In week end am fost in vizita pe la Miki in Groningen si dupa ce am fost spectatori la un meci de basket al carui star a fost de departe Mikidutza ne-am hotarat sa mergem sa ne plimbam un pic printr-un satuc supranumit venetia Olandei. Satul se numeste Giethoorn si se afla la 80 de kilimetrii de Groningen sau 120 de kilometrii de Amsterdam.
Giethoorn a fost infiintat prin anul 1230 de catre refugiati veniti din partea de sud. Zona este foarte bogata in turba asa ca oamenii au excavat-o intensiv pentru a-si incalzi satele. Numai ca aceasta excavare a dus la formarea de gropi mari care mai tarziu au fost umplute cu apa si transformate in lacuri si canale, iar casele sunt construite practic pe niste insulite unite intre ele prin podulete de lemn. Prin urmare satul este unul fara strazi, doar cu o poteca ingusta in lungul canalului principal, asa ca singurul mod eficient de transport este barca iar pentru distante mici mergi pe jos sau pe bicicleta.
Odata ajunsi la intrarea in sat exista o serie de parcari in care trebuie sa iti lasi masina si continui pe jos explorarea zonei.
Noi am inceput printr-o plimbare cu barca in compania unui localnic care ne-a explicat un pic istoria locului si ne-a aratat toate lucrurile interesante de vizitat. Plimbarea a durat o ora si a costat 5 euro de persoana. Vara poti sa iti inchiriezi propria barca sau un kayak cu care sa te plimbi pe canale. Cand am fost noi era insa prea frig pentru asa ceva.
Dupa plimbarea cu barca am refacut traseul pe jos si am vizitat cele cateva locuri de interes: un muzeu al mineralelor, o expozitie cu produse din scoici, si un magazin cu produse din ceramica tipice pentru Giethoorn.
Dar evident ca ceea ce aduce jumatate de milion de turisti anual intr-un sat cu numai cateva zeci de case este felul cum arata: parca ar fi satul hobitilor din Lord of the Rings.
O casuta la intrarea in sat
Insulitele personale
O moara si-a pierdut aripile
Pe bulevard...
Inca o casura
Acoperisul camila
Vacile sunt duse si aduse de la pasune cu barca
Ce poti face din scoici?
Atelierul de ceramica
Muzeul cu minerale
Canalul principal
Podurile de lemn
Casele sunt acoperite cu stuf si majoritatea caselor au un acoperis numit acoperisul camila. stuful era un material extrem de fiectin cu zeci de ani in urma insa acum un acoperis de stuf este mult mai scump decat un acoperis normal, costa 120 de euro metrul patrat. Stuful este recoltat de pe lacul de langa sat insa tot timpul 20 % este lasat pentru a adaposti pasarile din zona.
Pe vremuri oameni isi construiau case foarte mici pentru ca nu isi permiteau mai mult iar in spatele casei era construit hambarul din lemn care era mult mai mare decat casa. Cu timpul cele doua au fost unite si pentru ca hambarul este mai inalt decat casa acoperisul se vede ca si cum ar avea o cocoasa, deci seamana cu o camila, de aici numele de acoperis camila.
Cand am fost noi erau foarte putini turisti insa in vara lucrurile se schimba cu totul si probabil devine o provocare sa te plimbi prin sat pentru ca exista o singura carere pe o parte a canalului. daca treci podurile pe cealalta parte, te vei trezi in curtea omului ceea ce nu cred ca este foarte placut pentru localnici care ajung sa nu aibe de loc intimitatea in perioadele turistice. Cu toate acestea Giethoorn este cel mai scump sat din Olanda cu case care incep de la minim 400000 de euro si ajung cu usurinta la peste 2 milioane asta in conditiile in care nu au decat o gradina foarte foarte mica. Pentru cei cu mai putin dare de mana exista si niste cabanute intr-un camping care costa de la 150000 de euro in sus insa nu ai voie sa stai acolo permanent ci doar pentru vacante.
Giethoorn reprezinta din punctul meu de vedere o destinatie perfecta pentru o excursie de o zi din Amsterdam sau din alt oras mai mare. Iti ofera un pic de respiro dupa zile de mers prin aglomeratie. Nou ne-a placut foarte mult si alaturi de Voledam reprezinta locurile preferate din Olanda.
Mai sunt 165 de zile, 9 ore si 53 de minute pana la urmatoarea cursa de 100 de kilometrii de mers pe jos de la Dodentocht (Belgium). Editia de anul acesta poarta numarul 42 si asteapta peste 11 000 de participanti.
Pentru pasionatii mersului pe jos cursa de la Dodentocht este una cat se poate de celebra si de importanta. Numarul mare de participanti si numarul mare de sustinatori fac ca atomosfera sa fie una de zile mari. In plus nu exista locuri, nu exista premianti, nu exista nimic care sa diferentieze participantii intre ei pentru ca important este sa participi si nu sa castigi. Asa ca toata lumea primeste la sfarsit acelasi lucru: o diploma, o insigna, o bere locala si un ananas.
Cursa incepe la 21.00 si ai la dispozitie 24 de ore ca sa o termini. Cei mai rapizi ajung insa la finish inainte de deschiderea lor la 7.00 pentru ca alearga intreaga distanta. Si sa nu va asteptati ca cei iesiti pe primele locuri sa fie numai sportivi de performanta pentru ca veti fi surprinsi sigur de numarul de persoane penste 60 de ani, care au participat deja la 10-20 de editii si care termina lejer inainte de pranz.
Participantii se pot inscrie on line sau direct in ziua cursei la corturile special amenanjate. Este insa de preferat inscrierea on line ca sa eviti statul la coada pentru ore in sir.
Dupa toate cele 41 de curse deja organizate, Dodentocht a ajuns sa functioneze ca un ceas. Exista puncte de verificare la fiecare 5, 7 sau 10 km unde primesti bautura si mancare gratis si unde se afla toalete publice. Fiecare participant are un chip pentru a nu fi posibil sa trisezi. La posturile de verificare ai niste covoare speciale pe care atunci cand calci iti marcheaza pe chip momentul si in felul asta la sfarsitul cursei vei sti exact ce viteza ai avut si cand ai trecut pe la puncte. In cazul in care renunti inainte de terminarea cursei, trebuie sa te opresti la unul dintre punctele de control iar de acolo exista microbuze speciale care te duc la punctul de plecare.
Cursa este un eveniment foarte important in zona asa ca oamenii stau pe strada toata noaptea si incurajeaza participantii si chiar le ofera diverse dulciuri si bauturi. Iar pe timp de zi, daca este cald, scot furtunele de gradina ca sa aibe participantii cum sa se racoreasca :)
Exista concerte in fiecare sat, spectacole, petreceri. Totul da senzatia de sarbatoare.
Anul trecut am participat si noi la o astfel de cursa. Eu am cedat relativ repede insa Cipri a terminat cursa cu succes. Iar anul asta vom participa iar pentru ca este chiar foarte distractiv.
Daca vreti sa participati inscrierea se face pe site-ul cursei:
http://www.dodentocht.be/en
Puteti sta in Gent, Antwerpen sau Brussel si de acolo sa mergeti cu trenul pana in Dodentocht. Anul trecut am vazut oameni din toata lumea participand deci nu este ceva deosebit sa mergi in Belgia doar pentru cursa de 100 de km.
