Angkor Wat (I)

Complexul Angkor este imens atat ca suprafata cat si ca numar de temple (peste 300 de temple) asa ca dupa ce am batut internetul in lung si in lat citind despre temple si cum pot fi ele grupate am decis sa acordam trei zile vizitarii lui: in prima zi sa facem “Micul circuit” impreuna cu ghidul, in a doua zi “Marele circuit” si in a treia zi sa mergem la Banteay Srei, Beng Mealea si Kbal Spean. Dar dupa o scurta discutie cu soferul de tuk tuk despre traseul propus de noi am decis de comun acord sa facem unele schimbari pentru ca cele trei locatii din ultima zi erau mai departe de complexul central si in doua directii complet diferite ceea ce insemna ca si daca am fi plecat foarte devreme de la hotel cu tuk tuk ul ar fi fost aproape imposibil de realizat. Deci planul a devenit: prima zi in continuare Micul circuit, a doua zi Kbal Spean, Banteay Srei, Land Mine Museum si Banteay Samre, iar a treia zi Beng Mealea si ce mai ni se parea interesant din Marele circuit.

Acum la sfarsit pot spune ca Marele circuit ar fi putut fi inghesuit in primele doua zile si in a treia zi sa fi vizitat templele  din complexul Roulus. Dar desi realizabil cred ca primele doua zile ar fi fost extrem de aglomerate si obositoare.

Este un complex imens si cea mai mare greseala pe care ar putea-o face cineva este sa creada ca il poate vizita in mai putin de o zi (si chiar am intalnit astfel de turisti). Chiar si numai pentru a bifa cele mai importante temple iti trebuie mult mai mult de atat.

Trebuie tinut cont ca in perioada lui de glorie, Angkorul adapostea un milion de locuitori in aceeasi perioada care Londra avea doar 50000 de locuitori. Iar ceea ce au lasat in urma lor ca si temple este cu adevarat o minune. De fiecare data cand vizitez astfel de locuri ma intreb: oare in urma noastra ce va ramane?

Dar sa revenim la ceea ce am vizitat. Ziua ne-am inceput-o cu Bayon (cel mai important templu din Angkor Thom) si nici ca nu se putea o locatie mai buna. Bayonul cu zecile lui de fete imense ce te privesc de oriunde mi-a placut din primul moment. In plus este suficient de impresionant incat sa uimeasca dar nu atat de impresionant incat sa nu iti mai placa nimic din ce vei  vedea mai apoi. De aia cred ca nici nu e o idee buna sa incepi cu Angkor Wat. Ar fi extrem de greu sa mai fii scos din papuci de uimire cand l-ai vazut pe Cel mai cel templu.

Poarta de sud

Bayon

Poze de turisti :)

Avalokiteshvara

De la Bayon am trecut strada si am ajuns la Baphuon, un templu deschis pentru public destul de curand pentru ca fusese practic adus la nivel de morman de pietre de care Khmerii rosii. Templul fusese renovat inainte de catre francezi, iar Khmerii rosii au considerat deci ca templul asta este simbolul capitalismului vestic si colonialismului si prin urmare trebuia indepartat. Mie mi se pare din alta lume sa ajungi sa te razbuni pe un templu dar se pare ca e mult mai usor sa te razbuni pe ceva ce nu poate riposta.

Baphuon

Inainte de a parasi Angkor Thom am facut o vizita scurta la Terrace of the Elephants and Terrace of the Leper King:

Turnurile acrobatilor

Terasa elefantilor

Urmatorul templu pe lista a fost Ta Prohm. Un templu pe care il stie cu siguranta multa lume. Mai mult ca sigur nu dupa nume dar arata o poza cu radacinile de copac ce se intind pe zidurile lui si reactia va fi de imediata recunoastere. Practic Ta Prohm este un star hollywoodian, doar a jucat in acelasi film cu Angelina Jolie.

Evident poze de turisti :)

Dupa un pranz rapid ne-am continuat vizita cu un templu mai micut (Banteay Kdei) dar care a compensat prin faptul ca atmosfera era extrem de linistita. Doar cativa turisti se plimbau printre zidurile lui vechi de sute de ani asa ca era extrem de usor sa gasesti un loc al tau in care sa te simti singur pe lume si sa te ascunzi de arsita zilei.

Sfarsitul zilei ne-a prins vizitandu-l pe Cel mai Cel: Angkor Wat. Pe care oricat de mult l-as lauda eu tot nu i-as face destula dreptate asa ca mai bine pun niste poze si atat. Si si mai bine va sfatuiesc pe toti sa mergeti sa il vedeti. Si nu pentru ca as lucra pentru Ministerul cambodgian al turismului :)

Apsaras

Am tot citit pe net si auzit de la altii cat de aglomerat este Angkorul. Mie nu mi s-a parut deloc asa. Poate ca este doar o perceptie datorata faptului ca vacanta precedenta a fost in China. Si mai ceva decat coada de turisti de la principalele atractii turistice chinezesti nu vei gasi nicaieri pe lumea asta cred. Termenul de “aglomerat” capata un cu totul alt inteles dupa ce stai la coada la Orasul Interzis intr-o zi de week end din timpul vacantei de vara. Pustiu nu era evident nici Angkorul dar nu erai sufocat de prezenta celorlalti. Iar in templele mai mici si  mai putin laudate in ghidurile turistice se intampla sa numeri pe degetele de la doua maini cu cate persoane il imparti. Ma asteptam la mult mai rau si de fapt ce am intalnit pe teren a fost cat se poate de suportabil.

Introducere - Angkor Wat

Am fost intrebati de foarte multe ori de ce calatorim in tarile astea: “sarace, murdare, pline de oameni beti si cu mancare proasta”. De obicei intrebarile de genul asta vin de la persoane care nu au pus niciodata piciorul in afara Europei dar care totusi cosidera ca doua imagini vazute la televizor sunt suficiente pentru a isi forma o parere. Si tot aceleasi persoane se supara cand un strain care nu a fost niciodata in Romania spune bazandu-se pe ceva vazut la tv ca “Romania e o tara de tigani”.

Am incercat de multe ori sa explic ce vad eu la tarile astea, ce ma face pe mine sa visez sa le vad, ce ma incanta si ce ma face sa imi doresc sa ma intorc iar si iar. Dar la sfarsit nu stiu cat conteaza pledoaria mea pentru ca atunci cand cineva isi doreste sa vada doar mizeria si saracia atunci doar atat va vedea. La urma urmei “frumusetea e in ochi celui ce priveste”.

Mai mult citisem pe undeva candva ca atunci cand calatoresti iti dai seama de masura propriei ignorante si sincer fiecare zi de calator este o zi care imi confirma a mia oara cat de adevarata este afirmatia asta. Imi arata cat de putine lucruri stiu despre lumea in care traiesc si cat de mult ne sunt formate parerile/opiniile de ceea ce spune mass media, diferite guverne sau poate doar veciunul de la trei in loc sa se bazeze pe experienta proprie. Poate si de aceea imi place atat de mult sa calatoresc.

La sfarsitul zilei, in ciuda remarcilor dezaprobatorii din partea unora, noi ramanem aceeasi mari admiratori ai Asiei. Si fiecare tara noua in care punem piciorul nu face altceva decat sa ne intareasca aceasta parere. Ca sa nu mai spun ca ideea ca in China,  Indonezia, Cambodgia sau Tailanda se mananca prost mi se pare la fel de adevarata precum faptul ca Pamantul este in centrul universului.

Asa se face ca in discutiile cu Cipri despre viitoare destinatii pentru vacantele noastre si despre ce am vrea sa vedem neaparat in viata asta, in prim plan aparea mereu si mereu Angkor Wat. Cred ca am vazut zeci de documentare, am citit zeci de articole si am admirat sute de poze cu gandul ca odata candva va vedea ochiul meu pe viu toate templele alea. L-am vazut mereu ca pe un loc de poveste, din aceeasi categorie selecta cu Macchu Picchu si Marele Zid Chinezesc. Unul dintre acele locuri cum altul nu-i.

Cati oameni pe lumea asta au vazut Tomb Rider si nu fi fost cuceriti de templul cuprins de radacini de copac? Poate chiar mai multi decat cei vrajiti de buzele Angelinei Jolie...Nu de alta dar poate s-au mai uitat si femei la film. :)

Soarta, destinul, praful de pe calorifer sau poate faptul ca noi avem de obicei concediu vara cand e sezonul plois in Asia de Sud-Est au facut insa ca abia la a treia noastra escapada in Asia sa ajungem in Cambodgia. Atunci cand am gasit de cumparat bilete convenabile pentru decembrie pentru Kuala Lumpur primul lucru care mi-a venit in minte a fost ca asta este sansa sa mergem la  Angkor, apoi mai vedem cu ce completam itinerariul pana la restul de 25 de zile de vacanta. Si fara sa stam pre mult pe ganduri am luat biletele de avon Brussel-Kuala Lumpur si imediat si pe cel Kuala Lumpur-Siem Reap.

Deci iaca, dupa jumatate de an, in dimineata de 17 decembrie, am sosit in Siem Reap plini de ganduri mari. Ne-am cazat, am mancat micul dejun si impreuna cu un sofer de tuk-tuk si un ghid am plecat in prima noastra zi de explorat temple.

Dar inainte sa ma apuc sa descriu plimbarea pe la temple o sa scriu un pic despre detaliile organizatorice pentru Siem Reap. Ca nu degeaba poarta postul asta numele de introducere :)

Pe la inceputurile nostre calatoare mi-am dat seama ca noi nu suntem genul de oameni care sa plece caine surd la vanatoare si ca totul trebuie sa fie pregatit destul de bine altfel imi da “stack overflow” si cat ai zice peste o sa vezi iesind fum din mine mai ceva ca din calculatoarele din desene animate. Am intalnit oameni in aeroport care soseau intr-o anumita tara fara sa stie ce traseu sa faca, fara sa aibe ceva detalii in minte, fara ca macar sa fie siguri ca vor sa stea in tara aia. Eu in nici un caz nu pot fi asa. Eu sunt genul calculat, care are totul scris la carnetel, care stie foarte bine ce vrea sa viziteze si cum vrea sa viziteze acel ceva. ODC-ul din mine isi spune cuvantul cu varf si indesat cand vine vorba de calatorit. Asa ca intotdeuna plec de acasa cu un itinerariu clar, cu biletele de avion interne deja cumparate, uneori si alea de tren daca pot sa cer asta la hotel, sau masina cu sofer inchiriata, cu camerele de hotel rezervate si daca se poate si rezervarile pentru unele activitati. Parerea mea este ca atunci cand ai un timp limitat pentru calatorit si vrei sa vezi cat mai multe lucruri, modul asta ultra-planuit de a calatori este cel mai eficient. Daca mergi in Asia pentru sase luni atunci orice este permis si ai mult mai multa libertate de a alege si poti decide pe loc in ce directie doresti sa te indrepti. Dar deocamdata nu e cazul la noi de mers pentru luni intregi la plimbare asa ca suntem adeptii planuitului detaliat.

Mai mult am hotarat dupa vacanta din Indonezia ca prima cazare din vacanta sa fie una relativ luxoasa, ca sa ne recuperam cat mai usor dupa drumul lung cu avionul si sa ne oferim si un ragaz in care sa ne adaptam la noul mediu. Asa ca in Siem Reap hotelul pe care l-am ales a fost Siddharta Boutique Hotel. Un hotel relativ mic aflat in afara centrului turistic (deci destul de departe de Pub Street) pe drumul care duce catre Angkor Wat. Este mai aproape de Angkor Wat decat de centru orasului.  Ceea ce reprezinta un mare avantaj daca esti pasionat de alergat poti face ca Cipri: s-a trezit dimineata pe la 6, s-a echipat de alergat si a facut o tura de Angor Wat. Deci se poate lauda cu cea mai selecta locatie de antrenament. Pentru mers in oras ai tot timpul la dispozitie un tuk tuk care sa te plimbe pe unde vrea sufletul tau. Camere sunt foarte spatioase si au o terasa proprie foarte draguta (in care noi ne-am petrecut multe ore) care da spre piscina si gradina.

Terasa camerei noastre

Prin gradina

Piscina

Holul de la parter

Camera noastra si holul

Holul

Un pat mare mare mare...

Dusul

Si restul baii

Hotelul (ca majoritatea hotelurilor din Siem Reap) iti ofera gratuit transferul de la aeroport la hotel. Ceea ce mie mi-a placut foarte mult pentru ca m-a scutit de unul din lucrurile care imi displac cel mai mult in calatoriile noastre: tocmirea unui taxi de la aeroport catre oras, moment in care de cele mai multe ori pe meleagurile astea ne simtim ca o vaca de muls si atat.

Tot de la hotel am inchiriat si un tuk tuk pentru 15 dolari pe zi pentru trei zile care sa ne duca pe la temple. Chiar si pentru locatiile mai indepartate precum Beng Mealea si Kbal Spean am optat tot pentru tuk tuk pentru ca ni s-a parut ca in felul asta vedem mai mult si drumul catre Beng Mealea chiar ne-a recompensat cu varf si indesat pentru alegerea facuta. Iar pentru prima zi am avut si un ghid vorbitor de limba engleza care sa ne insoteasca pe “Micul Circuit”. Pentru ghid si soferul de tuk tuk rezervarile le-am facut prin intermediul hotelului pentru ca mi s-a parut mai sigur asa si am preferat sa platesc un pret un pic mai mare decat daca luam un sofer oarecare din oras. Am auzit si citit povesti nu tocmai dragute cu turisti care au fost lasati printre temple de soferul lor care le-a cerut un pret mai mare decat hotarasera initial si pentru ca turistii nu au vrut sa plateasca nu i-a mai adus inapoi la hotel. Asta este un caz extrem dar pana si micile detalii enervante cum ar fi faptul ca soferul descopera ca de fapt tu trebuie sa platesti parcarea, motorina, sau cativa dolari in plus daca vrei un anumit templu sunt ceva ce mi-as dori sa evit cu orice pret. Iar un sofer de tuk tuk luat de la hotel te va scuti de toate problemele astea. Si adevarul este ca noi am fost extrem de multumiti de cum au decurs lucrurile in zilele astea si nu avem decat cuvinte de lauda pentru soferul nostru si pentru hotel. Si ei au contribuit la cat de mult ne-a placut Angkor si cat de bine ne-am simtit.

Cu tuk tuk ul la plimbare

Planul in Siem Reap era deci sa mergem trei zile pe la temple si o zi pe lacul Tonle Sap, pentru care am ales o companie despre care am citit numai lucruri frumoase pe Trip Advisor. Dar despre cum am facut alegerea asta voi scrie mai multe in postul dedicat plimbarii pe lac.

Cam atat ca si intruducere, din postul viitor incepe povestea templelor :)

Salutari din Cambodgia, Adela si Cipri

Barcelona (II)

Ziua a doua : Orasul vechi

Dupa un mic dejun copios si o plimbare prin port ne-am infiintat cu forte proaspete in Plaça Reial sa ne incepem periplul prin orasul vechi. Plaça Reial ne era cunoscuta de ieri cand tot aici n-am inceput si ziua dedicata lui Gaudi asa ca nu am petrecut prea mult timp pe acolo mai ales ca era ocupata de o piata ambulanta. Dupa o scurta plimbare eram in Plaça del Pi, o piata foarte draguta in mijlocul cartierului gotic a carei principala atractie este biserica Santa María del Pi. Dar care atrage si prin faptul ca este plina de pictori in cautarea celebritatii sau doar a unui ban in plus sau pentru ca poti degusta si ceva specialitati catalane. In fata bisericii se gaseste o cladire foarte interesanta decorata cu poate cela mai frumoase sgraffitos din oras.

Sgraffitos

Santa María del Pi

De aici am pornit mai departe catre El Call (fostul cartier evreiesc), un loc cu o istorie destul de zbuciumate dar in care este o placere sa te plimbi ca si turist. Este exact genul de oras/cartier/zona in care imi place mie sa ma plimb : stradute inguste si pietonale, cladiri vechi, pline de istorie, foarte frumoase, decorate cu sgraffitos uneori, cu balcoane foarte dragute etc. O zona in care atunci cand te plimbi ai impresia ca te intorci in timp. De fapt aceeasi senzatie o ai oriunde te-ai plimba in cartierul gotic daca reusesti sa eviti strazile mai turistice pline de magazine si restaurante.

Prin El Call

De aici ne continuam plimbarea catre Plaça Sant Jaume care a fost centrul politic al orasului pentru mai bine de 2000 de ani. Daca aveti noroc poate veti vedea si un turn de oameni (celebra traditie catalana) care se tine cu ocazii speciale in aceasta piata.

Plaça Sant Jaume

Doi pasi mai departe gasim Catedrala la Seu, care ocupa un loc doi in topul structurilor religioase din oras de cand turnurile bazilicii Sagrada Familia brazdeaza cerul Barcelonei dar care este un obiectiv ce in mod sigur nu trebuie ratat. Si nici curtea manastiri cu cele 13 gaste foarte galagioase (amintind de Sfanta Eulalia) nu trebuie ignorata pentru ca are un farmec.

Gastele Eulaliei

Catedrala

In fata catedralei se tinea o piata de Craciun in care am descoperit cateva traditii catalane de care nu am auzit pana acum si care nu se prea intalnesc prin alte parti Caganer este un personaj infatisat care apare in scena natalitatii facandu-si nevoile. In nici un caz genul de personaj pe care suntem noi obisnuiti sa il vedem langa iesle. Originea lui nu se stie prea bine dar se presupune ca a inceput sa apara in scena natalitatii prin secolul XVII si explicatii pentru ce simbolizeaza sunt multe si pe care o alegeti este doar decizia voastra : de la faptul ca este doar ceva amuzant pentru copii pana la faptul ca este un simbol al fertilizarii sau al egalitatii intre oameni.

Un alt personaj mai deosebit este Tio de Nadal : un trunchi de copac pe care copiii il primesc pe 8 decembrie si trebuie sa il hraneasca in fiecare seara pana in ziua de Craciun cand il bat cu un bat ordonandu-i sa isi faca nevoile sub forma de cadouri. Interesant nu ? J Si se mai zice ca jocurile video instiga la violenta. J

Tio de Nadal

Caganer

Dupa ce ne-am minunat de traditiile catalane am continuat periplul prin oras si am ajuns la zidul roman si la principala poarta de intrare in vechea cetate romana.

Zidul Roman

Daca va pasioneaza istoria atunci o vizita la Muzeul de Istorie din Plaça del Rei va fi sigur pe gustul vostru pentru ca veti descoperi un oras roman sub strazile pe care va plimbati. In plus Plaça del Rei este locul care in nici un caz nu trebuie ratat. A fost de departe locul meu preferat din orasul vechi.

Plaça del Rei

Plimbarea nostra s-a incheiat langa Biserica Santa Maria del Mar, de unde am mai dat o raita prin cartierul gotic si ne-am indreptat spre un Tapas bar (evident) unde ne-am astamparat foamea si ne-am delectate cu niste sangria si cava ca doar suntem in Catalonia.

Apoi ne-am indreptat spre casa pentru ca aici se incheie plimbarea de week end prin Barcelona si a doua zi aveam un avion foarte devreme de prins care sa ne aduca acasa.