O zi cu chimpanzeii in Kibale (II)

Initial am crezut ca o sa scriu totul despre Kibale intr-un singur episod dar cum ieri m-am intins cat o zi de post cu introducerea iaca abia astazi apuc sa mai spun din povestile de la plimbare.

Ne-am trezit cand inca era noapte afara si cu ochii abia desprinsi de somn am pornit sa ne intalnim cu padurarul nostru si sa pornim in cautarea chimpanzeilor prin padure.

La ora 7 dimineata intram deja in Kibale si urmam o poteca care era foarte departe de idea mea de padure cu chimpanzei in Africa. Era o carare suspendata din lemn. Prea civilizata pentru aventurosul "wannabe" din mine. Si deja ma pregateam sa comentez nitel nesatisfacuta de realitate. 

Prea multa chivilizatie pe aici pe la chimpanzei

Noroc ca a trebuit sa tac cat padurarul ne datea primele informatii despre marimea parcului, anul infiintarii si ce avem si ce nu avem voie sa facem cand ajungem in preajma primatelor. Si cam cand a terminat el cu introducerea, s-a terminat si cararea si ne-am trezit intr-o mlastina cu iarba pana la subtiori. Cam acolo s-a terminat si atitudinea mea aventuroasa. Parca nu era nimic rau cu cararea aia suspendata la care mustaceam cu doua minute mai devreme. Nu ma puteam gandi decat la serpi si lipitori. Nici unii nici altele nu erau prea sus pe lista cu animale pe care mi-as fi dorit sa le vad. Si din fericire nici una dintre categorii nu a tinut mortis sa ma incante cu prezenta asa ca atunci cand am iesit din mlastina si am aterizat pe pamant stabil mai ca nu m-am pus pe multumit la divinitati.

Prin ceva mlastina

Macar in padure nu stau cu frica lipitorilor

Si pentru ca eram deja in siguranta m-am apucat sa il intreb pe padurar tot felul de lucruri despre chimpanzei. Omul facea munca asta de cinci ani si era un izvor nesecat de informatie. O adevarata delectare sa stai sa il auzi vorbind despre niste fiinte pe care le stia personal la fel de bine ca pe propria familie. De cinci ani isi petrece fiecare zi cu ei. De cand se trezesc si pana merg la culcare el este acolo cu ei. Ii stia pe toti pe nume si iti putea spune povesti mii si mii despre comportamentul fiecaruia in parte.

Prima surpriza a fost ca un grup de chimpanzei nu este deloc mic cum se intampla cu familiile de gorile. Dintr-un motiv sau altul eu aveam impresia ca sunt maxim 20 de indivizi in grup. Nimic mai fals. Grupul pe care il vizitam noi avea nici mai mult nici mai putin de 120 de membri.

Mi-au iesit ochii ca la melc si deja imi faceam planuri ca poate fiind atat de multi o sa vedem si noi cativa. Mai mult visam cu ochii deschisi ca poate o sa vedem si un chimpanzeu de aproape. Poate o sa vedem chiar si unul stand pe pamant nu in copac. Poate...Si da-i si viseaza asta in timp ce padurarul nu spunea prea multe despre ce anume trebuie sa asteptam de la experienta asta. Cam la fel ca padurarul din Murchison care nu ne-a lasat nici un moment sa intelegem ca o sa vedem vreo girafa de aproape. 

Si cum talalaiam noi mergand prin padure, se aud primele sunete care anunta ca suntem aproape de chimpanzei. Nu trecuse nici 15 minute de cand intrasem in padure si deja se auzeau si se vedeau semne ca suntem aproape.

Eram vrajita. Dupa aceea padurarul mi-a explicat ca ei stiu intotdeauna unde gasesc chimpanzeii dimineata pentru ca in ziua precedenta stau cu ei pana isi fac cuibul deci stiu exect unde isi petrec noaptea. Tururile de o zi care incep asa de devreme dimineata merg intotdeauna direct la tinta. Tururile de trei ore care incep mai tarziu sau dupa pranz sunt mai problematice pentru ca trebuie sa gasesti chimpanzeii pe unde au ajuns in cautarea hranei.

Si in timp ce il bombardam cu intrebari pe padurar, vad ca ne arata cu degetul undeva in copac in departare primul nostru chimpanzeu.

Am ajuns. Era acolo. Chiar era. Deci vedem chimpanzeii astazi. Yupyyyy.

Primele semne

In timp ce Cipri incerca sa faca poze cu individul catarat in varf de copac, eu ii soptesc destul de timid ca eu sper sa vedem unul si jos de aproape. Nu am asteptari prea mari nu? Macar unul. Pleaseeeee.

Se pare ca nu aveam asteptari mari  pentru ca pana sa ma dezmeticesc eu bine, la doi pasi in fata mea statea foarte nonsalant un cimpanzeu.

Probabil ca expresia mea a facut cat toti banii din lume ca padurarul era tare amuzat. Cred ca de asta nici nu spun nimic clar la inceputul turului legat de ce anume poti sa vezi. Fetele turistilor ajunsi nas in nas cu chimpanzeii sunt de nepretuit.

Efectiv nu imi venea sa cred ca exista un cimpanzeu atat de aproape de mine si mai ales nu imi venea sa cred cat de uman era. Este absolut uimitor sa stai sa ii privesti si sa te trezesti ca stai la fel ca ei, te misti la fel ca ei, te scarpini la fel ca ei, ai aceleasi expresii ale fetei, aceleasi reactii etc etc etc. Efectiv stateam vrajita si ma uitam la el. Era prea ca noi.

In timpul asta padurarul ne spunea biografia individului. Dupa cum v-am spus ii stia pe toti pe nume asa ca am aflat ca prima noastra intalnire a fost de fapt cu antisocialul grupului. Era un membru de rang inferior care nu avea prea multe legaturi in grup si care avea tendinta sa stea mai mult pe cont propriu. Nu parea insa de loc deranjat de prezenta noastra. Ceea ce mie imi convenea de minune.

Cu greu a reusit padurarul sa ma faca sa merg mai departe ca sa cautam masculul alpha sau macar niste membrii de rang superior. De parca ar fi contat pentru mine.

Inferior, superior tot aia era. Eu aveam treaba cu analizatul comportamentului. Era prea ca noi. Mai am zis asta nu? Ei bine o sa ma tot auziti ca o spun pentru ca este socant cat de "prea ca noi" sunt. Iar asta a fost de fapt ce ma vrajit si asta este motivul pentru care surprinzator dar cea mai de pret experienta ugandeza nu este nici safari si nici la gorile ci aceasta zi surprinzatoare de la chimpanzei. Sunt prea ca noi.

Et voila. Fix in fata noastra

Sa ne relaxam in hamac

V-am zis ca era la doi pasi

Intr-un final m-am desprins si am inceput sa descopar ca padurea era de fapt plina de chimpanzei si ca oriunde ma uitam in jurul meu mai vedeam cate unul. Unii in copac. Altii tolaniti pe jos. Altii urcati pe cate un bustean de unde se uitau la fel de curiosi la noi pe cum ne uitam noi la ei. Eram inconjurati. Parca eram intr-o scena din Planeta maimutelor. Cand te asteptai mai putin vedeai cate unul care trece nonsalant pe langa tine. Sau in timp ce tu faceai fotografii te trezeai ca se aude ceva in spatele tau si surpriza la doi pasi in mijlocul potecii venise un chimpanzei si se asezase in fund si se uita curios sa vada ce faci. 

La regulament scrie ca nu ai voie sa stai la mai putin de 8 metrii de ei insa in realitate este ceva cu niciodata nu se respecta. este imposibil. Nu pentru ca ai tine tu mortis sa mergi in sufletul lor ci pentru ca vin ei in sufletul tau. Sunt la fel de curiosi pe cat suntem si noi.

La un moment dat stateam si ne uitam la un chimpanzeu oprit in mijlocul drumului. Eu si padurarul in partea lui dreapta iat Cipri in spatele lui. Eram la cativa metri de el si stateam si il admiram. Deodata cimpanzeul decide ca s-a saturat sa fie fotomodel si porneste la plimbare. Dar nu oriunde cu se intoarce cu spatele si porneste fix catre Cipri. Padurarul ne spusese deja ca daca se intampla asa ceva trebuie sa stam pur si simplu nemiscati. Ceea ce Cipri a si facut. Si chimpanzeul a trecut efectiv atingandu-l pe picior. Pentru ca sunt extrem de curiosi.

Iar asta era doar inceputul. Pentru toata ziua am avut parte de astfel de suprize.

Dar iar s-a facut scrierea lunga cat o zi de post asa ca o sa existe si o a treia parte. Pe maine deci...

O zi cu chimpanzeii in Kibale (I)

Toate traseele primite de la agentiile de turism din Uganda contineau si o vizita in padurea Kibale ca sa vizitezi chimpanzeii.

Dar niciodata nu am prea inteles prea bine de ce este mereu pe lista si nici nu prea am luat serios activitatea asta. Sunt doar niste maimute. Ce mare lucru?

Eram mult prea ocupata sa visez cu ochii deschisi la safari si la gorile pentru a da prea multa importanta unor chimpanzei. 

Am pus-o totusi in traseu pentru ca o oprire in Kibale insemna ca impartim pe mai multe zile un drum extrem de lung intre Parcul Murchison si Parcul Queen Elisabeth. 

Si cam aici s-a terminat atentia mea pre-calatorie pentru Kibale.

Pana si in ziua de dinainte de plecarea in Uganda cand am mers la medicul de familie sa iau o reteta pentru Malerone nu intelegeam eu prea bine de ce tanti medicul era asa de incantata de ideea ca mergem la chimpanzei.

Tanti, tanti poate nu ai auzit dar mergem la safari si la gorile. Lasa chimpanzeii aia in pace.

Atata timp cat cel mai important lucru care imi venea in minte cand ma gandeam la chimpanzei era Planeta Maimutelor, este evident cam care era nivelul meu de cunostinte si interes. 

Este adevarat ca am vazut poate zeci de documentare cu absolut uimitoarea Jane Goodall. Dar subiectii ei nu m-au interesat prea tare. Motivul pentru care m-am uitat la documentare a fost Jane Godall pentru ca este genul de femeie pe care o admir pana la cer si doua palme mai sus.

Nici macar documentarele despre chimpanzei si cat de inteligenti sunt ca folosesc unelte nu m-au facut sa le acord prea multa atentie. Erau trecute la "si altele". Interesant dar nu destul incat sa ma fascineze.

Pur si simplu, contrat faptului ca chimpanzeii sunt un subiect des prezentat peste tot, am ramas complet nestiutoare in privinta lor. Doar niste maimute, nu?

Dar pentru a mia oara calatoriile mi-au aratat care este masura propriei ignorante. De asta iubesc sa calatoresc. Cand experimentezi pe propria piele ceva, atunci acel ceva va fi pentru totdeauna in mintea si/sau sufletul tau;

Uimirea a inceput pe avion cand m-am apucat sa citesc un pic in ghidul turistic despre Kibale si am descoperit niste povesti absolut uimitoare despre chimpanzei. Lucruri care pana atunci au trecut pe langa mine fara sa se lege in vreun fel, deodata au inceput sa aibe un ecou si sa ma faca curioasa. Pana la urma avem o atentie selectiva si informatii care trec neobservate cand nu te intereseaza in mod special capata un cu totul alt statut atunci cand te leaga ceva de subiectul respectiv.
Stiati de exemplu ca chimpanzei au 98% din ADN-ul lor in comun cu oamenii? Eu nu stiam. Pe de alta parte si vaca are mare parte din ADN in comun cu balena...

In concluzie treptat treptat chimpanzeii au inceput sa nu mai fie doar maimute. Pareau interesante. Inca nu se ridicau la nivelul asteptarilor pentru safari si gorile. Dar parca nu mai erau chiar "de umplutura in traseu".
Asta a fost si motivul pentru care am decis sa modificam un pic itinerariul si in loc sa luam vizita scurta de trei ore din Kibale, am luat un tur lug de o zi. Si bine am facut si asta recomand tuturor. Turul standard pe care il fac mai toti turistii dureaza 3 ore dar doar o singura ora este cu chimpanzeii (celelelalte doua ore sunt de mers prin padure ca sa ajungi la ei). Si va spun sigur ca o singura ora nu va fi de ajuns. Asa ca mai bine faceti ca noi si luati "One day habituation tour". Costa cu 70 de dolari de persoana mai mult (220 de dolari in loc de 150) dar fata de ce primesti este o nimica toata.
Inainte sa trecem mai departe, probabil va intrebati ce inseamna "habituation". Ei bine turisti nu merg asa de capul lor oriunde in padure ca sa vada chimpanzei si gorile. Ci numai anumite grupuri/familii sunt deschise pentru vizitare si sunt acele grupuri/familii care au fost treptat obisnuite cu prezenta oamenilor.
Procesul prin care chimpanzeii sau gorilele sunt obisnuite cu prezenta oamenilor se numeste "habituation". Inainte sa imi sara cineva in cap ca folosesc englezisme imi cer scuze si recunosc ca nu am nici cea mai mica idee cum sa traduc acest cuvant corect in romana.
Ce faci ca sa convingi chimpanzeii sa accepte prezenta oamenilor? Pai in primul rand trebuie sa ai rabdare. Pentru ca,procesul presupune ca trimiti niste padurari in fiecare zi in padure care sa stea continuu cu chimpanzeii. De cand se trezesc si pana isi fac cuibul sa se culce (chimpanzeii dorm in copaci in cuiburi facute din frunze si crengi) padurarul trebuie sa ii urmareasca dar fara a fi invaziv. Nu are voie sa ii atinga, sa le dea de mancare sau de baut, sa ii ajute in vreun fel, sa intervina in vreun fel indiferent ce s-ar intampla. Trebuie doar sa stea pasnic langa ei. Cand chimpanzeii se misca prin padure sa caute de mancare, padurarul merge cu ei. Cand se opresc sa se odihneasca, se odihneste si padurarul. Cand mananca ei, ia si el o pauza sa manance (departe de chimpanzei).
Apropos: chimpanzeii din Kibale nu au vazut si nu au mancat in viata lor o banana. Asta legat de ce ne inchipuim noi cand ne gandim la primpate.
La inceputul procesului de "habituation" chimpanzeii sunt extrem de speriati de omul care deocamdata a sosit pe capul lor. Se ascund. Se retrag in copaci. Si pot fi chiar si agresivi. In nici un caz ce ti ai dori cand duci turisti in padure. Cu timpul insa ajung sa accepte ca uneori mai vin niste ciudati in doua picioare la ei si isi vad linistiti de activitati in timp ce turisti stau cu gura cascata sin fac poze cu duiumul. Numai ca asta nu se intampla deloc usor. Dureaza 6-8 ani sa faci un grup de chimpanzei sa accepte oameni in jur. La gorile este mult mai usor - doar 2 ani si gata.
Pentru ca este un proces atat de lung si atat de costisitor in Kibale numai unul din cele 13 grupuri de chimpanzei este deschis turistilor. Un alt grup este deschis cercetatorilor. Si in prezent un al treile grup este la inceputul procesului de "habituations". Celelalte grupuri traiesc departe de prezenta oamenilor si din punctul meu de vedere este foarte bine ca e asa.
Intr-o lume utopica animalele ar fi protejate "by default"; Insa nu traim intr-o lume utopica. Iar realitatea este ca habitatul in care traiesc si chimpanzeii si gorilele este atat de limitat incat au adus speciile la nivelul de "pe cale de disparitie".
Faptul ca ai un grup deschis turistilor inseamna ca ai destula deschidere internationala incat sa mentii suprafata parcul national si sa pui efort si bani in protejarea animalelor. Iar restul grupurilor traiesc asa cum ar trebui sa traiasca: in siguranta si fara oameni pe cap.
Dar sa revenim la experienta noastra din "habituation tour". Planul era ca la 6.30 dimineata trebuia sa fim la intrarea in parc unde sa ne intalnim cu padurarul nostru si apoi sa pornim in cautarea chimpanzeilor si sa ii urmarim peste tot pe tot parcursul zilei. Aveam posibilitatea de a alege sa stam pana la 7 seara cand isi fac cuiburile sau sa ne retragem mai devreme. In functie de cum ne simteam. Evident o situatie mult mai interesanta decat in turul clasic unde stai doar o ora cu chimpanzeii.
Dar deja ma intind cat o zi de post cu scrisul asa ca cel mai bine voi pune povestile zilei petrecute in padure intr-o scriere viitoare.
Stati pe faza :)

Cu barca pe Nil in parcul national Murchison Falls

Pe vremea cand ma documentam asiduu despre safari in Kenya si Tanzania, cele mai laudate cazari erau cele aflate langa "watering holes". 

O "watering hole" este o depresiune mica in care se strange apa si de unde se adapa animalele. 

Daca este sezonul secetos si savana este parjolita si abia de mai gasesti apa ici si colo, este de la sine inteles ca langa adapatoarele astea se vor gasi extrem de multe animale.

Si pentru ca este o zona sigura cu animale evident ca au aparut si hotelurile in jurul lor precum ciupercile dupa ploaie.

Oricarui turist ii place sa se trezeasca cu turma de elefanti in gradina hotelului.

Succes garantat.

Spre marea mea surpriza in Uganda nu exista notiunea de adapatoare. Tot la fel cum nu exista nici o miscare de migratie.

Pentru ca parcurile sunt destul de mici comparativ cu Serengeti de exemplu si pentru ca au surse consistente de apa potabila tot timpul anului. Animalele nu trebuie sa migreze pentru a ajunge la apa si nici nu depind de o mica adapatoare ici sau colo.

In Murchison Falls sursa constanta de apa potabila este Nilul.

In Queen Elisabeth Park ai Lacul Edward, Lacul George si un canal lung the 40 de km care le uneste (Kazinga).

Iar in Parcul National Mburo ai lacul cu acelasi nume plus inca 13 lacuri mai mici (dintre care 5 se afla pe teritoriul parcului).

Ofertele pentru turisti nu includ deci vizite la adapatoare insa includ croaziere pe raurile si lacurile din parc. Oriunde ai merge ai posibilitatea sa faci o astfel de croaziera.

Ceea ce evident ca am facut si noi si prima din program era cea din Murchison Falls. O croaziera pe Nil in care sa admiram animalele venite la malul apei sa se racoreasca, sa ne uitam la sutele de hipopotami, sa incercam sa vedem ceva crocodili si intr-un final sa ajungem la cascada care da numele parcului. 

Ti se da posibilitatea sa faci croaziera dus-intors de la cascada sau sa cobori la baza cascadei si sa urci pe jos pana in varf. Noi am ales a doua varianta, mai ales ca era un bun test pentru piciorul meu. 

Hipopotamii cu viata lor tumultoasa in care nu fac nimic 

La racoare

Un elefant sosit sa bea apa

Biodiversitate (3 in 1)

Ii era rau foame de a iesit ziua la pascut

Restul lumii leneveste

Si am ajuns si la cascada 

Nilul se strecoara printr-o deschizatura de doar 7 m 

Si in jur numai verdeata

Parcul national Murchison Falls si primul nostru safari

Parcul national Murchison Falls a fost primul nostru obiectiv de vizitat in Uganda (cu exceptia unei opriri pe drumul din Kampala catre parc despre care o sa vorbesc pe larg cu alta ocazie).

Recunosc ca nu stiam prea bine la ce sa ma astept. Uganda nu este prea populara pe site-urile de calatorie iar informatiile turistice despre tara sunt destul de putine si nu intotdeauna extrem de utile. Asa ca eram in al noulea cer cand Peter (ghidul/soferul nostru) ne-a spus ca in Murchison vom vedea girafe. Mai mult era singurul parc dintre cele pe care le vom vizita unde se gasesc girafe.

Iar eu am o slabiciune pentru girafe.

Mi se par extrem de amuzante cu gatul ala lung, cornele micute si o fata de prostovani. 

Deci imi doream enorm sa vad niste girafe de aproape. 

Nimic altceva nu conta: girafe sa fie. Pentru restul animalelor avem si alte ocazii.

Asa ca dimineata devreme cand ne-am trezit pentru primul nostru safari tot ce bolboroseam cu ochii abia deschisi era ca eu vreau sa vad girafe. I-am facut capul calindar lui Peter dar el a ramas tacut ca o stanca. Nu ne-a spus nimic despre cat de aproape vom fi de animale. Tot ce ne spunea e ca o sa vedem ce o sa avem noroc sa vedem. Mda - nu tocmai promitator. Mai ales ca in Uganda nu e ca in Kenya sau Tanzania - nu ai voie sa mergi cu masina decat pe drumurile din parc. Deci cat de aproape e animalul depinde numai de el. Daca vrea sa fie langa drum, bine. Daca nu atunci te multumesti sa il vezi prin lentila aparatului. Noroc ca Cipri are una cu zoom mare.

La ora 6 eram deja la micul dejun si apoi intr-o goana nebuna catre ferry. De ce goana nebuna? Pai majoritatea cazarilor din Murchison sunt pe o parte a Nilului iar animalele pe cealalta parte. Deci toti cei care vor sa mearga la un "game drive" trebuie sa foloseasca ferryboat-ul. Ferry ce are un program destul de lejer asa ca daca nu il prinzi pe cel de dimineata ai de asteptat cateva ore pana vine urmatorul.

Cand am ajuns eram printre ultimii la coada si surpriza - nu am mai avut loc. Deja ma uitam destul de ingrijorata la ghid. Dar si mai ingrijorati ar fi trebuit sa fie niste turisti care se uitau aiurea pe campii si desi masina lor era pe ferrye i au ramas pe mal. Ne-am linistit repede cand am auzit ca or sa se intoarca si pe noi (eram 3 masini si turistii gura casca). In felul asta am avut timp sa facem si pana. De fapt Cipri a avut timp pentru ca daca l-am fi lasat pe ghid am fi asteptat pana a doua zi lma ce viteza de melc avea. 

Si intr-un final am trecut si noi apa cu ceva intarziere si ne-am intalnit cu un angajat al parcului (sa il numim padurar) care ne-a fost ghid in acel game drive. Si nu am decat cuvinte de lauda pentru el. Ne-a spus extrem de multe povesti despre parc, despre animale, despre angajati, despre obiceiuri, despre tara...O fantana de cunostinte si mi-a placut la nebunie sa il avem cu noi. Si sfatuiesc pe oricine sa ia un astfel de angajat cu ei. In mod normal costa 20 de dolari de game drive de masina dar isi merita toti banii. Ma rog, unii dintre ei isi merita toti bani....

Probabil daca ar fi acelasi safari facut acum dupa ce am vazut ceva animale prin Africa, nu as mai fi la fel de impresionata. Insa pentru ca era prima data ziceai ca sunt un copil intr-un magazin cu ciocolata. Mi-a placut totul: de la vegetatia si relieful parcului pana la tot felul de animale care ne-au taiat calea.

Stiam ca nu e un game drive pentru mamifere deci ne-a concentrat pe ierbivori. Tot felul de antilope, pumba, bivoli, minunatii elefanti (mult mai mari decat cei asiatici pe care i-am vazut pana acum) si evident mult doritele girafe.

Inca de la inceputul plimbarii prin parc am vazut in departare extrem de multe girafe. Dar mult prea departe pentru a ne bucura de ele cu adevarat. Am tot oftat eu ca sunt cam departe dar ghidul si padurarul nu au zis nimic. Apoi dupa ceva timp de plimbat ne-am trezit intr-un loc unde eram efectiv la cativa pasi de cateva zeci de girafe care se uitau amuzate la noi; Si noi si mai amuzati la ele. 

Desi probabil cel mai amizat era padurarul care s-a bucurat de cat de fericiti eram cu surpriza noastra.

Asta e avantajul sa ai un angajat al parcului cu tine. Stie perfect unde sa te duca pentru a-ti indeplini visele. Iar in cazul nostru chiar a fost un vis devenit realitate. Girafele alea chiar sunt amuzante.

Vedere din restaurant la micul dejun

Si ferry a plecat fara noi

Avem deci timp sa facem pana

Imi place ca e atat de verde

Si primele animale - Hartebeest

In departare primele girafe

Pumba (warthlog)

Oribi - definitia elegantei

Bivoli cat vezi cu ochii

Looooser! (asta e porecla bivolilor singuratici in Uganda)

V-am zis ca e verde?

Ajuta sa fii pe malul Nilului

Si iar girafe. Si iar departe

Dar sunt destule pentru toata lumea :)

Uganda kob - animalul national ( se gaseste pe monezi)

Antilope cat vezi cu ochii

Si surpriza: nas in nas cu girafa (oarecum nas in nas ca e o diferenta de inaltime)

Raul este plin de hipopotami. Sute de hipopotami peste tot. Mai ceva ca broastele.

Elefantii africani

Si inapoi la hotel pentru nitica leneveala

Pledoarie pentru Uganda

Poate ca mai normal ar fi fost sa pun cateva zeci de articole despre ce am vizitat in Uganda si cateva sute de poze cu minunatiile vazute si abia apoi sa vin cu o concluzie si o lauda. Insa nu prea mai am rabdare si ma mananca degetele sa va scriu ce simtim la final de vacanta asa ca o sa incep fix cu o concluzie: si eu si Cipri iubim Uganda.

Am iubit fiecare zi petrecuta in Uganda.

Am iubit fiecare nou lucru si loc pe care l-am descoperit.

Am iubit sa mergem in safari.

Am iubit sa vedem pentru prima data girafe, lei, elefanti, hipopotami, rinoceri etc  in libertate.

Am iubit sa urmarim o zi intreaga cimpanzeii.

Am iubit sa cautam gorilele prin jungla deasa din Bwindi.

Am iubit pana si orele nesfarsite petrecute in masina in incercarea de a ajunge din punctul A in punctul B. Pentru ca nu ai cum sa nu iubesti peisajele de vis prin care treci.

Per total "Iubim Uganda".

Poate ca asta se datoreaza si faptului ca a fost prima noastra calatorie in Africa si totul era nou. Totul era fascinant. Totul e o amintire care va ramane pentru mereu in mintea si sufletul nostru pentru ca era din categoria "Prima data cand". Prima data in safari. Prima data printre animale salbatice in libertate. Prima data ca intr-o scena din "Planeta maimutelor". In fiecare zi aveam ceva care era "prima data". Si asta cred ca a intensificat mult impresiile de calatorie.

Nu am mai fost atat de incantata de o tara vizitata de pe vremea Laosului pe care l-am laudat oricui a vrut sau nu a vrut sa ne asculte. Pur si simplu sunt locuri care ni se strecoara in suflet si capata un statut aparte. Deci sa nu fiti suprinsi de faptul ca o sa vedeti atate laude pentru Uganda incat mai ca veti da in diabet citundu-le.

Si daca tot sunt la moda clasamentele pun si eu Uganda in clasamentul tarilor vizitate pana acum si spun ca cel putin pentru mine (Cipri inca se mai gandeste) Uganda e pe un uimitor loc 2. Peru ramane in continuare tara noastra preferata. Si probabil va fi o tara greu de depasit pentru ca a fost prima noastra destinatie exotica si mai a fost si luna de miere.  Asa ca locul doi spune multe despre cat de mult ne-a placut. Mai ales ca am pornit in calatorie cu asteptari extrem de mari. Si de obicei cu cat asteptarile sunt mai mari cu atat dezamagirile sunt mai crunte. De data asta insa am primit chiar mai mult decat speram eu in visele mele cele mai frumoase. Uganda este o tara fascinanta si personal cred ca ar merita sa fie mult mai populara decat este acum. Am impresia ca din multe puncte de vedere Uganda este precum Romania - o tara minunata dar pe care nu o viziteaza mai nimeni. De ce? Pai cel putin in cazul Ugandei nu prea stiu asa ca ma dau de doua ori peste cap si ma fac "laudator de Uganda" in speranta ca poate cineva candva o sa citeasca posturile mele si va decide sa o viziteze.

Asa ca mai jos cateva din motivele pentru care cred ca Ugandei ar trebui sa i se dea o sansa:

• E verde iar eu iubesc verdele. Si cand spun verde ma refer la verdele vegetatiei nu la culoarea singura :) Personal ma asteptam ca Uganda sa fie o tara cam cum vedem in documentarele cu animalele salbatice din savana africana: uscata, prafuita, cu un arbust ici si altul colo si cu iarba parjolita de atata caldura. Culoarea Africii este "by default" galben in mintea mea. Nicidecum verde. Uganda mi-a demonstrat insa ca sunt intr-o mare eroare. Este o tara atat de verde incat rar am mai vazut ceva asemanantor. Doar Laosul mi s-a mai parut la fel de verde. In drumurile noastre infinite de la un parc la altul (si ala verde evident) vedeai intinderi nesfarsite fara nici o casa, nici o fabrica, nici un drum pietruit. Nimic, nimic, nimic. Numai vegetatie. Fie ea salbatica: padurea tropicala, jungla deasa, pana si savana era verde. Sau gospodarita de om: plantatii infinite de banani, ceai, cafea. Un deliciu. Iar asta se datoreaza in primul rand faptului ca este o tara acoperita de apa dulce. Nilul (cel mai lung fluviu din lume) izvoraste de undeva din zona. Lacul Victoria (al doilea cel mai mare lac din lume ca suprafata) este la granita dintre Uganda , Tanzania si Kenya. Iar la asta se mai adauga o multitudine de alte lacuri cum ar fi cele de la granita cu Congo: Albert, George si Edward. Peste tot sunt lacuri permanente care fac ca intreaga tara sa fie acoperita tot timpul anului de o vegetatie bogata si de o fauna pe masura. Singurul pericol pentru verdele Ugandei este cresterea intr-un ritm alert a populatiei. Ceea ce pune mare presiune pe existenta parcurilor nationale pentru ca populatia are nevoie de tot mai mult teren pentru agricultura. O agricultura extrem de ineficienta data te uiti la metodele mult  prea rudimentare folosite. Daca productia la hectar este mica si nu exista bani sa fie crescuta atunci solutia cea mai la indemana este cresterea numarului de hectare. Din pacate...
• Este putin turistica. Paradoxal pe de o parte indrum lumea catre Uganda si pe de alta parte o laud ca nu sunt turisti in ea :) Este paradoxul tuturor calatorilor doritori de "off the beaten track".  Dar nimic nu se compara cu a avea un intreg parc national numai pentru tine. Nimic...Ati fost in Kenya la safari si ati stat la coada masina dupa masina ca sa vedeti un animal? Mergi in Uganda in extrasezon si vei sta o ora langa un copac in care lenevesc sase lei si nu vei vedea picior de turist  (sau roata, sau fum de la teava de esapament) in zona. Sau mergi in Kibale sa stai cu cimpanzeii si esti doar tu, un padurar si 120 de cimpanzei. "Planeta maimutelor" e nimica toata. Lasand de o parte faptul ca nu dai nas in nas cu un alt turist cand iti e lumea mai draga si dorinta de fotografiere mai acerba ce imi place cel mai mult la tarile putin turistice este modul foarte prietenos si lipsit de "spirit afacerist" cu care localnicii trateaza turistii. Personal cred ca o tara cu cat e mai turistica cu atat turistul e vazut mai mult ca o "vaca buna de mult". Cu cat sunt mai putin turisti cu atat sunt vazuti mai mult ca "musafiri". Si e bine sa fii musafir. De aia Iranul este o tara atat de laudata printre turisti. Mai musafir ca in Iran nu poti fi.
• Este sigura...deocamdata. Intr-o regiune atat de ciudata si instabila politic si militar, Uganda pare a fi o oaza de siguranta. Pentru turisti cel putin. Desi daca te uiti la sutele de militari cu mitraliere de langa fiecare hotel, obiectiv turistic, parc, restaurant etc etc etc ai crede cu totul altceva. Pentru moment insa Uganda este sigura si stabila. Nu au avut parte de atacuri terioriste precum in Kenya. Nu au avut parte de revolte precum in Republica Central Africana. Gruparile rebele din nord s-au linistit si par a fi pe un drum lin catre integrare. Presedintele/dictator este sustinut de marile puteri ale lumii deci sansele sa pice in viitoarul apropiat sunt destul de mici. Practic totul promite liniste si sguranta. Ce se va intampla insa in momentul in care va incepe sa se extraga petrol de sub lacul Edward? Numai de bine sper eu in naivitatea mea...
• Iti plac primatele? Mergi in Uganda. Cum am spus nitel mai la deal, Uganda este o tara foarte verde care inca mai pastreaza cateva zone de padure tropicala si jungla deasa in care primatele sunt ca la ele acasa. Unele din putinele locuri din lumea asta in care mai poti vedea chimpanzei si gorile de munte. De fapt motvul pentru care Uganda a ajuns pe lista noastra de calatorii a fost chiar posibilitatea de a vedea gorilele. Imi doream extrem de mult asta. Extrem de mult. Si nu am fost nici un moment dezamagiti de experienta. Sa stai fata in fata cu o gorila si sa te minunezi cat de mult iti seamana este ceva ce nu vei uita curand. Insa recunosc ca nimic nu m-a pregatit pentru ziua uimitoare din Kibale de la chimpanzei. Suprinzator aia este aminirea mea cea mai draga din vacanta in Uganda. Mi-a placut mai mult decat orice altceva. Dar despre asta o sa tot scriu. Pana una alta concluzia este ca de vrei sa vezi primate putine tari sunt mai potrivite decat Uganda.
• Nu doar primate. Prima data cand am luat Uganda in considerare ca destinatie de calatorie, ma gandeam doar la gorile si atat. Nu stiam exact daca mai exista si altceva interesant de vazut. Apoi dupa o minima cercetare am descoperit ca nu doar gorilele sunt interesante si ca sunt cateva parcuri nationale (Murchison Fall, Queen Elisabeth, Mburo) care sunt perfecte pentru safari. Nu ai concentratia de animale din Masai Mara sau Serengeti si nici suprafata unor parcuri ca Serengeti sau Kruger dar iti ofera destul incat sa fie o experienta interesanta. Pentru cineva ce vine dupa safari in Tanzania, Kenya, Botwana sau Africa de Sud un safari in Uganda poate fi ceva destul de comun. Insa pentru cineva care este le primele plimbari printre animale in salbaticie, Uganda are tot ce vrei sa vezi. Iar in plus are faptul ca desi parcul e mai mic, nu sunt alti turisti care sa il imparta cu tine.

Sper ca v-am facut curiosi si sa atunci cand planuiti o vacanta in Africa o sa va ganditi si la Uganda. Merita din plin o sansa. Chiar daca nu este atat de celebra precum vecinele ei. Este exact acea destinatie care trebuie vazuta acum cat inca este pura si putin turistica si pe drumul cel bun pentru conservarea florei si faunei. Acum cat nu e schimbata de nebunia petrolului si de tot ceea ce va insemna el pentru parcurile nationale sub care se gaseste si pentru oamenii ce spera ca viata le va fi mai buna atunci cu petrol nu acum protejand animalele si padurile.

Uganda - independent sau cu agentia?

Dupa cum probabil ati observat din povestile de pe blog, noi nu prea calatorim cu agentia si cu atat mai putin cu grupul.

Ne place sa fim de capul nostru si sa ne organizam in functie de cum ne trezim in dimineata aia. Nu ne place deloc ideea de a face parte dintr-un grup si a urma un program prestabilit.

Singura exceptie de pana acum (lasand de o parte vacanta din Egipt de acum o suta de ani) a fost luna de miere din Peru cand am mers cu un grup de zece persoane. Si desi vacata ne-a placut foarte mult si Peru este chiar si acum dupa ceva ani tara noastra preferata, am ramas destul de convinsi ca "vacanta cu grupul" trebuie sa ramana o exceptie.

Cand ne-am pus pe analizat ideea de a calatori in Africa am ajuns la concluzia ca nu ne simtim destul de confortabil sa mergem pentru prima data acolo pe cont propriu. Mai ales pentru ca aveam o perioada scurta la dispozitie si vroiam sa folosim fiecare zi la maxim nu sa o pierdem schimband trei autobuze de exemplu.

In Asia nu avem nici o problema sa facem asta. Si nici in America de Sud. Insa Africa pur si simplu ne punea un pic in dificultate.

Pe cont propriu nu vroiam, dar nici cu grupul nu vroiam pentru nimic in lume sa mergem dupa cum am explicat pe scurt mai sus. Asa ca singura varianta acceptabila pentru noi a fost sa contactam o agentie locala si sa organizam un tur privat. In felul asta aveam avantajul ca avem un ghid/sofer cu noi pe tot parcursul vacantei deci facea bine la linistea sufleteasca dar nu aveam un grup de oameni dupa care sa ne organizam programul.

Sa gasesti o agentie care sa te ajute nu e deloc  greu. Cred ca sunt sute de agentii in Uganda (si infinit mai multe in Kenya sau Tanzania) care ofera astfel de servicii. Deci oferta exista. 

Sa gasesti insa o agentie buna care sa iti ofere un pret decent este cu totul alta poveste.

Am trimis acelasi traseu, cu aceleasi cazari si aceleasi activitati la peste 30 de agentii.

Spre marea mea surpriza preturile primite au variat de la suma X pana la suma X multiplicata de 3 ori.

Nu sunt genul de turist care merge oriunde i se spune fara sa verifice in prealabil. Stiam exact cat costa cazarile, cat costa permisele de trekking, cat costa intrarea in parc etc etc etc. Daca factorizai pretul unei masini de inchiriat (ceea ce nici macar nu era cazul) rezulta ca unele agentii doreau un profit atat de mare incat profitul depasea de doua ori costurile de persoana. Indiferent cat erau de laudate si de bine vazute respective companii, pur si simplu nu m am gandit nici un moment ca ar fi acceptabil ceea ce  cer deci nu m-am gandit nici un moment sa le fiu client.

Ne-am redus cautarile la trei agentii care au avut un pret decent si am tot cerut lamuriri suplimentare legate de ceea ce ofera, de masinile folosite, de ghizii folositi etc etc etc. In paralel am tot cautat pe internet pareri de la alti turisti despre agentiile cu pricina. Si contrat impulsului initial am ales agentia cea mai noua si cu cele mai putine review-uri pe net. Pur si simplu mi-a placut felul in care au raspuns si cat de promti au fost. Agentia se numeste Budget Safaris Uganda si in cazul in care vreti sa vizitati Uganda si vreti sa faceti acelasi lucru ca noi (tur privat) ii recomand cu inima deschisa. Am fost foarte multumiti de ei si foarte multumiti de ghidul nostru. Cand iei un astfel de tur, ghidul iti poate distruge vacanta sa ti-o poate face de vis. Iar noi am avut noroc cu un ghid care a fost proactiv, a tinut cont de ceea ce vroiam sa vedem, a cautat activitati noi pentru noi, a modificat planuri pe loc in functie de ceea ce ii spuneam, a schoimbat traseul in functie de noi etc. Nu a asteptat doar sa treaca vremea ca sa vina momentul cand isi ia bacsisul.

Chiar am fost multumiti si suntem bucurosi ca am avut noroc si cu agentia si cu ghidul. Iar acum la sfarit de vacanta nu pot sa spun decat ca ma bucur pentru alegerea facuta de a merge cu un tur privat. Cred cu tarie ca a fost cea mai buna solutie pentru noi. Pentru ca eram la prima vizita in Africa. Am fost relaxati, ne-am bucurat de ceea ce am vazut fara nici o bataie de cap si am fructificat cele 10 zile de vacanta la maxim.
Uganda nu este insa o tara complicata deci cu un pic de organizare si un pic mai mult curaj decat a avut noi acelasi tur se poate organiza foarte usor independent cu o masina inchiriata. Iar asta va fi in mod sigur ceea ce vom face la urmatoarele vizite in Africa.
Un tur cu agentia a fost suficient incat sa invatam anumite reguli si sa fim convinsi ca ne putem descurca singuri. Trebuie doar sa ne decidem care sa fie urmatoarea destinatie. Poate Africa de Sud? Poate Namibia? Poate Mozambic?
Om trai si om vedea.
Asa de sfarsit cateva sfaturi pe care le-am invatat si eu pe vremea cand ma documentam si cautam o agentie si pe care le dau si eu mai departe pentru ca nu cred ca e prea placut sa ai parte de surprize neplacute cum ar fi platesti acontul agentiei si sa te trezesti ca nu te asteapta nimeni la aeroport. Pentru ca asta e cel mai grav lucru care ti se poate intampla - sa fii pacalit de o firma fantoma.

• Verificati site-ul celor de la Association of Uganda Tour Operators ca sa vedeti daca agentia avuta in vedere este sau nu legala.
• Verificati daca adresa companiei este reala sau nu.
• Sunati de proba la numarul de telefon de contact si vorbiti cu cel responsabil de dosarul vostru.
• Atunci cand vi se trimit datele pentru platit avansul pentru excursie (toate firmele cred ca cer un astfel de avans) verificati sa fie un transfer bancar catre o firma nu catre o persoana privata. Nu trimiteti banii prin alte mijloace decat transfer bancar. Si priviti cu suspiciune firmele ce va cer un avans mai mare de 50%. De preferat e in jur de 30%.
• Cautati pe net parerile altor turisti care au calatorit cu agentia cu pricina. Nu lua totul ca litera de lege insa daca vezi bloguri, posturi pe facebook, posturi cu poze pe site-uri de turism cu oameni care sustin ca au fost cu agentia respectiva e macar o indicatie ca nu e o firma fantoma.

Legat de discutia cu agentia parerea mea este ca totul trebuie clarificat foarte bine de la inceput pentru a evita discutii in contradictoriu:

• Cereti detalii clare despre itinerariu si verificati sa nu stati mai mult pe drum calatorind intre locatii decat in locatiile respective.
• Stabiliti cazarile de la inceput si asta implica si tipul de camera nu doar hotelul. Sa nu va treziti ca zice ca stati la Lodge-ul Xulescu dar in loc de frumoasa cabana pe margine de lac pe care ai vazut-o in poze sa te alegi ca stai la cort si ai baia la comun.
• Verificati ce mese sunt incluse si ce bautura.
• Verificati ce activitati sunt incluse in pret si ce trebuie platit separat de voi.
• Verificati daca atunci cand mergeti la "game drive" aveti un padurar angajat al parcului cu voi. Este cost suplimentar de cele mai multe ori. Insa e un cost pe care sincer va recomand sa il platiti.
• Verificati daca intrarile in parcurile nationale sunt incluse si daca taxele pentru trekking de exemplu sunt incluse.
• Verificati ce tip de masina se foloseste.
• Intrebati exact care este ghidul vostru si cereti informatii despre el si vedeti poate gasiti pareri ale altor turisti despre respectivul ghid. Cat de buna e agentia poate sa fie complet irelevant daca face "outsourcing" pentru ca au mai multi clienti decat ghizi/masini proprii in perioada aia  si va treziti cu ghidul de la cu totul alta agentie.

Cam asta e tot ce imi vine in minte pentru moment. Sper sa va fie de folos. Nu doar daca mergeti in Uganda ci oriunde ati merge cu un tur privat sau cu grupul. Regulile sunt in mare aceleasi.

Bafta la visat si la organizat calatorii.

Uganda in extrasezon

Inainte sa plecam in Uganda lucrul de care imi era cel mai frica erau ploile pentru ca aprilie si mai sunt in sezonul ploios in Uganda (ca si septembrie si octombrie de altfel).

Probabil ca stiti deja de la cat m-am vaitat ca in perioada asta sunt "catelusul schiop" (cum m-a alintat Adina) si am un genunchi ce nu functioneaza in parametri optimi (nici macar in parametri medii). In conditiile curente de mobilitate limitata ideea ca vom avea o zi in jungla deasa din Bwindi in care vom cauta gorilele pe niste pante extrem de abrupte pe ploaie si noroi ma speria extrem extrem de rau. Gorilele erau motivul pentru care mergeam in Uganda. Sa nu ajung la ele era de neconceput. Insa la fel de neconceput era si sa fac accidentarea mai rea decat este acum.

Cred ca l-am intrebat de zeci de ori pe ghidul de la agentia ugandeza cu care am colaborat daca mai ploua sau nu si cum e vremea.

El imi tot raspundea ca e sfarsit de sezon plois asa ca ploua tot mai rar si foarte putin dar eu tot verificam zi de zi in caz ca se schimba ceva.

Ma tot gandeam ca trebuie sa fie vreun motiv pt care este extrasezon deci nu are cum sa nu fie ploaie serioasa.

Chiar inainte de plecare ghidul ne-a anuntat ca e cam racoare in perioada asta si sa luam haine corespunzatoare.

Ceea ce am si facut. Am plecat pregatiti cu tot felul de geci si pantaloni lungi si hanorace.

Ajungem in aeroport in Entebbe la ora 03.00 si primul lucru pe care il observ este ca transpir de mama focului desi este miezul noptii. Asa ca primul lucru pe care il fac este sa merg la toaleta sa ma schimb in haine de vara. Timp in care Cipri pune la cale transformarea proprie trecand de la pantaloni lungi la pantaloni scurti.

Verificam temerature : 28°C. In miez de noapte.

Vine ghidul si il intreb cum e cu vremea aia racoroasa de care vorbea. La care il imi raspunde: "Nu e asa ca e racoare? In perioada asta asa e."

Mi-am adus imediat aminte de ghidul din Peru care la 26°C era imbracat cu geaca de puf si avea fular la gat.

28°C este racoare in Uganda.

In Belgia daca sunt 28°C (acea zi de joi din an cand pica vara pe aici) intreaga tara este mutata pe malul Marii Nordulu.

Incepeam deci cu dreptul.

Si din fericire am continuat tot cu dreptul.

In cele zece zile in Uganda, nu a plouat niciodata pe timpul zilei. Cred ca de doua sau de trei ori a plouat noaptea dar pana a doua zi dimineata nu se prea mai vedeau urmele ei.

In fiecare locatie in care am mers am intrebat cat de rau ploua in sezonul plois.
Raspunsul a fost mereu acelasi: in septembrie-octombrie ploua mai mult decat in aprilie-mai. Insa nu ploua niciodata atat de mult incat sa iti strice ziua. Mai mult chiar in luna mai ploua tot mai putin in ultimii ani. Daca ploua ploua nitel dimineata si apoi iese soarele.

I-am intrebat deci care cred ei ca sunt dezavantajele sezonului ploios. De ce nu ar trebui sa mergi in mai in Uganda.
Nimeni nu a avut vreun raspuns. Toata lumea a zis ca nu exista decat avantaje nicidecum dezavantaje.

Deci daca nu ai ghinionul sa te loveasca niste ploi torentiale atat de rele incat nu s-au mai pomenit in ultimii ani, avantajele sa mergi in luna mai sunt nenumarate:

• Permisele pentru gorile sunt la jumatate de pret. Deloc nesemnificativ tinand cont de faptul ca in mod normal permisul este 600 de dolari de persoana.
• Pretul la cazare este semnificativ mai mic. Ceea ce iar nu e deloc de neglijat in conditiile in care Africa este scumpa. Extrem de scumpa.
• In cazul in care inchiriati o masina pretul este semnificativ mai mic
• Exemplu practic: pentru traseul facut de noi pretul platit agentiei a fost cam cu 1200-1400 de dolari de persoana mai mic decat ce am fi platit daca mergeam in sezonul de varf (iunie-iulie-august)
• Sunt extrem de putini turisti. E adevarat ca asta poate fi un dezavantaj seara cand te trezesti ca esti singurul turist din hotel insa in restul timpului este un deliciu. Am avut safari-uri in care nu am intalnit nici macar o alta masina prin parcuri. Stateam cu zecile de minute langa copacul cu lei si nu era nimeni altcineva in jur care sa ne faca sa ne grabim sa ii lasam si pe ei sa aibe vedere buna.  Era ca si cum tot parcul era numai al nostru. Cat vedeai cu ochii numai savana si tu (si animalele evident). La chimpanzei am fost doar noi doi si padurarul pentru intreaga zi asa ca ne-am facut fix programul pe care l-am vrut si am avut parte de toata atentia si miile de explicatii ale omului ala care de 5 ani isi petrece fiecare zi cu cimpanzeii. La gorile conteaza mai putin pentru ca pot fi maxim 8 persoane in grup insa chiar si asa fiind extrasezon esti pasuit si mai primesti un 5-10-15 minute in plus sa urmaresti animalele alea uimitoare. Nici un moment nu ne-am simtit grabiti. Parca tot timpul se mergea pe calitate nu pe cantitate. Si personal (si din ce am auzit de la ghizi si padurari) cred ca asta s-a datorat in primul rand faptului ca puteai numara pe degetele de la maini turistii din zona. Ajunsesem sa ne cunoastem intre noi si tot ne reintalneam cand schimbam locatia.

Pe vremea cand ma gandeam ca Uganda este o tara acoperita de savana care se transforma intr-un loc prafuit si lipsit de apa pe timpul sezonului secetos, ma gandeam ca un mare dezavantaj va fi ca nu vedem animalele stranse langa locurile de adapare. Asa citisem un despre Kenya si Tanzania.

Apoi am descoperit cu supriza ca Uganda este acoperita in mare parte de lacuri permanente. Niciodata nu exista probleme cu apa. Tot timpul e la fel si tot timpul ai vegetatie abundenta. Ideea de "watering hole" cum vezi pe National Geographic, nu exista in Uganda.
Din auzite daca mergi chiar la inceput de sezon ploios cand sunt precipitatii mai serioase, e posibil ca drumul sa fie in stare foarta proasta. Sau ca vreun pod sa fie darmat. Noi nu am vazut asa ceva.  Poate pentru ca in mai ploua tot mai putin.

Un alt avantaj (teoretic cel putin) ar fi ca iarba din savana este mai scurta in perioada sezonului secetos si atunci animalele se vad mai bine. Practic nu mi s-a parut iarba atat de mare incat sa incomodeze. Iar mai apoi am auzit ca in toate parcurile se fac arderi controlate care tin tot timpul iarba la un anumit nivel pentru ca marea majoritate a animalelor din savana prefera sa manance iarba marunta.

Care este deci dezavantajul lunii mai?

Nu am nici cea mai vaga ideea. Personal nu pot decat sa sfatuiesc pe toata lumea sa merga fix in perioada in care am mers noi si sa se bucure de o tara numai pentru ei.

Iar la sfarsit de scriere nu pot sa nu ma gandesc ca Uganda este a treia tara (dupa Nepal si Myanmar) in care am mers in extrasezon si de fiecare data nu am vazut decat avantaje. Niciodata nu am gasit vreun dezavantaj. Poate ca am avut noi noroc si vremea a fost de partea noastra (desi in Nepal pana si statistica e de partea noastra dar prea putin stiu asta) insa de foarte multe ori avantajele sunt mult prea mari pentru a nu risca.

De ce Uganda?

De ani de zile visez sa ajung in Africa. Dar oare exista cineva care nu viseaza sa vada in realitate toate animalele alea ca de poveste pe care le admiri in documentarele de pe Discovery sau National Geographic? Vrei, nu vrei mintea incepe sa o ia la plimbare pe campii. Sau mai bine zis prin savana.

Iar dupa zecile de documentare vazute si carti citite, principalele trei lucruri din "Bucket list"-ul meu  erau:

• sa fac un safari
• sa urc pe Kilimanjaro
• sa vad gorilele 

Asa ca m-am pus pe planuit si nu dar pe visat. 

Primul ghid pentru vreo tara din Africa l-am cumparat in 2010 (pentru Kenya) si de atunci tot fac planuri si permutari de tot felul in incercarea de a stabili niste prioritati si de a lua o hotarare.

In atatia ani am avut timpul sa analizez atat de multe combinatii posibile si imposibile de nici eu nu le mai tin minte:

• Ba doar safari in Kenya. 
• Ba safari in Kenya si Kili in Tanzania. 
• Ba safari si Kili in Tanzania plus ceva diving in Zanzibar. 
• Ba doar safari si Kili in Tanzania. 
• Ba gorilele in Rwanda si safari in Kenya sau Tanzania. 
• etc etc etc. 

Intotdeauna planurile aratau extraordinar de bine si erau atat de tentante incat as fi plecat a doua zi. Intotdeauna insa problema era bugetul. Nu vreau sa las sa se inteleaga ca nu se poate merge in Africa ieftin. Banuiesc ca se poate daca accepti ca Africa nu va fi niciodata Asia de Sud Est la preturi. Chiar si pentru backpacking bugetul pe zi este la un nivel la care poti calatori linistit prin Europa. Insa in conditiile impuse de noi ieftin nu exista indiferent de termenul de comparatie. Conditiile astea erau ca  nu vroiam in nici un caz sa mergem cu un grup si pentru ca era prima data in Africa nici nu vroiam sa mergem pe cont propriu. Ramanea deci ca singura posibilitate un tur privat. Si de aici pretul prohibitiv.

Pur si simplu exista o limita psihologica peste care nu pot sa trec cand vine vorba de pret pentru o singura vacanta si in plus erau niste limitari legate de bugetul anual de calatorie. Adica personal preferam mai multe vacante pe an in acelasi buget decat doar vacanta in Africa. Exista atat de multe locuri in lumea asta pe care imi doresc sa le vad incat atunci cand trasam prioritatile, intotdeauna renuntam la Africa.

Intr-un final anul trecut prin vara am decis ca 2015 va fi anul Africii si ca asta e prioritatea si restul vacantelor din an vor trebui configurate in functie de ea chiar si daca asta va inseamna ca vor fi minunate dar inexistente. Iar dupa multe analize am decis ca vom merge in Tanzania si vom face safari si Kili astfel incat sa  tinem bugetul sub limita psihologica. Odata decizia luata, prin decembrie 2014 eram extrem de ocupata sa pun planul pe hartie si sa contactez zeci de agentii din Tanzania ca sa ne ajute. Lucrurile nu mergeam prea bine si nu eram deloc multuita cu variantele gasite. Insa aveam speranta ca pana la urma fac eu un plan care sa imi placa la un pret care sa fie acceptabil.

Cam asta era situatia la sfarsitul lui 2014 cand ne plimbam prin Kerala si ne-am intalnit cu un cuplu de suedezi care avea o experianta africana pentru care ii invidiez pana la cer si doua palme mai sus. Doamna cu pricina mersese in Africa pentru prima data prin 1992 pentru cateva luni de voluntariat si de atunci s-a tot intors astfel incat pana in prezent vizitase toate tarile din Africa de est (cu exceptia Mozambicului), centrala si de sud. A fost un deliciu sa o aud povestind despre locurile vizitate si despre ceea ce i-a placut cel mai mult. Despre safari prin toate parcurile la care visez si eu. Despre oameni. Despre natura. Chiar si despre aventurile mai putin placute.

Si cum tot discutam despre locatii si activitati, i-am impartasit cele trei dorinte din "Bucket list" si faptul ca planuim o vacanta in Tanzania.

Reactia ei a fost insa extrem de departe de ce ma asteptam. In loc sa ma felicite pentru alegere cum credeam eu mandra tare de planul meu, mi-a zis ca personal ea nu ar alege Kenya sau Tanzania pentru ca sunt mult prea turistice.Si m-a intrebat daca m-am gandit vreodata la Uganda. Ca este o tara extrem de verde, extrem de frumoasa, cu oameni foarte prietenosi, cu parcuri nationale mici dar ofertante, cu paduri in care gasesti primate de tot felul si cel mai important cu gorile. Practic faceai si safari si vedeai si gorilele in aceeasi tara. 

Adevarul e ca nu ma gandisem niciodata la asta. Facusem zeci de permutari dar toate avand in prim plan: Kenya, Tanzania si Rwanda. Niciodata Uganda. 

Cand ma gandeam la gorile tot timpul ma gandeam la Rwanda si ma gandeam ca poate fi cuplat cu un safari in Kenya. 

Pana sa ma intalnesc cu suedezii din Kerala, nu am vorbit cu nimeni care sa fi fost in Uganda. Nici macar batranelul de la mine de la munca pe care il am ca reper la tari in care vreau sa ajung (omul asta a fost in tari pe care nici nu stiu sa ti le arat pe harta), nu fusese in Uganda. Nici macar blogurile de turism pe care le citesc cu religiozitate nu au povesti din Uganda. Asa ca niciodata nu m-am gndit ca Uganda ar avea ceva de oferit.

Povestile suedezei m-au facut insa ca odata ajunsi inapoi acasa din vacanta indiana, sa ma pun serios pe citit despre Uganda si despre ce are de oferit. Iar ceea ce am descoperit mi-a placut. Si mi-a placut chiar foarte mult.

Uganda devenea cu fiecare articol citit si cu fiecare parere citita, tot mai tentanta.

Si cum tot rascoleam eu netul in cautare de informatii am descoperit ca in aprilie si mai Uganda are permisele pentru gorile la jumatate de pret. Ceea ce nu e deloc de ignorat. Permisele pentru gorile costa in mod normal 600 de dolari de persoana in Uganda si 700 de dolari de persoana in Rwanda. Si asta iti da o singura sansa ca sa mergi intr-o zi in jungla sa la cauti si in cazul in care le gasesti sa stai cu ele timp de o ora. Atat. De nu le gasesti, ghinionul tau. Ai facut o plimbare extrem de scumpa prin jungla.

Ca sa fie si mai tentant anul asta aveam ca zile libere de la stat 14 mai, 15 mai si 25 mai. Practic trebuia sa ne luam doar 5 zile de concediu si am fi avut 12 zile de vacanta. Suficient pentru un tur sa vedem gorilele si sa facem safari.

Singura problema: mai este sfarsitul sezonului ploios. Si imi era extrem de frica de ploi. Dar m-am incurajat ca nu poate fi atat de rau ca doar e "sfarsit de sezon ploios" deci am decis ca este un risc pe care suntem dispusi sa ni-l asumam.

Nu am stat prea mult pe ganduri si m-am pus pe cautat agentii si bilete de avion. Fiind "low season" preturile erau mult mai ok decat ce vazusem initial si la avion si la ceea ce primeam de la agentii. Totul a mers ca uns si in trei saptamani aveam cumparate biletele de avion si trimis acontul pentru agentie.

Si iaca asa de la o zi la alta ne-am trezit ca prima tara din Africa in care mergem nu e una din mult mai popularele Kenya, Tanzania sau Africa de sud despre care citisem ani de zile si facusem planuri peste planuri. Ci pana atunci necunoscuta Uganda.