Plimbarea de week end - Kinderdijk

Nu am fost niciodata cine stie ce om sportiv. Nici macar pe vremea cand eram copil si mama trebuia sa se chinuie sa ma scoata din casa ca sa ma duc sa ma joc. Mai in gluma mai in serios si cand imi leg sireturile de la pantofii de alergat imi ajung bataile inimii la 100. Pana ma apuc sa alerg deja sunt in zona patru. Si nu am decat o singura viteza. La mine nu exista alergat incet si sprint. Singura diferenta cand zic ca sprintez e faptul ca ma inrosesc ca un rac. Viteza ramane la fel. Trebuie sa fie si ceva constant in universul asa. Si constanta absoluta e viteza mea de alergare :) Zici ca organismul meu decide sa devina extenuat doar la gandul ca trebuie sa faca efort suplimentar.

Deci este evident cam care este conditia mea fizica din punctul asta de vedere.

Prin comparatie Cipri alearga 10-11 km/h cu bataile sub 125-130. Eu bataile astea le am cand imi beau cafeaua. Pana si Rex este sportiv. Vinerea trecuta la controlul periodic mi-a zis veterinarul ca se vede ca e un caine atletic ca bataile inimii sunt extrem dar extrem de jos. Am anuntat-o ca se antreneaza impreuna cu un nene care se pregateste pentru ultra-runs. A inceput sa rada si mi-a zis ca totul are sens atunci...

Insa cand vine vorba de mers pe jos nu am avut niciodata probleme indiferent de ce mi se aseaza in cale.

Am terminat de 3 ori pana cum cursa de 100 de km de mers pe jos numita foarte inspirat Dodentocht adica "Marsul mortii". Si sunt foarte mandra de asta. Mai ales ca nu m-am antrenat pentru ea.

Am urcat munti de peste 5600 de metri inaltime.

Am avut13 zile consecutive de hiking pe munte fara nici o probleme.

Pur si simplu mersul (spre deosebire de orice presupune deplasarea cu mai mult de 6 km/h) vine ca ceva natural pentru mine.

Sau mai bine spus "venea ca ceva natural" si atunci cand am decis ca accept operatia la genunchi asta a fost una dintre fricile mele cele mai mari. Daca imi pierd super-puterea de a merge oricand, oricat, oriunde fara nici o pregatire suplimentara?

Imi place extrem de mult sa merg pe jos. La mine totul se face la picior. Nu ma duc sa vizitez orase din autobuzul hop on-hop off ci umblu pana cad talpile la pantofi. Nu ma duc cu Rex la plimbare in jurul casei ci de preferat e un 10-15 km macar. Nu ma duc sa stau cu burta la soare in concediu ci ma duc pe un munte ceva. Nu ma duc in week end la restaurant si poate un film ci la plimbari lungi de 20-25 de km pe te miri unde.

Si ma gandeam cu frica la cum va decurge recuperarea. Daca piciorul meu va decide ca e mai bine sa fie boem si puturos? 

Nu am ajuns incala vreo concluzie definitiva insa se pare ca lucrurile sunt pe fagasul normal si piciorul meu nu a decis sa se dezica de obiceiurile noastre comune. Altfel il renegam. Il dezmosteneam. Il lasam neepilat si neingrijit pe vecie. Na :) Se pare ca i-a fost frica sa fie paros si dupa ce i-am repetat amenintarile pentru cateva luni iaca am inceput sa revenim la activitatile nostre normale de familie. 

Deci cu mic cu mare am pornit la o plimbare nitel mai lunga pe la vecinii olandezi. Am ales sa impuscam doi iepuri de o data si am ales sa mergem la plimbare  printr-o zona patrimoniu Unesco - Kinderdijk. 

Daca sunteti in zona Rotterdam si vreti sa vedeti niste mori tipic olandeze dar fara nebunia ultra-super-turistica din locuri precum Zaanse Schans apoi Kinderdijk este o solutie foarte buna. Sunt cateva mori transformate in muzee ce se pot vizita si pentru asta biletul este 7 euro. daca doar vreti sa va plimbati printre canale atunci intrarea este gratis. Noi ne gandim deja la cand vor veni parintii cum o sa ii luam la o plimbare lejera si o sa ne oprim la un picnic in locurile special amenanjate. 

Pana una alta de data asta plimbarea a fost o leaca mai activa si am facut 16 km in un pic sub 2 ore si 50 de minute. Nu-i rau pentru catelusul schiop. Si cu fiecare iesire capat mai multa incredere in mine. Nu ma invinge pe mine un ligament :)

Zaanse Schans - supradoza de "olandez"

La inceput de octombrie am avut parintii in vizita si ca intotdeauna am tot facut si refacut planuri cu ce am putea sa vizitam impreuna. Sunt destui ani de cand locuim in Belgia si tot atatia ani de cand ne viziteaza parintii asa ca am cam terminat locatiile extrem de pupulare din zona si cu fiecare vizita este din ce mai greu sa gasim locuri pe aproape pe unde sa ii ducem. 

De data asta decizia a fost ca un week-end stam pe aproape de casa si unul mergem in Alsacia la o plimbare printre satucele pitoresti pe care le iubim atat de mult si despre care am mai scris in trecut.

Iar pentru week end-ul de pe langa casa decizia a fost ca o zi mergem in Olanda la Zaanse Schans si o zi pe coasta belgiana la Atlantic Wall.

Zaanse Schans este un fel de muzeu al satului olandez care contine in jur de 35 de case si mori de vant traditionale din zona Zaanstreek (scuzati pleonasmul "streek" inseamna intr-o traducere aproximativa regiune, zona). Mi-au placut foarte mult fotografiile vazute si m-am ganditca ar fi o experienta interesanta pentru parintii si ca se vor bucura sa vada de aproape morile de vant si sa le mai si viziteze in interior. Deci am purces la drum. Si cred eu ca nu m-am inselat prea tare. Sper...

Satucul muzeu se afla destul de aproape de Amsterdam si poate fi vizitat ca o excursie de o zi in cazul in care v-ati saturat de orasul mare si vreti sa iesiti un pic in afara lui. Probabil tocmai pentru ca este atat de aproape de Amsterdam este atat de popular printre turisti si pana si intr-o zi de octombrie era plin de grupuri de chinezi, japonezi si americani. Probabil ca in miezul verii este complet de evitat pentru ca stradutele sunt mici, casutele la fel, morile au scari inguste si astepti mai mult sa urci decat cat vizitezi etc. In general nu pare a fi locul ideal in conditii de aglomeratie maxima.

Probabil ca daca locuiesti prin zona, satul in sine pare destul de kitsch cu toate activitatile pe care le prezinta dar pentru cineva care ajunge pentru prima data sau pentru o perioada scurta in Olanda este un loc "reprezentativ" pentru ca arata toate lucrurile pe care instinctiv le asociezi cu imaginea Olandei: mori de vant, canale, pantofi de lemn, cascaval, lalele etc etc etc. 

Deci daca aveti timp si chef de o escapada "la tara" iaca niste fotografii care sa va arate ce va asteapta in Zaanse Schans:

Morile de vant

Fiecare moara avea o intrebuintare anume: gater pentru lemne, facut vopsea, macinat etc

Mie mi-au placut acoperisurile de stuf ale morilor

In interiorul morii pentru facut vopsea si pigmenti

Poduri care se ridica

Olandezii si bicicleta

Mama si bicicleta ei  :)

A venit toamna

Sa invatam cum se face cascavalul

Sau mai bine cum se face cacaua si ciocolata

Si sa nu uitam lectia pantofilor de lemn

Keukenhof - sarbatoarea florilor

Care este primul lucru care va trece prin minte atunci cand va gandit la Olanda?

Pentru unii va fi marijuana la liber, pentru altii Amsterdamul cu al lui Red Light District, pentru unii poate "portocala mecanica" si nu ma refer la cartea lui Burgess ci la echipa de fotbal :). Insa pentru foarte multi simbolul ce va veni in minte este laleaua. Poate cu atat mai mult cu cat in zilele crizei econmice s-a auzi tot mai mult vorbindu-se de "tulip-mania" considerata a fi prima bula speculativa ce a ruinat (sau imbogatit) enorm de multi oameni.

Lalelele au inceput sa fie cultivate in Persia prin secolul X dar au ajuns in Europa abia prin secolul XVI. Povestea aducerii in Europa este destul de intortocheata si controversata insa prin 1593 Carolul Clusius a inceput sa planteze lalele in Leiden (Olanda) la Hortus Botanicus si de aici a inceput toata industria florilor (si a lalelelor in special) din Olanda si tot asa s-a ajuns la"tulip-mania". La acel moment, lalelele erau diferite de orice alte flori vazute in Europa si au vrajit imediat prin culoarea si forma lor. Au devenit extrem de repede un simbol al statutului intr-o tara care prospera din comert si care avea din ce in ce mai multi proaspat imbogatiti ce incercau sa iasa in evidenta prin ceva. Si acel ceva a ajuns sa fie o floare. O floare a carei valoare a crescut din ce in ce mai mult pe piata pentru ca atunci cand exista cerere si oferta este deficitara, rezultatul nu poate fi decat unul. Pe aceasta baza s-a dezvoltat o piata speculativa nemaivazuta si s-a ajuns in varful "tulip-maniei" ca un singur bulb de lalea sa coste de zece ori venitul anual al unui mestesugar foarte priceput. In 1636 lalelele ajunsesera sa fie al patrulea cel mai important export al Olandei dupa gin, hering si branza. Totul parea a nu avea in sfarsit si oamenii investeau sume enorme in tranzactiile, de cele mai multe ori virtuale, cu bulbi de lalele. Insa caderea a venit ca o ghilotina in 1637 cand preturile au picat ca din cer si au ruinat investitorii. Pur si simplu la o licitatie de rutina din Haarlem nu au mai sosit cumparatori, nu s-a vandut nimic si de aici potopul. Vina o poarta oarecum si o ciuma care bantuia prin Haarlem la vremea aia si a impiedicat cumparatorii sa iasa din casa. Insa in mod sigut nu a fost singurul motiv. Luand in considerare pretul aiuritor al bulbilor, caderea pietei era ceva cat se poate de previzibil.
Exista numeroase carti, articole, studii economice etc pe tema maniei lalelelor pentru ca este un subiect extrem de interesant. Ce mi se pare mie si mai interesant este cum oamenii nu invata nimic din povestile astea si ele se repeta la infinit. Uneori chiar copie fidela. Pentru ca la inceputul secolului XIX Hyacinth-ul a produs aproape acelasi efect.

Oricum, lasand la o parte tulip-mania, lalelele au o importanta de netagaduit in Olanda. Si in fiecare primavara se organizeaza o expozitie de exceptie in Keukenhof unde este celebrata "Laleaua". Din luna martie pana in luna mai aveti ocazia sa va bucurati privirea cu tot ce are Olanda mai de pret de oferit in materie de flori. 

Nu sunt o pasionata a florilor, insa chiar si dupa doua vizite la Keukenhof tot sunt tentata sa mai dau o fuga si anul asta sa vad campurile cu lalele. Este uimitor ce vezi acolo. De multe ori iti vine greu sa crezi ca acele flori sunt reale. Deci daca sunteti prin apropiere dati o fuga la Keukenhof ca nu veti regreta.

Campurile de la intrarea din parcul expozitiei:

Aranjamentele din Keukenhof:

Lalele de tot felul:

V-am convins?
Eu sper ca da.