Wednesday, May 8, 2013

La elefanti (II)



Prima intalnire cu elefantii

Odata echipati cu uniformele noastre de mahout, ne-am urcat in barca sa trecem raul sa ajungem la tabara in care sunt tinuti elefantii. Impreuna cu noi mai era un cuplu din Anglia (ce aveau luat un tur de doua zile) si o doamna din Franta (care era in a treia ei zi si ultima in tabara) si evident ghizii.

 Nu conteaza daca ai cumparat pachetul singur sau impreuna cu alti zece prieteni, fiecare grup ce are acelasi program are un ghid personal. Deci in cazul nostrum erau trei ghizi (Honda plus inca doi) care ne insoteau sa fie siguri ca nu pateste nimic turistul alb. Mai mult ghizii nu paraseau niciodata hotelul (chiar si noaptea) pentru ca trebuiau sa fie 24 de ore din 24 la dispozitia turistului pe care il insotea. Noi nu prea am inteles necesitatea ghidului pe timp de noapte dar Honda ne-a explicat ca au intotdeauna probleme noaptea pentru ca turistul se mai sperie de un paianjen sau de zgomotul vreunui soricel din acoperisul de stuf si cineva trebuie sa ii salveze.

Si chiar de nu am avut nevoie sa fim salvati de vreo lighioana infioratoare tot am profitat din plin de serile cu Honda pentru ca era un izvor nesecat de informatii despre ce inseamna Laos. Am invatat de la el extrem de multe lucruri despre viata intr-o manastire budhista si ce ii face pe parinti sa isi faca copiii calugari pentru ca Honda fusese calugar budist pana cu trei ani in urma. Am invatat si lucruri care mi-au umbrit un pic parerea buna despre budhism cum ar fi diferentele mari ce se fac intre femei si barbati si faptul ca fetitele nu au acces la educatie intr-o manastire budhista (adica exact principalul motiv ce ii determina pe parintii saraci sa isi trimita baietii la manastire – educatia gratuita). Am invatat de la el enorm de multe lucru despre minoritatile din Laos mai ales ca el insusi era Hmong. Am invatat de la el tot felul de lucruri despre obiceiurile localnicilor si ce nu e bine sa faci, de exemplu sa nu atingi niciodata capul unui barbat (asta pentru ca unul dintre mahout se minuna ca l-am mangaiat pe cap pe Cipri) sau ca vor incerca tot timpul sa stea la acelasi nivel cu tine sau mai jos pentru ca altfel este dovada de lipsa de respect (asta tot pt ca un mahout nu putea trece pe langa Cipri pentru ca Cipri era intins pe spate pe podea si saracul mahout tot se lasa mai jos dar nu ajungea deloc sa fie suficient de jos). Si evident am invatat de la el enorm de multe lucruri despre elefanti si mai ales despre elefantii domestici.

Dar sa revenim la tabara de elefanti. All Lao Service are 14 elefanti in tabara lor: 12 femele si 2 masculi. Motivul pentru care sunt mai multe femele decat masculi este foarte simplu: masculii sunt extrem de periculosi mai ales in perioada de imperechere asa ca oamenii domesticesc mai mult femele si foarte rar masculi. Pentru ca este important de tinut minte ca elefantii domestici nu se prea nasc in captivitate. Ei sunt capturati din jungla atunci cand sunt foarte mici (sub 5 ani) si apoi domesticiti. Ca sa ii captureze se sapa o groapa mare in pamant prin locul pe unde se stie cat trec elefanti si care este acoperita cu frunze. Si se asteapta pana cand cade un pui in ea. Apoi puiul de elefant este hranit in groapa pentru cativa ani pana cand se face sufficient de mare incat sa iasa singur din inchisoarea lui. Si intre timp este si obisnuit cu cel care ii va fi mai tarziu mahout. Dupa ce elefantul iese din groapa se incepe procesul de dresare. Iar pentru asta cel mai important lucru este sa il pui impreuna cu alti elefanti. Si puiul va face ceea ce ii vede pe ceilalti elefanti facant. Invata practic prin copiere.

Motivul pentru care elefantii domestici nu sunt lasati sa se imperecheze este la fel de simplu: femelele sunt foarte agresive cand au pui si nu mai vor sa munceasca. La care se adauga evident lipsa masculilor domestici si in plus cum spuneam mai sus faptul ca perioada de imperechere aduce dupa ea enorm de multe probleme cauzate de agresivitatea elefantilor.

In general inteleg foarte bine de ce exista elefanti domestici si de ce le sunt atat de necesati oamenilor in partea asta de lume deci nu ma scandalizez la ideea ca ei exista. Am crescut la tara inconjurata de cai, vaci, porci, gaini, caini si pisici. Stiu destul de bine ce inseamna un animal domestic si nu cred precum altii ca pieptul de pui creste miraculous in caserola de la magazin. Insa faptul ca domesticirea se face prin luarea unui elefant din jungle nu prin inmultirea lor in captivitatea nu imi place deloc. Inteleg de ce este asa insa speranta mea este ca acum cand in Laos elefantii domestici nu mai pot fi folositi decat pentru turisti lucrurile se vor schimba. Pentru ca turisti sunt evident innebuniti dupa pui de elefanti. Un pui de elefant in tabara va aduce bani mai multi. Deci un motiv bun sa se concentreze proprietarii pe asa ceva.

De ce spun ca elefantii mai pot fi folositi acum doar pentru turisti? Pai la presiunea vesticilor s-a interzis domesticirea elefantilor in Laos si s-a interzis si defrisarea padurilor deci fix principalul lucru pentru care elefantii erau folositi. A nu se intelege ca nu se mai defriseaza paduri in Laos. Nicidecum. Doar ca acum padurile nu mai sunt taiate pic cu pic de catre oamenii locului ci in masa de mari companii chinezesti. Dar asta este alta discutie. Insa efectul este ca oamenii care se ocupau de taiat lemne au ajuns acum sa aibe in proprietate un elefant care mananca extreme de mult si pe care nu il pot folosi la munca dar pe care nici nu il pot elibera in jungla. Eliberatul in jungle ar functiona daca elefantul ar avea el chef sa se duca in jungle aia. Realitatea este insa ca elefantul odata scapat din captivitate sau eliberat in loc sa se duca in jungla se opreste in gradina cu mango si banani a saracilor sateni. Si din pacate nu aduna frumos si tacticos bananele ci pleaca cu tot copacul, cu toata gradina si daca e prea nervos mai lasa si casa in ruina. Practic distruge totul in cale. Este uimitor sa vezi ce ramane in jungla in urma unui elefant ce si-a petrecut noaptea acolo - Nimic. Si daca vreun satean este suficient de disperat incat sa stea intre elefant si bananul lui sau trestia de zahar atunci deznodamantul este si mai tragic. Iar in cazul in care elefantul tau distruge o gradina tu platesti pentru daune. Iar daca elefantul tau omoara un om tu faci puscarie pentru el. Si dupa ce un elefant a petrecut 50-60 de ani intr-un sat este mai greu de convins sa plece de acolo. Simplul fapt ca vestici au zis ca locul lor este in jungla nu este un argument suficient sa il convinga pe elefant sa faca asta. Prin urmare oamenii nu au voie sa ii elibereze dar nici nu mai au la ce munci sa ii foloseasca (sunt si exceptii dar cum spusei sunt exceptii). Mie mi se pare ca e scump sa intretii corect o pisica…un elefant este chiar “un pic” mai greu de intretinut. Asa ca au aparut destul de repede taberele astea cu elefanti pentru turisti. Este unul din putinele moduri in care ei pot fi intretinuti si ingrijiti in mod corespunzator (mai ales intr-o tara saraca). Altfel nici nu vreau sa ma gandesc cam care ar fi situatia celor 600 de elefanti domestici din Laos. Deci poate ca cei care ii condamna pe turisti ce merg sa se plimbe cu elefantul in Laos ar trebui sa stie si informatia de mai sus. Pentru ca elefantii domestici nu apar datorita cereri din partea turistilor. Taberele pentru turisti sunt pur si simplu o solutie pentru o problema aparuta din cauza faptului ca se impun reguli fara a se lua in considerare situatia locala.

Degeaba am zis ca revin la tabara de elefanti ca iata cat am scris despre cu totul altceva. Dar sa mai incercam o data sa revenim de fapt la ceea ce am experimentat noi acolo.

Prima intalnire cu elefantii a fost una de acomodarea. Ni s-a prezentat tabara cu toti locuitorii ei: mahouti si elefanti. Am vazut cum sunt hraniti si ingrijiti. Si apoi ni s-a propus o scurta plimbare cu elefantul prin jungla folosind scaunul ala special  care se fixeaza pe spatele elefantului.

A fost pur si simplu o experienta de zile mari. Sa pot sa ating un elefant. Sa il mangai. Sa ma urc pe spatele lui. Credeam ca sunt in rai. Dar urmatoarele zile in care ne-am apropiat si mai mult de elefanti mi-au dovedit ca prima intalnire nu era nici macar intrarea in rai.

Dupa plimbarea prin jungle pe scaun am mers sa luam masa de pranz si apoi in jur de ora 14.00 am mers sa recuperam elefantii din tabara, sa le facem o baie si sa ii ducem in jungla unde isi petrec noaptea.

Elefantii stau in tabara numai in timpul zilei. Noaptea sunt dusi in diverse locuri in jungla (prin rotatie pentru a da timp vegetatiei sa se refaca), sunt legati de un copac cu un lant de vreo 40 de metrii lungime si lasati sa manance dupa voie. Faptul ca sunt legati pe timpul noptii explica de ce in unele poze pe gatul elefantului este un lant. Este lantul cu care va fi legat de picior de copac. Pe care si-l cara singur ca un om in mod sigur nu ar fi in stare. Am vazut ceva oameni scandalizati la vederea lantului si ma tot intreb cam cum cred ei ca reusesti sa tii un animal domestic departe de zonele in care nu vrei sa ajunga: in cazul de fata satele din zona? Pana si un caine il inchizi intr-un tarc sau il legi de ceva ca sa nu scape prin vecini. Un elefant care este de mii de ori mai periculos decat un caine de ce ar face exceptie. Nu uitati ca vorbim in continuare de un elefant domestic.

Honda ne spunea ca se intampla ca elefantul sa rupa copacul de care este legat si sa plece cu el taras prin jungla. Intotdeauna elefantii astfel scapati au fost recuperate din gradinile oamenilor. Nici macar o data nu au incercat sa fuga in salbaticii. Intotdeauna au mers la sursa de dulce: banana, zahar, mango. Pentru ca se stie ca elefantilor le place extrem de mult dulcele.

Exista un caz destul de special al unui sat in care au coborat elefantii salbatici de pe dealurile din jur si nu au mai plecat. De ce? Pai acolo s-a construit o fabrica de zahar si oamenii au inceput sa planteze trestie de zahar pentru a duce la fabrica. Trestia de zahar a atras elefantii si de aici a inceput sfarsitul vietii satenilor ca agricultori. Pentru ca nici macar dupa ce au incetat sa mai cultive trestie de zahar (pe care elefantii o mancau imediat) nu au reusit sa scape de ei. Iar acum satul respective exista pentru ca face turism. Oamenii merg sa vada turma de elefanti salbatici care s-a mutat in sat. Care sat nu mai reuseste sa planteze nimic. Si aici vorbim de o tara care nu are economiile vestice. Oamenii sunt inca culegatori/vanatori si la inceput de agricultori. Traiesc din ceea ce cultiva si ceea ce prind. Sa nu fii in stare sa cultivi nimic este condamnarea la foamete ca nu ai de unde avea alte venituri sa cumperi mancarea. Noroc ca turistilor le plac elefantii….

Si chiar ca turistilor le plac elefantii. Pentru ca nu cred ca am vazut o concentratie mai mare de rasete pe metru patrat decat am vazut in perioadele de facut baie la elefanti. De departe una dintre cele mai uimitoare experiente de care am avut parte. Si oricate sprancene ridicate as avea de la oameni care ma condamna ca m-am folosit de un elefant domestic, sentimental pe care l-am avut atunci sterge orice urma de indoiala. Evident sunt egoista cand calatoresc (si nu numai).

Seara primei zile la elefanti a fost si momentul in care s-a decis ce elefanti vom avea pe parcursul urmatoarelor zile. Pentru cat imp de patru zile am avut aceeasi elefanti cu noi si evident aceeasi mahout. Cand am ajuns in tabara sa ii luam la baie, toti elefantii veneau langa turisti si se asezau pe burta ca turistul sa se urce pe gatul lui. Lucru care trebuia sa se intample cat mai repede pentru ca elefantului nu ii place pozitia culcat. Ne-am urcat repede pe primul elefant venit si iaca asa s-a decis cine va fi cu noi pentru patru zile. Sper ca elefantica mea a fost multumita de mine ca eu tare multumita am fost de ea.
Le-am facut baita,am mers in jungla si ne-am intors sa luam masa de seara cu un zambet pe fata cat casa si pregatiti pentru inca o zi asa.

Tabara elefantilor

Mahoutii si elefantii veneau sa ne ia la plimbare
Pe scaun la plimbare
Prin jungla

La intoarcere prin sat
In drum catre rau sa facem baie
tare mandra sunt pe elefantul meu

Si am ajuns in apa

Cipri in proces de curatat

Oare unde e elefantul?
Si gata baia. E timpul de mers la culcare.
In jungla iar

Elefant plecat la masa
Iar din jungla la hotel ne-am intors cu colacul pe rau
Si evident in fata hotelului am gasit un elefant

Tuesday, May 7, 2013

La elefanti (I)

 
In timp ce strangeam informatii despre ce poti sa faci in Luang Prabang am dat peste un blog ce descria experienta unor turisti intr-o tabara de elefanti domestici pentru un curs de “mahout” (in traducere aproximativa: sofer de elefant J ). De la primele propozitii citite au inceput sa imi sclipeasca ochii la gandul ca si eu vreau acelasi lucru asa ca in doi timpi si trei miscari eram pornita pe gasit oferte asemanatoare.Pentru zona Luang Prabang, trei companii detinatoare de tabere de elefanti mi-au atras atentia: All Lao Service, Tiger Trail si ElephantVillage.
M-am invartit pe langa ele ceva timp, am cerut oferte, am citit pareri pe net, am vorbit cu proprietarii, le-am intors site-urile de prezentare pe toate partile etc dar pana la urma alegerea a fost cat se poate de simpla: All Lao Service.
De ce?
Simplu: era singura companie care oferea pachete de cate patru zile in tabara de elefanti. Iar noi ne doream neaparat patru zile (nu una sau doua cum gaseam de obicei) pentru simplul motiv ca nu se stie cand vom mai avea prilejul si norocul sa petrecem atat de mult timp in compania unor elefanti domestici.
Iar in final nu regretam deloc alegerea facuta pentru ca ceea ce ne-a oferit All Lao este poate una dintre cele mai frumoase amintiri de calatorie din viata noastra de umblatori. Dupa cele patru zile petrecute la ei in tabara am ajuns inapoi in Luang Prabang si aveam asa o stare de agitatie, oarecum pusa pe cearta si destul de nemultumita de toti si toate. Motivul (dupa ceva ore de analizat ce am de nu imi mai convine nimic) era ca imi lipsea tabara si oameni din tabara. Efectiv imi era dor de timpul petrecut acolo si asta la numai cateva ore de la plecare. Iar asta cred eu ca spune multe despre ca de bine ne-am simtit cu elefantii.
 
Rezervarea am facut-o pe internet pe baza unei oferte primite de la ei. Cand am ajuns in Luang Prabang am luat strada cu agentii turistice la picior si am intrebat peste tot care este pretul pentru patru zile intr-o tabara de elefanti (inclusive la All Lao- fara sa le spunem ca deja aveam oferta de la ei) pentru ca vroiam sa stim daca nu cumva ni s-a dat un pret mult mai mare pe net doar pentru ca este pe net si era cu multe luni inainte de vacanta. Insa in realitate toate preturile primite fata in fata au fost mai mari decat ce am primit in oferta pe e-mail (inclusive la All Lao). Un pic neasteptat dar pentru noi a fost perfect asa. Nu as fi vrut sa ajung in Luang Prabang si sa nu mai gasesc locuri in taberele de elefanti. Cred ca as fi facut greva foamei in fata agentiei.
 
Cu doua seri inainte de data la care trebuia sa inceapa sejurul nostru in tabara, am mers la agentie (care era la doi pasi de hotelul nostru) si am platit pentru el. Cand am facut rezervarea pe net nu a trebuit sa platim nimic in avans. Tot de la All Lao am luat si biletul pentru barca Luang Prabang-Nong Khiaw (povestea va sosi in episoadele urmatoare) si am inchiriat un scooter pentru o zi (vezi postul precedent). Au fost intotdeauna foarte seriosi, foarte promti (cat se poate in Laos) si cu niste oferte cat se poate de interesante. O agentie pe care in mod sigur o recomandam cu inima deschisa.
 
In dimineata in care trebuia sa plecam la elefanti ne-am postat punctuali in fata hotelului si ne pregateam deja sa asteptam mult si bine pana soseste soferul si ghidul sa ne ia. Ca doar eram in Laos unde punctualitatea nu exista nici macar in dictionar.
Tabara de elefanti si hotelul  Mahout Lodge in care trebuia sa ne petrecem noptile se gasesc in afara orasului, undeva in jungla pe malul unui rau unde exista suficienta mancare si apa pentru sacii fara fund care se numesc elefanti J  asa ca aveam nevoie de o masina care sa ne transporte din oras la tabara.
 
Si in timp ce faceam glume peste glume legate de lentoarea laosienilor ne trezim cu un nene care ne intreaba daca noi suntem cei care merg la Mahout Lodge. Ne-au iesit instantaneu ochii din cap ca la melc de uimire. Nenea ghidul venise fix la ora la care zisese. S-a prezentat frumos –il chema Honda (nu am aflat niciodata care e numele lui real) si ne-a explicat ca masina este deja in fata hotelului dar ca trebuie sa luam si cativa calugari de la manastirea aflata gard in gard cu hotelul care merg la tabara sa se roage pentru elefanti. Mai tarziu am aflat ca de fapt unul dintre calugari era socrul proprietarului de la All Lao service si din cand in cand mai merge cu ceva calugari sa se roage pentru elefanti dar si sa se relaxeze pe malul raului.
 
Evident ca uimirea nostra legata de punctualitatea soferului si ghidului s-au spulberat destul de repede pentru ca am asteptat in masina mai bine de o ora pentru calugarii care nu mai apareau. Dar nu ne putem plange pentru ca era prima data cand calatoream la doi pasi de niste calugari budisti asa ca eram foarte incantati de experienta. In timpul petrecut in Laos lucrul asta s-a repetat mai apoi aproape la fiecare mijloc de transport in comun folosit deci si-a pierdut din importanta J
 
Doar o ora de mers cu masina si eram deja la tabara. Hotelul la care trebuia sa stam este de fapt o colectie de cabane cu acoperis de stuf, baie aproape in aer liber si terasa pe care sa lenevesti in voie. Toate aliniate frumos in lungul raului asa ca toate aveau o vedere de zile mari. Intr-un asa loc sa tot stai sa lenevesti. Chiar si fara sa iei plimbarile cu elefantul tot as recomanda ceva timp petrecut aici pentru ca este extreme de frumos. Iti poti petrece zilele mergand cu kayakul, sau vizitand satele din apropiere sau pur si simplu la plimbare prin jungla. Este un loc de incarcat bateriile. Desi cu tristete ma gandesc ca in curand se va schimba cu totul pentru ca se planuieste construirea unui mare resort chiar deasupra cabanutelor. Deci linistea si pacea va disparea probabil odata cu venirea hoardelor de turisti.
 
Odata ajunsi la hotel, ne-am primit camerele, uniformele de mahout, o cafea si apoi eram gata sa traversam raul cu barca sa ajungem in tabara elefantilor sis a ii vedem pentru prima data. Mai ca nu tropaiam din picioare de nerabdare sa ajunga sa vada ochiul meu sis a simta mana mea elefenteii. Dar despre asta in episodul viitor.
Aleea cu cabane

Una dintre cabene

Si vedere catre terasa

In interior

Terasa noastra

Vedere cu raul

Cu Honda la picnic
 
 
Si evident elefantii la plimbare prin rau