Sa cautam urangutanii pe langa raul Kinabatangan

Vizita la Sepilok, la centrul de reabilitare a urangutanilor orfani sau bolnavi, a fost extrem de interesanta si ne-a permis sa fim la doi pasi de urangutani si sa ii admiram cum se alinta pe langa ingrijitori si cum ne analizeaza pe noi, poate chiar mai atent decat noi pe ei. Insa oricat de mare ar fi parcul si oricat de grijuliu sistemul, pana la urma tot intr-un "tarc" te afli. Iar noi mersesem tocmai pana in Borneo pentru ca ne doream sa vedem urangutanii in libertate. Asa ca ne-am pus pe cautat informatii despre locatii unde esti cat mai sigur ca poti sa dai nas in ins cu omul padurii dar de data asta pe teritoriul lui.

Va spuneam intr-un articol precedent ca in toata provicia Sabah mai exista doar patru enclave cu jungla ramasa (inca) nedefrisata:

• Danum cu 438 km2
• Kinabatangan cu 280 km2
• Tabin cu 1225 km2
• Sepilok cu 43 km2

Iar acestea sunt si singurele locuri unde mai poti gasi urangutani salbatici. Deci, cel putin in principiu, nu ar fi fost prea greu sa decidem unde mergem. In practica insa chiar si cu o saptamana inainte de plecare, eram inca nedecisi iar rezervarile le-am facut abia dupa ce am ajuns in Borneo. Stiam ca mergem in Sepilok deci mai avem trei locatii de analizat.

Kinabatangan este o fasie foarte ingusta de jungla aflata in lungul unui rau. Din tot ceea ce am citit, aceasta parea locatia unde era cel mai usor de vazut animalele pentru ca este atat de mica suprafata incat saracele vietuitoare sunt fortate sa stea cat mai aproape de rau. Vine turistul, se plimba cu barca pe rau si fara sa faca nici cel mai mic efort vede urangutani. Acest aspect combinat cu faptul ca este relativ usor accesibil, face ca Kinabatangan sa fie de departe cea mai "turistica" dintre cele trei locatii. Ai foarte multe variante de cazare - pentru toate buzunarele si gusturile. Exista tot felul de tururi. Exista chiar si varianta sa stai acasa la un localnic care sa te plimbe apoi pe rau cu barca personala.  In mod normal asta ne-ar face sa fugim mancand pamantul. Nu ne prea place aglomeratia. Mai ales cand vorbim de hoarde de turisti (majoritatea chinezi) galagiosi. Insa faptul ca tot vedeam repetat obsesiv ca sigur vezi urangutani, ne-a facut sa punem Kinabatangan pe lista.

Danum este singura bucata de jungla primara care a mai ramas in Borneo. Adica este o padure virgina, nedefrisata. Restul (Tabin, Kinabatangan) au fost defrisate candva iar acum s-au refacut intr-o mai mica sau mai mare masura. Dar evident ca nu arata ca o padure primara. Nu o sa ai copacii aia batrani si inalti de nu le vezi varful. Nu o sa fie un ecosistem la fel de variat. Nu o sa fie o jungla la fel de "deasa". Daca vrei sa vezi o padure virgina asta este singura varianta din Borneo. Pe noi nu ne interesa insa padurea. Am mai vazut jungla primara veche de milioane de ani deci nu pentru asta mergeam. Noi voiam sa vedem urangutani si spre marea mea surprindere am tot citit povesti de la oameni care nu i-au vazut. Avantajul si dezavantajul unei jungle in  adevaratul sens al cuvantului. In plus Danum este o locatie extrem de scumpa. Exista un singur hotel la care te poti caza iar asta face evident ca preturile sa fie pe masura. De cativa ani, poti sa te cazezi la Danum Valley Field Centre - un centru de cercetare care are cateva dormitoare si cateva camere pentru turisti. Preturile sunt de obicei cam jumatate din cat platesti la Borneo Rainforest Lodge iar daca reusesti sa organizezi calatoria singur (fara sa folosesti o agentie) este evident si mai ieftin de atat. Diferentele nu sunt insa numai de pret ci si de calitate. Cele doua cazari in nici un caz nu sufera termen de comparatie. Dupa multa gandire si razgandire, noi am decis ca nu vrem sa mergem in Danum. Faptul ca eu am perceput ca fiind sub semnul intrebarii daca vedem sau nu urangutani, m-a facut sa nu fiu dispusa sa platesc pretul respectiv.

Tabin a fost pentru foarte mult timp un motiv serios de gandire. Este tot jungla secundara si singurul loc unde poti sa te cazezi este fix la marginea plantatiilor de palmieri insa era prezentat ca locul unde vezi sigur elefanti pigmei. Iar acum ca ne-am intors din Kinabatangan, unde nu am vazut elefanti pigmei, imi pare un pic rau ca nu am ajuns in Tabin. De ce nu am mers in Tabin? Pentru ca am ales sa urcam pe muntele Kinabalu si am ramas fara zile libere. Altfel am fi mers in Tabin dupa Sepilok si Kinabatangan.

Alegerea noastra a fost deci Kinabatangan. Cea mai simpla si cea mai ieftina dintre solutii. Pentru multi si cea mai proasta dintre solutii pentru ca sunt prea multi turisti. Cum noi am fost in extra-sezon, nu am fost deranjati de turisti. Erau putine barci pe rau iar la cazarea nostra rar mai venea cate un alt cuplu pentru cate o noapte. Insa in trei zile cat am stat acolo, am vazut in fiecare zi urangutani iar asta este tot ce conteaza.

Dimineata in care am iesit din camera si la 4-5 metri de usa noastra era un urangutan ce se legana linistit in pom, o sa fie probabil amintirea cea mai de pret (dupa Sipadan) din vacanta asta.

Iar Cipri va poate povesti cum a iesit la alergat si practic s-a ciocnit pe poteca de un urangutan care isi vedea linistit de plimbarea lui. 

Ca am vazut urangutani si in cuibul lor (urangutanii isi fac cuib in care dorm noaptea) in timp ce ne plimbam cu barca, a fost doar ceva "extra". Intalnirile complet neasteptate au fost insa deliciul sederii noastre acolo.

Iar pe langa urangutanii o sa tot vezi o sumedenie de alte maimute, pasari, crocodili, serpi, soparle cat un crocodil etc etc etc. Cand te gandesti ca e doar o fasie de jungla si ca asa ar trebui sa fie toata insula, ti se face inima cat un purice. Dar pe de alta parte este o lectie extrem de interesanta despre dorinta unei tari de a iesi de pe lista cu tari din lumea a treia. Este extrem de usor sa condamni defrisarile si plantatiile de palmieri insa nu noi le punem o paime pe masa oamenilor de acolo. Din pacate Utopia nu exista.

Dar gata cu vorba. Va las cu niste fotografii:

Dimineata pe rau

Sau seara

Hidrofob

Vecinul nostru

Oare cine e mai curios?

Daca te uiti atent e un urangutan in cuib

Ceva  pasari

Un crocodil

Monitor lizard

Macaci

Maimute Proboscis

Nici nu stii ce a mai mare: nasul sau burta :)

Parca burta :)

O zi la "Sepilok Orangutan Sanctuary"

"Sepilok Orangutan Sanctuary" a fost infiintat in anul 1964 de catre Barbara Harrison ca un centru de reabilitare pentru urangutanii orfani sau bolnavi. Cum in ultimele decenii suprafata ocupata de jungla a scazut intr-un ritm ametitor si cum pentru foarte mult timp nu a existat o legislatie care sa reglementeze ce se intampla cu animalele care fug din calea buldozerelor, un astfel de centru era nu doar util ci absolut necesar. 

Jumatate din jungla din Borneo a disparut deci ce credeti ca s-a intamplat cu animalele care traiau acolo? Mai ales ca urangutanii sunt animale solitare care au nevoie de un teritoriu destul de mare. 

In ultimele patru decenii numarul urangutanilor a scazut poate chiar mai ametitor decat suprafata junglei. Doar in Borneo populatia a scazut cu 150 000 in ultimii 16 ani. In prezent mai sunt doar intre 75 000 si 100 000 de urangutani in Borneo. Si previziunile spun ca daca nu se face nimic va scadea sub 40 000 in urmatoarele 3 decenii.

Iar situatia nu este absolut deloc ajutata de faptul ca, in afara de om, urangutanii sunt mamiferele care se reproduc cel mai greu si care se maturizeaza cel mai incet. Femelele devin active sexual la 12 ani si au pui in jur de 15-16 ani. Masculii in jur de 14 ani. Ciclul mentrual al femelei este intre 29 si 31 de zile cu mentruatia durand 3-4 zile. Perioada de gestatie este intre 8 luni si jumatate si 9 luni.  Iar in medie au un pui o data la 7 ani. Ceea ce inseamna ca in media o femela are cel mult 4 pui pentru toata durata vietii. 

Ca mai apoi puii sa fie dependenti de mama lor pentru foarte multi ani. Practic o femela urangutan isi cara continuu puii pana cand acestia fac 3-5 ani si ii alapteaza pana la 8 ani. Chiar si dupa ce cresc prea mult pentru a mai fi carati si alaptati, puii tot raman in preajma mamei pentru inca cativa ani. Abia dupa 10 ani devin relativ independenti insa (mai ales femelele) se intorc frecvent sa isi viziteze mamele pana aproape de 15-16 ani. 

In "perioada de glorie" a defrisarilor urangutanii adulti erau ucisi fara absolut nici o secunda de gandire. Iar puii erau ori tinuti ca animale de companie ori vanduti ca animale de companie. Nu exista nici o lege care sa interzica astfel de practici iar cand legea a aparut a durat ceva pana a fost si aplicata. Intre timp, cel putin in Borneo, lucrurile s-au schimbat foarte mult iar acum se face puscarie grea si pentru ucidere si pentru tinut puii in captivitate. Insa pui orfani tot exista pentru ca de cele mai mult ori se pierd de mama cand fug de cei care defriseaza. Nu sta nimeni sa verifice daca in bucata aia de jungla este vreun animal care trebuie salvat.

Iar aici intervine Centrul de reabilitare Sepilok. Ei iau puii orfani si ii cresc pana ajung la varsta adulta cand sunt eliberati in padure.

Un proces foarte simplu nu? In realitate este un proces extrem de controversat. Si sunt numeroase studii care arata si cate esecuri exista. Este greu sa cresti un pui de urangutan timp de 7-10 ani si sa nu il faci sa fie dependent de tine. Asa ca atunci cand il eliberezi se poate intampla sa se intoarca inapoi la centru (daca nu il duci departe) ori sa nu supravietuiasca. 

Exista insa si nenumarate povesti de succes si de cum intri in Sepilok o sa ti se arate imagini si filmulete cu uranguani reintegrati cu succes in salbaticie.

Inainte sa merg in Borneo am stat si am citit muuuuulte zile pareri pro si contra despre Sepilok si alte centre de reabilitare. Multi spuneau ca cel mai bine e sa ii vezi in libertate si atat. Ca vizetele la centrele de reabilitare ar incuraja aparitia lor doar pentru interesul in "banul turistului" nicidecum in bunastarea urangutanilor.

Ca intotdeauna nu totul este alb si negru. Mai ales cand vine vorba de animale in captivitate sau "domesticite". Imi aduc aminte cat de criticata am fost ca am mers intr-o tabara de elefanti in Laos si am scris atunci o gramada despre faptul ca nu poti sa analizezi situatia fara sa iei in seama contextul. Pentru ca din pacate nu traim in Utopia. In lumea in care traim nu exista solutii ideale pentru toata lumea. Intodeaua e un compromis pe undeva.

Asa ca eu personal am decis ca vreau sa merg la Sepilok si nu imi pare rau ca am facut asta pentru ca am fost foarte impresionata de cum e organizat centru si de cum se poarta cu puii de care au grija. Nu incurajez vizitarea oricarui centru de reabilitare pentru ca este complet adevarat ca foarte multe sunt doar capcane pentru turisti si trebuiesc evitate de toata lumea, insa Sepilok mi s-a parut de incredere. Din cauza asta nu am vrut sa merg sa vad un centru similar pentru maimutele proboscis. Din tot ce am citit, nu mi-au inspirat incredere si am preferat sa nu merg.

Si chiar ne-am distrat super bine admirand bebeii cei mici cand se jucau in cresa (a fost deschisa de curand pentru public) si am fost si "rasfatati" cu prezenta unui mascul salbatic care venise in vizita la niste fructe.

Dar va las cu niste fotografii acum ca deja m-am intins cat o zi de post.

Masculul salbatic:

 

Unul dintre puii veniti la fructe:

Alti locuitori:

Fata in fata cu uciderea Naturii

In mintea mea, Borneo aparea ca un Paradis tropical. O insula acoperita de jungla deasa in care gasesti animale minunate precum urangutanii sau elefantii pigmei. Animale ce nu se gasesc nicaieri altundeva in lume. Un loc in care singura grija sunt lipitorile. In rest jungla, jungla si iar jungla. Pana si lipitorile fac parte tot din "experienta" junglei deci nu ai cum sa te vaiti prea mult.

Din pacate mintea mea a ramas undeva in anii 1960-1970. Iar realitatea e atat de dureroasa incat efectiv nu stiu cum as putea sa o transpun in cuvinte. O sa arunc cu cifre in voi. Ca doar atat ma pricep. Si nu pot sa sper decat ca asta va va face sa cautati mai multe informatii.

Borneao este a treia cea mai mare insula din lume si este impartita intre Indonezia (partea indoneziana se numeste Kalimantan), Malaezia ( cu provinciile Sabah si Sarawak) si Brunei.

Singura parte neafectata de despaduriri este Brunei. 75% din suprafata Bruneiului este jungla. Insa asta s-a intamplat doar pentru ca au prea multi bani din petrol deci nu au simtit nevoia sa se ocupe nimic altceva. In ultimii ani insa situatia se tot schimba. Statisticile spun ca Brunei-ul mai are petrol doar pentru urmatorii 20 de ani asa ca Sultanul cauta solutii de viitor. Una dintre solutii este si independenta agricola pentru ca deocamdata Bruneiul importa aproape tot ceea ce consuma. Iar asta trebuie sa se schimbe asa ca se baga enorm de multi bani in agricultura. Si ghici ce presupune agricultura? Despaduriri, evident. Nu ai cum sa cultivi orez in jungla deci jungla faca loc campurilor agricole.

In Kalimantan 80% din suprafata insulei a fost cesionata pentru despadurire si pentru plantatiile de palmieri pentru ulei. 

Sabah este acoperita in proportie de 40% de plantatii de palmieri. 25.000 de km2 de plantatii de palmieri. Cand zbori pe deasupra Sabah-ului nu vezi altceva decat palmieri. Palmieri dupa pamieri dupa palmieri. Nu a mai ramas mai nimic din jungla la care visam eu cu ochii deschisi.

Daca din restul provinciei scoti cat este munte prea inalt pentru plantatii atunci o sa ramai cu nici mai mult nici mai putin de 4 enclave mici de jungla care sunt protejate de lege: 

• Danum cu 438 km2
• Kinabatangan cu 280 km2
• Tabin cu 1225 km2
• Sepilok cu 43 km2

Din 73 631 de kilometrii patrati  cat are Sabah-ul, 25 000 sunt cu plantatii de palmieri si doar 1986 de km2 au mai ramas cu jungla.

Ce inseamna asta? Pai iaca cum arata Sabah vazut de sus:

Sursa

Sursa

Sursa

Pe drumul din Sandakan pana in Kinabatangan am fost insotiti continuu de plantatiile de palmieri. Oriunde te uitai erau numai palmieri. 120 de km cat a fost drumul nu am vazut decat palmieri. Cu cat ne apropiam mai mult de raul Kinabatangan cu atat crestea nedumerirea de ce nu se vede urma de jungla. Totusi Kinabatanganul este locul cel mai popular pentru vazut urangutani in libertate. Dar pentru ca un urangutan sa supravietuiasca in libertate, are nevoie de jungla. Animalele salbatice nu traiesc prin plantatiile de palmieri. Au nevoie de jungla. Deci unde naiba e jungla?

Si am trecut de semnul ca mai sunt doar 10 km pana la rau si deja ma panicam. 

Si am trecut de semnul cu 2 km pana la rau si deja ma intrebam daca jungla e doar o pacaleala. 

Si am trecut de semnul cu 1 km de deja imi pierdusem orice speranta. 

Cu 650 de metri inainte de locul unde eram cazati, au disparut intr-un final si palmierii.

650 de metri de o parte si de alta a raului. Uneori si mai putin.  Atat a mai ramas pentru animale.

Restul e pentru noi.

Pentru mine. Pentru tine. Pentru oricine consuma ulei de palmier. Pentru ca in mod siguri consumi asa ceva.

Uleiul de palmier este cel mai folosit ulei vegetal din lume. Conform WWF, uleiul de palmier se gaseste in jumatate din produsele dintr-un supermarket.

Iar 90% din uleiul de palmier este produs in Indonezia si Malaezia.

6.5 milioane de hectare de jungla au fost defrisate in Borneo si Sumatra pentru a face loc palmierilor. 

Pana in 2020 ar trebui sa se ajunga la 16.5 milioane hectare numai in Indonezia. Asta inseamna o suprafata cat Anglia si Tara Galilor la un loc.

Stiti pentru ce se foloseste cel mai mult ulei de palmier? 

Biodisel.

Pai e bio nu? Ce daca in procesul asta distrugi jungla din doua tari. E bio deci asta e tot ce conteaza.

Exista studii care arata ca daca compari rezultatul net din cat pierzi pentru ca ai defrisat o suprafata atat de mare si cat castigi pt ca nu mai produci CO2 din arderea de benzina si motorina, esti pe negativ. Deci eco si bio sa fie...Pe principiul: unde nu e cap vai de picioare.

Si inainte sa va apucati sa ii injurati pe malaezieni si indonezieni ca distrug natura, aruncati un ochi la faptul ca plantatiile alea sunt de cele mai multe ori detinute de catre companii gen Shell care din 2008 tot primesc subsidii de la Uniunea Europeana (printre altele) cu scopul de a produce cel putin 10% din combustibilul folosit in transporturi din "renewable sources". Iar uleiul de palmier face parte din categoria "renewable sources". Interesant nu? Abia de curand a fost votata o lege prin care UE opreste subsidiile pentru uleiul de palmier folosit la biodiesel. Dar din 2020. Deci mai aveti o leaca de rabdare. Pana atunci poate lobby-ul din industria energetica isi face treaba si se mai amana un pic. 

Un prieten imi spunea acum cateva saptamani ca se gandea sa nu mearga in Indonezia din cauza a ceea ce fac indonezienii in Kalimantan. Lasand de o parte remarca mea de mai sus care ar insemna ca mai bine ar boicota Olanda, turismul este singurul motiv pentru care mai exista enclavele alea mici de jungla si pentru care au inceput sa se dea legi care protejeaza animalele afectate de defrisare. Daca credeti ca omul s-a apucat sa le apere asa din altruism extrem, atunci va admir pentru naivitate. In realitate tot banul este cel care dicteaza. Banul turistului. Or fi vreo 2-3 care o fac din altruism si care isi dedica viata salvarii animalelor si padurilor dar ca o activitatea sa aibe succes ai nevoie de o masa critica. Nu doar de cativa "nebuni". Iar asta se face doar prin "show me the money". Din pacate.

Tot vad in ultimul timp articole despre efectul negativ al turismului dar mai nimeni nu vorbeste si despre efectele pozitive. Iar un exemplu mai elocvent decat Sabah nu cred ca exista. 

Dar despre asta o sa scriu mai pe larg in alte zile. Deocamdata nu pot decat sa va incurajez sa cititi despre ce inseamna plantatiile de palmieri si sa va indemn sa mergeti in Borneo daca aveti ocazia. Unde altundeva poti sa stai nas in nas cu Omul Padurii (asta inseamna Orang-Utan)? Sansa lor, suntem tot noi. La fel cum pieirea lor putem fi tot noi.

Ca sa il citez pe Sir David Attenborough:
'No one will protect what they don't care about; and no one will care about what they have never experiened'

Locatiile noastre preferate de stat cu burta la soare

Se apropie vacanta cu pasi repezi (in trei saptamani vom fi cu burta la soare) asa ca tot visand cu ochii deschisi la ce va fi, m-am gandit sa scriu si despre plajele/insulele noastre preferate. 

Nu sunt locatii noi. Am tot vorbit despre ele. Dar acum le pun intr-un top. Un Top 4 :) Da stiu...cum sa faci un Top 4? Pai initial era un Top 2 si apoi m-am gandit sa adaug si o locatie din Europa dar nu m-am putut decide la una singura asa ca a iesit Top 4. Si in cazul in care va gandeati ca si Top 2 tot ciudat era...nu-s eu de vina. Soarta :)

Deci sa ne pornim...cu introducerea. Ca doar nu credeati ca imi iese o introducere atat de scurta? Trebuie sa explic intai contextul.

Sunt oameni care atunci cand merg in vacanta la plaja vor o locatie de lux. Vor hotel mare cu spa si piscine si zece restaurante cu zece bucatarii diferite. Vor umbrelute si sezlong. Vor baruri de tot felul si ospatari care sa iti aduca cocktailul in piscina. Vor all inclusive. Vor activitati. Vor leneveala si rasfat cat cuprinde.

Altii vor petreceri. Vor cluburi. Concerte. DJ. Nebunie. 

Altii vor locatii unde da bine sa fii vazut. Unde iti scoti bijutetiile la plimbare pe promenada. Unde eticheta hainelor conteaza. Intelegeti mesajul...

Fiecare om cu ce ii place si ce il face fericit. In nici un caz nu am scris cele de mai sus ca sa judec sau ca sa spun ca nu asa se face turism. Bucuria din calatorii nu are o solutie general valabila. Fiecare alege ce vrea el. 

Noi insa nu facem parte din categoriile de mai sus. Cand caut o locatie de stat la soare ce ma intereseaza este o insula mica, sa o poti alerga intr-o clipita dintr-un capat in altul, preferabil fara sosele, fara multi turisti, fara nebunie, galagie, haos, fara hoteluri mari, fara all-inclusive, cu plaje frumoase, cu bungalow - uri  direct pe plaja si cu posibilitatea sa faci scufundari altfel o luam razna dupa doua zile. Nu ma intereseaza sa am lux unde dorm sau am am restaurante Michelin in preajma. Daca am curat in camera si mancarea e buna, e mai mult decat suficient pentru mine. In plus o cabana direct pe plaja si o masa direct pe plaja ma face sa trec cu vederea multe caracteristici mai "spartane". 

Si din fericire am avut notocul sa gasim doua locatii care corespund perfect criteriilor noastre - de aici Top 2-ul de care va povesteam.

1. Perhentian. In primul rand Perhentian este perfecta pentru ca are recifii de corali langa tarm. Nici macar nu trebuie sa mergi la scufundari ca sa vezi pesti colorati si broaste testoase. Inoti nitel, bagi capul sub apa si "Voila". Am scris mai demult despre Perhentian asa ca o sa pun  doar link-ul pentru detalii si va las cu niste fotografii pentru sublinierea ideii :

   

   Plaja mica a hotelului

   
   

   

   Terasa restaurantului

   
   

   

   Asa arata cazarea- cabane direct pe plaja

   
   

   

   Faci un pas si esti din pat pe plaja

   

   Si cum este singurul hotel din golful ala, nu e deloc aglomerat

2. Gili Air. Gili a fost prima noastra insula exotica. De fapt nu. Intai a fost Java. Apoi Sulawesi. Apoi Bali. Si abia apoi Gili. Dar primele trei numai insule exotice nu au fost. Din Bali mai aveam un pic si plecam inot atat de mult mi-a displacut.  Dar Gili...ohhhh Gili. Dragoste pe veci. In Gili aveai si cateva drumuri nu era ca in Perfentian unde aveai cel mult poteci prin jungla. Dar in afara de bicilete si niste care trase de cai pentru carat bagajele la turisti, nu circula nimic altceva. O alta diferenta e ca in Perhentian era un singur hotel si un singur restaurant si o singura scoala de scufundari in golful nostru. Daca vroiai sa ajungi la o alta plaja cu un alt hotel sau restaurant trebuia sa mergi pe niste potecute prin jungla urcand ceva dealuri. Dar de ce sa cauti altceva? Ne era asa bine rupti de lume....In Gili insula e plata si majoritatea cazarilor si restaurantelor sunt aflate in aceeasi zona. Un fel de sat mic. Dar e atat de mic incat ajunsesem sa cunoastem pe toata lumea dupa cateva zile acolo.

   

   Plaja

   
   

   

   Singura strada din sat

   
   

   

   Vedere din restaurant

   

   Si inca un restaurant - tot direct pe plaja

   

   Cazarile

   

   Mijloacele de transport in comun - singurele

3. Lefkada. M-am gandit ca nu este corect sa pun numai locatii exotice asa ca am ales si ceva aproape de casa. Nu respecta definitia de mai sus: insula mica, fara drumuri si cu numar minim de hoteluri. Dar cel putin pe vremea cand am fost noi (au trecut vreo zece ani de atunci) nu era foarte aglomerata si era chiar boema in felul ei. Lefkada este locatia cu plajele mele preferate din Europa. Deci uite asa a ajuns in top. Apropos - Articolul meu cu Porto Katsiki este articolul cel mai citit de pe blog. Deci probabil ca nu sunt sigura indragostita de Lefkada.
   
   
   
   
   
   
   
   
   
4. Zuljana (Peninsula Peljesac). Despre locatia asta nu am mai scris pe blog si din nefericire nu mai gasesc fotografiile din vacanta noastra in Croatia. Asa ca o sa pun un link cu descrierea zonei in speranta ca poate va face pofta de plimbare (fotografia este de pe site-ul respectiv). Zuljana este un sat mic intr-un golf la fel de mic undeva in Peljesac. Dar e atat de rupt de restul lumii incat e imposibil sa nu iti placa.  Sincer nu cred ca a ramas ca acum 8-10 ani cand am fost noi dar pe vremea aia avea doar cateva vile cu camere de inchiriat (multe dintre ele direct pe plaja) si cateva restaurante la fel direct pe plaja. In plus e destul de aproepe de Dubrovnik si Orebic daca vreti un pic de "actiune". Si la fel de important - plaja era cu nisip. Asta in caz ca aveti copii si va intereseaza tipul de plaja.