Ce am invatat despre ceai? (I)

Mentionam in articolul precedent ca motivul pentru care Kerala a ajuns in itinerariul nostru indian au fost plantatiile de ceai din Munnar.

Insa nu trebuie sa intelegeti din asta ca as fi un mare si pasionat bautor de ceai. Dimpotriva cine ma cunoaste mai bine sigur m-a auzit cel putin o data zicand ca nu beau ceai ca nu sunt bolnava. Pentru ca eu ceai beau doar de nevoie nu si de placere. 

Pur si simplu vroiam sa vad dealurile alea pline de ceai cum se intind cat vezi cu ochiul intr-o simetrie uimitoare. Dintr-un motiv sau altul eram sigura ca imi vor placea la fel de mult precum terasele de orez. Si ca tot a venit vorba: nici orezul nu imi place prea tare. Insa privelistile - o daaaaa.

Si cum  nu sunt bautor de ceai si nici vreo pasiune pentru obiceiul asta nu am, nu stiam efectiv nimic despre el asa ca am profitat de ocazie si printre momentele de deplina "gura casca" din plimbarea noastra prin Munnar am mai intrebat cate una alta despre cum sunt intretinute plantatiile si am si vizitat o fabrica functionala de ceai ca sa vedem procesul de fabricatie de la frunza la pachet.

Mai jos cateva din lucrurile mai noi sau mai putin noi pe care le-am invatat la fata locului despre planta de ceai si intretinerea plantatiilor. o sa scriu un articol separat despre vizita la fabrica de ceai.

Planta din ale carei funze se produce ceaiul se numeste Camellia sinensis si este un arbust mereu verde care se gaseste in doua variante: Camellia sinensis var. sinensis pentru ceaiul chinezesc si  Camellia sinensis var. assamica pentru cel indian. Aici a fost prima surpriza: nu mi-am inchipui nici un moment ca este un singur tip de arbust de ceai. Ma gandeam ca este ca la vita de vie unde ai diverse soiuri fiecare producand un anumit tip de struguri (generalizand - de frunze in cazul ceaiului). Nu puteam sa fiu mai departe de adevar. Planta este fix aceeasi, calitatea si gustul ceaiului fiind date majoritar de sol, clima si intr-o mai mica sau mai mare masura de tehnica de pregatire a frunzelor.

Explicatia se gaseste in faptul ca plantatiile de ceai au fost introduse in India si Sri Lanka de catre britanici in secolul XIX cu seminte si lastari aduse din China. Se incerca distrugerea monopolului chinezesc si se pare ca s-a si reusit pentru ca in prezent India este al doilea cel mai mare producator de ceai din lume desi 70% din productie este consumata local.

O alta surpriza este legata de multitudinea de tipuri de ceai facute din acelasi tip de frunze. Ceaiul alb, ceaiul galben, ceaiul verde, ceaiul negru, oolong si pu-erh sunt toate ceaiuri facute din frunzele aceluiasi arbust (Camellia sinensis) diferenta fiind data de mici schimbari in procesul de productie. La mine in cap ceaiul verde si cel negru sigur nu aveau provenienta comuna.

Cand te uiti la dealurile cu plantatii de ceai atat de ingrijite si  de simetrice si de frumoase, nu este greu sa iti dai seama cam cata munca este necesara ca sa le mentina atat de perfecte. Cred ca o planta de ceai are parte de mai multa atentie si ingrijire decat un copil mic. Exagerez voit dar sincer nu cred ca sunt extrem de departe de adevar.

Tot timpul cat ne-am plimbat prin Munnar am vazut plantatiile de ceai pline de lucratori. Daca nu erau la cules de frunze atunci erau la smuls buruieni. Daca nu erau la smuls buruieni atunci erau la taiat arbustii. Daca nu erau la taiat atunci erau la plantat altii noi. Daca nu erau la plantat atunci erau la stropit. Si tot asa. Continuu era cineva la munca printre arbusti. Si vazand toate astea nu e surprinzator ca industia ceaiului este al doilea cel mai mare angajator din India. 

Arbustul de ceai poate atinge varste de pana la 125 de ani si se pare ca sunt multe plantatii indiene ce dateaza de pe vremea colonialistilor britanici. Deci cel putin din punctul asta de vedere nu rea e de munca pt ca plantezi arbusti noi doar daca plantatia precedenta e prea batrana sau a fost distrusa de inghet de exemplu. Am intrebat oamenii locului daca plantatiile se extind si raspunsul a fost ca in prezent nu prea mai cresc. Raman mai mult sau mai putin la aceeasi suprafata pentru ca plantatiile de ceai sunt extrem de bine reglementate si nu oricine poate avea asa ceva in posesie. De fapt in Munnar toate plantatiile sunt proprietata TATA tea si ele sunt concesionate spre folosinta catre 12 fabrici de ceai care le intretin si recolteaza frunzele.

Dintre muncile de ingrijire trebuie mentionat ca fiecare trei ani arbustii trebuiesc taiati si adusi la o inaltime corespunzatoare. Lasati liberi ei pot ajunge pana la 2 metri inaltime ceea ce nu e foarte usor daca stai sa te gandesti ca trebuie sa recoltezi numai frunzulitele din varf.

Ceaiul folosit pentru bauturile fara importanta medicinala sunt stropite cu chimicale pentru a fi protejate de daunatori. Ce are importanta medicinala este crescut organic/bio. Peste tot puteam vedea marcaje pentru zonele medicinale, zonele "buffer" si zonele stropite. Desi distanta dintre ele te facea sa te gandesti un pic la dinamica chimicalelor infiltrate in panza freatica.

Se recolteaza numai primele trei frunze din varf. Care sunt destul de usor de recunoscut pentru ca au o culoare verde mai deschisa decat frunzele batrane. In Munnar frunzele tinere se recolteaza la fiecare 2-3 saptamani. In Deerjaling am inteles ca asta s-ar face numai de trei ori pe an. Nu stiu daca diferenta este data de rapiditatea cresterii plantelor in cele doua zone sau de diferenta dintre o abordare calitativa sau una cantitativa. O alta diferenta este ca in Deerjaling inca se mai recoleaza cu mana fiecare frunza in parte. In Munnar este mai putin manual de atat: se foloseste o foarfeca. Si daca varianta cu foarfeca mi s-a parut un chin, nici nu vreau sa ma gandesc cum e varianta cu pigulitul manual.

Dar ce nu face omul pentru o cana aburinda plina cu licoare magica?

Plantatii cat vezi cu ochii

La adunat de frunze

O munca grea si migaloasa

Se aduna numai primele trei frunze

Modernizare: foarfeca in loc de pigulit manual

Plante tinere

Munnar - saturatie de verde

Iulie 2014. Stateam cocotati pe un deal si admiram uimitorul Persepolis care se intindea cat vezi cu ochii la picioarele noastre. Langa noi, o nemtoaica si un portughez se minunau ca si noi de vedere. 

Si din vorba in vorba am ajuns la ce se ajunge intotdeauna cand stai de vorba cu un alt calator: destinatii de vis sau dimpotriva de cosmar. Nemtoaica ne-a povestit despre cum a facut ea toata Cuba pe bicicleta cu un an inainte. Iar portughezul un pic despre India pe care o vizitase de vreo opt ori pana atunci. Asa ca am profitat de ocazie sa il intreb cate ceva in pregatirea noastra pentru vacanta indiana. Una dintre intrebari era legata de Darjeeling pe care vroiam sa il vedem pentru ca imi doream nespus sa vad plantatiile de ceai. Am mai spus ca eu am o fixatie pentru terasele de orez deci m-am gandit ca nu are cum sa nu imi placa terasele cu ceai. Numai ca tipul in loc sa imi spuna sa merg cat ai clipi (cum ma asteptam eu), m-a sfatuit sa ma uit un pic la Kerala. Mi-a spus ca ai si plantatii de ceai, si canale si verdeata cat vezi cu ochii, si un lac interesant pentru viata din jurul lui si plaje frumoase. Deci practic mult mai multa variatie decat in Darjeeling. Ceaiul nu e la fel de bun ca ala din Darjeeling dar daca mergi pentru vederi nu pentru gust poate ca Munnar (unde sunt plantatiile de ceai din Kerala) este mai de recomandat.

Asa ca odata venita acasa m-am pus pe studiat situatia: este Kerala o varianta mai buna decat Darjeeling? Dupa cateva saptamani de intors internetul cu fundul in sus am hotarat ca poate portughezul avea dreptate si ca totusi Kerala ar trebui sa fie pe lista noastra. Parea si un pic mai logic pentru organizare si parea ca ai intr-adevar mai multa variatie. Poate ca odata candva ne vom intoarce in India si vom ajunge si in Darjeeling si vom putea decide pe viu daca am avut dreptate sau nu. Insa acum la sfarsit de vacanta indiana pot spune foarte serios ca in Kerala ne-am simtit extraordinar de bine si nu imi pare rau nici o secunda pentru decizia facuta. Iar Munnar este cred locul meu preferat dintre cele pe care l-am vizitat in India. Personal cred ca mi-a placut chiar mai mult decat Taj Mahalul. Desi nu este deloc ca si cum ai compara mere cu mere ci mai mult mere cu elefanti. Dar cand ma gandesc in urma la ce mi-a placut in India primul lucru care imi vine in minte sunt plantatiile de ceai din Munnar. 

In Munnar se ajunge destul de usor din New Delhi: iei un avion pana in Cochin care dureaza intre 3 si 5 ore (depinde daca e direct sau nu) si apoi de la ghiseul de taxiuri cu pret fix in functie de destinatie o masina care sa te duca de la aeroport pana in Munnar. Desi ne asteptam la un drum extrem de lung cu masina (in jur de 5 ore se spunea pe net) realitatea a fost ca am ajuns in doar 2 ore asa ca la pranz eram deja la pensiunea la care vom sta pentru urmatoarele 4 nopti. 

Si daca suntem la capitolul cazare trebuie sa mentionez ca noi am decis ca in Kerala toate cazarile sa fie la pensiuni (homestay) nu la hoteluri. Si cred eu ca este cea mai buna solutie desi este probabil o varianta mult mai scumpa mai ales dupa standardele indiene. Mi-a placut ca te simteai practic de-al casei. In fiecare dimineata si seara toata lumea se strangea in jurul mesei si povestea  despre ce vrea sa viziteze, ce a vizitat, cerea sfaturi la gazda, intreba despre cultura, istorie sau pur si simplu despre viata de zi cu zi de acolo. era curat, ingrijit, si gazdele chiar incercatu sa iti faca o sedere cat mai frumoasa. Desi uneori exagerau prin grija lor si incercau sa bage sub pres lucrurile care credeau ei ca nu ar trebui sa ajunga la ochii sau urechile turistilor. Si sa nu uitam unul dintre avantaje cele mai de pret ale sederii la o astfel de familie: in fiecare seara doamna casei gatea pentru toti oaspetii ei mancaruri tipice din zona respectiva. Si daca vroiai puteai sa mergi la bucatarie sa vezi ce se gateste si sa incerci sa ajuti desi ca musafir era mai greu sa convingi pe cineva sa te lase sa faci treaba. Un curs de gatit extrem de realist care mie mi-a placut mult. Mai ales ca bucataria din Kerala este una destul de simpla deci este foarte usor sa reproduci retetele acasa.

Intre un mic dejun copios  numai cu produse din gradina gazdelor (cafea, ceai, miere, gem de ananas, fructe de tot felul, clatite etc etc etc) si o cina cu toata familia, zilele trec foarte molcom in coltul asta de lume si trebuie sa incerci destul de serios sa fii activ cand totul in jurul tau te indeamna la leneveala. Dar ar fi pacat sa stai in sezlong si sa lenevesti la soare cand la doi pasi de tine sunt niste privelisti care te lasa cu gura cascata.

Prin urmare noi am decis sa ne impartim cele patru zile din Munnar intre hiking (2 zile) si mers cu tuk tuk ul (2 zile) pe traseele mai lungi.

In prima zi pentru ca aveam doar jumatate de zi la dispozitie am pornit la o plimbare de la pensiune, printre plantatiile de cardamon pana in satul din vale si apoi cu o combinatie de mijloace de transport in comun  si mers pe jos inapoi la deal pe drumul principal de data asta. O plimbare foarte lejera dar cum noi eram dupa cateva zeci de ore de calatorit din Europa pana in Munnar, a fost de ajuns. Era prima data cand vedeam plantele de cardamon asa ca ne-a  luat destul de mult timp sa realizam ca alea sunt plantatii nu jungla.

A treia zi am mers la o plimbare mai lunga printre plantatiile de ceai. A fost ceva organizat de pensiune si a fost un traseu pe care l-as recomanda oricui. Asta daca as sti cum sa il recomand. Pe noi ne-a dus baiatul familiei cu masina pana la punctul de pornire si de acolo am luat la picior drumul de 17 km pana in oras.Si desi in toate zilele in Munnar am avut parte de vederi frumoase, cele vazute in lentoarea mersului pe jos au ramas cel mai bine intiparite in memorie. Nu bifezi la fel de multe lucruri ca din tuk tuk, dar parca ai mai mult timp sa te bucuri de ele.

Ceva fotografii din plimbarea noastra printre plantatii:

Atentie cu cine va intalniti pe drum

Obiectivele aflate mai departe de Munnar pot fi vizitate cu transportul in comun, cu o motocicleta inchiriata sau cu tuk tuk-ul. Transportul in comun a iesit foarte repede din discutie pentru ca noi vroiam sa avem libertatea sa ne oprim oriunde oricum oricand sa vizitam, admiram, fotografiem. Pe primul loc se afla ideea motocicletei insa am avut o discutie mai aprinsa cu proprietarul singurei firme de inchiriat motociclete din Munar asa ca si varianta asta a picat. Deci am inchiriat un tuk tuk pentru doua zile pentru trasee predefinite si ne-am pornit la explorat. In functie de traseu (toate dureaza cel putin 5-6 ore) preturile variaza intre 750 Rp (10 euro) si 1500 Rp (20 euro) si fiecare sofer de tuk tuk, vorbitor de engleza, are de obicei o harta cu traseele posibile si cu ceea ce puteti vedea pe drum pe fiecare traseu in parte.  Toate traseele sunt la fel si se pare ca si preturile tot la fel sunt.

Am facut cateva poze hartilor cu trasee deci daca aveti nevoie de inspiratie puteti sa le vedeti la rezolutie mai mare aici si aici.

Noi am ales ca intr-o zi sa facem traseul pana la Top Station iar in alta zi sa facem traseul pe drumul catre Thekkady. Cel catre Top station a durat in jur de sase ore si este unul destul de comercial si foarte turistic cu opriri de tot felul: la o gradina cu flori, la un loc unde sunt elefanti salbatici, la un loc unde poti sa te plimbi cu elefantii domestici sau sa le faci baie, la un lac unde poti sa te dai cu barci de viteza, la un alt lac unde te plimbi cu barca, in alt loc unde te poti plimba pe cal si multe si marunte. Noi am fost interesati mai mult de privelisti asa ca am sarit majoritatea acestor "atractii" si ne-am concentrat pe ce se poate vedea in jur. Si odata ajunsi sus la Top Station am inteles de fapt de ce este o ruta atat de populara si au aparut atat de multe atractii in lungul ei. 

La o plimbare pe lac

Un grup de elefanti salbatici

Primele intalniri cu plantatiile dec eai

Femeile muncesc sa intretina plantatiile

Si la colectarea frunzelor pretioase

Intotdeauna sunt numai femei la recoltare

Cat vezi cu ochii numai ceai

Si o pauza de masa - tamarillo

Este o zona frumoasa si Top station ar fi ramas o calatorie de recomandat, daca nu am fi facut traseul din ultima zi. Pentru ca drumul ce pleaca din Munnar catre Thekkady a detronat tot ceea ce am vazut pana atunci. Si de aveti doar o jumatate de zi de plimbat pe langa Munnar asta este in mod sigur ce v-am recomanda.

Am vazut multi turisti care fac o excursie de o noapte din Fort Cochin catre Munnar. Si daca doar de atata este timp chiar si atat este recomandat. Insa pentru mine Munnar este o destinatie de minim trei zile pline. Pentru ca este mult prea frumos pentru a fi vazut pe fuga.

In gradina domnului Tomy Joseph

Oricine a incercat o mancare indiana stie ca indiferent din ce zona ar fi acea mancare intotdeauna caracteristica principala este ametirea tuturos simturilor cu o amestecatura de (uneori) zeci de condimente mai mult sau mai putin cunoscute europeanului de rand.

Condimentele sunt parte din India si de vei ajunge in Kerala nu numai ca vei gusta asta din plin ci o vei si vedea la fiecare pas. Pentru ca aici plantatiile de condimente de tot felul sunt la ele acasa. Si nu de ieri de azi ci de secole intregi. Aminteam intr-un post precedent ca atunci cand Columb a descoperit America, era de fapt in cautarea plantatiilor de piper din Kerala. Iar traditia nu s-a pierdut desi cate un pic de modernism se poate observa pe ici pe colo in modul cum se face agricultura.

Pentru cineva obisnuit sa vada condimentele numai ca forma de praf intr)un borcan micut, o vizita la una din multele gradini deschise publicului va fi o adevarata revelatie. Eu cel putin am privit destul de uimita plantele respective si de nu mi-ar fi spus cineva ce e sigur nu as fi ghicit.

Ghid in periplul prin gradina de condimente ne-a fost domnul Tomy Joseph, gazda la care ne-am petrecut patru nopti in Munnar. Iar gradina era de fapt cea din jurul pensiunii care ne gazduia.

Mai jos cateva din fotografii cu plante mai mult sau mai putin cunoscute:

Copacii de pe marginea drumului sunt de fapt cafea si cacao

Cacao

Cafea

Spre marea mea uimire vanilia este o orhidee. Fara un motiv anume eu ma asteptam sa fie un arbust

Parca tecile de vanilie arata mai cunoscut

Piperul este un arbust care are nevoie de un copac pe care sa se catere

Cam asa arata varianta inca necoapta

Lemongrass

Scortisoare se face din scoarta acestui copac

Bananii sunt efectiv peste tot

Cardamonul nu trebuie sa fie direct in soare asa ca plantatiile de cardamon arata ca o jungla. Abia cand am vazut ca pamantul este sapat pe langa plantele astea imense, ne-am dat seama ca nu suntem de fapt intr-o padure ci intr-o gradina.

Si ceai cat vezi cu ochii dar despre asta o sa tot scriu pe larg

Cat de mult mi-a lipsit

In ultimii doi ani nu am mai mers nici macar o zi la schiat.

Cum nu avem norocul sa avem zile de concediu nelimitate si buget nelimitat trebuie sa trasam niste prioritati. Si in ultimul timp am sacrificat vacanta de iarna de la schiat pentru o vacanta petrecuta in tari mai calduroase.

Sa nu intelegeti ca ma plang de "ghinionul" care ne-a lovit de ne-am plimbat prin tari de vis. Insa tare mult mi-a lipsit muntele. Mi-a fost un dor nebun de schiat.
Asa ca week endul trecut am decis sa ne stingem un pic dorul si sa mergem intr-o scurta plimbare prin tari mai generoase cu iubitorii sporturilor de iarna decat Belgia cea plata. Si nu puteam alege altceva decat locul care mie personal imi place cel mai mult cand vine vorba de schiat: Lauterbrunnen-Wengen-Grindelwald.
Am mai scris despre marea mea iubire pentru Elvetia asa ca nu ma mai repet. Ce as avea insa de adaugat pentru perioada actuala este ca partiile au fost efectiv pustii. Motivul cred eu ca este legat de costuri. Elvetia era o destinatie scumpa dupa orice standarde. Dar acum ca euro este egal cu francul, a devenit o destinatie atat de scumpa incat este de ocolit. In Belgia s-a anuntat la stiri ca anul asta cand francul este atat de sus, sunt cu 40% mai putine vacante la schiat in Elvetia rezervate de belgieni.Si nu ma mira deloc. Rezultatul este ca nu am auzit in jurul meu pe partie, in tren sau in telescaune alta limba decat cea locala asta cand chiar mai era cineva care sa imparta acelasi spatiu fizic cu noi.
Ca totul era pustiu avea insa si avantaje. Partii perfecte. Cu zapada perfecta. Fara nimeni altcineva in campul vizual. Si fara sa astepti nici macar 30 de secunde la telescaune. Singura limitare la cate coborari faci este cat te tin picioarele.

La inceput de zi

Partia de coborare pentru Cupa Mondiala

O bucata de partie care a facut cunostinta de multe ori cu fundul meu in anii precedenti. Intre timp nu mai e cazul.

Drumul catre rai (a se observa raza de lumina din vale) e o partie neagra

Ador partia asta. Acum cinci ani o coboram mai mult pe fund ca era plina de gheata. Anul asta absolut perfecta.

Si nu se putea sa scriu ceva fara sa nu il aduc in prim plan si pe nebunul clapaug care evident ca ne-a insotit si care s-a simtit ca intr-un vis frumos cu atata zapada prin care sa alerge:

Roll with the punches

Inca nu am acces la fotografiile de vacanta asa ca nu pot sa ma apuc sa scriu despre locatiile pe care le-am vizitat dar ma gandeam sa scriu o poveste importanta pentru mentalitatea pe care trebuie sa o aiba calatorul (nu turistul ci calatorul).

In programul nostru de vacanta aveam o singura zi la dispozitie ca sa ajungem din Kerala in Agra (24 decembrie). Asta presupunea un avion foarte devreme din Fort Cochi pana in New Delhi si apoi un tren din New Delhi pana in Agra. Am avut de la bun inceput cumparate si biletele de avion si pe cele de tren si aveam in jur de 4 ore ca sa ajungem de la aeroport la gara. Si ar fi trebuit sa ajungem in Agra in jur de 17.00 deci orice intarziere de cateva ore nu ne-ar fi deranjat prea tare. Pe hartie totul parea cat se poate de realizabil.

De ce era asa important sa ajungem pe 24 decembrie in Agra?

Pentru ca aveam doar 25 decembrie disponibil pentru a vizita Taj Mahalul si vroiam sa fim acolo inca de la rasaritul soarelui. Pentru nimic in lume nu mi-as fi dorit sa ratez Taj Mahalul si orice amanare a vizitei la Taj mahal insemna a taia una din celelalte destinatii din plan.

Deci era extrem de important ca pe 24 decembrie seara sa fim in Agra.

Pe 23 decembrie ne plimbam noi prin Fort Cochi si ne-am intalnit cu un elvetian pe care il cunosteam din Munnar care ne-a spus ca are emotii cu avionul care trebuie sa il duca in Mumbai de unde lua avionul spre casa. Compania pe care o folosea pentru zborul intern era in pragul falimentului asa ca anula zboruri pe banda rulanta. Mi-au iesit ochii ca la melc pentru ca si noi aveam zbor a doua zi tot cu aceeasi companie. Am dat fuga la hotel, am intrat pe site-ul companiei si am descoperit cu mare dezamagire ca si zborul nostru este anulat. Evident ca nimeni nu se obosise sa ne anunte si pe noi. Si ne-am pus pe sunat la compania respectiva (care nu raspundea), la aeroport (care nu stia nimic) si la agentia de unde am luat biletul (ceea ce presupunea jumatate de ora de ascultat muzica) in speranta ca aflam daca putem schimba avionul. Dupa cateva ore in care nu am reusit sa mutam nici un bob de nisip am hotarat ca renuntam si mergem si cumparam alt bilet de avion la alta companie. Era un zbor care ajunge in New Delhi chiar cu o ora mai devreme decat cel anulat deci totul era in directia buna. Evident ca am platit pe zborul ala de 3 ori mai mult decat pe ala amanat dar la ce ne-am fi asteptat cu o zi inainte? Bine cel putin ca am gasit o solutie. 

De precizat ca dupa ce am facut multa galagie mi s-a promis rambursarea biletului anulat. Nu e probabil nici o surpriza ca nici pana astazi nu am primit nimic.

Ne prezentam deci la aeroport la timp si cu mare bucurie si plecam la timp. Totul era pe drumul cel bun. Insa orele treceau si noi nu aterizam. Si ne-am tot invartit pe cer pana ne-au anuntat ca nu se poate ateriza in New Delhi din cauza cetii si ca va trebui sa mergem la un alt aeroport sa luam combustibil si apoi ne apucam iar de dat rotocoale pe cer.

Si am tot dat pentru 8 ore in total si am aterizat in New Delhi la ora 14.30.

Va amintiti de trenul New Delhi- Agra pe care ziceam ca trebuia sa il prindem neaparat?

Ei bine el pleca din gara la 14.10.

Ne-a scarpinat nitel in cap si am decis sa mergem la gara sa luam un alt tren. la fiecare ora e cate unul spre Agra deci in teorie aveam de unde alege. Trebuia doar sa ajungem acolo (un taxi si gata) si sa luam bilete. Ce e asa greu?

Este greu de imaginat ce inseamna o gara de marimea celei din New Delhi care are parte de 2 milioane de calatori zilnic. Si chiar mai greu de imaginat este o gara de genul ala cu organizarea indiana. 

Ne-am mutat de la un birou la altul, de la un etaj la altul, de la un om la altul pana imi pierdusem orice speranta.Intr-un final o doamna plictisita de viata mi-a explicat ca nici unul dintre trenurile cu ora teoretica de plecare dupa 15.00 nu mai circula. Sunt anulate pentru ca e ceata. Dar (dupa cateva zeci de secunde in care eu incercam sa fac ordine in ganduri) ca trenul pentru care am eu bilet si credeam ca l-am pierdut, nu l-am pierdut de fapt. Este amanat pana la ora 21.30. Deci daca vreau pot sa il iau pe ala ca doar am bilet.

Multumesc dar mai bine nu. Ma si vedeam asteptand pe peron la ora 21.30 ca sa aflu ca de fapt si ala e anulat.

Asa ca dupa ceva negocieri am luat un taxi pana in Agra. Un avantaj al Indiei este ca taxiurile sunt extrem de ieftine. Insa m-as fi lipsit cu placere de experienta Delhi-Agra pe sosea. daca am reusit sa supravietuim dumului ala sunt convinsa ca suntem cel putin pe jumatate nemuritori.

Dar totul e bine cand se termina cu bine: pe 24 decembrie eram in Agra si in felul asta am putut sa fim la rasarit de soare la Taj Mahal a doua zi.

De ce am scris povestea asta: pentru ca regula de baza cand calatoresti (si nu numai in India) este aceea expresie din titlul postului - "roll with the punches". Oricat de bine organizata ar fi o tara si cat de bine organizat ai fi tu, chestii neprevazute tot se pot intampla. Cum fuse ceata ingrozitoare ce a paralizat New Delhi pentru cateva sile si temperaturle nemaintalnite de 2°C.

Eu recunosc ca nu sunt foarte buna la acceptat lucruri neprevazute. Nu numai in calatorii ci pe orice plan. Ma panichez, ma enervez si sunt prinsa continuu in "daca as fi stiut as fi facut altfel" in loc sa ma concentrez exact pe ceea ce pot face in momentul ala. Tocmai de aceea fiecare calatorie si fiecare obstacol de genul povestit mai sus, sunt lectii de viata pentru mine. Si sper ca evolutie exista. Macar una mica mica. Evolutie sa fie.

In cazul in care credeati ca povestea de mai sus e cu "happy end" va scriu 2 PS-uri:

PS1: A doua zi a fost o ceata atat de urata incat nu am vazut nici un rasarit. Mai mult am inghetat bocna asteptand 3 ore sa se ridice nitel ceata ca sa vedem si noi Taj Mahalul.

PS2: Si trenul Agra-Jaipur de pe 26 decembrie ne-a fost anulat. Deci inca o calatorie cu taxiul. De data asta una pozitiva pentru ca ne-am orit in Fatehpur Sikri care e un loc absolut uimitor pe care este pacat sa il ratezi dar pe care noi l-am fi ratat de luam trenul.

La modul general despre Kerala

Prima oprire in India: Kerala.

Poate ca numele va este cunoscut sau nu dar de auzit sigur ati auzit de provincia asta. Oricine a auzit povestea lui Columb care cauta India si a ajuns din greseala in America a auzit de fapt de Kerala pentru ca mai precis Columb cauta plantatiile de piper din Kerala cand facu istorica greseala de orientare. Si chiar si acum Kerala este celebra pentru plantatiile ei de condimente: piper, vanilie, cardamom, scortisoara dar si cacao, cafea si impresionant – ceai, acopera dealuri cat ai vedea cu ochii. Am vazut plimbandu-ma prin gradina pensiunii la care am stat aproape toate plante pe care le stiam doar de pe eticheta borcanului cu mirodenii si de care nu aveam nici cel mai mic habar cum arata.

Este o zona verde, linistita, pitoreasca, curata si fara pic de haos. Exact ce nu te-ai astepta de la India. In concluzie o locatie perfecta sa iti incepi vacanta ca sa capeti experienta si sa te obisnuiesti pentru cand ajungi in zonele mai solicitante. Si o zona pe care o recomand oricui. Cand o sa scriu despre Rajasthan o sa vedeti ca acolo am o cu totul alta parere.

Planul nostru pentru Kerala a fost sa petrecem: 4 zile in Munnar, o zi intr-o plimbare cu barca pe lacul de langa Kumarakom, 2 zile in Kumarakom si 3 zile in Fort Cochi. O sa scriu pe larg despre fiecare in parte asa ca deocamdata ma rezum doar la a pune impreuna concluziile la care am ajuns noi.

Munnar este o zona absolut uimitoare si nu exagerez deloc cand ca este alaturi de Taj Mahal cel mai frumos lucru vazut in vacanta in India. A fost pentru prima data in viata mea cand am vazut plantatii de ceai si imadinile cu dealurile alea frumos intretuinute o sa ramana in mintea mea pentru totdeauna. Iar cele patru zile sunt minimul pe care il poate petrece cineva in zona.

Pentru plimbarea cu barca pe canalele si lacul din zona Allepey/Kumarakom  am avut asteptari extrem de mari din parerile elogioase citite pe net. Asa ca am facut rezervarea pentru o croaziera pe o asa numita “houseboat” care presupunea si ca ne petrecem noaptea pe barca. In realitate raportul calitate/pret ni s-a parut total nejustificat. Nu as rata plimbarea pe canale si lac dar as lua o plimbare de o zi fara sa stau peste noapte. Iar pretul s-ar reduce la o treime fara sa pierzi nimic din ceea ce vezi/experimentezi.

Noi am ales sa stam intr-un satuc mic langa Kumarakom la o pensiune departe de orice chestie turistica. O experienta interesanta si o zona frumoasa dar daca nu esti genul lenes in vacanta (noi nu suntem) dupa vreo doua zile ramai fara idei de petrecut timpul. Exista o limita pentru cat poti imprumuta motocicleta proprietarului ca sa pleci hai hui pe campii. O alta varianta ar fi unul dintre hotelurile de lux de pe malul lacului din Kumarakom. Tot pentru maim doua zile ca si acolo ramai fara idei de petrecut timpul dar ai avea parte de rasfat total. Hotelurile alea arata absolut genial si preturile nu sunt deloc sa te sperie.

Fort Cochin este un oras care mie mi-a placut destul de mult. Nu ai mare lucru de facut dar are o atmosfera destul de interesanta. Este un mix de arhitectura portugheza, olandeza si britanica. Cu stradute mici pline de restaurante, cafenele si magazine interesante. Si cu cea mai buna mancare din India (pentru noi cel putin). Sigur o locatie care nu trebuie ratata. Iar daca timpul in Kerala este limitat cred ca cea mai buna solutie este sa te cazezi in Fort Cochi si de acolo sa faci excursii de 2 zile in Munnar si de o zi pe canale. Exista zeci de agentii turistice care sa organizeze asa ceva pentru tine. Si sa nu uitam ca Fort Cochi este locatia ideala sa incerci un masaj ayurvedic. Ca doar medicina ayurveica a fost inventata in Kerala.

In afara de lucrurile vizitate de noi ar mai fi de mentionat ca in partea de sud a Keralei ai cateva plaje care arata destul de interesant: Varkala si Kovalam. Iar daca ai chef sa vezi tigri o variant ar fi rezervatia Thekkadi.

Din punctual meu de vedere Kerala singura poate fi o destinatie interesanta pentru doua saptamani in India. Si nu trebuie sa fii un calator experimentat pentru a te descurca acolo. Si daca vreti si mai mult rasfat – Maldive este la distanta de o ora de zburat de Kerala iar biletele la avion sunt foarte ieftine (150 de euro de persoana) deci puteti sa le combinati foarte usor.

Si ne-am intors din India

Nu cred ca este nici o surpriza pentru nimeni ca mi-a fost extrem de frica de calatoria noastra in India. 

Nu pentru ca as fi considerat ca India nu este o destinatie potrivita pentru noi (nu as fi mers in cazul asta) sau pentru ca m-ar fi doborat efortul organizatoriu ci pentru ca aveam asteptari extrem de mari si dupa ani de visat la ea as fi dat orice sa nu fiu dezamagita. 

Acum ca ne-am intors din India pot spune ca ii inteleg perfect si pe cei ce o iubesc si pe cei de o urasc (de obicei cand vine vorba de India greu gasesti pe cineva la mijloc). Iar cei ce au venit cu sloganul ei turistic – “Incredible India” in mod sigur nu puteau sa gasesaca unul mai inspirat si mai aproape de realitate. 

India este incredibila. 

Nu intotdeauna in sensul bun. 

Si nu intotdeauna in sensul rau. 

Dar intotdeauna incredibila. 

India este clar o experienta care nu va fi uitata curand. Nu am ajuns sa o iubim cu patima ca multe milioane de turisti. Nici sa o uram din toti rarunchii ca altii. Insa nu regret nici un minut ca am mers sa o vizitam. Pentru ca trebuie sa o vezi ca sa intelegi de ce genereaza atata pasiune. 

 India este o destinatie pentru cei cu stomac tare – si la propriu si la figurat. 

Este o destinatie pentru calatori cu experienta care sa faca fata la tot haosul, proasta organizare, dorinta de a da tepe ce te inconjoara. Sau dimpotriva pentru calatori ce pur si simplu merg cu valul fara a fi deranjati de absolut nimic. Nu degeaba yoga si meditatia au aparut in India. Daca ai un fel mai relaxat si mai boem de a fi si timp nelimitat de calatorit, vei adora tara asta. Si nici nu e de mirare ca atat de multi backpakeri o pun pe primul loc la tari preferate. 

Este o destinate a contrastelor: minuni arhitectonice in acelasi loc cu orase ce arata mai mult ca o groapa de gunoi, tara care a trimis misiuni pe Marte dar care nu are canalizari acoperite, 1 milion de milionari in euro si cei mai saraci oameni din lume, o bucatarie sa te lingi pe degete si o incidenta a problemelor cu stomacul generate de mancare de s-a ajuns la sintagma “Delhi belly” etc etc etc. 

Uneori ai impresia ca in India nimic nu poate fi la nivel mediu. Totul este dus la extreme. Si bunele si relele. 

Am auzit de multe ori spunandu-se ca noua putere mondiala va fi ori China ori India. Le-am vizitat acum pe amandoua si inteleg perfect de ce oamenii ar crede asta despre China. Este o tara extrem de moderna, extrem de bogata, extrem de mare si foarte important cu un guvern care stie ce vrea si cand isi pune ceva in cap nimeni pe lumea asta nu mai poate concura cu firmele chinezesti sustinute de stat. Ritmul in care China evolueaza este absolut uimitor. In fiecare an apare o linie de metrou in plus in Beijing. In fiecare an apar orase noi. In fiecare an apar linii de cale ferata de mare viteza intre orice doua orase mari la care te poti gandi. Totul se schimba atat de repede incat este imposibil sa gasesti o harta corecta a locului pe care il vizitezi. In schimb India este la polul diametral opus. Pe cat de moderna, dinamica si bogata pare China. Pe atat de saraca, lenesa si murdara e India. Singulul lucru in comun este populatie de peste 1 miliard de locuitori. In rest sunt precum soarele si luna. 

Insa ceva ce nu trebuie uitat este ca India este imensa. Si ceea ce vezi in imaginile caracteristice cu India nu este aplicabil tuturor provinciilor. Noi am vizitat doua parti: Rajathan (intre Delhi si granita cu Pakistanul) si Kerala in sud. Si diferentele dintre ele sunt atat de mari incat uneori te intrebi daca este aceeasi tara. Rajathanul este imagina caracteristica a Indiei: aglomeratie, haos, mizerie, vaci pe strazi, canalizari descoperite si in acelasi timp locul unde gasesti niste forturi si palate ce ar facea sa se inroseasca de rusine orice fort sau palat medieval din Europa. Kerala in schimb este extrem de curata (si nu dupa standard indiene ci dupa orice standard), foarte verde si lipsita de poluare, linistita, cu oameni calmi si zambitori, fara aglomeratie, fara celebrele de acum vaci si fara haosul marilor orase. Am iubit fiecare zi din Kerala si nu de putine ori m-am simtict ca in Asia de Sud Este (nu cred ca mai e nevoie sa spun cat ador sa calatoresc in Asia de Sud Est). Desi nu era planuit asa, ma bucur ca am inceput vacanta in Kerala pentru ca a fost o introducere usoara in a calatori in India. Rajasthanul a fost a doua parte a calatoriei noastre si chiar si asa ne-a luat un pic prin surprindere. Si probabil si pentru ca a fost a doua parte (finalul deci) primele lucruri care imi vin in minte sunt cele legate de haoticul Rajathan nu de minunata Kerala. Deci nu intotdeauna sunt obiectiva dar imi spal din pacate cu paragraful asta in care mentionez diferenta enorma dintre nord si sud. 

O sa ma opresc aici cu gandurile de inceput pentru ca o sa tot scriu despre India de acum inainte si o sa tot vorbesc la fiecare caz in parte despre lucrurile uimitoare (negative sau pozitive). 

Concluzia ar fi ca India nu m-a dezamagit. A fost destul de aproape de ceea ce ma asteptam. Dar la sfarsit nu este un loc care sa imi fi schimbat topul preferintelor. Este o tara undeva acolo la mijlocul listei cu locuri vizitate. Si in mod clar nu va fi una dintre acele tari pe care dupa vizitare m-am apucat sa le propovaduiesc oricui are urechi sa auda si ochi sa citeasca (cred ca am innebunit lumea cu Laosul si Perul meu de exemplu). Pentru ca India nu este pentru oricine.

Planul pentru India

Iar decembrie deci iar timp de vacanta.
Inca doua zile si vom fi in avion pe drum spre o tara pe care imi doresc sa o vad de pe vremea cand citeam la rand toate cartile de Mircea Eliade de la biblioteca judeteana. Ar fi o subestimare sa spun ca abia astept sa ajungem si ca sunt extrem de curioasa de intalnirea mea cu India.
Si ca intotdeauna inainte de vacanta iaca planul de bataie:

13 Decembrie - avion Bruxel (07.10)-Viena (08.50/13.00)-New Delhi (00.45)
14 Decembrie - avion New Delhi (05.50)-Cochin (10.45) si taxi catre Munnar
15 Decembrie - Munnar (probabil hiking printre plantatiile de ceai)
16 Decembrie - Munnar (probabil hiking catre Meesapulimala)
17 Decembrie - Munnar (probabilinchiriem o motocicleta sa ne plimbam de aiurea)
18 Decembrie - Plecare catre Kumarakom cu o masina inchiriata de unde pornim intr-o mini croaziera (cu sedere peste noapte pe barca) pe canalele din Allepey
19 Decembrie - Kumarakom
20 Decembrie - Kumarakom
21 Decembrie - Fort Kochin
22 Decembrie - Fort Kochin
23 Decembrie - Fort Kochin
24 Decembrie - avion Cochin (06.15) - New Delhi (11.00) si in aceeasi zi tren catre Agra
25 Decmebrie - Taj Mahal
26 Decembrie - Jaipur
27 Decembrie - Jaipur
28 Decembrie - tren catre Jaisalmer 
29 Decembrie - Jaisalmer (excursie cu camilele peste noapte in desert cu Trotters Jaisalmer )
30 Decembrie - Jaisalmer
31 Decembrie - Jodhpur
1 Ianuarie - Jodhpur, vizitat satele Bishnoi
2 Ianuarie - New Delhi, walking tour unde ghizi sunt fosti copii ai strazii
3 Ianuarie - New Delhi
4 Ianuarie - New Delhi (02.20) - Viena (05.55/09.30) - Bruxel (11.10)

Cazare:
14 - 17 decembrie Rose Garden Munnar (homestay)
18 decembrie Boat backwater heritage 
19 - 21 decembrie Homestay Kumarakom
21 - 24 decembrie Bastian Homestay Fort Kochin
24 - 26 decembrie Kamal Hotel Agra
26 - 28 decembrie Arya Niwas Jaipur
28 - 29 decembrie Nachana Haveli Jaisalmer
30 - 31 decembrie Nachana Haveli Jaisalmer
31 - 1 ianuarie  Mango hotel Jodhpur
2-3 ianuarie Maidens Hotel New Delhi

Cand agentiile de turism iti scot peri albi

De vreo 5 ani tot fac planuri pentru o vacanta in Tanzania sau Kenya+Tanzania.

Pentru ca vacanta mea de vis la momentul asta este : urcat pe Kilimanjaro+safari in Kenya sau Tanzania+diving in Zanzibar.

Si tot de 5 ani calculez bugetul, ma iau cu mainile de cap si ma orientez catre o alta destinatie pentru ca tot timpul imi spun ca mai bine doua vacante pe an decat una in Tanzania la acelasi pret. Pret care  este pur si simplu exorbitant.

Si iaca a venit iar aceea perioada a anului asa ca de ceva saptamani ne-am facut iar curaj si am hotarat ca scoatem divingul din Zanzibar si poate asa ne da mai ok la pret pentru o vacanta in vara lui 2015.

Dream on baby....dream on.

Daca am alege numai una dintre ele (ori Kili ori safari) pretul ar fi foarte ok. Amandoua insa iar ma fac sa stau pe ganduri.

Probabil ca o sa spuneti ca solutia ar fi sa le facem separat dar nu ma incanta deloc ideea de a plati de doua ori biletul de avion pana acolo. Deci trebuie sa fie amandoua in aceeasi vacanta sau nu va fi deloc.

Si m-am pus iar pe intors internetul cu fundul in sus si incercat variantele din lume ca sa ajung la un buget mai digerabil. Ceea ce presupune contactat agentii de turism cu duiumul atat pt Kili cat si pentru safari in Kenya sau in Tanzania sau pentru ambele. Kili nu se poate face pe cont propriu asa ca iti trebuie o agentie iar safari este mai comod de organizat printr-o agentie daca vrei sa vizitezi mai multe locatii. In ambele cazuri vorbim de tururi personale doar pentru mine si Cipri si prin urmare de preferat personalizate in functie de ce ne dorim cu adevarat sa vizitam ca de aia nu mergem cu grupul.
Si asta e de fapt motivul postului meu: agentiile astea care au niste preturi de ramai masca dar care nu sunt in stare nici macar sa iti raspunda multumitor la un mail.

Efectiv mi-au scos peri albi.

De exemplu vad pe site-ul unei companii niste preturi ok pt safari si Kili asa ca le scriu mail si ii intreb cat m-ar costa daca le-as cupla si deci as cumpara doua excursii de la ei. In naivitatea mea speram la un discount. Dar surpriza: pentru Kili imi cer cu 600 de dolari de persoana mai mult decat pretul afisat pe net. Cand le atrag atentia ca nu e conform cu site-ul lor imi raspund ca ala era pretul pe 2014 si ca pe 2015 atat e. Inutil sa spun ca i-am trimis la origini.

Alta companie: le scriu mail ca am vazut itinerariile de la ei de pe site si as vrea sa cuplez doua excursii si sa fac ceva schimbari lasafari. Primesc mail cu copy paste de pe site si atat. Nimic din ce am batut eu campii in mail nu s-a luat in seama. Ii scriu iar mail si il mai intreb inca o data ce il intrebasem. Inutil. In continuare copy paste. Insist totusi si il intreb macar ce cazari folosesc. Imi raspunde ca folosesc hoteluri sau campinguri...Am renuntat.

Alta companie: le scriu clar ca vreau un anumit itinerariu si precizez ca vreau cazarile in Serengeti in Western corridor si in partea de nord ca sa fim fix unde sunt trecerile peste rau la marea migratie. Imi da toate noptile de cazare la Kati Kati (care este in Central Serengeti) si dupa ce ii atrag atentia ca nu suntem unde vreau eu imi raspunde ca fiind central ajungem oriunde in parc. Serengeti are 14763 kilometri patrati. Si nu, nu vreau sa imi petrec mai mult timp in masina incercand sa ajung la locurile cu multe animale decat in locurile cu multe animale.

Si pentru ca mi-am invatat lectia pentru Kenya am facut un itinerariu extrem de clar de 8 zile in care am precizat cazarile si am cerut oferte. In felul asta m-am gandit ca evit variatiile mari in pret pe motiv de cazare. Intotdeauna vor fi variatii dar m-am gandit eu ca le reduc in felul asta. Prostii: am primit oferte cuprinse intre 2100 de dolari si 4500 de dolari de persoana. Pentru fix acelasi lucru. Aceleasi masini, aceeasi cazare, aceeasi mancare. 

Am renuntat deci sa mai sper la orice.

Poate ca am eu pretentii prea mari insa nu vorbim de o excursie de 100 de euro ci de niste sume exorbitante pentru unii ca mine. Macar un mail personalizat sa trimiti in care sa tii cont de cerintele clientului si daca se poate fara minciuni.