Route des Grands Crus - Burgundy

Am fost anul trecut in noiembrie la o plimbare pe ruta vinurilor din Alsacia (povestea o gasiti aici: partea intai, partea a doua) si a fost o experienta absolut extraordinara. Cu ceva timp inainte fusesem si la o plimbare cu degustare in Champagne de care am fost la fel de impresionanti. Asa ca am dedus ca plimbarile cu degustare de vin din Franta sunt ceva ce sigur mai trebuie sa mai avem in plan pentru ca se pare ca ne priesc si ne plac.

Cum week endul trecut a fost un week end lung in Belgia, am hotarat sa profitam de ocazie si sa mai ne trecem pe lista o zona celebra pentru vinurile ei: Burgundy. Mai precis am ales sa urmam o ruta cunoscuta sub numele de Route des Grands Crus. 

Nu stiu cat de familiari sunteti cu clasificarile vinurilor frantusesti - "Appellation". Eu nu eram dar vizite de genul asta au si scop educativ. Deci iaca o scurta introducere ca sa intelegeti ce este Grand Cru si de ce sunt vinurile respective mai speciale.

Exista trei nivele de calitate in clasificarea vinurilor frantuzesti:

1. AOC (Appellation d'Origine Contrôlée) - indica originea geografica, calitatea si uneori tipul de vin. Echivalentul european al lui AOC este AOP (Appellation d'Origine Protégée). Toate vinurile Grand Cru si Premier Cru sunt incluse in AOC dar sunt vinuri de calitate superioara. Grand Cru este cea mai inalta clasificare a vinurilor frantuzesti. Termenul descrie ori locul (parcela de pamant) de unde provin strugurii ori castelul in care a fost facut vinul. Premier Cru este folosit sa desemneze ori o bucata de pamant ("terroir") de o calitate excptionala ori cel mai inalt nivel din categoria vinurilor Grand Cru ('Premier Grand Cru Classé').
2. Vin de Pays - este echivalentul frantuzesc al europeanului IGP (Indication Géographique Protégée) si este doar o indicatie pentru originea geografica fara sa se tina cont de tipul vinului si de traditie. 
3. Vin de France - este nivelul cel mai de jos in clasificarea vinurilor frantuzesti iar vinul este facut cu struguri proveniti de oriunde din Franta.  

Tinand cont de clasificarea de mai sus inseamna ca ruta aleasa de noi sa ne plimbam prin Burgundy (Route des Grands Crus) ne va duce pe la cele mai bune podgorii din zona si vom avea parte de unele dintre cela mi bune/faimoase vinuri din Franta si poate din lume. Evident ca eticheta de "grand cru" se traduce si intr-un pret semnificativ al vinului. Nu va asteptati la sticle de 10-15 euro. Ci pretul este intotdeauna peste 30 de euro (rar sunt exceptii) si poate ajunge pana la valori total de neinteles pentru noi cei afoni in ale vinurilor. Asa se face ca vinul baut in multele noastre picnicuri in Burgundy erau de cel putin doua ori valoarea mancarii care il insotea :)

Dar sa revenim la plimbarea propriu zisa. Ruta vinurilor Grand Crue se intinde pe 60 de km intre Dijon si Santeney si trece prin tot felul de satuce simpatice si podgorii ce se intind cat vezi cu ochii.

Intreaga ruta de 60 de km este apoi impartita in doua zone distincte: Cote de Nuits si Cote de Beaune. Cote de Nuits este parte din nord care se intinde intre Dijon si  Ladoix-Serrigny si este locul unde se produc cele mai faimoase vinuri rosii din Burgundy. Cote de Beaune se intinde pe 20 de km in partea de sud a rutei intre Ladoix-Serrigny si Santeney si este conoscuta pentru vinurile ei albe.

O harta a rutei este mai jos (sursa): 

Noi ne-am inceput plimbarea cu partea de sud - Cote de Beaune, mai precis din orasul Beaune unde ne-am oprit sa ne facem aprovizionarea cu mancare de la un supermarket. Beaune este cel mai mare orasel din Cote de Beaune si locul cu cele mai multe posibilitati de cazare si mancare. In cazul in care sunteti in cautare de cazare ieftina aici veti gasi hoteluri Premiere Classe, Campanile sau Ibis. Iar pozitionarea lor nu este chiar rea deci nu ar fi de ignorat daca bugetul este limitat. 

Din Beaune am plecat apoi mai spre sud si ne-am oprit in Volnay unde am pornit la o plimbare printre vii si printr-o padurice si ne-am bucurat de soare si de priveliste. Este uimitor sa vezi podgorii cat e valea de mare. oriunde te uiti numai podgorii vezi. Doar din loc in loc cate o parcela mica de grau. In rest numai vita de vie. 

Vita de vie cat vezi cu ochii

Tractorul minune care face de toate. In poza asta taie vita de vie.

Doar din loc in loc este loc de sat. In rest vita de vie e mai importanta

Fotomodelul

Dupa plimbare am facut si un popas de picnic la una dintre multele masute de picnic intalnite pe ruta. Mi-a mi-a placut extraordinar de mult posibilitatea asta. Mai ales ca eram insotiti de un catel deci evitam mersul la restaurant. In orice loc unde era o zona cu o priveliste de zile mari se gasea si cate o masa de picnic frumos aranjata, cu un cos de gunoi langa ca sa arunci ce ramana de la picnic si cu un loc de parcare. O idee geniala si noi am profitat de ea in fiecare zi cat am fost acolo.

Din Volnay am plecat pur si simplu fara nici o tinta mai la sud si am vazut la un moment dat un perete de stanca ce ne-a atras ca un magnet. Am iesit de pe drumul principal si ne-am oprit la poalele lui unde am descoperit un satuc mic mic mic dar pitoresc unde am mai tras o tura la plimbare ca sa admiram privelistea.

Rex a descoperit si amte culturi

Prin sat

Mai departe ne-am mai abatut prin si apoi am ajuns intr-un satuc adormit cu vreo 50-100 de case in total si care in nici un caz nu arata ca este locul unde se fac cele mai bune vinuri albe din lume: Puligny-Montrachet. Iar in mijlocul satului asta adormit si fara nimic special la prima vedere (decat un teren atat de bun incat fac cel mai bun vin alb) se gaseste (surpriza) un restaurant Michelin - Le Montrachet. Daca aveti chef deci de o iesire cu stil in care sa aveti parte de o atmosfera rafinata si plina de pretentii atunci un week end in Puligny-Montrachet are toate ingredientele necesare: un hotel de patru stele, un restaurant Michelin si cele mai bune vinuri albe. Toate astea intr-un sat cat o nuca de mare.

In centrul satucului adormit

La intoarcere am facut un popas in Pernand-Vergelesses care ofera o panorama impresionanta a vaii si inca un loc propice pentru un picnic.

Panorama de la Pernand-Vergelesses

Un loc langa Puligny-Montrachet pe care il recomand cu inima deschis pentru degustari. Vinuri bune si oameni foarte prietenosi.

Cazarea am avut-o in  Gevrey-Chambertin la Hotel Les Grads Crus. Satul in sine este foarte mic dar destul de simpatic si cu multe posibilitati sa mergi sa degusti niste vinuri rosii foarte bune (eram deja in Cote de Nuits deci trecusem de la alb la rosu). Iar hotelul este plasat la marginea satului, la doi pasi de castel si inconjurat din toate partile de vita de vie. Locatia este fabuloasa dar hotelul in sine nu mi-a placut prea mult. Pentru pretul platit pe noapte ma asteptam sa avem macar un fierbator de apa in camera, un mic frigider si o cortina la dus ca sa nu mai ajunga inundatia pana in camera daca nu erai atent sa stai inghesuit intr-un colt al cazii. Desi are o nota foarte buna pe booking eu  nu l-as recomanda bazat pe ceea ce scrisei mai sus.

Plimbare prin satul unde am avut cazarea

Si prima degustare

Si un loc de picnic

A doua zi ne-am petrecut-o la plimbare prin padurile si viile din jurul satului si apoi intr-o scurta vizita prin Dijon. Iar la intoarcere am facut ceea ce am facut si in seara precedenta: am mers la producatorii de vinuri din sat pentru o degustare, ne-am ales un vin bun, m cumparat cateva sticle si am pornit la marginea satului unde era o masuta de picnic si ne-am delectat cu branza buna,  rillettes de canard si vin bun si am stat la lenevit la apus de soare.

La plimbare prin padure

Domnu' de ce stai cu picioarele de unde bei apa?

Pe vremuri un tramvai trecea pe aici

Prin Dijon

Dijon

Ia sa prinda el apa asta...

Afurisita nu sta deloc pe loc

Poate cu limba scoasa are mai mult noroc

Per total un week end interesant in care am invatat multe despre vin si  am facut si multa practica in sensul asta :) Insa nu este o zona pe care sa o recomand  oamenilor carora nu le place vinul. Este o ruta foarte frumoasa si orice plimbare printre vii este incantatoare insa trebuie asa la final de calatorie concluzia mea a fost ca nu se compara cu ruta vinurilor din Alsacia. Vinurile sunt mai bune in Burgundy pe ruta Grand Cru (conform gustului personal evident)  dar satucele nu sunt nicidecum la fel de frumoase ca satucele de poveste din Alsacia.

Daca va plac vinurile si sunteti interesati de ceea ce este o adevarata arta in Franta atunci sigur este o zona in care este absolut obligatoriu sa mergeti. Orice discutie cu producatorii este o discutie in care intelegi iar si iar ce inseamna producerea vinului in Franta si cata pasiune pun oamenii aia in munca lor. Vorbesc cu atat patos de activitatea lor si cu atata admiratie pentru vinurile produse incat este imposibil sa nu ii invidiezi. Cati oameni vorbec in ziua de astazi cu pasiune despre munca lor? Prea putin din pacate. Mie imi place enorm de mult sa ii aud explicand si as sta mult si bine la povesti punand intrebari prostesti gen : "si de ce vinul asta are gust de afine?". Spre disperarea omului care imi explica a mia oara influenta solului asupra gustului. Este o experienta. Chiar si pentru afoni ca noi. Si prin urmare pentru toamna planuim o vizita in Bordeaux. :)

Viza pentru Iran

Din momentul in care am hotarat sa mergem in Iran, cea mai mare grija a fost obtinerea vizei. Probabil pentru ca mi-am petrecut prea mult timp citind forumuri si bloguri americane si britanice unde oamenii sa vaitau considerabil de strictetea oficialilor si refuzurile garla. 

Asa ca m-am pornit serios pe investigat cum sa fac procesul asta cat mai bine astfel incat sa nu am probleme.Nu as fi vrut sa ma trezesc cu un refuz cand biletele de avion sunt deja cumparate.

Pentru turisti exista trei tipuri de vize:

• Turist visa - se obtine inainte de intrarea in Iran si se acorda pentru maxim 30 de zile de stat in Iran. Valabilitatea ei este de 90 de zile din momentul in care ti-a fost acordata.
• Turist visa on arrival (VOA) - se obtine de la orice aeroport international si are o valabilitate de 15 zile din momentul in care o obtii.
• Transit visa - are o valabilitate de 5-7 zile si se acorda celor care intra in Iran dintr-o tara si ies catre alta tara decat cea de intrare si au un bilet de transport sau cazare pentru tara catre care se indreapta.

Noi o sa stam in Iran pentru 17 zile  asa ca Visa on Arrival a iesit din discutie. Iar cea de tranzit cu atat mai putin. Si chiar si daca am fi stat numai pentru 15 zile tot mi-ar fi fost prea teama sa las luarea vizei pentru cand ajung in aeroport in Teheran. Mi s-ar fi parut prea riscant. Am facut asta in multe tari pana acum (Indonezia, Laos, Cambodgia, Nepal, Iordania) si consider VOA ca pe o mana cereasca. Dar pentru Iran nu as avea curaj pentru ca spusei doar ca am citit prea multe povesti cu nereusite.

Asa ca m-am apucat de treaba.

Orice aplicatie pentru viza trebuie aprobata de catre Ministerul de Externe Iranian din Teheran. Iar asta se face chiar si pentru cei ce aplica pentru Visa on Arrival. Daca aplici pentru VOA atunci ori ceri aprobarea inainte sa calatoresti in Iran ori vei astepta timpi destul de lungi in aeroport pana vine raspunsul de la minister.

Odata cererea aprobata, ministerul trimite un numar de confirmare la consulat (daca aplici pt Turist Visa) sau la aeroport (daca aplici pentru VOA).

Toata procedura de mai sus o poti face pe cont propriu. Adica completezi si pregatesti toate formularele, mergi la consulat, aplici pentru visa si apoi astepti. In mod normal ei trimit actele la minister si asteapta confirmarea. Sunt cazuri in care tot procesul dureaza cateva zile si gata viza. Sunt cazuri in care dureaza saptamani in sir evident fara nici o veste de la consulat. Dar sunt si cazuri in care pur si simplu nu esti acceptat la consulat daca nu ai deja numarul de confirmare de la minister.

Si pentru ca eu vroiam sa evit posibilitatea de a nu fi acceptata fara un numar de confirmare am decis sa folosesc o agentie de turism care sa aplice pentru mine pentru confirmare la minister. 

Sunt sute de agentii cred care pentru preturi intre 30 de euro si 120 de lire sterline iti ofera un astfel de serviciu.

De cele mai multe ori trebuie doar sa completezi in formular electronic, trimiti o copie a pasaportului, platesti si astepti. Cum e de asteptat probabil, nu toate agentiile sunt si serioase asa ca netul este plin de reclamatii de la clienti care au fost inselati in procesul asta. M-am informat pe forumul celor de la Lonely Planet si am decis sa folosesc Key2Persia care este aceeasi cu Pars Travel si la care am aplicat si pentru ajutor cu rezervarea unor hoteluri si o excursie(dar despre asta in alte posturi).

Am completat on line formularul pentru visa (in care trebuie sa pui si un itinerariu detaliat pentru calatoria ta) si am trimis la adresa mentionata de ei copiile pasapoartelor. Pe site-ul lor spunea ca in maxim 48 de ore cineva imi va verifica documentele si ma va anunta daca sunt ok. A doua zi aveam deja mailul de la ei cu o singura intrebare legata de cum voi calatori in interiorul Iranului (bicicleta, transport in comun, masina cu sofer etc) si cu detaliile pentru plata. Contul era unul deschis la o banca nemteasca pentru simplul motiv ca sistemul bancar iranian este sub embargo asa ca nu poti sa faci transferuri catre Iran si nici o data ajuns in Iran nu poti sa iti folosesti cardurile la bancomatele iraniene. 

Am facut plata si am fost anuntata ca din momentul in care vad transferul o sa dureze zece zile lucratoare sa primesc numarul de confirmare. Plata am facut-o pe 25 iunie (nu stiu cand au primit ei banii in cont) iar numarul de confirmare a sosit pe 5 iulie. Deci chiar mai repede decat ceea ce au promis.

Cominicarea cu agentia de mai sus a decurs absolut exemplar. Nu numai pentru viza ci si pentru hoteluri si excursie. Asa ca o recomand cu inima deschisa oricarei persoane. In plus preturile practicate nu sunt deloc mari. Pentru numarul de confirmare de la minister am platit 30 de euro de persoana iar pentru hoteluri un 10% comision.

In mailul cu numarul de confirmare mi s-a spus ca ar trebui sa astept cateva zile lucratoare si apoi sa sun la consulatul iranian din Bruxel ca sa verific daca au primit actele pentru noi. Pe 8 iulie am sunat la consulat si dupa jumatate de ora de asteptare si trimitere de la o persoana la alta (timp in care am descoperit 7 iranieni francofoni si nici un vorbitor de flamanda sau engleza) am aflat ca numarul este acolo si pot merge sa depun actele pentru obtinerea vizei.

Ca orice consulat care se respecta, programul celui iranian este de tot rasul. De fapt cred ca este cel mai de tot rasul pe care l-am vazut pana acum: program cu publicul lunea si joia de la 15.00 la 16.00.

Joi 11 Iulie la 14.00 eram deja la ambasada. Am ajuns mult mai devreme pentru ca imi luasem o anumita marja de eroare pentru ca nu ma impac prea bine cu condusul pana si in Bruxel. Dar nu a fost deloc nevoie de ea si am ajuns exact la ora estimata de gps. Odata ajunsa la ambasada si asteptand timp de o ora la poarta mi-a adus aminte de vremea cand asteptam la Ambasada Belgiei din Bucuresti de la 5 dimineata sa obtin viza. 

Desi am ajuns asa devreme inaintea mea erau deja 9 persoane si pana am intrat se mai stransese vreo 40 de persoane in spatele meu. Si cum consulatul Iranian din Bruxel candideaza cu succes la cel mai dezorganizat si haotic si lipsit de logica birou vazut vreodata, timpii de asteptare sunt ingrozitor de lungi. deci trebuie sa fii inarmat cu rabdare si o  carte buna de citit.

La consulat nu trebuie decat sa duci  pasaportul, copie dupa pasaport, o poza si formularul pentru viza. Le amintesti acolo ca tu ai numarul de confirmare pe care ei il cauta la catastif si il pun la dosar. Si tot pe loc se face si plata care este de 50 de euro de persoana pentru romani. 

In cazul consulatului din Bruxel vizele se emit intr-o saptamana. Asa ca ieri 17 Iulie eram intr-un final mandri detinatori de viza pentru Iran.

Timpi de asteptare:

• 1 zi pentru verificarea aplicatiei de catre agentia intermediara
• 10 zile  pentru obtinerea numarului de confirmare de la minister
• 7 zile emierea vizei de catre consulat

Poate ca procesul poate fi scurtat si/sau costurile diminuate daca decideti sa mergeti pentru VOA sau daca incercati sa  obtineti confirmarea fara ajutorul unei agentii. Dar pentru 30 de euro in plus de persoana cat a fost comisionul agentiei, consider ca mi-am scapat multe fire de par de la albit de la stres si nervi. Deci sunt sigura ca undeva candva se compenseaza comisionul agentie cu pretul vopselei de par. :) 

Si ca sa ajungem si la concluzia pozitiva de vineri: chiar nu fu atat de rau pe cat ma asteptam sa fie. Si nici asteptarile pe atat de lungi pe cat ma asteptam sa fie.

Totul e decurs relativ normal si relativ fara probleme. Cu exceptia personajelor de la consulat care probabil ca au uitat de ospitalitatea iraniana de cand lucreaza in Belgia.

4 ani de domn si doamna

Si tot 4 ani de calatorit ca domn si doamna :)

2010 - Luna de miere in Peru

2011 - La plimbare in costum prin Gili Air (Indonezia)

2012 - Sa ne luam la tranta cu Marele zid Chinezesc

2012- Amazing Angkor Wat (Cambodgia)

2012- Marea noastra dragoste - Laos

2013- Diving in Perhentians (Malaezia)

2013 - Bagan (Myanmar) o minune prea putin cunoscuta

2013 - In varf de lume 5555 m (Nepal)

2014 - Petra (Iordania)

Si la mai multi (ani) si multe (calatorii). Zic :)

Cate greseli poti face la prima inchiriere de masina?

Desi calatorim extrem de mult cu masina nu avem experienta mai deloc cu inchiriatul unei masini. Locuim intr-o tara cat o nuca pozitionata perfect pentru explorarea vestului europei deci calatorim cu masina proprie.

Cand am decis ca vacanta in Iordania va fi un tur facut pe cont propiu cu o masina inchiriata, ideea inchirierii a fost singurul lucru care m-a ingrijorat in timp ce organizam calatoria.

Am auzit atat de multe povesti de cosmar legate de pacalirea clientului de catre firmele de inchirieri incat am citit si rascitit o gramada de contracte de inchiriere si am cerut sfaturi peste sfaturi ca sa fiu sigura ca nu am parte de surprize neplacute.

Evident insa ca nu a fost deloc o experienta fara surprize neplacute si probabil ca am facut cel putin jumatate din greselile pe care le poate face cineva la inchirierea unei masini. Asa ca o sa spun aici ce am gresit noi in speranta ca poate altii vor invata si nu le vor repeta.

Pentru inchirierea masinii ne-am folosit de serviciile celor de la Atlas Choice. Este acelasi sistem ca pentru inchirierea camerelor de hotel la Booking sau Agoda dar de data asta pentru inchirierea masinilor. Avantajul este ca iti cauta automat in ofertele multor companii de inchirieri si iti gaseste solutia cea mai profitabila. In plus aveam si un cod de reducere deci am iesit destul de ok la pret (sau cel putin asa credeam). Dezavantajul este ca ai parte de un intermediar ceea ce nu inrotdeauna este cea mai buna idee.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific care este cea mai completa asigurare pe care o pot lua de la ei. In nici un caz nu aveam chef sa verific fiecare zgarietura de la masina si sa ma bag pe sub ea ca sa verific scutul sau mai stiu eu ce. Vroiam o asigurare completa care sa acopere orice si sa nu conteze daca ii aduc doar o roata la sfarsitul perioadei de inchiriere.
Cred ca am citit de vreo cinci ori ce contine asigurarea respectiva si convinsa fiind ca este ceea ce ne trebuie (de altfel nici nu exista ceva mai complet de atat) am cumparat-o si am conchis ca sunt cu sufletul impacat. Aveam deci rezervata o masinuta mica mica Hyundai i10 cu cea mai completa asigurare. Nici nu ne trebuia mai mult. Si eram super incantati de pretul de 167 de euro pentru 8 zile.
Atlas Choice s-a miscat destul de repede si in mai putin de o ora de la rezervarea online, am primit si voucherul pentru masina care ne spunea ca firma partenera care ne inchiriaza de fapt masina este Omaish.
Noi ajungeam in Amman undeva in jur de 4 dimineata (adica in afara programului) asa ca inainte de plecare le-am mai trimis inca o data mail celor de la Omaish si le-am cerut sa reconfirme ca vin sa ne ia de la aeroport la ora corecta. Ei mi-au raspuns promt ca totul e ok asa ca eram pe drumul cel bun. Si chiar asa a si fost. Ne-au asteptat la aeroport si apoi am mers impreuna la biroul lor unde am facut toate actele si am primit masina.
Pe drum au inceput insa suprizele. La un moment dat ne intreaba nenea de la firma de ce nu ne-am luat masina cu aer conditionat ca in Iordania e cald. Eu eram sigura ca ce am inchiriat avea aer conditionat. Se pare insa ca nu. Si dupa ce am rascolit prin acte chiar scria ca nu avem aer conditionat spre marea mea supriza. Deci evident ca am luat un "upgrade" pentru masina ca sa avem aer conditionat ceea ce a adaugat 4 euro pe zi in plus.
Sfat: verificati foarte bine toate dotarile masinii pentru ca altfel puteti avea suprize sa inchiriati in desert o masina fara aer conditionat.
Odata ajunsi la birou suntem anuntati si ca asigurarea luata de noi in plus de la Atlas choice nu e buna de nimic. Ca nu scapam in nici un caz de chinul inspectiei atente, numaratul zgarieturilor si altele de genul. Pentru ca asigurarea respectiva presupune ca noi platim posibilele daune si asigurarea ne plateste noua inapoi. Adica fix ce nu aveam eu chef sa fac exact aia trebuia sa fac. Eu vroiam un proces linistit si lipsit de discutii. Si nenea respectiv era pregatit fix de contrariul. Intr-un final am decis ca prefer procesul lipsit de tavalit pe sub masina sa caut posibile daune asa ca am mai luat inca o asigurare de la ei: 10 euro in plus pe zi.
Sfat: Nu luati nici o asigurare in plus atunci cand faceti inchirierea on line. Asteptati pana ajungeti la birou si atunci luati o asigurare completa (echivalentul unui full casco romanesc) care sa va scape de tooata nebunia verificarii zgarieturilor Care intre noi fie vorba erau cu duiumul pe toate masinile lor de inchiriat. Deci la un moment dat satul sa tot faci insemne cu daune o sa vrei doar sa pleci la drum si cand ajungi inapoi sa returnezi masinia dai de surprize surprize.
Si ca sa fim siguri ca nu ne ratacim prin Iordania am zis sa inchiriem si un gps. Ne uitasem inainte daca sa cumparam doar harta Iordaniei si sa folosim gps-ul nostru insa o simpla harta costa in jur de 80 de euro ceea ce e ridicol pentru un gps care cu toate hartile Europei a costat 140 de euro. Dar ca sa fim siguri ca nu este complet inutil l-am intrebat pe nenea de la firma daca hartile sunt corecte. Nici nu stiu de ce ne-am asteptat la un raspuns sincer din partea lui. El evident ca a zis ca sunt bune hartile iar noi am platit 5 euro pe zi pentru inchiriere (negociat de la 8 euro). Gps-ul ne-a fost insa complet inutil. Eram la 20 de km de Wadi Rum Village si gps-ul nostru spunea ca mai avem 120 de km parca. Sau la doar 40 de km de Aqaba el ne spunea ca mai avem 140 de km. Probabil ca ne ducea mai pe ocolite prin Arabia Saudita. In partea de nord a tarii a fost mai corect insa in nici un caz nu ne-a fost suficient de util pentru a-si justifica pretul.
Sfat: nu luati un gps pentru Iordania. Noi am folosit o aplicatie de pe telefon numita CityMaps2Go care functioneaza offline deci nu este nevoie de acces la internet si care stia toate drumurile iordaniene, multe hoteluri si multe atractii turistice. Adica exact ceea ce gps-ul ar fi trebuit sa stie dar nu stia.  Dezavantajul aplicatiei este ca nu iti calculeaza un traseu. Insa este suficient de complet incat sa te ajute sa ajungi la destinatia pe care o vrei.

Si iaca asa am platit pentru masina inca 152 de euro pentru chestii extra desi pretul initial era de 167 de euro. Dar banuiesc ca trebuie sa castige si firmele de inchiriat masini banii din ceva. Si probabil ca ii castiga din lucrurile extra.

Sfat: Nu va faceti iluzii desarte vazand pretul initial al masinii. Ca regula de aur daca vreti sa vedeti pretul final inmultiti pretul initial cu doi.

In concluzie as vrea sa mentionez ca pe cei de la Atlas Choice ii recomandam in continuare. Insa pe cei de la Omaish in nici un caz. Nenea care ne-a inchiriat masina era de o aroganta si condescendenta care pana si pe mine ma face sa ma simt mic copil. Nu mi-a facut efectiv nici o placere sa interactionez cu el si m-as fi lipsit cu entuziasm de purtarea lui de doi bani. Iar la sfarsit cand i-am predat masina si i-am zis ca gps-ul recomandat de el nu ne-a fost deloc folositor in partea de sud a tarii si el ne-a raspuns ca nu stim noi sa il folosim, l-as fi luat efectiv la palme. L-am sfatuit ca caute pe gps adresa de la firma lui sa vada daca gps-ul o stie insa nu a parut incantat de idee. Probabil ca nici el nu stia sa il foloseasca. Daca e sa folosim aceeasi logica.

Si inca ceva sfaturi mai putin importante la o prima vedere dar care devin importante cand te lovesti de ele:

Verificati daca contractul este completat corect si sunt trecute extra-urile pe care le-ati luat.

Daca nu fi se da, cereti o copie dupa contract pentru ca in caz ca aveti de-a face cu politia o sa aveti nevoie de el.

Daca nu fi se da, ceriti un numar de telefon care sa fie disponibil 24 de ore din 24, sapte zile pe saptamana. In caz de probleme cu masina aveti nevoie de asa ceva.

Verificati cat combustibil aveti in rezervor si in cazul in care nu este plin cereti sa fie trecut in contract cat este. Masina se returneaza cu tot atata combustibil cat a avut cand ati inchiriat-o altfel platiti niste suprataxe semnificative. Deci ideal ar fi plinul facut.

Daca stiti ca sunteti intr-o zona mai deloroasa/muntoasa si mai aveti si ceva bagaje nu luati masina cu cel mai mic motor. S-ar putea sa mergeti la deal in viteza intai si tot sa nu fie suficient ca sa ajungeti pana in varf.

Probabil ca sfaturi mai sunt o gramada dar doar atat mi-a venit in minte pe moment. O experienta fara peripetii va urez la inchirierea unei masini.

O excursie de o zi (lunga) din Amman : Jerash, Umm Qais si Ajloun

Ultima zi petrecuta in Iordania a fost dedicata istoriei. Am plecat intr-o excursie destul de lunga de o zi din Amman catre partea de nord a tarii unde am vizitat trei locatii foarte frumoase si foarte impresionante: Jerash, Umm Qais si Ajloun.

Daca vreti sa faceti acelasi lucru va recomand sa plecati in zori de zi de la hotel pentru ca distantele (desi nu chiar lungi) iau destul de mult timp sa fie parcurse iar ocurile nu va vor lasa sa plecati prea devreme la cat de frumoase sunt.

Daca nu aveti atat de mult timp sau daca Jerash va va tine captiv mai mult decat ati planuit initial atunci scoateti din plan Umm Qais si ramaneti doar cu Jerash si Ajloun care sunt relativ aproape unul de altul (jumatate de ora de condus).

La 50 de km nord de Amman (cam o ora de condus) se gaseste prima oprire din ziua noastra de plimbat: Jerash. Citisem despre el ca este cel mai bine pastrat oras roman cu exceptia Popeiului, dar orice descriere ai citi nu te pregateste pentru cum se vede orasul intanzandu-se pe coline in fata ochilor tai. Este absolut impresionant si m-am bucurat de fiecare clipa petrecuta acolo. Singurul lucru pe care il regret este ca ne-am grabit un pic cu vizita noastra pentru ca vroiam sa ne intoarcem la intrarea sa participam la un spectacol cu care romane. Dupa ce ne-am grabit si am ajuns in final la timp la hipodrom si am asteptat vreo 15 minute, am descoperit ca de fapt in ziua aia nu se tinea nici un spectacol. Evident fara ca asta sa fie anuntat pe undeva. Nici macar la intrare cand am intrebat de unde se cumpara biletul pentru spectacol nu s-a gandit nimeni sa ne anunte ca in ziua aia nu exista vreunul. Dar daca ajungeti in Jerash si este un spectacol cu care romane, va sfatuiesc sa nu il ratati. Toata lumea are numai cuvinte de lauda despre el. Si in mod normal ar trebui sa fie doua reprezentatii pe zi la 11.00 si 14.00. Biletul se plateste separat de intrarea in Jerash, la intrarea in hipodrom (adica tot acolo unde se tine si reprezentatia). 

Poarta de sud de intrare in oras

Poarta de sud vazuta din hipodrom

Jerash si iar Jerash si iar Jerash

Piata ovala

Piata ovala

Templul dedicat lui Artemis

Strada coloanelor

Templul lui Artemis

Si este din perioada romana....

Nymphaeum

Poarta de nord

Din Jerash am pornit catre Umm Qais pe care fusesem sfatuiti, de un tip care lucra in taberele de refugiati sirieni, sa nu il ratam pentru nimic in lume. Asa ca ne-am pornit cu rabdare sa parcurgem drumul pana in nord la un pas destul de molcom mai ales cand traversezi aglomeratia orasului Irbid. Drumul Jerash-Umm Qais a durat cam o ora si jumatate si pe alocuri credeam ca in curand trecem in Siria si la Umm Qais nu mai ajungem.

Umm Qais este locul unde se gasesc ruinele fostului oras roman Gadara si desi nu e la fel de bine pastrat ca Jerash si nici prea multa munca de reconstructie nu s-a intamplat pe acolo, este un loc destul de interesant. Mai ales daca ai parte de un ghid care sa te ajute sa recreezi orasul asa cum era el in perioada de glorie. Noi am avut parte de un ghid care vorbea romana pentru ca a locuit in Romania pentru 8 ani acum ceva timp.

Pentru munca arheologica nu prea exista buget se pare insa exista buget pentru construirea unui hotel fix in mijlocul ruinelor (de fapt in vechiul oras turcesc contruit pe ruine din care locuitorii au fost fortati sa plece acum doua decenii parca). Deci peste vreun an-doi, daca aveti chef si timp puteti petrece o noapte intr-un oras roman.

Amfiteatrul- unul dintre putinele proiecte de reconstructie

Sa exploram deci...

Picture perfect

Nu chiar Jerash

Imi plac coloanele astea facute din roca vulcanica

Ne-am plimbat pentru vreo doua ore cu ghidul nostru printre ruine. Am admirat valea unde in departare trei tari se intalnesc: Iordania, Palestina cucerita de Israel si Siria. Am vorbit vrute si nevrute despre situatia politica in zona si cum influenteaza asta turismul in Iordania. Si intr-un final ne-am pornit catre cea de-a treia si ultima destinatie a zilei: Ajloun. De data asta nu o asezare romana ci un castel absolut magnific din perioada Cruciatilor. Recunosc ca mie mi-a placut Ajloun mult mai mult decat Karak sau Shobak. Insa se poate sa fie asa pentru ca este un castel renovat care nu cere prea multa imaginatie ca sa te faca sa vizualizezi locul asa cum era el acum ceva secole. Ceea ce pentru mine a functionat perfect.

La castel

Vedere de sus

Prin castel

Din Umm Qais pana in Ajloun am facut cam o ora si un sfert cu masina si cand am ajuns eram deja in intarziere asa ca vizita noastra a fost mult prea scurta fata de cum mi-as fi dorit. Mi-ar fi placut sa stam sa dmiram privelistea mai pe indelete si sa ne plimbam prin castel mai pe indelete. insa ceasul tot batea ora la care trebuia sa fim inapoi in Amman sa predam masina si sa ne indreptam catre aeroport. dar chiar si o vizita asa scurta a fost cat se poate de frumoasa. Si un final inspirat pentru scurta noastra vacanta Iordaniana.