Thursday, February 9, 2017

Picturile din Mission District (San Francisco)

Cand am ajuns la sediul organizatiei Precita Eyes am fost intampinata de o doamna cu parul alb si voce blanda care striga prin toti porii : "flower power" si "hippie". La momentul ala eu inca mai credeam ca "murals" si "graffiti" e acelasi lucru asa ca ma uitam la ea cu niste ochi mari si nu intelegeam cum de este ea ghidul nostru pentru tur. Adica unde e adolescentul cu spray-ul care picteaza noaptea si fuge de politie? Din fericire tuurul a inceput cu o introducere asa ca m-am desteptat si eu nitel. Doamna avea pregatita o prezentare cu istoria picturilor murale mai ales in Mexic si cum a ajuns sa treaca granita in SUA si nu numai. Ne-a explicat care au fost cei Trei Mari ai picturilor murale in Mexic, care au fost primele picturi murale in San Francisco si care este istoria picturilor murale in Mission District. Ne-a explicat cum e cu acordul proprietarului si plata artistului. Si ne-a spus si cum se pun la cale proiectele comunitatii. Cu fiecare explicatie faceam ochii mai mari si mai mari. Ca sa vezi - nu e deloc graffiti. 


Apoi cu background-ul asigurat am pornit la plimbare prin cartier ca sa vedem cateva din picturile celebre si sa le auzim povestea.

Prima oprire:


Ghida noastra a inceput intentionat cu exemplul asta pentru ca vroia sa sublinieze cat de important este pentru comunitate sa pastreze picturile murale vechi. Sunt unele care au 30-40 de ani vechime si nu vor sa le piarda. Ca regula generala nu se picteaza niciodata peste ceva deja existent decat cu acordul proprietarului si se pune foarte mult efort in intretinere.

In cazul de mai sus pictura veche este doar portiunea din partea stanga sus cu povestea de dragoste dintre Popocatépetl and Iztaccíhuatl (o poveste azteca destul de celebra si foarte des intalnita in picturile murale). Pictura are cateva decenii vechime si se deteriorase foarte mult asa ca proprietarul a inceput sa il caute pe cel care o pictase initial ca sa il roage sa o refaca. Insa persoana respectiva a murit intre timp asa ca proprietarul a mers la cei de la Precita Eyes (care erau la doua case distanta) si i-a rugat pe ei sa se ocupe de restaurare.

Iar cei de la Precita Eyes au vazut in asta o oportunitate - aceea de a ii invata pe adolescentii din organizatie sa faca restaurari. Proprietarul a fost de acord asa ca adolescentii s-au pus pe treaba si plecand de acolo l-au rugat pe proprietar daca pot sa si adauge cate ceva. Si asa proiectul de restaurare s-a transformat intr-un proiect al intregii comunitati. Adolescentii au pictat partea de sus iar in partea de jos si-au adus contributia copii de 6-8 ani. Totul sub supravegherea celor ce conduc organizatia evident. Daca va uitati atent la partea cu cactusii se vede ca e mana unor copii mai micuti si mai fara experienta. Dar tocmai asta face proiectul atat de interesant. Este opera unei comunitati. 

Ne-am oprit apoi la sediul unei organizatii numite Mission Girls care are tot felul de proiecte pentru copiii din zona. Ii ajuta la teme, au actvitati sportive, excursii etc etc etc. In timp ce ghida noastra ne spunea despre orgaizatie un barbat s-a oprit langa noi si ne-a spus ca organzatia este absolut extraordinara si ca el are patru copii si toti au fost ajutati de Mission Girls. O sa cititi probabil cuvantul "comunitate" de o mie de ori in scrierea asta dar este fix cel mai important lucru pe care l-am simtit plimbandu-ma pe acolo. Aia e o comunitate nu doar un cartier oarecare. Si oamenii sunt mandri de asta si stiu ca este ceva special.

Picturile de la Mission Girls sunt facute cu "spray paint" nu cu vopsea acrilica. La fel ca la graffiti. Si au fost facute de fete pentru ca vroia sa arate ca si fetele pot folosi cu talent spray-ul:



Tot pe peretele cladirii Mission Girls era o pictura dedicata unei doamne care fusese foarte activa in comunitate. A fost implicata in tot felul de organizatii si toata lumea o cunostea si o placea Atunci cand a murit comunitatea a decis ca vrea sa o omagieze cumva. Si iata:



Apoi am trecut pe Balmy Alley. 

Balmy Alley este un caz special. Toate picturile de aici sunt facute gratis de catre artisti. Si pentru ca este un loc atat de important istoric si pentru ca nu prea mai sunt suprafete neacoperite de picturi si pentru ca nu ai voie sa pictezi peste ceva deja existent, sa primesti un loc pe Balmy Alley este ceva foarte important si cred ca fiecare pictor din Mission District viseaza la asa ceva. Pentru ca picturile nu sunt dictate de "portofelul" proprietarului, ele sunt de cele mai multe ori cu un puternic mesaj politico-social. Si de asta va sfatuiesc sa mergeti acolo cu un ghid. Picturile sunt frumoase. Povestile lor sunt insa si mai si.

O pictura dedicata luptei pentru democratie in Nepal. Pictura este veche de vreo doua decenii si intre timp Nepalul nu mai este monarhie si poate tocmai de asta mi-a ramas in gand. E o bucata de istorie care ne arata ca trebuie sa lupti daca vrei schimbare:



O pictura, poate mai actuala decat niciodata, despre reintregirea familiilor de imigranti. De cele mai multe ori parintii sunt cei ce pleaca primii in strainataturi in cautarea unei vieti mai bune, a unei surse de venit stabil, a unei sperante de mai bine. Copii raman in tara de origine si daca nu ai norocul sa iti faci acte si sa fii legal atunci reintregirea este din pacate imposibila.


Razboiul civil din Nicaragua este omniprezent. Sunt cel putin doua picturi murale in Balmy Alley si nenumarate in restul Mission District. O istorie extrem de dureroasa pentru multi:




Va povesteam despre situatia din Mission District si gentrificarea zonei. Speculatori imobiliari care se folosesc de faptul ca e usor sa ii "cumperi" pe actualii proprietari. Pentru ca sunt comunitati foarte sarace devenite peste noapte posesoare de proprietati extrem de valoroase. Cum orasul nu are loc sa se extinda mai mult decat este acum, cumpararea de proprietati in zonele traditional sarace este o mare mare afacere.

Pentru comunitatile gen Mission district unde oamenii sunt foarte legati intre ei si unde ideea de "familie" este extrem de importanta, gentrificarea este o mare problema si vei vedea peste tot picturi care o descriu in nici un caz intr-un mod placut.

Iata-l pe Victorion care striveste sub picior un speculator imobiliar:


Sau diferenta intre locuitorii saraci cu problemele lor si " le nouveau riche":

 


La sfarsitul turului ne-am oprit langa o casa pe care o observasem de dinainte sa incepem turul cand ma plimbam eu de aiurea pe strazi. Si tot speram ca vom ajunge si la ea pentru ca efectiv iti sarea in ochi. Si ne-am oprit:








Povestea este asa: cel care a pictat-o era un refugiat politic din El Salvador. Un om care a fost ajutat de cateva organizatii din Mission District sa se refugieze in San Francisco pentru ca era in pericol in propria tara.

San Francisco este inca din 1989 ceea ce se numeste un "sanctuary city" adica o municipalitate care a luat hotarerea sa protejeze imigrantii ilegali nepedepsindu-i pentru ca incalca legea federala prin statutul lor ilegal si oferindu-le acces liber la serviciile orasului fara sa se tina cont de statutul lor. Multe organizatii se folosesc de regula asta pentru a proteja persoane aflate in pericol in propria tara din cauza convingerilor politice, religiose, orientarii sexuale etc. Ghida noastra a tinut insa sa mentioneze ca noua conducere a tarii pune in pericol politica asta si este din ce in ce mai greu sa isi ofere ajutorul.

Dar pentru persoana din El Salvador a fost un ajutor care i-a salvat viata si in semn de multumire s-a oferit sa picteze casa pe care o vedeti in pozele de mai sus, fara sa primeasca vreun ban. A muncit pentru 8 luni parca zi de zi din zori pana tarziu in noapte si ce i-a iesit este cu adevarat extraordinar. Mie mi-a placut la nebunie.

Intre timp omul s-a intors in tara natala, si-a facut o familie, are cativa copii. Are o viata cat se poate de normala.  Anii au trecut si pictura a inceput sa se deterioreze asa ca organizatia a incercat sa il aduca iar pe autor ca sa o restaureze. Insa din diverse motive au putut sa il aduca doar pentru 3 saptamani.
Cum restaurezi o pictura care a durat initial 8 luni in doar 3 saptamani?
Chemi intreaga comunitate.
Si toata lumea, de la mic la mare, a ajutat asa cum s-a priceput mai bine si au reusit.
In trei saptamani totul era iar in buna stare.

Fiecare pictura are povestea ei. Si mi-a placut mult mult mult sa o ascult pe ghida noastra vorbindu-ne despre ele. De departe cea mai frumoasa experienta din San Francisco. Deci daca ajungeti pe acolo mergeti la Precita Eyes. Ii recomand din tot tot sufletul.

Si ma opresc aici cu povestile ca altfel nu mai termin. Va mai las doar cateva poze si gata :)










Wednesday, February 8, 2017

San Francisco - una alba, una neagra



Cam asta e definitia ultimei mele vizite in San Francisco - una alba, una neagra. Pentru fiecare lucru bun am avut parte si de ceva nasol. Ca doar nu era sa fie numai roz pe lume. Dar sa incepem cu partea "roz" ca sa imi mai sterg din reputatia de "drama queen" :)

Dupa cum se stie deja - eu ajung in SUA doar pentru munca. Nu m-a tentat  niciodata ca destinatie turistica si nici acum dupa patru vizite nu ma tenteaza. E foarte adevarat ca am fost numai in California si nu e corect sa generalizez pentru o tara cat un continent dar este vorba de un sentiment nu de o decizie rationala. Nu simt ca trebuie sa ma duc sa ma plimb pe acolo. Si probabil ca voi incerca sa evit sa merg in SUA chiar si pentru munca de acum inainte. Poate ca o sa scriu mai pe larg patania cu politia de frontiera. Dar astept vizita din martie ca sa vad cat de nasol e. In martie vreau nu vreau trebuie sa merg ca sunt invitata sa tin o prezentare la o conferinta. Daca va fi bine atunci poate ca ma voi relaxa un pic. Daca nu va fi bine atunci va fi foarte greu sa ma mai convingi sa ma urc in avion spre SUA.

Dar sa revenim la poveste. Daca tot ajung cu munca incerc mereu sa am cateva zile in plus pentru plimbat. Sa mai vizitez si cate ceva. De data asta am avut doua zile la dispozitie pentru mers hai hui. Una a fost o plimbare in Yosemite (partea negra a povestii care va sosi intr-o scriere viitoare) iar cealalta pentru o plimbare printr-o zona a San Francisco-ului pe unde nu am mai fost pana acum - Mission District.

Traditional Mission District este zona "latino" a orasului. Cu o populatie care isi are radacinile in Mexic si America Centrala si (un pic) de Sud, zona este una cat se poate de colorata. Si la propiru si la figurat. Eu am pornit la plimbare pe Mission Street de undeva de langa Union Square. M-am uitat pe harta si erau vreo 5 km in total. Drum drept si cat se poate de usor de urmarit. Deci am pornit incet incet pe jos ca sa am timp sa vad ce e in jur. Primii 2 km prin SOMA ( South of Market District) au fost cat se poate de "normali". Dupa astia 2 km lucrurile au inceput sa devina un pic ingrijoratoare. Extrem de multi oameni fara adapost, dormind in corturi improvizate pe marginea strazii, multa mizerie, destul de multe case darapanate. Ma uitam in jur (mai si ploua serios) si ma gandeam ce o fi fost in capul meu sa plec la plimbare pe acolo. Dar aveam o destinatie si din fericire nu m-am descurajat si am ajuns pana acolo.  Planul meu era sa iau un tur cu cei de la Precita Eyes ca sa vizitam cateva alei celebre pentru picturile murale caracteristice comunitatilor latino.

Pentu mine aproape orice este pictat pe un perete exterior era "graffiti". Si imi imaginam niste adolescenti cu spray-urile in miez de noapte pictand pe furis si cu un ochi sa nu ii surprinda cineva. In comunitatile latino realitatea este insa cu totul alta. Ceea ce vezi in Mission District nu e graffiti ci pictura murala. Adica este ceva facut cu acordul prorietarului. Si nu numai ca are acordul proprietarului dar de cele mai multe ori proprietarul plateste pentru ele. Orice magazin va avea o pictura murala care spune povestea magazinului. E ca o reclama. Exista multe picturi omagiale. Multe picturi cu mesaj politic. Multe picturi religioase. Orice isi doreste proprietarul. 

In afara de picturile platite exista proiectele la care participa intreaga comunitate. De la cel mai mic pana la cel mai mare. Primesc un spatiu unde sa picteze (peretele unei case, usile garajului etc) si intreaga comunitate se intalneste si discuta ce anume vrea sa picteze. Si fiecare contribuie cu ce poate.

Este absolut extraordinar. Si sincer recomand din tot sufletul un tur cu cei de la Precita Eyes. Este de departe cea mai frumoasa amintire pe care o am din San Francisco. Daca inainte sa ajung la sediul lor ma uitam in jur si ma gandeam ca am facut o mare mare prostie mergand acolo pentru ca nu ma simteam deloc in siguranta. Dupa ce am auzit povestea cartierului mi-am dat seama cat de gresita era imaginea mea. Mission District este (sau poate corect ar fi inca mai este dar nu se stie pentru cat timp) nu doar un oras ci este o comunitate. Oamenii se cunosc. Sunt ca o familie. Cu bune, cu rele sunt o comunitate.

Lucrurile se schimba insa cat ai clipi. San Francisco este cel mai scump oras de locuit din SUA. O chirie minima pentru un apartament cu o camera este 4500 de dolari. Sa cumperi un apartament cu o camera a trecut de un milion si jumate de dolari. In fiecare zi drumurile dinspre Central Valley sunt un mare ambuteiaj pentru ca oamenii prefera sa stea 5 ore in masina pe zi (dus-intors) facand naveta spre San Francisco pentru ca nu isi permit sa stea in San Francisco. O casa care in Central Valley costa 350 000 dolari in San Francisco; ar costa 3 500 000 dolari. Si orasul nu are in ce directie sa creasca asa ca preturile cresc nebuneste. Si la chirie si la cumparat. 

Iar asta se traduce intr-o presiune imensa pe comunitati gen Mission District si Chinatown. Ambele zone locuite traditional de comunitati sarace. Care s-au trezit peste noapte detinand proprietati extrem de valoroase. Si sunt destui cu bani care le cumpara proprietatile profitand de faptul ca cei saraci vor vinde si se vor muta in alta parte unde pot trai din ce au luat pe casa din San Francisco. In Mission District tranzitia de la zona "latino" saraca la zona "trendy, boho" e cat se poate de evidenta. Valencia Street e la ani lumina de zona vizitata de mine cu cei de la Precita Eyes. In timp ce Mission Street e plina de magazine "dollar stores",  taquerias unde mananci niste burritos cat sa iti ajunga o saptamana, mici afaceri de familie etc. Valencia Street striga "nouveau riche" cu cafenelele ei "trandy" si magazinele cu haine facute de designeri locali. Doua lumi in plina coliziune. Si cred ca stiu cine va castiga. Din pacate. Pentru ca foamea dicteaza.

Localnicii incearca sa pastreze locul asa cum e dar din pacate nu pareau prea obtimisti ca vor reusi. 24th Street de exemplu a fost numita "Calle 24 Latino Cultural District." Se pune foarte mult efort in promovarea culturii si traditiilor latino. Se incearca scoaterea in evidenta a istoriei latino. Insa cat de eficient va fi in calea gentrificarii? Om vedea. 

Tocmai de asta daca ajungeti in viitorul apropiat prin San Francisco va sfatuiec sa dati o sansa zonei latino. Mergeti pe 24th Street. Mergeti la Precita Eyes. O sa va placa. Sigur.

Si pentru ca m-am intins cat o zi de post o sa inchei aici si va povestesc intr-o scriere viitoare punctual despre picturile murale preferate.