Inca nu am acces la fotografiile de vacanta asa ca nu pot sa ma apuc sa scriu despre locatiile pe care le-am vizitat dar ma gandeam sa scriu o poveste importanta pentru mentalitatea pe care trebuie sa o aiba calatorul (nu turistul ci calatorul).
In programul nostru de vacanta aveam o singura zi la dispozitie ca sa ajungem din Kerala in Agra (24 decembrie). Asta presupunea un avion foarte devreme din Fort Cochi pana in New Delhi si apoi un tren din New Delhi pana in Agra. Am avut de la bun inceput cumparate si biletele de avion si pe cele de tren si aveam in jur de 4 ore ca sa ajungem de la aeroport la gara. Si ar fi trebuit sa ajungem in Agra in jur de 17.00 deci orice intarziere de cateva ore nu ne-ar fi deranjat prea tare. Pe hartie totul parea cat se poate de realizabil.
De ce era asa important sa ajungem pe 24 decembrie in Agra?
Pentru ca aveam doar 25 decembrie disponibil pentru a vizita Taj Mahalul si vroiam sa fim acolo inca de la rasaritul soarelui. Pentru nimic in lume nu mi-as fi dorit sa ratez Taj Mahalul si orice amanare a vizitei la Taj mahal insemna a taia una din celelalte destinatii din plan.
Deci era extrem de important ca pe 24 decembrie seara sa fim in Agra.
Pe 23 decembrie ne plimbam noi prin Fort Cochi si ne-am intalnit cu un elvetian pe care il cunosteam din Munnar care ne-a spus ca are emotii cu avionul care trebuie sa il duca in Mumbai de unde lua avionul spre casa. Compania pe care o folosea pentru zborul intern era in pragul falimentului asa ca anula zboruri pe banda rulanta. Mi-au iesit ochii ca la melc pentru ca si noi aveam zbor a doua zi tot cu aceeasi companie. Am dat fuga la hotel, am intrat pe site-ul companiei si am descoperit cu mare dezamagire ca si zborul nostru este anulat. Evident ca nimeni nu se obosise sa ne anunte si pe noi. Si ne-am pus pe sunat la compania respectiva (care nu raspundea), la aeroport (care nu stia nimic) si la agentia de unde am luat biletul (ceea ce presupunea jumatate de ora de ascultat muzica) in speranta ca aflam daca putem schimba avionul. Dupa cateva ore in care nu am reusit sa mutam nici un bob de nisip am hotarat ca renuntam si mergem si cumparam alt bilet de avion la alta companie. Era un zbor care ajunge in New Delhi chiar cu o ora mai devreme decat cel anulat deci totul era in directia buna. Evident ca am platit pe zborul ala de 3 ori mai mult decat pe ala amanat dar la ce ne-am fi asteptat cu o zi inainte? Bine cel putin ca am gasit o solutie.
De precizat ca dupa ce am facut multa galagie mi s-a promis rambursarea biletului anulat. Nu e probabil nici o surpriza ca nici pana astazi nu am primit nimic.
Ne prezentam deci la aeroport la timp si cu mare bucurie si plecam la timp. Totul era pe drumul cel bun. Insa orele treceau si noi nu aterizam. Si ne-am tot invartit pe cer pana ne-au anuntat ca nu se poate ateriza in New Delhi din cauza cetii si ca va trebui sa mergem la un alt aeroport sa luam combustibil si apoi ne apucam iar de dat rotocoale pe cer.
Si am tot dat pentru 8 ore in total si am aterizat in New Delhi la ora 14.30.
Va amintiti de trenul New Delhi- Agra pe care ziceam ca trebuia sa il prindem neaparat?
Ei bine el pleca din gara la 14.10.
Ne-a scarpinat nitel in cap si am decis sa mergem la gara sa luam un alt tren. la fiecare ora e cate unul spre Agra deci in teorie aveam de unde alege. Trebuia doar sa ajungem acolo (un taxi si gata) si sa luam bilete. Ce e asa greu?
Este greu de imaginat ce inseamna o gara de marimea celei din New Delhi care are parte de 2 milioane de calatori zilnic. Si chiar mai greu de imaginat este o gara de genul ala cu organizarea indiana.
Ne-am mutat de la un birou la altul, de la un etaj la altul, de la un om la altul pana imi pierdusem orice speranta.Intr-un final o doamna plictisita de viata mi-a explicat ca nici unul dintre trenurile cu ora teoretica de plecare dupa 15.00 nu mai circula. Sunt anulate pentru ca e ceata. Dar (dupa cateva zeci de secunde in care eu incercam sa fac ordine in ganduri) ca trenul pentru care am eu bilet si credeam ca l-am pierdut, nu l-am pierdut de fapt. Este amanat pana la ora 21.30. Deci daca vreau pot sa il iau pe ala ca doar am bilet.
Multumesc dar mai bine nu. Ma si vedeam asteptand pe peron la ora 21.30 ca sa aflu ca de fapt si ala e anulat.
Asa ca dupa ceva negocieri am luat un taxi pana in Agra. Un avantaj al Indiei este ca taxiurile sunt extrem de ieftine. Insa m-as fi lipsit cu placere de experienta Delhi-Agra pe sosea. daca am reusit sa supravietuim dumului ala sunt convinsa ca suntem cel putin pe jumatate nemuritori.
Dar totul e bine cand se termina cu bine: pe 24 decembrie eram in Agra si in felul asta am putut sa fim la rasarit de soare la Taj Mahal a doua zi.
De ce am scris povestea asta: pentru ca regula de baza cand calatoresti (si nu numai in India) este aceea expresie din titlul postului - "roll with the punches". Oricat de bine organizata ar fi o tara si cat de bine organizat ai fi tu, chestii neprevazute tot se pot intampla. Cum fuse ceata ingrozitoare ce a paralizat New Delhi pentru cateva sile si temperaturle nemaintalnite de 2°C.
Eu recunosc ca nu sunt foarte buna la acceptat lucruri neprevazute. Nu numai in calatorii ci pe orice plan. Ma panichez, ma enervez si sunt prinsa continuu in "daca as fi stiut as fi facut altfel" in loc sa ma concentrez exact pe ceea ce pot face in momentul ala. Tocmai de aceea fiecare calatorie si fiecare obstacol de genul povestit mai sus, sunt lectii de viata pentru mine. Si sper ca evolutie exista. Macar una mica mica. Evolutie sa fie.
In cazul in care credeati ca povestea de mai sus e cu "happy end" va scriu 2 PS-uri:
PS1: A doua zi a fost o ceata atat de urata incat nu am vazut nici un rasarit. Mai mult am inghetat bocna asteptand 3 ore sa se ridice nitel ceata ca sa vedem si noi Taj Mahalul.
PS2: Si trenul Agra-Jaipur de pe 26 decembrie ne-a fost anulat. Deci inca o calatorie cu taxiul. De data asta una pozitiva pentru ca ne-am orit in Fatehpur Sikri care e un loc absolut uimitor pe care este pacat sa il ratezi dar pe care noi l-am fi ratat de luam trenul.
