Un week end in Lisabona (Ziua I)

Planul pentru prima zi era sa facem un tur gratuit al orasului cu cei de la Sandeman New Europa. Am mai fost cu ei si in Dublin si in Berlin si de fiecare data ne-au placut extrem de mult ghizii si am ramas foarte impresionati de calitatea tururilor.

In cazul in care nu ati auzit de turile gratuite ale marilor orase idea este cam asa: nu exista pret fix pentru tur ci la sfarsit dai cat crezi ca merita ghidului tau. Daca crezi ca nu merita nimic nu dai nimic insa daca ai stat toate cele 3-4 ore cat dureaza turul inseamna ca nu ai considerat deloc ca nu ar merita. 

Ghizii sunt persoane ce au locuit in acel oras pentru foarte multi ani sau s-au nascut acolo, care vorbesc engleza exttraordinar de bine sau chiar sunt vorbitori nativi si care au de obicei studii folositoare in meseria de ghid de ocazie. De exemplu in Berlin am avut drept ghid in tip englez ce locuia in Berlin de 7 ani si isi facea doctoratul in istorie. 

Si pentru ca nu exista pret fix ci se merge pe ideea de "dai cat merita" apai ghizii aia chiar vor face tot ce le sta in putinta sa iti arate ca merita. Asa ca noi cel putin am avut parte de cele mai bune tururi fix atunci cand am ales tururile gratuite. 

Nu va opriti din cautare daca Sandeman nu are tur in orasul unde mergeti voi. Sigur vor fi alte agentii care fac asta. In Barcelona de exemplu am mers cu Runner Bean Tours si pentru ca ne gandim sa dam o fuga prin Ljubljana de 1 Mai (de se va vindeca piciorul meu) am gasit deja o companie si pe acolo care functioneaza dupa acelasi principiu.

Tururile incep de obicei la ora 11.00 si pentru ca noi ne-am trezit de pe la 7.00 am avut destul timp sa mergem la o cafenea langa hotel sa mancam micul dejun si apoi sa ne plimbam prin Baixa pana in Praça do Comercio unde am stat pe malul apei si l-am ascultat pe Cipri in monologul "ce bine ar fi fost daca imi luam hainele de alergat la mine". Vreme perfecta, faleza frumoasa, si in cazul lui si chef de alergat deci toate ingredientele erau acolo. Din pacate a ratat ocazia asa ca in Lisabona nu a alergat. Motiv sa ne intoarcem ca asa ceva este complet inacceptabil. Sa mergi in vacanta si sa nu alergi? Cine a mai pomenit asa ceva? In mod sigur nu noi la noi in familie.

Apoi incet incet ne-am facut drum catre Bairo Alto in Piata Camoes de unde incepea turul nostru. Fiind in Bairo Alto inevitabil ne-am ratacit un pic pe stradutele mici si intortocheate dar cum aveam suficient timp la dispozitie sa ne permitem sa fim rataciti, chiar ne-am bucurat de experienta. Si chiar cred cu tarie ca asta este modul cel mai bun de a vizita Bairo Alto - ratacindu-te si umbland hai hui fara o tinta anume.

In cazul in care trebuie sa ajungeti la o ora fixa la un bar, restaurant, cafenea, loc de intalnire pentru tururi sfatul meu este sa folositi aplicatia citymaps2go pentru telefon. Pe noi ne scoate intotdeauna din toate ratacirile cu putinta si de ceva ani este unealta de nadejdie in orice calatorie facem indiferent ca este un city trip pe langa casa sau ca este un self drive in Iordania de exemplu unde gps-ul s-a dovedit mai inutil deat cititul stelelor inexistente de pe cer  in miezul zilei (si chiar si noaptea de as fi in stare sa fac asta). 

Pe o vreme de ziceai ca am mituit zeii sa fie buni cu noi, ne-am prezentat la apel si am pornit la plimbare cu ghidul nostru. Turul gratuit te duce doar prin Bairo Alto si Baixa Pombalina (pentru Alfama si Belem exista tururi cu taxa fixa) si ai parte de un curs intensiv de trei ore in istoria Portugaliei si a Lisabonei. Intr-un week end prioritar de mancat, baut si ascultat muzica, scurtul curs de istorie ne-a zdrunginat nitel neuronul si l-a trezit la viata pentru o extrem de scurta perioada de timp. Cu promisiunea evidenta ca la sfarsit ne vom lua revansa si il vom recompensa cu niste porto si niste sangria si un spectacol de fado. S-a conformat saracul neuron si asa am invatat cate ceva despre primele atestari documerntare ale Lisabonei, despre mauri, despre relatia de prietenie inexistenta cu spaniolii, ceva vizite vikinge, evident cutremurul din 1755, marii aventurieri si perioada extrem de prospera a marilor descoperiri, aurul Brazilian fara de care reconstructia Lisabonei dupa cutremur ar fi fost imposibilma, si chiar si lucruri mai recente precum dictatura lui Salazar.

Printre detaliile istorice, ne-am clatit ochii cu niste privelisti extraordinare de pe un deal sau altul, am admirat (sau nu depinde daca e pe gustul tau) arta faiantei (azulejos), am invatat sa deosebim cladirile de dinainte de cutremur de cele de dupa cutremur si eu si Cipri ne-am amuzat scalambaindu-ne melodic in limba protugheza. Personal imi place extrem de mult cum suna limba asta asa ca timp de doua zile toate cuvintele romanesti au ajuns sa fie spuse cu accent portughez. Abia astept sa ma vad cu prietena noastra portugheza sa ii arat cum peste week end m-am dat de doua ori peste cap si am invatat sa vorbesc perfect portugheza.

Turul s-a incheiat in Praca do Comercio unde am dat un scurt test de istorie reprezentat de recunoasterea tuturor statuilor de pe arcul de la intrarea in piata. Asta ca sa aratam ca mituirea neuronului chiar a functionat. Personal am recunoscut doar 3 deci abia am trecut clasa dar eram totusi in vacanta deci am o scuza. Apoi ca sa nu ne pierdem laitmotivul week endului ne-am pornit cu ghid cu tot catre un restaurant pescaresc de pe malul apei unde am mancat un peste bun la gratar si am baut suficinet vin alb incat sa ne recompensam pentru tot studiul istoric asiduu din ultimele ore. De mai era vreun neuron viu sigur l-am rezolvat cu ocazia asta. 

Dupa masa ne-am luat la revedere de la ghid si am pornit sa exploram Alfama. 

Orice turist aflat in Lisabona va incerca probabil sa faca drumul asta cu tramvaiul 28 - celebrul tramvai galben de la 1930 cu bancute de lemn si care merge scartaind pe niste strazi atat de inguste si abrubte incat abia are loc tramvaiul si un pieton in paralel. Dar pentru asta trebuie sa ai rabdare pentru ca tramvaiele trec rar si sunt intotdeauna pline.

Cum noi stam extrem de prost la capitolul rabdare si extrem de bine la capitolul dorinta de mers pe jos, am facut aproape intreg traseul tramvaiului 28 la picior. In prima parte a zilei facusem traseul ce ducea din Praca do Comercio catre Bairo Alto si prin Bairo Alto iar dupa amiaza am pornit catre Alfama si am vizitat pe drum catedrala Se, apoi castelul, apoi si am tot mers si mers pana am ajuns in Piata Martin Moniz si de acolo in Piata Restauradores unde aveam hotelul. 

Sunt absolut sigura ca la sfarsitul zilei eram cu 2 cm mai inalta de la faptul ca mi se umflase talpile de la atata umblat. Dar tot la fel de sigura sunt ca am vazut mai multe si ma-m bucurat mai mult facand asta decat sa stau inghesuita ca o sardina in picioare in tramvai. Oricat de la 1930  o fi e.

Seara insa ne-am luat revansa si ne-am folosit de celebrul tramvai 28 pentru a ajunge la restaurantul unde am mers pentru un spectacol foarte frumos de fado. De data asta tramvaiul era gol si primitor asa ca m-am asezat la geam si m-am lipit cu nasul de el si m-am pus pe admirat minunandu-ma in acelasi timp de toate scartaiturile si franele si zvacniturile unui tramvai care chiar e uimitor ca mai duce oameni dupa atata timp. 

Si iaca asa ne-am incheiat prima zi in Lisabona evident tot pe acelasi laitmotiv: mancare, bautura, fado. 

Cum sa nu iti placa Lisabona?

Cu funicularul din Piata Restauradores catre Bairo Alto

Vedere catre castel

La plimbare prin Bairo Alto

Azulejos

Uimitor mai sunt si cladiri mari in Bairo Alto

Vedere catre Alfama

Un lift de la 1902 - Santa Justa

Inapoi in Baixa Pombalina

Iaca si hotelul nostru. Nu prea arata a hotel.

Si inca o vedere catre Bairo Alto

Testul "Recunoasteti statuile" in Praca do Comercio

Celebrul tramvai 28

Catedrala Se

Vedere de la castel

Si pe cealalta parte

Pe malul raului 

In sfarsit un week end in Lisabona

Imi plac foarte mult traditiile de familie si am avut noroc de o mama care incerca si reusea sa transforme orice nimic in sarbatoare oficiala a familiei. Chiar si acum ma mai uimeste ca isi aduce aminte si ne suna sa ne ureze "La multi ani" de aniversarea relatiei. Aniversare de care eu personal uit extrem de frecvent. Si in plus nici macar nu stiu de unde stie care e data cu pricina. Eu in mod sigur nu i-am zis. Probabil are ceva puteri supranaturale. 

De cand am devenit insa adult responsabil si cu capul pe umeri (cica) iubesc traditiile mai mult la nivel declarativ pentru ca sunt extrem de lenesa ca sa fiu consistenta si sa ma ocup de aparitia lor periodica (doar e traditie deci trebuie sa fie periodica) in programul nostru. Noroc ca pe vremuri erau altii fauritorii surprizelor si sarbatorilor si noi doar profitam de ele.

Ce isi face insa incet incet drum catre statutul de "traditie in familie" este faptul ca in fiecare an de ziua mea si de ziua lui Cipri ne pornim la drum prin lume si ne rasfatam pentru un week end pe undeva. De obicei sunt locatii noi in care nu am mai fost pana atunci (Champagne, Dublin, Barcelona) dar s-a intamplat si sa facem o vizita surpriza mamei acasa la Giurgiu de era sa lesine pe hol.

Si iaca asa, pe motiv de traditie, pe 13 Martie 2015 ne-am pornit la drum catre zari portugheze in mod clar mai calde si mai cu mult soare decat cele din care plecat. Nu stiu exact cum se face de nu am ajuns pana acum in Lisabona dar important e ca am reparat greseala ca tare bine si frumos a fost.

Lisabona nu are grandoarea unor capitale precum Roma sau Parisul. Nu are nici macar centrele istorice impresionante precum Praga sau Budapesta. Insa are o atmosfera care probabil ca te va cuceri tot asa cum ne-a cucerit si pe noi. Parca toata lumea e boema in Lisabona. Indiferent ca este turist sau localnic. Stresul dispare cat ai clipi si locul ii e luat de mancare buna, bautura cat cuprinde si fado.
Nu este un oras in care sa stai cu zilele prin muzee ci este un oras prin care sa te plimbi incet incet si sa descoperi toate panoramele uimitoare ca doar  nu degeaba este construit pe sapte dealuri. Parca ar fi un oras raspuns la rugaciunile lui Cipri.
Practic este un oras perfect daca tot ceea ce vrei este sa fugi pentru un week end de acasa si sa te relaxezi. Are toate ingredientele necesare si in plus este suficient de mic incat sa poata fi vizitat doar intr-un week end si lejer la picior sau cu folosirea minima a transportului in comun.
Cum ne-am petrecut noi cele doua zile in Lisabona? Pai foarte pamantesc: am mancat cat zece, am baut cat douazeci si ne-am plimbat pana ne-au amortit talpile pe stradutele pline de farmec din Alfama sau Bairo Alto. Cred ca nici daca vroiam nu puteam sa ne punem neuronul pe stand by mai mult de atat. Dar uneori chiar pica bine sa nu te gandesti la nimic si doar sa te bucuri de vremea extraordinar de buna si de atmosfera boema din jur.

Peste tot panorame sau puncte bune pentru panorame

Vreme tocmai buna de stat la o terasa

Sangria de tot felul: rosu, alb, spumos. Numai bun pentru stat pe terasa de mai sus

Produse de patiserie de tot felul

Celebrele Pastel de nata

Si cele mai celebre dintre celebritati

Raiul doi in unu: cafea si alcool intr-o bautura rece

Dar indiferent de cat de bune sunt dulciurile si bautura tot vederile si panoramele si strazile boeme sunt ce ne-a placut cel mai mult

Uneori e mai bine sa nu iti reuseasca planurile

Dupa vizita la Taj Mahal si  o zi intreaga de umblat prin Agra am ajuns nitel inghetati si destul de obositi seara tarziu inapoi la hotel unde am dat nas in nas cu un receptioner cu chef de vorba. Si cum altceva mai bun nu aveam de facut, ne-am asezat la ceva povesti cu el. Aceleasi povesti de zi cu zi pe care le ai in orice loc unde te opresti cand calatoresti: de unde esti, cu ce te ocupi, ce varsta ai, cum iti place India, ce ai vizitat pana acum, unde pornesti de acolo etc etc etc. Si invariabil am ajuns sa povestim si peripetiile noastre cu transportul din ultimele zile. Moment in care omul are o revelatie si ne intreaba daca am verificat situatia trenului cu care trebuia sa mergem a doua zi la 7 dimineata din Agra in Jaipur. Cica un alt tip din hotel tot isi amana plecarea spre gara pentru ca trenul lui era amanat sistematic ba cu o ora, ba cu doua, ba cu trei si deja este cu plecare in alta zi decat cea initiala. 

Ceata, bate-o vina, facea in continuare  ravagii.

Evident ca nu il verificasem. 

Personal imi era extrem de greu sa cred ca site-ul cailor ferate indiene va fi bun de ceva si folositor in vreun fel. Pur si simplu nu am crezut ca este posibil ca situatia trenurilor prezentata aproape in timp real pe site sa fie cea corecta. Sa fim seriosi - doar eram in India. Te uiti in jur si te incapatanezi sa crezi ca nimic nu functioneaza corect in tara aia. Nu are cum.

Ei bine se pare ca ceva functioneaza in tara aia: site-ul cailor ferate. Si programul prezentat pe site chiar era litera de lege (cu eroarea de rigoare aplicabila timpilor indieni dar totusi litera de lege) si putea fi folosit cu toata increderea pentru ca mai tarziu decat ora prezentata pe site poate ajunge trenul dar mai devreme niciodata.

Asa ca deschidem site-ul, ne ducem la "PNR status", bagam numarul biletului nostru electronic si ne pica cerul in cap. Scria mare si cu rosu - "CANCELED". 

Saraca ceata cate ganduri bune a primit de la mine in momentul ala numai eu stiu. 

Era deja intuneric afara, noi trebuia sa plecam a doua zi in zori de zi si trenul nostru nu mai circula. 

Noi scoteam fum pe urechi si receptionerul se amuza pe seama fetelor noastre nedumerite.

Aici intervine faptul ca sa fii in India are si avantaje. Orice se poate rezolva. 

Ca solutii, ne lumineaza receptionerul, avem sa mergem cu autobuzul sau sa inchiriem o masina cu sofer. 

Autobuzul face o vesnicie. 

Masina cu sofer cica e mai scumpa.

Imi fac curaj si intreb cam cat costa masina, gandindu-ma ca profitand de faptul ca suntem ramasi cu fundul in drum ne va izbi cu o suma exorbitanta. Mai ales ca Jaipur nu e chiar la doi pasi ci este la 300 de kilometrii si 6 ore de condus de Agra.

Omul se invarte, se fosneste pe scaun, se codeste dar intr-un final ne spune ca in jur de 40-50 de euro.

Nu stiam cum sa il intreb mai repede de unde iau masina aia. 

Cum spuneam sa fii in India are si avantaje. Nu numai ca totul se poate rezolva dar mai si costa extrem de putin. 

Si asa ca bonus ne spune ca daca tot inchiriem masina, putem sa ne oprim pe drum sa vizitam Fatehpur Sikri.

Pe vremea cand faceam itinerariul pentru India, am tot stat si intors pe toate fetele idea de a vizita locul asta. Toata lumea spunea ca este extraordinar si pozele vazute ma pusesera bine pe ganduri. Mi-as fi dorit sa il vad. Cum sa nu fii fascinat de un oras absolut magnific parasit in graba? Insa cum zilele nu dateau deloc la socoteala am decis sa renuntam la oprirea asta si sa mergem cu trenul direct spre Jaipur. 

Da acum ca trenul s-a decis sa nu ne fie de folos si cum faceam drumul cu o masina care trecea fix prin fata portii de intrare ar fi fost pacat sa nu ne oprim sa il vizitam. Macar ceva pozitiv in toata nebunia cu mijloacele de transport amanate si/sau anulate.

Deci zis si facut: mergem la nenea cu agentia, vorbim de masina, confirma pretul de 50 de euro pentru drum+oprirea de cateva ore din Fatehpur Sikri, platim, batem palma, si mergem la somn ca maine e inca o zi inceputa devreme.

A doua zi la 8 dimineata pe o ceata de nu imi vedeam varfurile la pantofi ne-am pornit la drum pe mirificele sosele indiene.

Trebuie sa spun ca dupa ce am mers cu masina din Delhi in Agra pe timp de noapte si din Agra in Jaipur pe o ceata de nu te vedeai om cu persoana, am ajuns la concluzia ca sunt nemuritoare.

Ati vazut vreodata imaginile alea cu tirurile indiene care au atata incarcatura incat volumul lor este cel putin triplu decat legal? Ei sa vezi ce frumos e cand un astfel de tir este proaspat rasturnat de-a latul soselei pe care te deplasezi tu cand ai o vizibilitatea de tinde cu succes catre zero. Ca sa nu murim de atac de cord (asta in cazul in care supravietuiam drumului), eu m-am pus la somn si Cipri s-a apucat de invatat pentru examenul de condus motocicleta. Daca nu vezi ce se intampla in jurul tau te simti automat mai in siguranta.

Apoi asa dintr-o data se ridica ceata si  totul devine clar in jurul nostru. Si cum ne uitam noi uimiti in jur, soferul ne anunta ca am ajuns in Fatehpur Sikri. 

Ca sa vezi domne ca avem in cele din urma si nitel noroc si o sa vedem si noi ceva.

Si nu numai ca am vazut ceva dar m-am bucurat ca trenul a fost anulat si ca a trebuit sa schimbam planurile pentru ca Fatehpur Sikri chiar este un loc ce merita din plin sa fie vizitat desi poate ca nu are celebritatea altor locuri din India.

Mi-a adus aminte mult de Bhaktapurul care mi-a placut atat de mult in Nepal. Cu marea diferenta ca Bhaktapurul este un oras locuit pe cand Fathepur Sikri este oarecum ca o fantoma. Mai ales ca in ziua si la ora la care am mers noi era aproape pustiu (cu exceptia unei "piete" unde era un imens grup de elevi) si ceata se mai juca din cand in cand cu noi si mai ascundea cate o parte din el.

Chiar ar fi fost pacat sa il fi ratat.

Noroc cu ceata. :)

Excursie cu scoala

Moschea Jama Masjid

Mai e loc si de altceva in afara de Taj Mahal in Agra?

Dupa zece zile minunate petrecute in calma, curata si relaxanta Kerala a venit timpul sa ne luam la tranta cu India asa cum ne-o inchipuim din impuls. India aceea cu munti de gunoi si vaci dormind in mijlocul drumului. Iar Agra a reprezentat o introducere perfecta in ceea ce o sa ne astepte pentru urmatoarele doua saptamani in zona Rajasthanului.

Un oras extraordinar de urat, murdar, haotic, aglomerat, poluat etc etc etc in care nu ti-ai dori sa ajungi pentru nimic in lume dar care ascunde ceva atat de minunat precum Taj Mahalul. 

Si cum ai putea sa ajungi in India dar sa nu ajungi in Agra deci sa nu vezi Taj Mahalul?

Pai nu prea ai cum. 

Asa ca vrei nu vrei trebuie sa accepti uratania orasului ca sa descoperi frumusetea unor monumente cum altele nu-s. Iar asta se va repeta cu toate locatiile urmatoare din itinerariul nostru indian. Practic toate povestile urmatoare ar putea incepe exact cu aceeasi descriere: un oras groaznic unde te uiti in jur si te intrebi ce cauti tu acolo in nebunia si mizeria aia ca apoi sa dai nas in nas cu un fort, un palat, un observator astronomic care sa iti dea peste cap toate clasamentele cu cele mai frumoase forturi, palate sau observatoare astronomice vazute in viata ta. 

Pe scurt : niste locuri de vis in niste locatii de cosmar. 

Dupa ce am terminat vizita Taj Mahalului, am pornit pe jos catre Agra Fort. Noua ne place sa mergem pe jos cand vizitam un oras, asa ca ne incapatanam sa facem asta si in locuri unde este clar ca nu ar trebui. Si toti cei 2.5 km cat am mers pe jos intre cele doua monumente m-am tot gandit ca e totusi si asta o realizare uimitoare sa ai ceva atat de urat ce inconjoara ceva atat de frumos. "Incredible India". Si sincer nu ma asteptam sa mai vad nimic interesant in restul orasului. Era deja mult prea mult sa ai Taj Mahalul intr-o groapa de gunoi precum Agra deci imi parea imposibil sa mai existe si alte bijuterii. 

Odata ajunsi in fata fortului ne-am dat insa seama ca suntem departe de adevar si ca India este chiar mai incredibila decat ne inchipuiam noi.

Agra Fort este un loc minunat. Si ar fi cap de afis in orice al loc din lumea asta dar cand esti in umbra Taj Mahalului este mai greu sa fii tu cel care este amintit primul. Sunt multi cei ce vin intr-o excursie de o zi din New Delhi ca sa viziteze Taj Mahalul si nu ajung deloc la fort fara sa stie ca rateaza ceva ce nu ar trebui nicidecum ratat.

Din pacate ceata ne-a necajit si aici si nu am vazut Taj Mahalul din turnul in care Shah Jaham ( cel care a construit Taj Mahalul pentru sotia lui Mumtaz Mahal) a stat inchis la comanda unuia dintre fii pentru ultimii 8 ani din viata. Am inteles ca ar fi o priveliste extraordinara daca ajungi acolo la 6 dimineata cand se deschid portile si vezi rasaritul peste Taj Mahal. De facut candva in viitor de va mai fi sa fie.

Ne apropiem de fort

Poarta de intrare

Poarta de intrare

Turnurile de la intrare

Rosu si iar rosu

Tot felul de turnulete. In limbajul meu arhitectonic s-au numit : mutzutzuci :)

Sunt de acord cu Shah Jahan ca marmura alba e mai frumoasa decat piatra rosie

Desi nici cladirile rosii nu sunt chiar de ignorat

Detalii

Pietra Dura

Restul zilei ni l-am petrecut intr-o plimbare cu tuk tuk -ul prin oras sa vizitam alte locatii interesante din punct de vedere turistic. Nu la fel de impresinante ca Fortul sau Taj Mahalul dar frumoase si de vazut daca aveti timp.

Tomb of I'timād-ud-Daulah

Tomb of I'timād-ud-Daulah

Tomb of Akbar the Great

Apoi spre seara ne-am retras la hotel unde am descoperit ca nebunia trenurilor si avioanelor anulate inca nu s-a terminat si ca trenul nostru de a doua zi catre Jaipur este anulat asa ca trebuie sa gasim o alta varianta sa ajungem acolo. Era deja 19.00 seara si noi trebuia sa plecam in zori de zi.....