Sunday, January 5, 2014

Everest base camp trek- independent sau prin agentie?

Urmatoarea intrebare organizatorica pe care o fac subiect pe blog este: Everest base camp (EBC) trek – prin agentie sau pe cont propriu?
Noi am ales sa mergem cu o agentie contrar a tot ceea ce citisem pe forumul de la Lonely Planet (si nu numai) pentru ca era prima plimbare mai lunga la altitudini mai mari si vroiam sa fim siguri ca in cazul in care ceva merge rau avem pe cineva langa noi care sa stie ce sa faca in caz de urgenta. Insa adevarul este ca traseul se poate face (si noi asa recomandam sa se faca) pe cont propriu fara sa platesti o agentie care sa iti ofere serviciile unui ghid care se prea poate sa stie mai putine decat tine despre traseu.
Oamenii cand se gandesc la a merge prin munti de peste 4000-5000 de metrii, isi inchipuie ca esti undeva rupt de lume si fara picior de om in apropiere. Adevarul este insa ca intr-o tara ca Nepalul cu o populatie de aproximativ 30 de milioane de locuitori intr-o suprafata cam jumatate cat suprafata Romaniei si din care jumatate este acoperita de cei mai inalti munti de pe Pamant (Nepalul are 8 din cei 14 munti de peste 8000 de metrii existenti in lume), oamenii au invatat sa traiasca in locuri pe care altii le-ar ocoli. Altitudini de 2500-3000-4000 de metri nu inseamna “de nelocuit” in Nepal. Dimpotriva. Si cand vezi plantati cartofi la 4000 de metri intelegi ce inseamna a trai la inaltime. Si in plus unde sunt turisti sunt si prestatori de orice tipuri de servicii pentru ca sunt bani obtinuti relative usor.
In concluzie pentru trek-uri gen EBC sau Annapurna lucrurile de mai sus se traduc in faptul ca vei avea de urmat o carare pe munte ce trece prin sate mai mari sau mai mici, vei avea mereu oameni in preajma, vei avea “tea house”uri unde sa dormi deci nu ai nevoie de cort decat daca asta iti doresti, vei avea restaurante peste tot deci nu trebuie sa iti cari mancare si vei gasi din cand in cand magazine de unde sa iti cumperi ce vrei tu. In nici un caz nu esti undeva singur cuc in varf de munte si nu te poti rataci decat daca asta iti doresti cu adevarat.
Si un exemplu elocvent: eram in Lukla la 2800 de metrii altitudine (locul unde este aeroportul unde ajungi din Kathmandu si care este punctul de pornire sau de orpire pentru EBC) si ma uitam pe geamul camerei noastre de hotel si am vazut o sigla verde foarte cunoscuta in departare. Si i-am zis lui Cipri ca eu cred ca e un Starbucks o leaca mai la vale pe strada deci dorinta mea de a bea o cafea buna s-a indeplinit. Cipri era evident pe jos de ras si ma suspecta ca am vedenii de sustin asa ceva. Si totusi in timp ce ne plimbam pe respective strada am dat de: Starbucks, Illy, un bar irlandez si chiar si unul scotian J
Deci in cazul in care nu luati o agentie trebuie sa hotarati daca vreti sa platiti pretul exorbitant al biletului de avion Kathmandu-Lukla sau daca preferati sa mergeti pe jos pana in Lukla. In primul caz cel mai bine este sa mergeti pe la cateva agentii din Thamel sa vedeti ofertele desi diferente mari nu cred ca veti gasi. Pretul este un minunat 320 de dolari (aproximativ) de persoana dus-intors pentru un zbor de 25 de minute. Dar cum in Nepal lumea crede ca in Europa si America banii pica din cer, preturile cresc vertiginos de la o zi la alta. Ni s-a spus ca au axistat pana si mariri de pret la biletul asta cu 50 de dolari la o singura strigare. Deci cine stie care va fi pretul peste cateva luni? Avantajul ar fi ca faceti doar 25 de minute si gata. Dezavantajul (in afara de pret evident) este ca se zboara doar daca e vreme buna simultan in Lukla si in Kathmandu ceea ce face ca zilele fara zbor sa fie vorba manelistilor “fara numar, fara numar”. Deci ori va adaugati multe zile de rezerva pentru eventualele intarzieri (si va sfatuiesc sa urmariti povestile noastre de mai tarziu ca sigur definitia pe care o aveti acum in cap pentru intarziere la avion nu este acelasi lucru cu ceea ce se intampla pe ruta catre Lukla), ori va luati niste asigurari de calatorie serioase care sa permita salvarea cu  helicopterul in caz ca avionul nu zboara pentru cateva zile, fie va pregatiti de mers pe jos cateva zile.
Si pentru ca a venit vorba de mers pe jos, asta este a doua obtiune de a ajunge in Lukla sau din Lukla in Kathmandu. Insa daca cu avionul drumul este 25 de minute, pe jos este cu totul alta poveste. Varianta cea mai populara este un autobuz care face 8 ore din Kathmandu pana in Jiri si apoi in functie de cat va tin picioarele 5-7 zile de mers pe jos din Jiri pana in Lukla. Ar mai exista si o a doua varianta un pic mai scurta cu un jeep care face 14-18 ore din Kathmandu pana in Saleri urmata de 3 zile de mers pe jos. Parca 320 de dolari nu mai suna atat de rau nu? J dar nu uitati ca ajungeti pe cel care este cunoscut neoficial drept cel mai periculos aeroport din lume? Parca Jiri nu mai pare o idee rea nu? J
Dupa ce v-ati decis cum va deplasati catre Lukla, este timpul sa faceti rost de actele necesare pentru a intra in parcul national Sagarmatha adica sa platiti taxa de intrare in parc si sa obtineti un TIMS- card. O descriere pentru TIMS gasiti aici si el poate fi obtinut in schimbul a 20 de dolari de la Tourist Service Center. Intrarea in parc costa 3000 de rupii si poate fi platita din cate am inteles si in timpul traseului cand ajungeti in Monjo dar poate fi platita si in acelasi loc dse unde obtineti TIMS-ul. Exista numeroase puncte unde va sunt verificate actele acestea (de catre armata) deci nu v-as sfatui sa ignorati obtinerea lor (nu v-as fi sfatuit nici daca lipseau punctele de verificare).
In cazul in care aveti un bagaj prea mare puteti sa angajati in Lukla un porter care sa va ajute (un porter cara 20 de kilograme). Sunt destui care asteapta langa aeroport potentiali clienti. Pretul este undeva in jur de 12 dolari pe zi din care porterul isi platesti singur mancarea si cazarea. In mod normal ii dai in fiecare zi dimineata banii pe ziua respectiva. Iar la sfarsit daca v-a placut de el ii puteti adauga in mic bacsis. Insa nu uitati ca un porter nu va vorbi de obicei engleza. El este acolo doar sa ajute la carat. Daca vreti pe cineva sa vorbeasca engleza atunci trebuie sa luati un ghid. Cee ce se poate la fel direct nu prin intermediul unei agentii insa la preturi nu sunt foarte sigura care este corect pentru ca am auzit si 15 dolari pe zi dar si 25 de dolari pe zi. Probabil adevarul este ca intotdeauna undeva la mijloc. Dar un ghid nu va cara nici un kilogram din bagajul vostru. Se poate sa gasiti insa si o strutocamila: un om care vorbeste ceva engleza dar care nu este cel mai experimentat ghid si care este dispus sa si care in jur de 15 kilograme. Preturile am inteles ca sunt undeva in jur de 18 dolari pe zi pentru un porter-ghid.

Iar odata aflati pe traseu veti vedea ca lucrurile sunt extreme de simple. Mai toata lumea opreste in aceleasi sate deci seara la un ceai cald in tea house, stati de vorba cu oamenii din jur si vedeti fiecare ce informatii are despre traseu, ce locuri au de recomandat, ce mancaruri sunt mai bune etc etc etc. Cum am zis: nu sunteti rupti de lume si informatia vine foarte usor de la turistii ca si voi. Si nu uitati sa va cumparati o harta buna macar pentru a avea subiect de deschis discutiile cu cei din jur. In Thamel gasit harti cu doar 400 de rupii.

Ce gasim pe EBC trek in imagini:

Asezari mai mici...

sau ditamai orasul (Namche)

Hotelul din Namche Bazaar

In camera in Phakding
In jurul sobei la restaurant
De mancare. Evident si nelipsita supa de usturoi
Pe carare



Colegi de drum


No comments:

Post a Comment