar daca noi nu am avut probleme cu furturi, boli, inselaciuni etc asta nu inseamna ca ele nu exista.

Wednesday, May 14, 2014

India - ganduri peste ganduri

Toata lumea care ma cunoaste stie ca am un "Bucket list" pentru calatorii lunga cat o zi de post. De fapt in mod sigur mai lunga de atat. 
Nu duc in nici un caz lipsa de idei unde as putea sa merg. Iti pot spune pe luni din an, pe zone geografice, pe teme de calatorie sau pe bugete unde mi-as dori sa merg. 
Insa alegerea se dovedeste de cele mai multe ori extrem de grea. Cu cat ma gandesc mai mult cu atat imi este mai greu sa ma decid care e prioritatea. Cel mai usor este sa cumpar biletul de avion instinctiv altfel ma duc de la o idee la alta pana vine vremea sa plec de acasa.
In momentul de fata tot discut cu Cipri unde mergem in decembrie 2014. Am redus lista la trei variante: Etiopia, India sau Vietnam+o insula in Tailanda pentru diving. Pentru ca de patru ani tot mergem in Asia de sud-est am decis sa luam o pauza asa ca Vietnam+Tailanda este deocamdata pe locul trei. Desi la cat de mult ne place Asia de sud-est nu este de neimaginat ca dupa vacanta din Iran sa spunem ca noi vrem inapoi acolo si sa cumparam biletul de avion catre Bangkok nu catre Delhi sau Addis Ababa. Pana una alta insa batalia se duce intre Etiopia si India. Eu sunt o ferventa sustinatoare a Etiopiei, Cipri al Indiei. Si pentru ca pana acum am mers numai unde a vrut sufletul meu, tind sa ii dau castig de cauza si sa alegem India.
Sa nu va inchipuiti insa ca nu mi-as dori sa vad India. Nicidecum nu e asa. Visez la India de pe vremea cand eram la liceu si citeam cu nesat toate cartile lui Mircea Eliade care imi cadeau in mana. Pana si la proba orala la limba franceza de la bacalaureat am vorbit despre visul meu de a merge in India. Insa pe cat de mult imi doresc sa vad India pe atat de frica imi este sa nu fiu dezamagita de ea. 
Ma pasioneaza religia hindusa, istoria si civilizatia Indiei, visez sa vad Taj Mahalul, sa calatoresc prin Rajasthan, sa merg la hiking in Ladak si Kashmir, sa vad plantatiile de ceai din Darjeeling, sa ajung in Kerala si poate si de Anul Nou pe plajele din Goa. Si in acelasi timp ascult povestile celor ce au fost acolo, citesc bloguri peste bloguri, forumuri peste forumuri, vad poze mii si mii, documentare cate vrei si imi e frica sa nu fiu dezamagita. Imi e frica de faptul ca nu o sa fiu suficient de "miserupista" incat sa pot sa ma bucur de ceea ce vad fara a fi enervata de realitatea indiana.
Daca as fi mers in India la inceputurile nostre de calatori, in mod sigur nu m-as fi bucurat de vacanta acolo. Intre timp am invatat insa sa fim mult mai putin stricti atunci cand discutam un anumit serviciu. Nu mai facem ca trenul si ca locomotiva atunci cand cineva intarzie cate o ora sau mai mult, sau cand trasportul dureaza dublu fata de cat ne-a fost comunicat, sau ca in nici un caz nu primim conditiile care ne-au fost promise. Ca sa te bucuri de vacante prin tari mai putin vest-europene trebuie sa fii deschis la imprevizibil si sa iei totul cu un zambet pe buze. Insa oare am ajuns suficient de "deschisi la imprevizibil" incat sa supravietuim Indiei? Totusi din ce aud de la unii si de la altii Asia de sud este este parfum pe langa India. Deci ce cred eu ca este un grad decent de "miserupism" este un grad suficient si in India?
Am tot citit ca India ori o iubesti ori o urasti. Si din ce stiu eu despre India inteleg perfect de unde extremele. Sunt convinsa ca pentru a iubi India trebuie sa fii un calator experimentat, daca esti o fire boema cu atat mai bine, un om deschis la nou, un om cu sufletul deschis nu numai cu ochii deschisi. Oare noi suntem suficient de deschisi? Eu ma mandresc cu faptul ca suntem insa ideea calatoriei in India imi ridica unele semne de intrebare. Parca subit nu mai am aceeasi incredere in noi.

Am mii si mii de ganduri care ma fac sa nu plec la drum cu inima usoara.
Imi doresc atat de mult sa imi placa India incat imi este frica sa o vizitez.


PS: Mi-l si inchipui pe Cipri cum citeste postul asta si ofteaza saracul la gandul ca iar am luat-o razna. Eu si intorsul lucrurilor pe o mie de fete. La el e foarte simplu: cica mancarea indiana e buna deci tre sa mergem in India. Eu insa pana nu desifrez misterele universului si nu intorc lucrurile pe toate partile si nu le discut si rasdiscut nu sunt eu. Noroc cu el ca forteaza decizii altfel daca ar fi dupa mine totul ar fi lasat in coada de peste si eu mi-as plange soarta si indeciziile pe toate gardurile. :) Sa fie asta un atribut feminin sau e doar nebunia mea? :) Incurcate mai sunt caile nevestei.

Monday, May 12, 2014

Planul pentru Iordania

Anul trecut am ajuns la concluzia (a se citi l-am batut la cap pe Cipri pana a acceptat) ca anul asta sa avem trei concedii in locuri de departe in loc de doua (city trip urile si week endurile lungi prin Europa nu se pun la socoteala). Si da inca ma mai plang ca este putin :) 
Dar conditia impusa de Cipri a fost ca numarul de zile si bugetul pentru toate vacantele sa nu explodeze ci sa ramana comparabil cu doua vacante. Prin urmare abordarea mea a fost sa impart vacanta de vara care era de 23 de zile de obicei in doua vacante mai scurte si mai ieftine. Iar anul asta variantele ieftine si scurte au fost: Iordania cu 10 zile in perioada 23 mai-1 iunie si Iran cu 17 zile in perioada 15 august-30 august. Si nu, nu este nevoie sa faceti suma celor doua vacante. Nici tu Cipri nu trebuie sa faci asta. De fapt cel mai bine ar fi sa uiti ce tocmai ai citit. La fel cum ar fi bine sa ne loveasca o amnezie si dupa ce vedem bugetele celor doua calatorii. Dar pe cuvant ca nu a fost intentionat. Eu chiar am crezut ca pot imparti egal o vacanta la doi. Cand cititi asta va rog sa va imaginati cum dau din gene inocent.
Vacanta in Iordania se apropie vertiginos asa ca pun planul de bataie pe blog asa cum fac intotdeauna. 
Iordania este o destinatie destul de populara insa majoritatea turistilor merge prin agentie in grup organizat. Pe noi nu ne prinde o astfel de vacanta asa ca am decis sa ne facem un itinerariu pe care sa mergem pe cont propriu. Inchiriem o masina pe toata durata vacantei si ne facem ca intotdeauna rezervarile la hotel dinainte de vacanta. Este prima data cand inchiriem o masina (am mai facut asta in Bali dar doar pentru 2 zile si era de la vecinul de vis a vis de hotel deci nu se pune la socoteala) asa ca avem ceva emotii dar sa speram ca decurge fara probleme.
Itinerariul este urmatorul:
23 Mai - 18.15 Bruxel- 23.35 Istanbul (Flight TK 1940)
24 Mai - 00.35 Istanbul - 3.35 Amman (Flight TK 0814). Inchiriat masina si plecat direct catre Wadi Rum. Inchiriat de la Beduin Directions un tur de doua zile in desert. noaptea ne-o petrecem intr-o tabara in desert.
25 Mai - Wadi Rum. Plecare seara catre Petra. 
Cazare 25 Mai-28 Mai Hotel Tetra Tree Wadi Musa.
26 Mai - Petra
27 Mai - Petra
28 Mai - Mergem pe King's Highway catre Marea Moarta. Pe drum ne oprim la castelele cruciatilor de la Karak si Shobak.
29 Mai - O zi sa vizitam Desert Castles.
Cazare 29 Mai-31 Mai Amman Pasha Hotel.
30 Mai - Excursie pentru Jerash, Umm Qais, Ajloun
31 Mai - Amman si Madaba si condus seara tarziu catre aeroport.
1 Iunie -03.15 Amman - 06.10 Istanbul ( Flight TK 0815) ; 07.50 Istanbul - 10.15 Bruxel.

Pentru o idee despre itinerariu aruncati un ochi pe site-ul celor de la Rought Guide.


          

Nice Nice sau nu chiar? Depinde ce vrei.


Citeam zilele trecute pe site-ul lui Nomadic Matt ca totul este relativ in calatorii si nu exista sfaturi general valabile care sa impace orice tip de turist. De aceea atunci cand ti se cer sfaturi de calatorie cel mai bine este sa raspunzi: "Depinde de tine si de ce vrei". Si mare dreptate mai are. Ce imi place mie poate tie nu iti place. Ce mi se pare mie hotel bun poate pentru tine e o cocioaba. Ce inseamna pentru mine plaja de vis poate pentru tine e un loc de neimaginat. Si multe si marunte.
Cred ca este absolut imposibil sa gasesti consens printre calatori pentru o destinatie anume.
Si de multe ori diferentele astea de opinie starnesc scantei nu gluma.
Cred ca au fost zeci de oameni care mi-ar fi tras una peste scafarlie cand ma auzeau spunand ca Bali mi s-a parut atat de ingrozitor incat din prima zi m-am prezentat la aeroport in cautare de bilet catre alta destinatie in Indonezia.
Si chiar si mai multi ar atenta la scafarlia mea atunci cand ma aud expunandu-mi parerile despre Coasta de Azur.
No, acum nu va mint si recunosc ca eu am tendinta sa imi exprim parerile intr-un mod atat de lipsit de diplomatie incat parca cerseste bobarnace pe scafarlie. Ceea ce nu ajuta deloc la a facilita o discutie matura, politicoasa si prietenoasa. Dar eu tot mai sper ca diplomatia vine cu varsta. La 80 de ani voi fi un model de intelepciune.
Revenind la calatorii: nu mi-a placut Marsilia si asa a fost cat se poate de evident din postul meu, si nici Monaco si nici celebrele statiuni de pe Coasta de Azur gen St Tropez (am ratat Cannes deci despre asta nu imi dau cu parerea). Despre Nisa insa nu am o parere clara. Ca turist cel putin nu am o parere clara. Pentru ca sincer mi se pare genul de oras unde mi-ar placea sa locuiesc. Mi-a placut sa ma plimb prin orasul vechi, mi-a placut vederea de sus de pe deal, mi-a placut atmosfera orasului, mi-au placut restaurantele, mi-a placut ca parea un oras plin de viata, mi-au placut magazinele. M-am simtit excelent umbland hai hui pe strazi. Singurul lucru care mi s-a parut ingrozitor e plaja. Nu as merge la plaja la Nisa nici batuta. Asta asa ca sa va servesc o mostra de lipsa de tact cand imi prezint opiniile  pentru ca sunt sigura ca am ridicat parul in cap la ceva cititori care isi indreapta amenintator bobarnecele catre mine :) 
In rest insa visez sa locuiesc cand ma fac mare intr-un apartament frumos in centrul Nisei. 
Dream on baby...dream on :)
Dar ce ar fi viata fara vise?
Ziceam ca revin la povestile de calatorie, nu? :) Pai sa revin atunci.
Ne-am inceput plimbarea prin Nisa cu vizitarea orasului vechi. Am parcat masina intr-o parcare subterana in Piata Massena si am pornit la investigat orasul la picior.
Piata Massena

Daca te uiti pe harta, orasul vechi este practic un triunghi delimitat de Promenade du Paillon in Nord, Castle Hill in est si marea Mediterana in sud. Nu este o suprafata foarte mare si poate ca cea mai inspirata idee ar fi pur si simplu sa mergi asa hai hui si sa te bucuri de atmosfera, de stradutele mici, de magazinele interesante cu produse din zona si de restaurantele care te invita sa incerci mancarea traditionala. Este o zona foarte colorata, plina de personalitate si care pe mine sincera sa fiu m-a cucerit cu totul. Este acel ceva care m-a atras la Nisa si care a compensat plaja care este ceva-ul care mi-a displacut enorm.
Apropos de harta. Primul lucru pe care il fac cand ajung intr-un oras mai mare este sa caut Oficiul pentru Turism de unde iau o harta (de obicei gratis), cer sa mi se arate unde sunt (pe harta) si care sunt lucrurile cele mai importate de vizitat (si le marchez pe harta). Chiar daca plec cu un plan bine facut de acasa si stiu ce as vrea sa vad, tot mi se pare interesant sa cer parerea celor de la oficiul de turism. Iar hartile astea gratis (luate de la oficiul de turism sau de la hotel) sunt extrem de folositoare mai ales ca de multe ori sunt mai complete decat ce am eu in Lonely Planet.
Din Piata Massena noi am pornit pe strada St. Francoise de Paule catre Cours Saleya. St. Francoise de Paule este o strada cu multe magazine si restaurante si ofera doar cateva vederi mai impresionante: Opera si Palace Square. Dar noi am trecut destul de repede de zona asta pentru ca eram dornici sa ajungem la "picture perfect old town".
Strada St. Francoise de Paule

Cours Salaya

Cours Saleya este o strada pietonala care dimineata gazduieste si o mica piata si unde gasesti o multitudine de restaurante. Majoritatea arata extrem de turistice dar poate ma insel.
Odata ajunsi in capatul strazii Saleya am inceput sa mergem fara nici o tinta anume si am luat la rand toate stradutele mai mici sau mai mari din triughiul mai sus mentionat.
In Piata Rossetti o sa dati peste o gramada de lume care sta la coada la ceva. Acel ceva este inghetata. Pentru ca in Piata Rossetti se afla locul meu preferat din Nisa: celebrul Fenocchio parlour. Aici gasiti inghetata pe toate gusturile: de la gusturi traditionala pana la chestii foarte exotice gen: violete (preferata mea), chilli, rosii si busuioc si multe altele. Nu va lasati coplesiti de coada lunga cat o zi de post. Garantat asteptarea va fi mai mult decat uitata dupa ce ajungeti la inghetata.
Coada la inghetata


Un alt lucru de incercat cat va plimbati prin orasul vechi este o portie de "socca". O clatita facuta din faina de naut, apa si ulei de masline care se gateste intr-o tigaie foarte mare. Mie mi-a placut foarte mult, dar ceilalti doi membri ai grupului au fost mult mai putin impresionati. Deci este o chestie de gust insa merita incercata mai ales ca pretul nu e deloc piperat (2.8 euro pe portie). Noi ne-am oprit la un loc traditional foarte laudat pe internet pentru a gusta socca: Lou Pilha Leva ( 10 Rue du Collet) care se afla foarte aproape de locul cu inghetata deci loviti doua atractii dintr-o lovitura :)
Stradutele din orasul vechi





Daca doriti produse traditionale: iaca sapun

sau sare de tot felul

Dupa ce am batut mai toate stradutele din orasul vechi, ne-am indreptat catre partea de nord a triunghiului - Piata Garibaldi iar de aici am urcat pe Castle Hill de unde vederea catre oras este extraordinara.

Piata Garibaldi
Iti ia ceva timp sa ajungi pana sus insa esteo plimbare draguta prin parc deci nu fiti lenesi si urcati la deal ca nici nu stiti ce ratati.
Vedere de pe Castle Hill

Vedere catre Promenade des Anglais

Si catre orasul nou

Evident ca nici o vizita in Nisa nu ar fi completa fara o plimbare pe Promenade des Anglais - un bulevard lung de 7 km care se merge de-a lungul marii ( Baie des Anges) intre portul Nisei si aeroport. Iti poti petrece ore in sir mergand de-a lungul marii, sau stand la soare si privit lumea, sau sa te dai cu bicicleta, sau pe role,sau la o sedinta de facut baie. Desi cum am spus plaja ddin Nisa lasa mult de dorit si sunt probabil infinit de multe locuri unde statul la mare si la soare este mai placut decat in Nisa.
Promenade des Anglais era populata de masini de epoca spre incantarea lui Cipri

Si plaja mai putin incantatoare

Cam asta a fost plimbarea noastra prin Nisa. Nu am facut totul intr-o singura zi ci impartit pe cateva zile, unele dintre ele petrecute partial prin alte parti. Dar este un loc pe care eu nu l-as ignora in vacanta prin sudul Frantei. Are un farmec aparte si mie mi-a placut pentru ca parea a fi plin de viata.

Mai multe poze gasiti pe Picasa:

https://plus.google.com/photos/106330260297523109754/albums/5878081862715426081?banner=pwa&sort=1