Inceputul lui iulie este o perioada in care
toate discutiile cu colegii, prietenii, cunostintele incep, se continua si se
termina cu intrebari legate de vacanta care bate la usa. Toata lumea asteapta
concediul si toata lumea vizeaza la destinatia pe care si-a ales-o.
O intalnire la dozatorul de cafea cu un alt
coleg va fi insotita inevitabil de intrebarea: “Si unde mergi in vacanta in
vara asta”.
In mod normal daca eu intreb asta pe altcineva,
in 80% din cazuri raspunsul va fi Sudul Frantei. Pentru belgieni Provence si
Coasta de azur sunt un magnet de netagaduit in perioada verii. Sute de
mii de masini migreaza vara de vara catre zona aia si sute de mii de oameni
aleg aceeasi destinatie an de an fara sa se plictiseasca de ceea ce aleg. Si
daca nu ma credeti trebuie doar sa va uitati la cate amenzi pentru viteza au
primit soferii belgieni in lunile de vara in Franta: 53400 in iulie si 44700 in
august.
In celelalte 20% din cazuri raspunsul va fi:
Italia,Spania si pentru cine e mai aventuros poate o Croatia.
Apoi cand intrebarea este invers si trebuie sa
raspund eu, se trezesc oamenii ca loviti in moalele capului de chestii gen
Myanmar cum a fost in vara asta. Se uita la mine cu niste ochi cat cepele si
oarecum debusolati intreaba pe unde vine Myanmarul asta.
Pai pe unde sa vina? Undeva intre China, India,
Laos si Tailanda. Si da tot eu sunt nebuna care cu jumatate de an inainte
spunea ca merge in Laos….Nu. Nu e altcineva. Tot eu sunt.
Ce se stie despre Myanmar in lumea larga? Pai
in general mai nimic. Cativa poate au auzit ca este o dictatura militara. Altii
au auzit probabil ca este una dintre ultimele doua tari care mai foloseste mine
antipersonal impotriva propriilor cetateni. Iar altii (cei mai multi de fapt)
au auzit de Aung San Suu Kyi
care a luat premiul Nobel pentru pace in 1991.
Daca nu stiti cine este Aung San Suu Kyi, povestea pe scurt e asa: Burma
isi capata independenta prin 1948 dupa multa munca din partea unui general
numit Aung San (tatal lui Aung San Suu Kyi) care este vazut de multi myanmarezi
drept un adevarat erou si chiar si acum la atatia ani de la moartea lui veti
vedea tablouri peste tot prin casele si magazinele oamenilor de rand. Urmeaza
cateva decenii nu tocmai linistite pentru tara in care armata a fost la
conducere si in care perioada Burma a devenit una dintre cele mai sarace tari
din lume. Din cand in cand se iscau diverse proteste impotriva celor de la
conducere care invariabil se incheiau cu moartea unor participanti sau punerea
lor in inchisoare. Noroc cu britanicii care cat au fost colonisti pe acolo au
construit mai multe puscarii decat scoli si spitale la un loc deci au lasat o
mostenire bogata noilor conducatori. Intr-un fnal in 1990 se tin primele alegeri
din ultimii 30 de ani si oamenii sperau la un viitor luminos. Asa se face ca
partidul National League for Democracy condus de o tanara venita de peste mari
si tari unde fusese la studii si fiica a unui erou national (ati ghicit Aung
San Suu Kyi) castiga 392 din totalul de 489 de locuri in parlament. Viitorul se
pregatea sa fie altfel pentru Burma insa junta militara hotaraste ca tara nu e
inca pregatita pentru democratie asa ca refuza sa cedeze puterea si o pune pe Aung San Suu Kyi in arest la domiciliu. Unde
ramane pana in 2011. Probabil ca daca era o tara care detinea petrol se
gasea vreun razboinic al democratiei sa
mearga acolo sa restaureze ordine insa asa Burma a fost lasata sa isi vada de
traseul ei sangeros si impovarat si doar din cand in cand cineva mai arunca
cate o vorba de critica in presa internationala.
In 2011 junta militara a fost oficial dizolvata. Realitatea este insa ca
aceeasi oameni sunt la putere si acum ceea ce nu este tocmai placut de
populatie insa este un pas inainte. Tot cam de atunci si Aung San Suu Kyi are
oarecum libertate de miscare in tara. Nu iese din tara pentru ca ii e frica ca
nu va fi primita inapoi. De fapt de la bun inceput i s-a spus ca poate pleca
oricand din tara nimeni nu o tine cu forta acolo. Insa nu ar mai fi avut voie
niciodata inapoi asa ca a ales sa nu plece desi asta a insemnat sa nu fie nici
macar alaturi de sotul ei care a murit de cancer.
Din 2011 tara pare ca se indreapta catre un sistem mai democratic asa ca
importante personalitati politice internationale au vizitat Myanmarul pentru a
isi arata sustinerea fata de aceasta schimbare. Tony Blair, Hillary Clinton si
pana si Barak Obama au trecut prin pana atunci ignorata tara asiatica. Ceea ce
din punct de vedere turistic se traduce in faptul ca “pseudo-embargoul
turistic” a fost ridicat si hoarde de turisti au dat buzna sa se bucure de o
tara "interzisa" pana atunci. Sa nu va inchipuiti ca hoarde de
turisti inseamna milioane ca in Thailanda ci cateva zeci de mii. Insa si
numarul asta e mult prea mare pentru o tara care nu avea infrastructura
necesara sa se descurce cu atatia turisti ceea ce are niste efecte extrem de
neplacute pentru oricine vrea sa mearga la ora asta in Myanmar cum o sa va spun
mai tarziu.
De ce ar vrea cineva sa mearga in tara precum Myanmarul? Pai in cazul meu
motivul este foarte simplu: imi aleg tot mai mult destinatiile dintre tari care
stiu ca se vor schimba fundamental in urmatorii ani. Vreau sa le vad asa
inchistate in timp cum sunt acum. Franta, Italia, SUA etc vor fi la fel si acum
si peste zece ani. Insa tari precum Laos, Myanmar, Iran, Etiopia, Bhutan, Cuba
etc se vor schimba cu viteza luminii. Deci cu cat mai repede cu atat mai
bine. Si recunosc ca in Myanmar am fost deja mult prea tarziu. Lucrurile
s-au schimbat mult. Si s-au schimbat mult in rau din punctul meu de vedere: un
turist avid de prietenia si zambetul Asiei de Sud-Est. Mi-as fi dorit sa intalnesc aceeasi oameni din
Laos insa nu a fost asa.
Pentru ca tara este deschisa pentru turisti
doar de doi ani de zile, calatoritul independent acolo presupune cateva lucruri
pe care in mod normal nu le vei intalni in alte parti.
Dar sa le luam pe rand:
Viza
Deocamdata romanii nu pot obtine “visa on
arrival” in scop turistic asa ca ea trebuie procurata in avans. Multa lume (nu
numai romani) prefera sa o obtina din Bangkok insa noi pentru ca nu ajungeam in
Bangkok si pentru ca exista o Ambasada a Myanmarului in Bruxel am aplicat
pentru ea cu o luna inainte de plecare. Cipri a mers cu actele (destul de
putine) si dupa trei zile aveam viza in pasaport. Totul a decurs mult mai
simplu decat ne asteptam.
Avionul catre
Myanmar
Orice om normal care vrea sa calatoreasca din
Europa catre Myanmar va merge catre Bangkok sau Kuala Lumpur (depinde unde
gaseste bilete mai ieftine) si apoi va lua un avion Air Asia catre Yangon sau
Mandalay. Din KL poti ajunge numai in Yangon iar din Bangkok poti ajunge in
ambele orase.
Transportul intern
Am auzit/citit numai lucruri de groaza despre
autobuzele locale si dupa ce am verificat cat dureaza fiecare traseu in parte
am decis rapid ca asa ceva nu este de noi deci am cumparat bilete de avion. Nu
sunt foarte ieftine insa ajungi cat ai clipi dintr-un oras in altul. Ce trebuie
tinut minte este ca intre cele patru destinatii populare ale tarii: Yangon,
Bagan, Mandalay, Inle avionul circula precum autobuzul si face rute circulare
in ordinea de mai sus. Deci ar fi de recomandat sa va planuiti ordinea in care
vizitati cele patru locatii sa corespunda ordinii in care ajunge avionul la
ele. Scurtati timp si cred si bani.
Exista un singur site de unde biletele de avion
interne se pot cumpara on line (nu mai imi aduc aminte numele) dar pentru ca
aveau un comision de 20 de dolari de bilet de persoana ( in cazul nostru asta
insemna 160 de dolari) am renuntat rapid la idee si am apelat la o agentie de
turism locala care sa cumpere biletele pentru noi. Am trimis mail cu ce vroiam
sa cumparam la cateva agentii si i-am ales pe primii care mi-au raspuns: One
stop Myanmar. Au fost foarte rabdatori si mi-au raspuns la toate intrebarile si
totul a decurs cat se poate de ok. Ne-am intalnit in prima zi in Yangon cu ei
sa primim biletele si sa platim (nu se plateste avans). Si au fost si
foarte draguti sa accepte euro in loc de dolari la cursul de scimb dat de
xe.com.
Hotelurile
Scriam mai sus ca Myanmarul s-a trezit dintr-o
data invadata de turisti. Mult prea multi turisti pentru infrastructura de care
dispune tara. Asa se face ca devine din ce in ce mai greu sa gasesti un
hotel bun la un pret rezonabil mai ales in cele patru locatii de varf. De fapt
in sezonul de varf este chiar o provocare sa gasesti cazare in general. Deci
este extreme de important ca sa rezervati camera cu mult inainte de vizita
propiu zisa. Nu asteptati sa ajungeti acolo ca s-ar putea sa aveti parte de
niste surprise foarte neplacute.
De asemenea preturile cresc efectiv de la o zi
la alta. Pentru ca exista o cerere mai mare decat oferta oamenii isi permit sa
faca orice. Un lucru extrem de neplacut si pe care nu l-am vazut numai la
hoteluri ci si la orice alta chestie preponderant turistica: inchiriat barca pe
Inle, luat un ghid in Bagan, taxiuri, masini de inchiriat etc etc etc.
Preturile cresc nebuneste si de multe ori ai impresia ca esti pur si simplu
jupuit si prostit in fata. Iar asta este in mare parte responsabil pentru
faptul ca Myanmarul ne-a dezamagit. De multe ori oamenii uita sa fie
oameni din cauza fugii dupa bani.
Pentru rezervat hoteluri, aceeasi
agentie ca pentru avion poate fi folosita insa noi am ales sa rezervam toate hotelurile pe agoda.com pentru ce in felul asta
aveam mai putini bani de carat cash cu noi.
Bani
Bancomate care sa accepte carduri international
au aparut doar de mai putin de un an in Myanmar asa ca deocamdata este destul
de greu sa calatoresti numai cu cardul. Ca sa nu mai spun ca si daca reusesti
sa gasesti un bancomat bun comisioanele de extragere per tranzactie sunt foarte
mari si esti limitat la o suma destul de mica per tranzactie. Asa ca
majoritatea turistilor prefera sa calatoreasca cu cash. Foarte important de
precizat este ca pentru biletele de avion de exemplu nu se accepta moneda
locala deci oricum va trebui sa aveti banii aia cash la voi. Si am impresia ca
e la fel si pentru hotel in cazul in care nu folositi agoda.
Noi am ales sa avem o suma destul de mica in
dolari care sa fie mai mult in caz de urgenta daca exista ceva ce nu putem
plati in moneda locala si sa avem euro pentru grosul cheltuielilor. Trebuia sa
platim biletele de avion in euro si sa avem de schimbat bani in moneda locala.
Foarte foarte important este ca numai dolari intr-o conditie
exceptional de buna sunt acceptati. Nu trebuie sa aibe nici o indoitura, nici o urma
ca a fost mototolit, nici un punct de cerneala nimic nimic nimic. Nici macar
daca a fost in protofel si se vede indoitura de la mijloc nu sunt acceptati.
Deci mare grija ce dolari aveti la voi. La euro nu este insa deloc asa.
Probabil pt ca dolarii sunt mult mai usor de falsificat decat euro. Asa ca noi
nu am avut nici o problema la schimbatul banilor insa am auzit povesti de
cosmar de la oameni care au avut toate bancnotele de 100 de dolari din posesie
refuzate pe motiv ca erau indoite.
Pe vremuri singura modalitate de a schimba bani
la un pret rezonabil era pe piata neagra insa acum lucrurile s-au schimbat
complet. Se spune ca cea mai buna rata de schimb valutar este la casele
de schimb din aeroport din Yangon. Noi insa nu am vazut o diferenta extreme de
mare de la un oras la altul. Insa
in mod clar sfatul este sa schimbati la casele oficiale de preferat in
aeroport. Nu as risca in nici un caz sa schimb bani pe strada chiar daca
schimbul e un pic mai bun.
Preturile
Am mentionat deja problema cu
“hoardele de turist” ceea ce face ca preturile la hoteluri, transport,
inchiriat masini, ghid etc sa fie extreme de mari comparat cu restul Asiei de
sud est. Singurul lucru care ramane ieftin este mancarea. In rest totul este
mult peste tarile vecine.
Acesta cred ca e motivul pentru care nu am vazut prea multi
backpackeri insa am vazut zeci de de batranei cu ghid personal care calatoreau
la nivelul mid-budged spre luxury si care nu fac altceva decat sa intretina
explozia asta a preturilor.
Deocamdata turistii merg in Myanmar in ciuda
preturilor pentru ca vor sa se bucure de o tara noua insa la cum decurg
lucrurile nu stiu pentru cat timp elementul de noutate va compensa ceea ce se
intampla acum. Parerea mea este ca daca nu vor schimba modul cum vor sa faca
turism mai devreme sau mai tarziu turistul se va gandi ca mai bine merge in
Thailanda la jumatate de pret decat in Myanmar.
Imbracamintea
Eu sunt de parere ca atunci cand calatoresti
intr-un loc strain trebuie sa te porti cu respect fata de obiceiurile si
credintele locului. Iar asta se aplica si la modul in care ma imbrac in
vacanta. Prin urmare Myanmarul a fost o tara in care am renuntat rapid la fustele mai
sus de genunchi sau la decolteuri pentru simplul motiv ca ma simtea aiurea cand
ma uitam la cat de traditionalisti sunt localnicii.
Nu am inteles si nu le voi intelege vreodata pe
tinericile (si nu numai tinericile) care umblau imbracate in pantaloni de nu le acopereau nici fesele si bluze cat un
sutien prin Bagan care e un loc sfant pentru locanici. Si ma tot intreb cate
dintre ele ar merge imbracate asa intr-o biserica? Nu foarte multe in mod sigur
dar in strainatate totul se vrea permis din pacate. Doar esti turist cu bani.
Sa mergi sau sa nu mergi?
Sincer asta este o intrebare la care imi este
foarte greu sa raspund. Impresia mea este ca noi am ajuns deja prea tarziu in
Myanmar si ca lucrurile sunt pe o panta descendenta. Mi se pare foarte greu sa
intri in contact cu omul onest si prietenos si zambitor pentru ca ai tot timpul
ca intermediar intre tine si Myanmarul autentic hoardele de vanzatori de
orice. Desi poate ca e o parere gresita pentru ca noi am stat in cele 4
destinatii de varf si poate ca in zone mai rurale este cu totul si cu totul
altfel. Insa influentata fiind de parerea extrem de buna pe care o am despre
Laos imi e greu sa spun ca Myanmarul m-a vrajit. As alege oricand Laosul inca o
data dar nu as mai alege Myanmarul. Asa desi Baganul si lacul Inle mi s-au
parut niste destinatii de vis.
Am citit pe cateva bloguri idea ca daca
Myanmarul va evolua in urmatorul an la fel ca in ultimul va deveni probabil o
zona “no go”. Inainte sa plec credeam ca e o chestie exagerata generate de
oameni care viseaza la tari fara current electric si apa curenta. Insa acum ca
am fost acolo ii inteleg cu adevarat. Am intalnit oameni care fusesera in
Myanmar acum 10 ani, 5 ani, 15 ani si se putea citi dezamagirea pe fata lor. Pentru
un turist schimbarile de acum nu sunt in directia buna din pacate. Decat daca esti un turist care vrea
sa puna un semn pe lista de locatii vizitate.
La toate astea se adauga faptul ca platesti o
suma nejustificata pentru o cazare de doi bani. Sau ca esti refuzat la hotel pe
motiv ca e plin desi ai in mana confirmarea scrisa a rezervarii. Sau sa vezi ca
pretul la barca inchiriata creste practice de la o zi la alta. Sau sa vezi ca
daca stai in Yangon la hotel la inceputul vacantei platesti mai putin decat la
sfarsit (pentru acelasi hotel). Si multe altele de genul asta.
E pacat ca lucrurile merg asa si sper sa se
trezeasca inainte sa fie prea tarziu.