Impresii despre Guatemala si Belize

Dintr-un motiv sau altul, imi este intotdeaua mai usor sa incep povestile de vacanta cu concluzia. E catalizatorul care ma face sa ma pun pe scris. Urnitul e cel mai greu la mine :) Asa ca si de data asta incep "serialul" cu impresia pe care ne-a lasat-o cele doua tari si apoi o sa spun mai in detaliu si ce am vizitat. 

A fost prima noastra vizita in America Centrala si nu stiam exact pentru ce sa ne pregatim. Mai ales ca nu cunoasteam pe nimeni care sa fi fost pe acolo pe cont propriu asa ca cei care isi dateau cu parerea despre destinatia noastra de vacanta o faceau bazat pe niste idei preconcepute care in nici un caz nu ne incurajau in vreun fel. Aveam asteptari mari de la anumite locatii dar eram si pregatiti pentru ce este mai rau pentru lucruri gen siguranta personala, curatenia, transportul etc. Dar cum noi ne ghidam dupa idea ca pentru a-ti face o idee corecta despre un loc atunci trebuie sa il vezi cu ochii tai si sa te convingi pe propria piele, ne-am facut curaj si am plecat hotarati sa fim deschisi la ce ni se va asterne inainte.

Ni s-a repetat la infinit ca in cel mai bun caz vom fi doar talhariti. In cel mai rau caz...imaginatia nu are limite pentru ce ni se poate intampla.

In general incerc sa ma tin departe de a pune etichete cu: sigur, nesigur, nebunesc etc unei locatii pentru ca este un subiect extrem de...subiectiv. Daca mie nu mi s-a intamplat nimic rau evident ca am tendinta sa spun ca totul e OK. Daca tu ai avut nenorocul sa fii talharit evident ca vei spune ca este foarte periculos. Si nici macar cifrele oficiale care cica sunt folosite sa se faca tot felul de topuri, nu sunt prea obiective. Un exemplu clasic e ca nu o sa se tina cont de numarul de furturi ca atunci SUA si Canada ar fi pe primele locuri. Si apoi este "frica". Frica ce influenteaza extrem de mult perceptia omului asupra unui loc. Locuri pe care impreuna cu Cipri nu am nici o problema sa le vizitez, le-as vedea cu totul altfel daca as fi singura. Subiectul e unul complicat si incerc tot mai mult sa nu mai incerc sa conving lumea ca anumite locuri merita vizitate si ca nu sunt deloc cum apar la televizor (Belgia e unul dintre ele mai nou iar Romania e exemplul clasic pe care l-am tot aparat in fata strainilor de mai bine de un deceniu). Imi spun parerea doar daca omul chiar e deschis la explicatii. Altfel e lupta cu morile de vant. 

Iar in cazul tarilor de acum (Guatemala si Belize) cifrele nu sunt deloc in avantajul lor. Apar extrem de des prin topurile cu cele mai periculoase locuri din lume pentru turisti (evident ca nu includem zonele cu conflicte armate aici) si m-am obisnuit destul de repede cu ideea ca nu va fi iubita mea Asie de Sud Est unde ma simt mai in siguranta decat in orasul natal. A fost insa un risc asumat. Am pus in balanta ce as castiga si ce as pierde daca as renunta sa vizitez locatia asta si am decis ca trebuie sa mergem. Nu m-am aruncat insa cu capul inainte si am invatat din povestile "negre" de pe internet. Si ca sa dau cateva exemple:

• Au existat cazuri de turisti care erau la hiking singuri si care au fost talhariti. Asa ca de fiecare data cand am vrut sa facem un anumit traseu am intrebat sa vedem cat de sigur este. La unele am luat un ghid. Pe altele le-am facut singuri dar nu am luat la noi nimic de pret. Adica puteau cel mult sa imi fure cativa zeci de euro si telefonul  ca in rest nu aveam nimic. 
• Am evitat sa mergem noaptea prin zone ciudate sau sa avem transportul astfel incat ajungeam intr-o locatie necunoscuta in miez de noapte. 
• Am organizat intotdeauna transferul de la locul unde ajungeam cu transportul in comun la hotel cu cei de la hotel. Pentru 2-3-5 euro in plus am stat fara nici o grija si totul a decurs ca uns.
• Am avut o borseta din aia mica de purtat pe sub haine pentru pasaport, un card si ceva bani. In cazul in care eram talhariti si/sau ni se fura bagajul cel putin sa ramanem cu pasapoartele ca in rest ne descurcam noi.
• In Belize City am luat un  taxi chiar si pentru 1.5 km cat era de la hotel pana la autogara pentru ca era dimineata devreme si orasul ala e de departe cel mai ciudat oras in care mi-a calcat piciorul. Nu as recomanda nimanui sa stea peste noapte acolo decat daca chiar e neaparata nevoie.

Este foarte adevarat ca am fost extrem de precauti si nu am lasat garda jos pentru ca eram porniti cu ideea ca este mai periculos decat media. Insa in realitate cred ca lucrurile s-au schimbat enorm in ultimii ani atat in Guatemala cat si in Belize. Pentru ambele tari, turismul este o sursa importanta de venit asa ca ambele tari au lucrat serios la rezolvarea problemelor legate de siguranta turistilor. Traseele de hiking de exemplu sunt patrulate de politie si numarul talhariilor a scazut extrem de mult. Atat de mult incat langa Atitlan de exemplu cei de la hotel (care lucrau de ceva ani acolo) nu se confruntasera niciodata cu astfel de cazuri desi din precautie (sau alte motive) inca mai atrageau atentia ca exista un risc sa mergi la hiking singur.  La fel cu autobuzele oprite in miez de noapte si turistii talhariti. Si alte situatii de genul asta. Era politie peste tot si oamenii pareau interesati sa isi faca munca. Adica nu stateau acolo doar ca sa treaca vremea. 

Concluzia noastra a fost ca: da, cazuri au fost si imaginea de loc periculos nu este complet nejustificata. Insa noi ne-am simtit in siguranta (cu exceptia Belize City unde nu as mai calca nici platita) si situatia nu cred ca mai e deloc asa cum era acum ceva ani. Daca astea sunt cela mai periculoase tari din lume atunci inseamna ca stam chiar bine....

Dar va rog eu frumos sa va amintiti ca sfaturile de mai sus sunt valabile insa pentru orice destinatie din lumea asta. Indiferent ca e Europa sau pe te miri unde prin lumea asta. De mult prea multe ori lasam garda jos crezand ca suntem in siguranta si atunci suntem cele mai usoare prazi. 

Este mizerie si nu ai ce manca. 

Si asta am auzit de nenumarate ori. Dar intotdeauna de la oameni care nu au pus piciorul pe acolo deci nu am luat-o deloc ca litera de lege. Si bine am facut. Pentru ca ambele afirmatii sunt niste prostii. Amandoi am ramas foarte placut impresionati de cat de curat era. Ne uitam de exemplu in Rio Dulce sau in Atitlan ca nu era nici o punga sau vreo sticla de plastic aruncate in apa. In ambele locuri se discuta foarte mult despre educarea populatiei sa nu arunce lucruri in apa si in ambele locuri se investea serios in reciclare. Probabil ca a fost si o perioada in care lucrurile nu erau atat de "roz" ca acum insa actiunile gen "Salvati lacul Atitlan" si altele de genul asta, au un efect cat se poate de vizibil. Cred ca Guatemala este de departe cea mai "curata" tara in curs de dezvoltare in care am ajuns pana acum. Iar Belize este un exemplu pentru ce inseamna protejarea mediului chiar si pentru tarile dezvoltate. Stiu ca sunt vorbe mari insa asta e impresia cu care am ramas eu. 

Ce sa va zic de mancare? Ca cel mai bun mic dejun din lume e in Guatemala? Iar o sa ziceti ca sunt vorbe mari dar zau ca mai ca nu am plecat cu borcanul de fasole in bagaj :) A fost clar pe gustul meu. Iar porc ca de pe gratarul de pe plaja din Belize nu mananc decat atunci cand isi mai face cineva pomana cu mine si imi da o bucata de carne de porc crescut la mine in sat. Imi dau o mana si un picior pentru carne de porc de-ala. Daca nu va place porcul sau fasolea sau bananele prajite, poate ca nu o sa fiti la fel de entuziasmati ca mine dar zau ca variante sunt pe gustul oricui si pe buzunarele oricui. In nici un caz nu e adevarat ca magazinele sunt goale si nu ai ce manca. Indiferent ca esti turist sau localnic.

Nu vor fi multi turisti

Guatemala primeste anual in jur de 2 milioane de turisti.  Belize in jur de 1.3 milioane. Tinand cont ca la Oktoberfest sunt vreo 7 milioane de vizitatori, numarul de turisti din Guatemala si Belize pare cam mic. Daca compari cu Iran insa unde erau doar vreo 40000 de turisti straini cand am fost noi, pare imens. La fata locului insa am ramas uimiti de cat de putini turisti erau. Este complet adevarat ca noi am fost in afara sezonului de varf insa la orice atractie am fost era aproape pustiu. Stii cum e sa mergi sa vezi rasaritul de pe o piramida Maya de 70 de metri inailtime si sa fii acolo doar tu si alti 6 oameni? Mergeti la Tikal si o sa vedeti. Absolut uimitor. 

In plus nu am intalnit nici macar 1 turist chinez. Sau 1 turist japonez. Daca nu vreti gloate de chinezi atunci Guatemala si Belize sunt pentru voi.

Belize este "bucket list destination" daca esti scufundator

O sa tot scriu despre asta insa ce vreau sa zic de la bun inceput este ca nu am vazut niciodata pana acum un coral atat de sanatos. Chapeau....Nu am cuvinte de lauda. De departe cele mai bune scufundari de pana acum.

Trebuie sa vorbesti spaniola ca sa te descurci

Belize a fost colonie britanica asa ca limba oficiala este engleza. Mai simplu de atat nu exista.

In Guatemala insa e de preferatsa stii ceva spaniola. Macar cifrele si directiile. Si evident "vino tinto" si "vino blanco". :)

Scump sau nu

Daca esti obisnuit cu Asia de Sud Est atunci vei fi un pic socat de preturi. De multe ori vei fi un pic mai mult socat de preturi. Nu sunt tari iefitne. Asta e clar. Si de multe ori nu premesti prea mult chiar si pentru sume insemnate de bani. 

De multe ori in Belize ma gandeam ca se vorbeste engleza, preturile la alcool sunt ca in SUA, obezitatea la fel, te puteai crede lejer in SUA. Pentru cineva care locuieste intr-o tara in care la bar platesti vreo 2.5 euro pe o bere buna si un 2 euro pe un pahar de vin destul de bun frantuzesc, sa platesti 5 euro pe un pahar de vin de Chile de duzina sau 3 euro pe o bere care a uitat sa contina si alcool, e cat se poate de enervant. Pentru americani era foarte OK, pentru noi era mereu cu ridicat de spranceana.

Antigua este atat de scumpa incat parca ai fi in vestul Europei. Intr-o seara am mers la un restaurant mai elegant ca sarbatoream ceva ani de casnicie si am platit 80 de euro pentru 2 persoane. Iar mancarea nu era ceva iesit din comun. A fost bun dar a fost mancare normala. Nimic sofisticat. 

Daca vrei sa mergi la scufundari intr-unul din atolurile din Belize trebuie sa fii pregatit sa platesti de la 1200 de euro in sus de persoana pentru 4 nopti si 8 scufundari (mancarea si tranferul cu barca sunt incluse in pret)..

O excursie de doua zile pe vulcanul Acatenango e 169 de dolari. O excursie de o zi sa faci o scufundare la Blue Hole si doua scufundari in Lighthouse reef e 150 de dolari. 

Cum ziceam: nu e deloc ieftin daca vrei sa calatoresti confortabil. Nu este ca prin Asia de Sud Est unde mereu spun ca poti calatori super luxos la un pret de nimic. Insa anumite destinatii merita din plin pretul platit - cum a fost Lighthouse Reef. Altele insa merita evitate (Antigua) mai ales ca sunt locuri mai putin turistice care sunt mult mai prietenoase cu buzunarul si mult mai placute ochiului. O sa scriu mai pe larg la fiecare in parte in ce categorie le incadrez.

Mai mergem pe acolo au ba?

In mod sigura da. Si nu departe in viitor ci chiar pentru urmatoarea vacanta ne uitam de ceva in aceeasi zona. Iar asta cred ca spune multe despre cat de mult ne-a placut si cu ce senzatie am ramas la sfarsit de vacanta. A fost un loc care ni s-a potrivit. Si asta e tot ce conteaza.

Fuego - un vulcan cat se poate de activ

Cand ai Tikalul numai pentru tine

Caye Caulker

Plaja, palmieri, cocktail...check check check

Rio Dulce

Atitlan

Va ziceam de mic dejun...

Cateva sfaturi pentru scufundarile din Thailanda (Surin si Similan)

"Liveaboard" sau "day-trips"?

In mod clar "liveaboard". Insulele Surin si Similan nu sunt aproape de Phuket, Phi Phi, Khao Lak sau altceva. Daca vreti sa faceti excursii doar de o zi trebuie sa fiti pregatiti sa petreceti foarte mult timp pe drum si sa faceti doar doua scufundari in ziua aia. Este extrem de obositor. Ineficient. Si in plus e mult prea scump.

Cate zile pe barca? 

Noi am ales pachetul de patru zile/patru nopti, 13 scufundari si cred ca a fost cea mai buna alegere. Mai mult de atat cred ca ar fi devenit plictisitor pentru ca scufundarile se cam repeta. Iar mai putin nu ar fi fost de ajuns. Probabil depinde foarte mult si de atmosfera de pe barca insa noi am avut norocul sa fim cu un grup foarte OK si sa fim extrem de multumiti de conditiile de pe barca si de profesionalismul celor de la Sea Dracon Dive Center. Ne-am simtit super super bine. Parca a zburat timpul. Cred ca si pentru ca ne-am simtit atat de bine pe barca asta, ne-a displacut atat de tare cea din Halong Bay. Parca universul ar fi vrut sa ne ofere exemple de "Asa da" si "Asa nu" in aceeasi vacanta.

Ce experienta trebuie sa ai? 

Toate scufundarile pe care le-am facut in Surin si Similan au depasit limita de 18 metri pe care o ai daca detii doar certificarea de Open Water. Ca sa ai voie sa te scufunzi la peste 18 metri trebuie ori sa ai certificarea de Advance Open Water ori cursul de Deep Diver. Ambele pot fi insa facute pe liveaboard deci daca aveti doar Open Water vorbiti cu o agentie si hotarati cum e cel mai bine sa procedati mai departe ca sa puteti sa ajungeti pana la 40 de metri adancime.. Dar trebuie tinut minte ca nu sunt scufundari foarte usoare. Este adevarat ca nu sunt nici extrem de grele dar nu sunt tocmai bune pentru incepatori. Si orice agentie care se respecta o sa va spuna ca un "liveaboard" in Surin si Similan nu este pentru cei ce vor certificarea de baza adica Open Water sau doar sa incerce o scufundare. Daca cineva va spune altceva, va rog eu frumos sa nu mergeti cu ei. Noi ne-am luat certificarea in Gili unde trebuia sa ajungem doar pe la 8 metri adancime ca sa vedem niste corali uimitori, pesti cat cuprinde, testoase etc etc etc. In Surin si Similan la 8 metri nu ai mai nimic si va garantez ca nu vreti sa faceti prima voastra scufundare fara sa vedeti nimic. Ca nu o sa mai faceti alta.  In plus ca incepator vrei scufundari faca un curent puternic si fara treceri inguste printre pietroaie. Vrei sa fie cat mai usor ca sa te poti concentra pe invatat "skill"-uri de baza si cat mai frumos ca sa te convinga sa mai faci si altele. Surin si Similan nu sunt asa.

Cum mi s-a parut Surin si Similan comparat cu Gili sau Perhentian? 

Sunt diferite. Foarte foarte diferite.

Cea mai importanta diferenta este evident adancimea la care trebuie sa te scufunzi. In Gili si Perhentian 8-10 metri sunt media. Si vezi toate minunatiile din lume. In Surin si Similan esti la peste de 30 metri. Mai mereu. Pana si scufundarile de noapte (adica a patra scufundare a zilei) erau la 28 de metri. Iar cel mai vizibil efect este lipsa culorii. La 30 de metri adancime nu mai vezi rosu deloc. Iar celelalte culori sunt si ele destul de spalacite. Din cauza asta coralii mi s-au parut mult mai putin impresionanti. Nu pareau la fel de colorati si de plini de viata. Totul era mai gri. Ce face insa zona sa iasa in evidenta este topologia. Sunt bolovani mari de zeci de metri, aglomerari de bolovani de tot felul, cateva ziduri destul de impresionante (pentru cine vede prima data un zis si nu a facut vreun "wall dive" in viata lui), treceri foarte inguste printre roci etc etc etc. Complet diferit fata de ce vazusem pana atunci. Si mi-a placut. Mi-a placut foarte mult. Mai ales trecerile prin tot felul de deschizaturi inguste de abia de strecurai. Deci, daca nu ati vazut pana acum asa ceva eu zic sa ii dati o sansa. S-ar putea sa va cucereasca

Ce vezi?

De toate pentru toti. Multi pesti mici si colorati. Eu pot pluti o ora intrega deasupra unei anemone in care locuieste o familie de pesti clovn (adica celebrul Nemo). Sunt foarte usor de multumit :)
Testoase. Dar spre deosebire de Perhentian unde stateam zeci de minute si ne uitam la testoase cum pasc ca niste vaci iarba de pe fundul oceanului, aici le-am vazut doar inotand repede pe langa noi. Destul de grabite si de multe ori ne faceau in ciuda si dispareau doar ca sa apara la suprafata sa isi ia la revedere cand plecam de la scufundat :)
Foarte multi tipari. De toate marimile. Mie imi e un pic frica de ei asa ca ii cam evitam. Arata ca serpii... de aia :)
Si apropos de serpi. Am vazut si un sarpe. De fapt cam mint cand zic ca l-am vazut pentru ca instructorul arata spre el si eu nu stiam cum sa inot in directie inversa. :) Apoi un alt sufundator mi-a povestit cum i-a intrat pestele in BCD (vesta de la scufundari). Merci frumos ca ma linistesti. NOT :) V-am zis ca sunt foarte ortravitori serpii astia de ocean? Sunt. Dar cica ar fi pasnici. Cat timp inotam in directii diferite suntem amandoi ok...cred eu.
Am vazut multi pesti scorpion. Sper ca am tradus corect. Astia sunt pesti camuflati care arata ca un coral sau ca o piatra. De cele mai multe ori instructorul arata spre peste si eu ma uitam ca bleaga 5 minute si nu vedeam unde e. Dar o data am vazut eu unul. Am crezut ca e o hartie si eram suparata ca e o hartie acolo. Apoi "hartia" a deschis gura :) Tare mandra am fost de descoperirea mea.
Multi pesti cutie (box fish) si pesti inger  (angel fish). Si am vazut o data un pui de box fish si am intrebat pe toata lumea ce era ca era super amuzant: arata ca un fruct de cactus, galben cu puncte negre. Toata lumea a ras de descrierea mea dar era un instructor suedez care stia toti pestii din lume (cred eu :) ) care si-a dat seama la ce ma refer. Pestele ala a fost preferatul meu. Mini box fish :)
Baracuda pentru toata lumea. O gramada. Apropos, sub apa exista semne pentru toti pestii. Cand instructorul vrea sa iti arate ceva, face semnul si arata cu degetul. Stiti care este semnul pentru baracuda? Ala de la manelistii care taie cu o mana cealalta mana. Nu explic eu bine dar stiti voi semnul. Deci inutil sa spun ca ma bufnea rasul de fiecare data cand el vedeam pe instructorul nostru facand pe manelistul sub apa :)
Doar un rechin mic si ratacit care a fugit de japonezul paparazzi care era cu noi cat ai clipi. Nu cred ca ii placea sa fie pozat.

Si in afara de testi ce am vazut si nu vazusem - au fost suprafete foarte mari cu corali moi (soft corals - f ciudat e cu tradusul :) ). Mi-au placut mult. La fel si coralii evantai (fan-coral). Nu vazusem pana acum.

Ce nu am vazut?

Mi-am dorit mult sa vad whale shark. Din pacate din cauza vremii nu am putut sa ne scufundam la Richelieu Rock unde cica sunt cele mai mari sanse sa le vezi asa ca nu am avut noroc. Cu o satamana inainte vazusere dar noi nu am avut norocul asta.

Manta Rays. Si asta li-am dorit mult sa vad si aveam cateva "cleaning stations" in program dar nu au vrut si basta sa vina sa ne vada.

Poate data viitoare.

Oricum Surin si Similan sunt pentru topologie din punctul meu de vedere. Evident ca daca vezi whale sharks totul va fi despre whale sharks dar in rest e despre topologie. Ceea ce nu inseamna ca e putin. Dimpotriva. Insa nici nu e o zona pe care o recomand daca esti claustrofob sau foarte incepator sau foarte nesigur.

 

Prima noastra experienta pe un "liveaboard diving boat"

Reactiile de la textul meu de acum o saptamana despre excursia in Antarctica care ma acuza ca spun ca toate agentiile turistice sunt inutile si nu apreciez munca agentilor m-au facut sa ma gandesc ca poate ar trebui sa scriu mai des despre experiente extrem de bune pe care le-am avut cu furnizori de servicii turistice de peste tot din lumea asta. Si asa mi-am dat seama ca nu am scris deloc-deloc despre una dintre companiile de care am fost cel mai multumiti. Deci iaca repar greseala. In textul de astazi va povestesc cum am facut alegerea pentru compania cu care am facut scufundari in Thailanda si zilele viitoare o sa pun si cateva impresii despre cum a fost in realitate calatoria cu ei.

Subictul de astazi este deci: "liveaboard diving trips". Sper ca puristii limbii romane sa nu se vor supara ca nu traduc, dar ma gandesc ca e mai util sa o scriu in felul acesta in caz ca nu stiti conceptul si vreti sa cautati pe google sa aflati mai multe detalii. In plus nici nu sunt foarte sigura ca pot gasi o traducere care sa spuna perfect ceea ce spune varianta englezeasca insa se prea poate sa fie pur si simplu o senzatie data de obisnuinta. Daca as fi fost obisnuita sa folosesc expresia in limba romana atunci cu totul altfel ar fi stat situatia.

Pe vremea cand faceam cursul PADI in Indonezia, instructoarea ne povestea despre o excursie de 12 zile cu o barca care merge din Lombok pana in Komodo. Locuiesti zi si noapte pe barca, nu prea cobori pe tarm si programul este unul de "sleep, eat, dive, repeat" adica  cei care sunt acolo au un singur motiv: scufundarile. In fiecare zi ai 3 sau 4 scufundari si timpul dintre ele e doar cat sa mananci, sa te odihnesti un pic si sa iti scrii in jurnal care a fost scufundarea facuta. Si sa schimbi cilindrul evident. Nu sunt deloc conditii de lux. Dimpotriva barcile sunt destul de spartane si de foarte multe ori cu numar limitat sau deloc de cabine private. Dar nu luxul conteaza ci calitatea scufundarilor si de cele mai multe ori altele decat luxul sunt criteriile pentru care cineva alege o barca sau alta.

Cipri a fost cucerit din prima de un astfel de itinerariu si de fiecare data cand discutam despre posibile destinatii de vacanta,  ideea de "liveaboard diving trip" aparea cat ai clipi. Din diferite motive insa, a durat destul de mult de la aparutul tentatiei pana la punerea in practica. Am tot amanat de la o vacanta la alta pana anul trecut cand am decis ca mergem iar in Asia de Sud Est si am stiut imediat ca trebuie sa ne uitam de un liveaboard. 

Nu trebuie sa cauti prea mult ca sa vezi care sunt locurile cele mai laudate pentru scufundari in Thailanda: Surin si Similan. Si mai mult nu iti trebuie mult ca sa vezi ca in locurile astea esti sfatuit sa mergi cu un "liveabord" ca sa maximizezi timpul petrecut la scufundari in loc de pe drum tinand cont ca Surin si Similan nu sunt foarte aproape de tarm sau de vreo insula cu multe posibilitati de cazare pentru turisti. 

Cu locatia definita, m-am apucat sa caut o agentie care sa organizeze asa ceva. Cand mergi la scufundari, iti pui viata in mainile instructorului si in mainile personalului de la centrul de diving sau de pe barca in cazul de fata. Este extrem de important sa mergeti cu cineva serios. Si este genul de activitate unde va sfatuiesc si mai serios sa nu folositi pretul drept criteriu definitoriu pentru ceea ce alegeti. In cazul Surin si Similan in functie de sute de pareri citite online si de informatie de pe site-ul fiecaruie, am redus numarul de posibilitati la trei agnetii/centre. Am scris mailuri la toate si dua cateva schimburi de intrebari am decis ca cei cu care vreau sa colaborez este Sea Dragon Dive Center in Khao Lak. 

Ce a fost cel mai important pentru mine cand am facut selectia de posibile agentii:

• Sa fie o agentie care are licenta de functionare. Daaahhh. Poate parea evident dar de foarte multe ori nu e. Deci verificati daca au licenta de functionare sau nu. 
• Parerile citite online sau parerile unor oameni pe care ii cunosc si au mers cu ei. Desi aici este important sa fii in stare sa cerni din multitudinea de pareri personale, informatiile relevante pentru tine. Nu toti aveam aceleasi asteptari, aceleasi gusturi, aceeasi toleranta etc. Ce este complet ok pentru altcineva poate fi inacceptabil pentru mine si invers.
• Cat de completa este informatia de pe site-ul lor si cat de actuala. Transparenta este extrem de importanta asa ca daca vad programe scrise evaziv, lipsa preturilor, lipsa conditiilor de calatorie etc tind sa evit sa ii contactez.

Intotdeauna cand contactez o agentie incerc sa fiu cat mai clara in ceea ce priveste interesul meu si incep prin a pune intrebarile fundamentale.  Nu vreau sa ma pierd in detalii fara rost in comunicarea cu zeci de furnizori. Incep cu lucrurle clasice, care in cazul vacantei la scufundari au fost:

• confirmarea itinerariului. Poate ca pare inutil insa va asigur ca nu e mereu asa. Cel mai bine este sa stii sigura daca pentru perioada in care vrei sa calatoresti tu nu exista exceptii. Si nu ma refer la excluziuni neasteptate datorate vremii nefavorabile sau altor situatii neprevazute. Ci ma refer la excluziuni recurente.
• confirmarea numarului maxim de turisti (scufundatori si nescufundatori) si confirmarea numarului de instructori de diving. Si care e numarul maxim de turisti pe care ii are in grija un instructor. Daca sunt mai mult de 4 sau 5 scufundatori pentru un instructor, devine destul de greu de coordonat sub apa. Mai ales daca nu sunteti scufundatori cu experienta. Cu cat ai mai putina experienta cu atat ai nevoie de mai multa atentie. Si asta mai ales la adancimi de 30-40 de metri si mai ales daca nu ai fost la astfel de adancimi inainte (asta era cazul nostru)
• daca exista conditii legate de experienta ta. Adica esti acceptat cu certificarea pe care o ai (sau sa faci cursul in caz ca nu o ai) si cu numarul de scufundari pe care le ai? Intotdeauna incerc sa aflu cat de dificile sunt scufundarile ca sa stiu daca e prea mult pentru mine. 
• daca au "suplimentary oxygen" la bord. Asta este ceva ce am invatat de la un instructor care ne-a povestit ca a refuzat sa lucreze pentru companii care nu ofera asa ceva la bord si ca si noi ar trebui sa intrebam mereu daca e asa. Iar in cazul in care observam cand mergem pe barca ca am fost mintiti si nu au, sa ne gandim de doua ori daca vrem sa mergem sau nu cu ei. Nu mereu ne gandim ca se pot intampla accidente insa din pacate ele se intampla si in astfel de cazuri barca/centrul de scufundari ar trebui sa fie pregatita sa iti dea primul ajutor.
• confirmarea pentru ce contine pretul.  Sunt toate mese incluse? Ai ceva bauturi incluse (apa, ceai, cafea etc)?  Exista "mese festive" pentru care platesti in plus? Exista excursii sau activitati pentru care platesti in plus. Apoi apar intrebarile legate de echipament: e inclus sau nu, daca "da" ce anume este inclus, e inclus computerul pentru scufundari, ai nitrox inclus etc
• pe site-ul lor era o descriere destul de detaliata a barcilor folosite asa ca mi-a fost destul de clar care este spatiul comun pe care il ai la dispozitie. Insa daca nu e asa va sfatuiesc sa intrebati exact cum e cu spatiul comun. Cand pui 20 de oameni pe o barca cat o nuca care nu are un loc unde sa stai sa te relaxezi un pic intre scufundari, va garantez ca se vor crea vrei nu vrei probleme.

De cele mai multe ori primul mail primit de la agentii (nu numai in cazul de fata) limiteaza foarte mult numarul de posibilitati. Daca de exemmplu primesc un mai de doua linii in care mi se spune ca sunt locuri si pretul e ala si se ignora toate intrebarile mele, atunci e clar ca nu mai cer nici o alta informatie. La fel daca primesc mailuri cu copy-paste care ignora toate intrebarile mele particulare. Vrei sa iti fiu client? Atunci acorda-mi 5 minute si raspunde-mi la ce te-am intrebat. Daca nu faci nici macar atat, cum as putea spera la mai mult de la tine?

In cazul de fata au fost doua companii care mi-au raspuns prompt la mail, mi-au trimis un itinerariu foarte detaliat pentru excursie, mi-au raspuns la absolut toate intrebarile si chiar mi-au dat detalii suplimentare legate de pachetul lor. Iar preturile erau oarecum la fel. Am ales Sea Dragon pur si simplu pentru ca mi s-au parut mai prietenosi in exprimare. Mai putin formali. Fiecare cu nebunia lui :) 

Inainte de a plati avansul am avut insa de clarificat cateva aspecte foarte importante:

• noi nu ne mai scufundasem de ceva timp asa ca sfatul companiei si ceea ce am cerut si noi inca de la inceput a fost sa facem un "Refresher" adica un curs de o zi in care repeti lucrurile de baza. Ai o parte de teorie unde ti se preda foarte condesat cele mai importante notiuni (dai chiar si un test). Apoi ti se prezinta echipamentul. Si apoi faci doua scufundari usoare in care repeti manevrele de baza: cum verifici daca ai greutatea corecta, cum sa recuperezi regulatorul, sa scoti apa din masca, sa folosesti sursa alternativa de aer de la "buddy diver", sa simulezi o urcare de urgenta si cateva exercitii clasice de controlat plutitul sub apa (Buoyency control). Am facut cursul asta cu o zi inainte sa plecam cu barca si a fost absolut genial. Nu neaparat pentru ca uitasem notiunile ci pentru ca mi-a oferit incredere ca o sa fiu OK la scufundarile grele. Prima scufundare din Refresher a fost de exemplu foarte ciudata pentru mine. E tensiunea aia ca nu esti chiar in largul tau. A doua scufundare a fost mult mai usoara. Si cand am ajuns pe barca deja eram in elementul meu. Si credeti-ma e mult mai ok sa te acomodezi si sa capeti incredere la 8 metri adancime nu mergand direct la una de 35 de metri.
• Deep Diver Specialty. Noi aveam certificarea de "Open Water" care ne permitea sa ne scufundam pana la 18 metri. Insa toate scufundarile de pe liveabord-ul din Surin si Similan sunt la adancimi mai mari de atat. De fapt majoritatea sunt la peste 30 de metri. Ca sa ai voie sa mergi pe liveaboard in cazul asta, exista dota variante: ori te inscrii sa faci pe barca cursul de "Advance open water" ori faci "Deep Diver Specialty". Pentru Advance open water ai nevoie de mai multe scufundari speciale asa ca noi am decis sa facem doar Deep Diver Specialty. Ai o parte de teorie (ca intotdeauna la PADI) si scufundarile. Si apoi ai dreptul sa mergi pana la adancimi de 40 de metri.
• ultima intrebare a fost ce se intampla daca unul dintre noi nu se poate scufunda din motive medicale iar cei de la Sea Dragon a fost cat se poate de intelegatori si deschisi si  ne-au zis ca daca se intampla asa ceva platim pentru persoana respectiva doar pret de nescufundator. Au fost atat de flexibili incat mi-au dat o incredere foarte mare ca sunt oameni care pun satisfactia clientului inainte de profitul imediat. 

Foarte multe agentii odata ce te-au convins sa le fii client si ai platit avansul devin complet dezinteresate insa in cazul de fata Sea Dragon a fost exemplu de "Asa da". Ne-au trimis detalii legate de transferul de la aeroport. Ne-au raspuns la intrebari legate de cazare aproape de centrul lor (desi nu au nimic financiar de castigat din asta). Cu cateva zile inainte sa ajungem in Khao Lak ne-au contactat ca sa confirmam ora cand ii vizitam ca sa discutam Refresher-ul. Sincer am ramas uimita cat de saritori au fost si cat de bine s-au purtat cu noi.

Comunicarea cu ei a fost un fel de pornit cu dreptul si eram foarte relaxata ca o sa fie bine. Ceea ce s-a si intamplat si cred ca o sa ii laudam pe veci. Daca vreti sa faceti scufundari in Surin si Similan - Sea Dragon e recomandarea noastra pe vesnicie :)

Despre ce inseamna o croaziera in Antarctica...iar!

Antarctica este de departe cel mai impresionant loc in care mi-a calcat piciorul. Un loc atat de special incat a acaparat, pentru tot restul existentei mele, o particica din sufletul meu. E atat de diferit de orice altceva de pe Pamantul asta incat este imposibil sa nu fii marcat pentru toata viata de ceea ce vezi acolo. Este un loc cum altul nu-i. Probabil zicei "Dah...acum vii cu truisme de-astea". Dar credeti-ma ca odata ce ajungi acolo si te uiti in jur iti dai seama ca Antarctica depaseste orice asteptari ai fi avut. 

A trecut un an si jumatate de cand am fost acolo dar in continuare sunt abonata la tot felul de newsletter-uri cu coaziere si visez cu ochii deschisi ca poate candva voi avea iar sansa sa ajung pe acolo. Poate char mai adanc in continent. Poate chiar dupa cercul polar? Poate poate si iar poate.

Cand am vazut pe un blog romanesc un anunt pentru o croaziera in Antarctica mi-au iesit ochii ca cepele. Intr-o femtosecunda am dat click pe link si am citit pe nerasuflate itinerariul. Si tot citeam si tot citeam si nu dateam de zilele petrecute in Antarctica. Practic singurele zile cand esti cat de cat "in zona" sunt zilele 10 si 11 cand treci prin canalul Schollart si pe langa Elephant Island. Treci "pe langa". Repet. Ca poate nu s-a inteles din prima. Nu pui piciorul in Antarctica. Nu debarci. Treci pe langa. 

Mi s-a parut o mare pacaleala. Asa ca am reactionat si am zis ca aia nu e croaziera in Antarctica. Si am spus ca parerea mea e ca vand croaziera sub numele de "IN Antarctica" pentru a cere un pret extrem de mare pentru o croaziera de genul ala.

Textul meu a suparat extrem de multi agenti de turism care m-au acuzat ca ii jignesc, denigrez, subestimez munca etc. Dar pana la urma nimeni nu mi-a explicat cum de isi permit sa vanda croaziera ca fiind IN Antarctica cand de fapt nu e si culmea la un pret aproape de Antarctica.

Oameni buni, Antarctica nu este ieftina. Este probabil una dintre cele mai scumpe destinatii de pe Pamant. Nu iti permiti usor sa ajungi acolo si firmele care opereaza in Antarctica trebuie sa respecte niste conditii draconice. Este o destinatie absolut imposibil de atins pentru marea majoritate a oamenilor. Asta e realitatea...

Nu am ascuns niciodata cat costa diverse vacante/tururi/hoteluri etc pe care le frecventam. Dar nici nu am fluturat exact cat ne costa o vacanta pentru ca imi e frica sa nu mi se spuna ca o fac ca sa ma laud. Desi pana si faptul ca scriu unde merg poate fi considerata lauda si chiar mi s-a reprosat asta. De data asta insa o sa fac o exceptie si o sa spun exact cat am platit noi. Pentru doua persoane toata vacanta in Antarctica ne-a costat intre 16 000 si 17 000 de euro. Asta a inclus tot: croazierele, biletele de avion, mersul la Iguazu, cazari suplimentare, mancare, bautura, suveniruri, excursii suplimentare, asigurari etc. Tot. Tot. Tot.

Sunt un om extrem de norcos ca imi permit sa platesc atat insa 17000 de euro nu este o suma pe care o dau usor si nici nu simt ca am dat-o. Pentru vacanta asta am umblat adanc in economii si nu numai ca s-a simtit serios la buzunar dar inca se mai simte. Nici eu nici Cpri nu venim din familii bogate. Nu primim bani de la parinti, matusi, amanti etc. Ce avem, avem din munca noastra si atat. Imi aduc aminte ca am platit excursia prin iunie 2015 si pana in ianuarie 2016 cand am fost acolo am stat cu sufletul cat un purice. Ma gandeam ca daca e o prostie de croaziera si noi am dat o avere pe ea o sa imi smulg parul din cap de necaz. Din fericire nu a fost asa si spun cat se poate de serios ca banii pentru Antarctica au fost bani pe care nu regret o clipa ca i-am cheltuit. Mi-am oferit o bucurie pe viata. Si as face-o inca o data fara sa stau pe ganduri vreun moment.

Daca si voi sunteti ca noi si nu sunteti niste bogati fara limita carora nu le pasa de 17000 de euro si daca si voi visati cu ochii deschisi la Antarctica, va rog eu frumos sa va documentati serios si sa mergeti cu o croaziera chiar in Antarcrctica.

Daca nu va pasa de bani si tot ce vreti e sa va laudati ca "ati bifat" Antarctica atunci puteti sa mergeti cu ce tur vreti.

Si pentru ca nu imi sta in fire sa scriu fara argumente o sa incerc sa va explic cat de cat de ce spun asta si o sa compar croaziera noastra pe care o sa o numesc "Fram" (numele vasului) cu cea vanduta de agentia romaneasca pe care o sa o numesc "Celebrity Cruises" (la fel numele vasului). Motivul pentru care aleg Fram ca reper este pretul. O sa vedeti la sfarsitul textului de ce.Iar motivul pentru care Aleg Celebrity Cruises este tot pretul. O sa vedeti la sfarsit de ce :) Practic cele doua croaziere sunt exemple pentru doua categorii foarte diferite de pachete turistice. Comparatia de mai jos se poate face foarte lejer si intre alte exemple. Dar pe astea doua le stiu eu deci despre astea vorbesc. Deci desi arata ca un "pointing the finger" discutia este una care poate fi usor generalizata si fix asta e scopul ei: sa invete oameni sa distinga intre diversele optiuni si sa nu se lasa pacaliti de titlul excursiei. Eu sper sa fie inteleasa fix asa cum am vrut eu sa o transmit. Desi ma indoiesc ca nu vor exista iar persoana care sa  ma acuze iar de denigrare.

Traseul

1.  Itinerariul complet pentru Fram il gasiti la acest link. Din cele 14 zile ale croazierei, 7 sunt petrecute in Peninsula Antarctica. Nu am socotit zilele necesare traversarii spre Antarctica - zilele din Drake Passage.  Am pus acum mult timp  un text cu fotografiile programului pe zile in care vedeti foarte detaliat ce se viziteaza si ce activitati sunt. 

2. Itinerariul pentru Celebrity Cruises il gasiti aici. Din 19 zile, 2 sunt in preajma Peninsulei Antarctica. 

Debarcari

1. Fram are 13 debarcari in Antractica programate in cele 7 zile.

2. Celebrity Cruises are  ZERO. Nu se debarca in Antarctica. Vasul are 2100 de pasageri si nici un vas cu peste 500 de pasageri nu are voie sa faca debarcari in Antarctica.

Activitati in Antarctica in afara de debarcari:

1. Daca mergi cu Fram faci croaziere cu zodiacul ca sa admiri peisajul de la nivelul apei nu de la nivelul unui vas de croaziera de multe etaje inaltime, poti sa stai cu cortul peste noapte in Antarctica ( am scris trei texte despre stat cu cortul ca sa vedeti cat de mult mi-a placut :) - Prima parte, A doua, A treia) , poti sa mergi la hiking pe Deception Island.  sa faci o baie in apele inghetate,  sa mergi cu kayakul sau sa faci croaziera pentru a vedea de aproape formatiunile geologice din Deception Island. Asta evident pe deasupra celor 13 debarcari de care am zis. Dupa ce ne-am intors din Antarctica am discutat foarte mult despre ce impresie ne-a lasat croaziera si ce anume a contat cel mai mult in impresia absolut uimitoare pe care ne-a facut-o. Iar raspunsul a fost cat se poate de simplu: timpul petrecut pe tarm. Stiam de regula pentru vasele de peste 500 de pasageri care nu au voie la debarcari si concluzia noastra a fost ca nu am alege asa ceva pentru ca debarcarile fac o diferenta de la cer la pamant.  In plus excursiile suplimentare au fost cireasa de pe tort. Statul cu cortul este de departe varf de lista cand vine vorba de experiente de calatorie. Primul prrimul lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la Antarcrica e cum s-a facut totul roz in jur atunci cand soarele a sarutat orizontul pacalindu-ne ca apune ca de fapt sa inceapa imediat sa rasara.

2. Celebrity cruises nu ofera nici una dintre activitatile de mai sus. Pentru ca nu are voie. Si nici nu ofera altceva. Doar faptul ca poti observa mediul inconjurator de pe punte. Ceea ce in sine poate insemna extrem de mult...daca mai mult nu iti permiti si daca pretul e corect.

Insotitori/ghizi/liderii expeditiei:

1.  Ghidul pe care il ai poate sa iti faca vacanta de neuitat sau poate sa o distruga complet. Cei de pe Fram sunt niste profesionisti desavarsiti. Si niciodata pana acum nu am citit vreo alta parere de la oameni care au fost in Antarctica indiferent de vasul sau compania cu care au fost. Iar motivul e unul cat se poate de simplu: membri expeditiei sunt alesi pe spranceana. Sunt oameni cu o mare experienta in zonele Arctice. Oameni care au studiat toata viata pentru asta. Si oameni care numai cu asta se ocupa. Sunt specialisti. Chiar specialisti nu doar in gluma specialisti. Noi de exemplu aveam un geolog si un biolog care erau la baza cercetatori care au petrecut sezoane intregi la bazele de cercetare din Antarctica. - si vara si iarna. Altul era un aventurier care calatorise decenii intregi cu iahtul prin zone din Antarctica unde nu ajunge picior de turist de obicei. Liderul expeditiei era o tipa care facea expeditii in Antarctica de cateva decenii si care isi petrecea fiecare iarna acolo. In fiecare zi am avut prezentari facute de oamenii astia ca sa ne invete cate ceva. Erau prezentari cu subiecte variind de la regulile tratatului Antarctica, pana la facut fotografii in zonele arctice, la istoria formarii continentului, fauna si flora, ghetari etc etc etc. Prezentari facute cum zisei de cercetatori care asta au facut toata viata.

2. Daca mergi cu croaziera Celebrity cruises oferita de agentia romaneasca ai un insotitor roman. Avantajul e ca vorbeste romana. Dezavantajul e ca nu are nimic in comun cu specialisti in zonele Arctice de care am vorbit mai sus. Nu stiu daca pe vas exista specilaisti care sunt la nivelul celor povestite de pe Fram. Daca sunt promit ca schimb textul si rectific informatia asta.

Ce vezi?

Asta este o intrebare pentru care e foarte greu sa dai un raspuns. Antarctica este o regiune unde nu e tocmai usor de calatorit. Vremea nu e mereu prietenoasa si se poate schimba cat ai clipi. Gheata poate sa blocheze intrarile pe canale si te trezesti ca nu inaintezi deloc pentru cateva zile. Balenele si orcile pot aparea in fiecare zi sau poate ca nu le vezi deloc. Natura nu e chiar asa de usor de convins sa iti respectie tie itinerariul. Asa ca am zis si o sa tot zic: daca iti permiti alege cea mai lunga croaziera in Antarctica si care patrunde cel mai adanc in continent. Cu cat ai mai multe zile cu atat ai mai multe sanse sa vezi ceva. Truism...stiu...dar unii chiar au nevoie sa citeasca truismul asta.

1. Noi am avut noroc pe Fram.  Vremea a fost perfecta si am facut toate debarcarile pe care le aveam in plan. In plus am ajuns in zone unde nu este foarte usor de ajuns pentru ca de multe ori gheata blocheaza accesul. Daca e sa aleg cele mai frumoase zone vizitate raspunsul e cat se poate de usor: canalul Lamaire si canalul Neumayer. Pentru asta insa trebuie sa faci ceva drum spre sudul peninsulei. Apoi ajungem la promisiunile de balene si orci.  Stiti cand am vazut noi orci? In ultima zi. Efectiv ultima zi. Balene albastre am vazut parca de doua ori. Prima data era deja in  a sasea zi de croaziera. Daca ai noroc poti sa le vezi si daca stai doar o ora. Insa cu doar o zi in Peninsula as fi destul de moderat in asteptari.

2. Am discutat deja cum e cu balenele si orcile dar un lucru pe care l-am vazut mentionat pe site-ul romanesc este prezenta pinguinilor imperiali. Noooo daca vreti pinguini imperiali atunci va anunt ca nici macar o croaziera ca Fram care merge destul de adanc in Peninsula nu este de ajuns. Pentru ca pinguinii imperiali NU sunt in Peninsula in perioada aia a anului. Deci NU, nu veti vedea pinguini imperiali daca mergeti cu Celebrity Cruises.

Pretul

Si uite asa ajungem de fapt la ceea ce ar trebui sa fie marea diferenta intre o croaziera gen Fram si o croaziera gen Celebrity Cruises: pretul.  

O excursie in Antractica va fi pentru majoritatea muritorilor de rand un compromis intre ce iti doresti si cati bani ai. Ai 20 000-30 000 de euro de persoana atunci ajungi pana la Polul Sud. Ai 2 500 de euro atunci mergi doar pentru o zi in nordul Peninsulei Antarctica. Din pacate asta e realitatea. Alegem ce ne permitem. Si la o prima vedere preturile sunt semnificativ diferite.

1. Hurtigruten cere in jur de 5000-6000 de euro pe croaziera Fram. Eu personal am platit 5160 de euro pentru croaziera asta. Acum am vazut ca pretul de pronire oficial ar fi 5920 de euro. Dar in cazul in care vreti sa mergeti sfatul meu este sa cereti oferte de la agentii care revand pachetul. Eu am decis sa nu cumpar de la Hurtigruten direct ci de la o agentie revanzatare ( CruiseNorway) pentru ca mi-au oferit un pret cu vreo 1700 de euro  mai mic decat ce imi cerea Hurtigruten. Daca adaug biletul de avion pana in Buenos Aires pretul a fost 5890 de euro de persoana.

2. Celebrity Cruises cere pe site-ul lor 2829 euro (2489 de euro pretul de baza+340 de euro taxe).  Pentru ceea ce ofera pretul mi se pare rezonabil. mai ales daca comparam cu o croaziera care chiar e in Antarctica. Cand ajunge insa pe site-ul romanesc croaziera devine 4750 de euro. Include este foarte adevarat biletul de avion pana in Buenos Aires si un insotitor roman insa la final inseamna ca platesti doar cu 1000 de euro mai putin decat daca chiar ai merge in Antarctica. Poate ca nu sunteti de acord cu mine dar eu cred ca daca ai 5000 de euro de dat pe o vacanta de genul asta, ai si 6000 de euro. Deci daca chiar vrei Antarctica atunci alege Antarctica. Chiar daca asta inseamna ca mai stai un an acasa si mai pui un ban de-o parte. Daca nu te intereseaza Antarctica atunci poti sa alegi ce vrei ca nu sunt eu stapana pe banii tai ca sa iti zic ce sa faci cu ei.

Am scris acum mult timp despre cum sa iti alegi croaziera in Antarctica si sfaturile de atunci sunt in continuare cat se poate de corecte. In cazul in care stiti o limba straina (engleza, franceza, germana, italiana etc) nu aveti nevoie de nici un intermediar si de nici un insotitor roman. Si veti avea parte de o vacanta cum alta nu-i. La un pret mult mai bun. Va garantez :)

Sper ca nu intelege cineva ca ma apuc eu sa dictez ce sa faca omul cu banii lui. Nicidecum. Fiecare alege ce vrea. Insa daca visezi de o viata la Antarctica eu cred ca ar fi bine sa citesti textul asta si sa te documentezi foarte foarte foarte bine ca sa stii ce alegi. 

Agentii de turism si "agentii de turism"

Important: Daca sunteti interesat de o croaziera in Antarctica si ati ajuns la acest text cautand informatii despre ce anume sa alegeti (mai ales daca sunteti tentati de pachetul Celebrity Cruises) va rog frumos sa cititi intai acest text care compara o croaziera cu debarcari cu una fara debarcari:

http://adelatarpan.blogspot.be/2017/05/despre-ce-inseamna-o-croaziera-in.html

Edit (si mai) later:

Textul meu era adresat potientialilor clienti care doresc sa mearga intr-o croaziera in Antarctica sau la modul general potentialilor clienti care trebuie sa se decida "pe cont propriu" sau "cu agentia". Dar se pare ca e mai "popular" printre agentii de turism decat printre clienti (cel putin la numar de comentarii). asa ca o sa scriu o observatie pe care daca vor sa o ia in considerare bine daca nu vor atunci pot ramane concentrati pe ideea ca i-am jignit spunand ca au un comision nejustificat.

Ca firma faci bani din calitate sau din cantitate. Atunci cand oferi ceva unic sau ceva superior competitiei sau ceva vital, poti sa ceri cat vrei tu. Calitatea  deschide usile larg catre "high margins". Si o spun in cunostinta de cauza ca doar lucrez la o firma care face bani vanzand pe o piata de multe miliarde de euro pe care o imparte cu doar alti doi competitori. Ohhhh ce simplu e sa faci bani cand esti de departe cel mai bun si mai ai si o leaca de monopol.

Majoritatea firmelor insa nu este in categoria asta. Si cand nu iti permiti sa ceri luna de pe cer pentru un produs, singura solutie e sa faci muuuuulte muuuulte fiecare aducandu-ti cate un profit mic. Dar care adunat da un profit mare.

Intr-o economie de piata normala firmele care nu au nimic care sa justifice "high margins" dar totusi cer "high margins" nu prea au viata lunga.

Si asa ca studiu de caz recomand o leaca de documentare legat de ce s-a intamplat cu numarul de agenti de asigurari odata cu aparitia primelor site-uri care comparau ofertele existente pe piata.  

Agentii au sarit ca i-am jignit si ca nu le apreciez munca. Ceea ce se poate sa fie adevarat. Poate ca nu vad eu care este plus-valoarea adaugata de agentia romaneasca pachetului pe care il revinde usor modificat. Insa chiar asta este inceputul a ceva ce ar trebui sa ii puna pe ganduri daca le pasa de clientii lor.  Sfatul meu ar fi ca atunci cand isi adauga comisionul sa se gandeasca: "Cum ii arat potentialului client ca merit sa adauga 50% in plus?" Succesul in asta ar trebui sa stea. Nu in speranta ca un potential client nu va descoperi niciodata ca ai adaugat 50% la pret. 

Nu lucrez in turism (motiv suficient sa fiu tratata cu condescendenta se pare ) insa sunt un posibil client. Poate ca nu vorbesc numai prostii.  Si in plus cred ca am suficienta minte incat sa inteleg ce mi se explica. Dar cand alegi sa stergi observatiile si intrebarile care nu iti convin in loc sa iti insusesti critica si sa actionezi ca sa spulberi dubiile o sa te tot trezesti cu remarci precum textul meu de mai jos.

Edit later:

1. Dupa ce am fost trasa de urechi intr-un mod extrem de politicos (vedeti comentariile) trebuie sa corectez pretul final al croazierei daca e luata direct de pe site-un Celebrity Cruises. Si anume: la pretul de 2489 de euro se adauga taxe de 340 de euro. Deci la final daca faceti rezervarile direct economisiti doar 1200 de euro nu 1500 de euro de persoana. 

2. Motivul pentru care am scris acest post este in primul rand faptul ca numele este "Croaziera in Antarctica". In conditiile in care nu ajungi in Antarctica ci doar treci pentru o zi pe la nord de Elephant Island. Nu mi se pare absolut deloc corect sa faci reclama in felul asta pentru ca se porneste de la o informatie falsa. Daca asta inseamna ca mergi in Antarctica inseamna ca si eu am urcat pe varful Everest pt ca am fost la Base Camp si am fost in Groenlanda pentru ca am zburat pe deasupra ei.

3. Daca ar fi fost un tur organizat complet de catre o agentie de turism si daca nu ar fi fost titlul de "IN Antarctica" atunci nu as fi scris textul asta. Insa in cazul de fata vorbim de o excursie standard luata de la o alta firma la care adaugi un bilet de avion si o cazare in Buenos Aires. Mi s-a explicat ca pentru asta e nevoie de multa munca de documentare. Ei bine de la mine nu se vede asa. 


Acum ceva timp citeam pe blogul lui Nomadic Matt un articol extrem de bine scris despre utilitatea sau inutilitatea agentiilor vanzatoare de pachete turistice ("travel agent").

Intr-o lume in care orice bilet de avion sau rezervare la hotel este la doar un click distanta mai avem nevoie de un agent care sa faca asta pentru noi?

Articolul este foarte bine scris si daca aveti timp sa il cititi o sa descoperiti o descriere mult mai buna decat orice as putea eu sa spun. Concluzia e ca uneori e util dar de cele mai multe ori ba. Poti sa faci si tu acelasi lucru cu efort minim si costuri evident mult mai scazute.

Repet: este vorba de o agentie vanzatoare nu de un "tour operator". 

Insa de cele mai multe ori agentul castiga profitand de naivitatea posibilului cumparator. Iei un tur standard de la un "tour operator", adaugi un ghid roman (daca il mai adaugi si pe ala), poate un bilet de avion din Romania pana unde incepe de fapt turul standard si apoi bagi un comision baban pentru tine.

Intrebare e: pentru cat timp functioneaza un astfel de model de afaceri?

Tinand cont la cum dau faliment agentiile de turism romanesti: nu prea functioneaza se pare. Ca nu e romanul chiar ultimul fraier de pe lume.

De ce m-am apucat sa scriu asta: pai am vazut un anunt pentru un tur in Antarctica. Si ma si gandeam oare cum fac oamenii bani din asta? Cum poti ca agentie romaneasca sa oferi tur in Antarctica in conditiile in care numarul de vase este limitat si conditiile de operare in Antarctica sunt draconice?

Pai cu ce sa incep: cu faptul ca de fapt croaziera in Antarctica inseamna doar ca treci pe langa cel mai nordic punct al peninsulei ntarctica dar nu ai nici o debarcare nimic? Adica vezi Antarctica de la ceva departare si gata. Este o singura zi in tot programul in care stai la o oaresce distanta de Antarcrica. Atat. Se numeste ca ai fost acolo, nu?

Apoi m-am uitat un pic la pret: 4750 de euro de persoana. Pretul de pe site-ul agentiei nu contine taxele de port si de aeroport si nu mai stiu ce alte taxe care sunt obligatorii. Deci pretul ala de 3800 de euro nu e corect. Cel corect este 4750 euro.

Ca cineva care fuse in Antarctica zau ca mi-au iesit ochii din orbite. Ok. Include si biletul din Romania pana in Buenos Aires. Dar eu am platit 5260 de euro de persoana pe croaziera in Antarctica care chiar fuse Antarctica nu vazuta asa din mers de la o distanta semnificativa. Cu tot cu biletul de avion a fost 6000 de euro de persoana. Dar zau daca am de unde sa dau 4750 de euro apai mai bine mai pun ban pe ban un an de zile si ma duc la anul chiar in Antarctica. Mai oameni buni, 4750 de euro nu e putin. E al naibi de mult. Ca asta e doar croaziera. mai pui si cati bani cheltui pe tot felul de alte nebunii: excursii suplimentare, bautura, bacsisuri. Si credeti-ma ca se strang. Ca nimic nu este ieftin in Antarctica. La noi s-au mai adaugat lejer cateva mii de euro pentru toate cheltuielile astea ca daca tot am ajuns acolo am vrut sa fac toate nebuniile posibile: sa stau cu cortul, sa ma duc cu kayakul, sa merg in craoziere cu zodiacul etc etc etc. 

Dar sa revin la cazul de fata: eu nu m-am multumit cu ce spune site-ul romanesc. De curiozitate m-am dus pe site-ul tour operatorului care organizeaza croaziera asta.

Stiti care este pretul?

2489 euro.

Daca nu ma credeti iaca aici confirmarea. 

In momentul de fata pretul unui bilet de avion cu Turkish (adica firma folosita de agentia romaneasca) este 753 de euro de persoana.

Totalul 3242 de euro.

Restul de 1500 de euro de persoana il aruncati pe fereastra. 3000 de euro de cuplu aruncati pe fereastra.

Aaaaa pardon: aveti insotitor roman.

Deci, dragii mei, daca aveti 3000 de euro sa va prisoseasca mai bine mi-i dati mie. Vin cu voi si fac pe ghidul de banii astia :)

Sau si mai bine daca tot aveti banii astia, luati in vedere o croaziera in Antarcrica nu una in care vezi intr-o zi din trecere Antarctica. 

Si revin la ideea ca o agentie de turism care urmeaza un astfel de model de afacere este sortita sa dea faliment.

Nu toata lumea e proasta. Mai sunt unii care stiu si sa foloseasca un web-site minune numit "google". 

Planul pentru...Guatemala si Belize

Prima data in America Centrala.

Yupyyyyy. 

Nici nu va inchipuiti cat sunt de entuziasmata. Abia astept sa vad cum e pe acolo.  Ca in directie inversa am tot zburat si ne-am plimbat. Deci era timpul si pentru altceva.

Si in cazul in care va intrebati cum de am inceput tocmai cu Guatemala si Belize va raspund tot cu o intrebare: doar nu credeati ca o sa incepem cu Mexic, nu? :) 

La modul serios acum. De ce Guatemala si Belize?

Din doua motive:

• am prins bilete spre Guatemala City cu 400 de euro de persoana. Dus-intors. Chiar daca pretul nu o arata,  ne mai si intoarcem.
• pentru scufundari in Belize. Desi ne-am luat certificarea PADI in 2011, nu prea ne-am scufundat pe cat de des am fi vrut. Adica daca ajungeam intr-un loc cu apa calda si corali frumosi ne bagam la o scufundare. Daca nu, nu. Asa a fost pana in iarna trecuta cand am mers in Thailanda care a fost prima vacanta planuita special pentru scufundari si tot restul traseului s-a tesut in jurul ideii ca mergem la scufundari. Dar de acum inainte o sa tot vedeti scufundari in planurile de calatorie pentru ca avem nevoie de un numar minim de scufundari pentru o anumita destinatie unde ne dorim foarte foarte foarte (X 1000) sa ajungem. Nu va spun care. Trebuie sa asteptati si sa vedeti :) Asta in cazul in care ne iese planul pentru ca este o destinatie nu tocmai usor de vizitat.

De vom vedea exact. Pai sunt cateva locuri/lucruri de la care am asteptari foarte mari si sper sa nu ma dezamageasca:

• Blue Hole in Belize. O sa stam pe o insulita in Lighthouse Reef adica fix pe pamantul ala putin care inconjoara Blue Hole. Si o sa facem scufundari in Blue Hole. Am platit o avere pentru chestia asta deci inutil sa spun ca am sufletul cat un purice de la cat de frica imi e sa nu fiu dezmagita.

Sursa: Itza Lodge website

• Ruinele mayase din Tikal. Prima data cand ajungem in contact cu civilizatia mayasa deci sunt ca un burete care vrea sa absoarba cat mai mult. Cipri deja se pregateste sufleteste de la cate tururi cu ghid am pus la cale. Pai trebuie sa invatam si noi cate ceva nu?  Am mai spus: eu toata istoria de o stiu (nu ca ar fi prea multa) am invatat-o calatorind. E singura lectie de istorie care nu ma plictiseste :)

Sursa: site-ul Tikan National Park

• Sa mergem sa cautam manatee in Caye Caulker (in romana s-ar numi lamantin sau vaci de mare dar ca o tradatoare de limba si de tara "care este" prefer varianta in engleza.). Nu am mai vazut pana acum mamiferele astea si par atat de simpatice. Trebuie sa le gasim. Zic!

Sursa

• Sa urcam pe Acatenango (3796 m) si Fuego (3763 m) asa ca sa ma ierte Cipri pentru activitatile educationale de la Tikal :) Nu am mai urcat pana acum pe un vulcan activ deci sunt curioasa cum va fi. Lava nu vom vedea insa ultima eruptie a fost in 2015 si am inteles ca poti sa iti coci niste bezele la caldura emanata de vulcan.

Sursa

Multe avem in plan. Ramane sa vedem cat de bine ne promeste America Centrala. Ca daca ne primeste bine am o lista lunga cat o zi de post cu locatii bune pentru scufiundari in partea aia de lume. 

Si acum planul pe zile:

20 Mai - Avion Amsterdam 08.00 - Madrid 10.40 (IB3721) + Avion Madid 12.35 - Guatemala City 16.20 (IB6341). Transfer spre Antigua. Cazare Casa del Arco Antigua. 

21 Mai - Antigua

22 Mai- Hiking pe Acatenango si Fuego cu Ox-Expeditions. 

23 Mai- Hiking pe Acatenango si Fuego cu Ox-Expeditions. 

24 Mai- Antigua. Plecare cu autobuzul de noapte catre Tikal

25 Mai- Tikal. Cazare Tikal Inn.  

26 Mai- Tikal, Cazare Hotel Villa del Lago (Santa Elena).

27 Mai- transfer cu autobuzul Santa Elena- Belize City si apoi cu barca catre Lighthouse Reef. Cazare Itza Lodge.

28 mai - Lighthouse Reef 

29 Mai- Lighthouse Reef

30 Mai- Lighthouse Reef

31 Mai- Transfer catre Belize City si apoi inca o barca catre Caye Caulker. Cazare Johnny O's Cabana.

1 Iunie -  Caye Caulker

2 Iunie - Caye Caulker

3 Iunie - Transfer catre Rio Dulce. Cazare El Hotelito Perdido.

4 Iunie - Rio Dulce

5 Iunie - Rio Dulce 

6 Iunie - Rio Dulce

7 Iunie - Transfer Santa Cruz - Lacul Atitlan. Cazare La Iguana Perdida. 

8 Iunie - Santa Cruz

9 Iunie - Santa Cruz

10 Iunie - Transfer aeroport. Avion Guatemala City 17.50 - Madrid 14.30 (IB6342)

11 Iunie - Avion Madrid 19.50 - Amsterdam 22.20 (IB3720)

Si gata vacanta.

PS: in cazul in care va intrebati cum de am pus planul atat de devreme (mai sunt 3 saptamani pana aplecam) - cam am nevoie de o vacanta...Planuitul ajuta sa treaca timpul mai repede:)

Locatiile noastre preferate de stat cu burta la soare

Se apropie vacanta cu pasi repezi (in trei saptamani vom fi cu burta la soare) asa ca tot visand cu ochii deschisi la ce va fi, m-am gandit sa scriu si despre plajele/insulele noastre preferate. 

Nu sunt locatii noi. Am tot vorbit despre ele. Dar acum le pun intr-un top. Un Top 4 :) Da stiu...cum sa faci un Top 4? Pai initial era un Top 2 si apoi m-am gandit sa adaug si o locatie din Europa dar nu m-am putut decide la una singura asa ca a iesit Top 4. Si in cazul in care va gandeati ca si Top 2 tot ciudat era...nu-s eu de vina. Soarta :)

Deci sa ne pornim...cu introducerea. Ca doar nu credeati ca imi iese o introducere atat de scurta? Trebuie sa explic intai contextul.

Sunt oameni care atunci cand merg in vacanta la plaja vor o locatie de lux. Vor hotel mare cu spa si piscine si zece restaurante cu zece bucatarii diferite. Vor umbrelute si sezlong. Vor baruri de tot felul si ospatari care sa iti aduca cocktailul in piscina. Vor all inclusive. Vor activitati. Vor leneveala si rasfat cat cuprinde.

Altii vor petreceri. Vor cluburi. Concerte. DJ. Nebunie. 

Altii vor locatii unde da bine sa fii vazut. Unde iti scoti bijutetiile la plimbare pe promenada. Unde eticheta hainelor conteaza. Intelegeti mesajul...

Fiecare om cu ce ii place si ce il face fericit. In nici un caz nu am scris cele de mai sus ca sa judec sau ca sa spun ca nu asa se face turism. Bucuria din calatorii nu are o solutie general valabila. Fiecare alege ce vrea el. 

Noi insa nu facem parte din categoriile de mai sus. Cand caut o locatie de stat la soare ce ma intereseaza este o insula mica, sa o poti alerga intr-o clipita dintr-un capat in altul, preferabil fara sosele, fara multi turisti, fara nebunie, galagie, haos, fara hoteluri mari, fara all-inclusive, cu plaje frumoase, cu bungalow - uri  direct pe plaja si cu posibilitatea sa faci scufundari altfel o luam razna dupa doua zile. Nu ma intereseaza sa am lux unde dorm sau am am restaurante Michelin in preajma. Daca am curat in camera si mancarea e buna, e mai mult decat suficient pentru mine. In plus o cabana direct pe plaja si o masa direct pe plaja ma face sa trec cu vederea multe caracteristici mai "spartane". 

Si din fericire am avut notocul sa gasim doua locatii care corespund perfect criteriilor noastre - de aici Top 2-ul de care va povesteam.

1. Perhentian. In primul rand Perhentian este perfecta pentru ca are recifii de corali langa tarm. Nici macar nu trebuie sa mergi la scufundari ca sa vezi pesti colorati si broaste testoase. Inoti nitel, bagi capul sub apa si "Voila". Am scris mai demult despre Perhentian asa ca o sa pun  doar link-ul pentru detalii si va las cu niste fotografii pentru sublinierea ideii :

   

   Plaja mica a hotelului

   
   

   

   Terasa restaurantului

   
   

   

   Asa arata cazarea- cabane direct pe plaja

   
   

   

   Faci un pas si esti din pat pe plaja

   

   Si cum este singurul hotel din golful ala, nu e deloc aglomerat

2. Gili Air. Gili a fost prima noastra insula exotica. De fapt nu. Intai a fost Java. Apoi Sulawesi. Apoi Bali. Si abia apoi Gili. Dar primele trei numai insule exotice nu au fost. Din Bali mai aveam un pic si plecam inot atat de mult mi-a displacut.  Dar Gili...ohhhh Gili. Dragoste pe veci. In Gili aveai si cateva drumuri nu era ca in Perfentian unde aveai cel mult poteci prin jungla. Dar in afara de bicilete si niste care trase de cai pentru carat bagajele la turisti, nu circula nimic altceva. O alta diferenta e ca in Perhentian era un singur hotel si un singur restaurant si o singura scoala de scufundari in golful nostru. Daca vroiai sa ajungi la o alta plaja cu un alt hotel sau restaurant trebuia sa mergi pe niste potecute prin jungla urcand ceva dealuri. Dar de ce sa cauti altceva? Ne era asa bine rupti de lume....In Gili insula e plata si majoritatea cazarilor si restaurantelor sunt aflate in aceeasi zona. Un fel de sat mic. Dar e atat de mic incat ajunsesem sa cunoastem pe toata lumea dupa cateva zile acolo.

   

   Plaja

   
   

   

   Singura strada din sat

   
   

   

   Vedere din restaurant

   

   Si inca un restaurant - tot direct pe plaja

   

   Cazarile

   

   Mijloacele de transport in comun - singurele

3. Lefkada. M-am gandit ca nu este corect sa pun numai locatii exotice asa ca am ales si ceva aproape de casa. Nu respecta definitia de mai sus: insula mica, fara drumuri si cu numar minim de hoteluri. Dar cel putin pe vremea cand am fost noi (au trecut vreo zece ani de atunci) nu era foarte aglomerata si era chiar boema in felul ei. Lefkada este locatia cu plajele mele preferate din Europa. Deci uite asa a ajuns in top. Apropos - Articolul meu cu Porto Katsiki este articolul cel mai citit de pe blog. Deci probabil ca nu sunt sigura indragostita de Lefkada.
   
   
   
   
   
   
   
   
   
4. Zuljana (Peninsula Peljesac). Despre locatia asta nu am mai scris pe blog si din nefericire nu mai gasesc fotografiile din vacanta noastra in Croatia. Asa ca o sa pun un link cu descrierea zonei in speranta ca poate va face pofta de plimbare (fotografia este de pe site-ul respectiv). Zuljana este un sat mic intr-un golf la fel de mic undeva in Peljesac. Dar e atat de rupt de restul lumii incat e imposibil sa nu iti placa.  Sincer nu cred ca a ramas ca acum 8-10 ani cand am fost noi dar pe vremea aia avea doar cateva vile cu camere de inchiriat (multe dintre ele direct pe plaja) si cateva restaurante la fel direct pe plaja. In plus e destul de aproepe de Dubrovnik si Orebic daca vreti un pic de "actiune". Si la fel de important - plaja era cu nisip. Asta in caz ca aveti copii si va intereseaza tipul de plaja.