Interviul pentru viza la Ambasada Statelor Unite ale Americii

Nu am fost pana acum in Statele Unite ale Americii.

Nu am avut ocazia sa merg cu munca si nu este genul de tara pentru care sa scot bani din buzunarul propriu ca sa o vizitez (cel putin nu cu cerintele mele de acum).

Acum cateva saptamani, managerul meu m-a intrebat daca as vrea sa merg o saptamana la cea mai importanta conferinta dn domeniul nostru care se tine in San Diego (USA). Asta e o intrebare de genul "vrei calule ovaz?" Evident ca vreau. Exista o singura tara pe lumea asta unde nu as merge nici platita. In rest eu sunt prima la voluntari pentru calatorit. Spune-mi unde si eu am deja bagajele facute.

M-am inscris la conferinta si apoi am inceput documentarea despre obtinerea vizei.

In ultimii opt ani, desi am tot calatorit prin lumea asta in lung si-n lat, nu mi-au trebuit vize luate "a priori" decat pentru: Rusia, China si Myanmar. 

Pentru Rusia a fost foarte simplu: eram prin Bruxel asa ca am zis sa trec pe la mbasada sa intreb ceva legat de niste acte pentru ca nu imi era foarte clar ce sa duc la dosar. Am ajuns acolo si era o harmalaie si o imbulzeala de parca eram la coada la paine la bunica in sat pe vremea cand exista o singura brutarie. Mai ca am plecat de acolo dar m-a convins un nene ca merge repede coada. Si asa a si fost. Am intrat cat ai clipi in birou si nu am apucat sa intreb ce aveam eu de intrebat ca m-am trezit cu viza in pasaport. Pe doamna de acolo nu a interesat-o nici ca nu era completa aplicatia, nici ca nu aveam toate actele, nici ca aplicatia era de fapt cu titlul consulatului din Antwerpen iar ei erau biroul din Bruxel. Mi-a pus viza si in 5 minute eram inapoi in strada.

Pentru China am avut nevoie de viza de doua ori. O data in scop turistic si o data pentru munca. In scop turistic am pregatit actele si Cipri a mers cu ele la ambasada si a luat viza pentru amandoi. Fara asteptari lungi si fara nici o problema. Pentru munca s-a ocupat o firma folosita de firma la care muncesc pentru asa ceva. Deci iar nu a trebuit sa ma deplasez nicaieri.

Pentru Myanmar a fost tot Cipri cu actele si tot fara mine. Si a primit viza cat ai clipi desi ma asteptam sa dureze ceva timp ca Myanmarul nu parea a fi cea mai deschisa tara din lume.

Din ce am auzit de la prieteni, colegi, cunostinte etc ma asteptam ca procesul de obtinere a vizei pentru Statele Unite sa fie unul de sa imi scoata peri albi. Iar interviul sa se soldeze cu dorinta mea acuta de a-i smulge beregata celui care ma intervieveaza. Auzisem ca oamenii au fost intrebati daca au iubit, de ce nu au iubit, care le este relatia cu parintii si chiar si daca stiu sa faca o bomba (intrebare adresata unei persoane cu un doctorat in chimie - dahhhhh). In nici un caz intrebari acceptabile in ochii mei. 

Si procesul a inceput prin a confirma parerea pe care mi-o formasem din auzite. Nu puteam folosi firma angajata de firma noastra pentru obtinerea vizelor pentru ca trebuie sa fii personal la interviu. Deci m-am pus pe citit constiincios sfaturile de pe pagina Ambasadei SUA din Bruxel.

In primul rand am sunat sa fac programarea. Conversatie pentru care trebuie sa platesti 15 euro. Dar cica pretul este justificat de calitatea serviciului si ca vei avea parte de toata atentia si ajutorul celui care iti raspunde la telefon. Un mare "bla bla bla" evident pentru ca nu a interesat pe nimeni daca am ceva intrebari la care mi-ar putea raspunde sau nelamuriri sau mai stiu eu ce altceva. Mi-au cerut datele pentru rezervare si cat ai zice peste mi-a spus ziua si ora si m-a trimis la plimbare. 15 euro extrem de usor castigati as putea spune. Sau usor pierduti de mine. Dar regula e regula nu ai ce face.

Pasul doi a fost sa completez on-line aplicatia pentru viza. Ceea ce a mers foarte repede dar care mi-a oferit si cateva momente din categoria "ar fi de ras daca nu ar fi de plans" pentru ca a trebuit sa completez o pagina intreaga cu raspunsuri la intrebari de genul: esti terorist, esti implicat in activitati teroriste, dai bani la organizatii teroriste, te ocupi cu recrutarea de copii pentru lupte de gherila etc etc etc. Si apoi m-am delectat cu o alta pagina de intrebari genul: cand ajungi in SUA ai de gand sa fii implicat in activitati de prostitutie sau trafic de droguri sau trafic de persoane etc etc etc. Ma intreb: ei chiar cred ca vor descoperi vreun terorist sau vreun traficant in felul asta? Cat de prost sa fii sa reconosti ca te-au prins cu matza in sac? Dar este "America" deci banuiesc ca orice e acceptabil.

Pasul trei sa fost sa fac rost de poze. Evident ca nu sunt poze de pasaport standart. De ce ar fi? Asa ca am luat o adresa de fotograf recomandat pe site-ul ambasadei si m-am dus acolo sa fiu sigura ca primesc pozele corespunzatoare. Poze pe care nu voi mai putea sa le folosesc nicaieri altundeva (poate doar pt viza de India) pentru ca sunt prea mari pentru ceea ce se cere in mod normal. dar daca e regula, regula sa fie.

Apoi a trebuit sa merg la posta sa cumpar un plic, timbrele corespunzatoare si un mandat pentru o scrisoare recomandata ca sa poata sa imi trimita pasaportul inapoi pe adresa de acasa. Desi pe site scrie ca pasaportul cu viza se trimite numai prin posta, odata ajunsa la interviu am aflat ca e posibil si sa il recuperezi personal. 

Si evident ca trebuie sa si platesti pentru viza si sa duci dovada platii la interviu. Plata se face indiferent ca viza iti este acordata sau nu si nu este ceva ce poti recupera in caz de refuz.

Iar ultimul pas in procesul de pregatire al dosarului erau documentele aditionale. Eu am fost om constiincios si bazat pe ce auzisem de la altii m-am pus pe strans documente cat casa ca sa dovedesc ca nu am de gand sa raman in SUA. Aveam: invitatia la conferinta, o scrisoare de la companie ca ei platesc costurile deplasarii mele, o copie dupa contractul meu de munca pe perioada nedeterminata, ultimii fluturasi de salariu, dovada ca am bani in cont sa imi platesc zilele de dupa conferinta cand vreau sa ma plimb nitel, copie dupa permisul de rezidenta, pana si o copie dupa certificatul de casatorie.

Si cu tolba plina de acte, m-am prezentat ieri la 07.50 la Ambasada. Interviul meu era pentru ora 08.00 si m-au sfatuit la telefon sa fiu acolo cu 10 minute inainte. Ceea ce am si facut. Eu in naivitatea mea credeam ca daca am platit 15 euro pentru facut programarea la interviu o sa primesc un "time slot" deci ma duc, intru si plec. Ei, prostii. La ora 07.50 eram vreo 25 de persoane pe trotuarul de pe cealalta parte a strazii asteptand deschiderea birourilor. Toata lumea din ziua respectiva fusese invitata la aceeasi ora - 08.00. Foarte tare se asemana situatia cu cele doua vize pentru Belgia pe care a trebuit sa le obtin in 2005-2006. Si oricine a avut nevoie de viza de Belgia pe vremea aia, stie la ce ma refer. Si cum stateam noi si asteptam frumos in strada, am aflat ca de fapt programul nici nu incepe la 08.00 ci la 08.15 (si dureaza pana la 11.00 ca doar nu or sa munceasca toata ziua). Deci 25 de minute m-am delectat cu gazele de esapament de pe ringul mic al Bruxelului. Da stiu, sunt o "drama queen" si a plang prea mult dar ma intorc a mia oara la cei 15 euro platiti pentru nimic se pare (desi marketingul spunea ca de 15 euro primim si luna de pe cer).

La 08.15, apare cineva cu o lista in mana si in forma de buluc ne prezentam la om sa verifice daca suntem pe lista. Evident asta se intampla in mijlocul strazii. Si evident ca daca erai mai domol ajungeai la coada cozii pentru ca ordinea in care se verifica numele era ordinea in care se intra la interviu. Deci cotul cel mai ascutit datea prioritate. Dupa ce verifica omul din strada numele si confirmarea, aveai voie sa intri in curtea ambasadei unde altcineva iti verifica iar pasaportul si verifica iar lista. Apoi asteptai la o usa ca sa intri unul cate unul in ambasada. Unde ti se cerea iar pasaportul si se verfica lista si treceai prin aparatul cu raze X. si iti lasai bagajele la usa Si abia apoi ajungeai la birouri de unde iti luai biletelul cu numarul de ordine.

Si te puneai pe asteptat. Erau trei birouri care pareau ca se ocupa cu primirea aplicatiilor pentru vize deci ar fi trebuit sa mearga repede. Dar cum am aflat cand mi-a venit randul, birourile astea se ocupau doar de luarea pasaportului, a pozei, a plicului si a dovezii de plata. Apoi asteptai iar pentru interviul propriu zis. Pentru care (in mod absolut aberant) exista doar un singur birou deschis. Si desi eram doar a zecea persoana la coada, am asteptat 1.5 h ca sa imi vina randul la interviu.

Si intr-un final am ajuns in fata domnitei cu pricina si discutia a decurs cam asa:

Ea: De ce vrei sa calatoresti in SUA?

Eu: Merg la o conferinta.

Ea: Unde se tine conferinta?

Eu: San Diego.

Ea: Cand?

Eu: Prima saptamana din iunie.

Ea: Cine plateste pentru conferinta?

Eu: Firma la care lucrez.

Ea: De cat timp lucrezi la Barco?

Eu: 2.5 ani

Ea: De cat timp locuiesti in Belgia?

Eu: 9 ani.

Ea: Ce ai facut inainte sa lucrezi la Barco?

Eu: Doctoratul la Univ. Gent.

Ea: In ce?

Eu: Fizica starii solide

Ea: ......( Dmitry, colegul meu rus de la doc, spunea ca in cazul nostru cea mai simpla metoda de a aduce discutia intr-un punct mort e sa spui cu ce te ocupi. Cam asa si acum. S-a uitat la mine cu o figura total debusolata si m-a pus sa repet in ce facui docul. Apoi cu o figura la fel de debusolata a scris ceva la calculator. Probabil se intreba cum de exista un domeniu concentrat pe starea solida. Ca doar toata lumea stie ce e starea solida. Inveti asta de la gradinita. Si uite ca sunt unii saraci de ajung si la doc tot asta sa faca).

Si atat. Mi-a spus ca mi se acorda viza si primesc pasaportul in 7-10 zile prin posta.

Inutil sa spun ca eu inca nu cred 100% ca voi primi viza. Pai m-a intrebat doua fire, trei surcele. Nici macar nu s-a uitat la actele mele. Nici macar nu mi le-a cerut. Actele sunt in continuare la mine. Deci nu pot sa spun ca le va verifica mai tarziu ca nu are ce verifica. M-am oferit sa i le las sau sa i le arat dar mi-a zis ca e suficient sa ii spun eu ce ma intreaba.

In schimb mi-au luat amprentele de doua ori deci daca sunt traficant sau terorist si imi las amprentele pe undeva stie unde sa ma gaseasca.

Deci m-a lasat oarecum nesatisfacuta interviul meu de viza. Pai nu m-a intrebat nimic personal. Eu cum pot sa mai imi exercit dreptul meu de "drama queen" sa mor cu ei de gat? Offf. Nu pot decat sa ma vait pentru timpul de asteptare si pentru cei 15 euro (pe care nici nu ii platii eu ci firma dar totusi eu tin la bunastarea firmei mele). In rest nimic nimic. Chiar asa fata de inocent am? Miky asa spune ca de vina e fata mea de om nevinovat. Trec prin vami ca prin branza. Deci daca vreodata vreau sa imi schimb domeniul de activitate stiu unde sa ma reorientez :)

Acum sa speram ca pasaportul vine cu tot cu viza in 7-10 zile. Pana atunci fac planuri de vizitare a Los Angelesului. Deci daca aveti sfaturi aruncati cu ele la mine ca le primesc cu mare drag.