La o prima vedere mersul cu caravana nu este
ceva pentru noi pentru ca pare ca impune un pas de calatorie mult prea lent.
Oricine il cunoaste pe Cipri, probabil
ca il vede ca ultimul om de pe lume in stare sa mearga ca melcul cu casa in
spate pe prima banda pe autostrada. Sau sa il vada linistit cu berea in mana
sub o umbreluta pentru doua saptamani prin vreun loc de campare prin sudul
Frantei. Insa “Niciodata nu zice
niciodata”. Desi treaba aia cu umbreluta si berea are sanse mai mici de reusita
decat sa fie rapit de extraterestri.
Insa, revenind la caravana, impresia noastra
era ca desi faci un compromis la viteza caravana are potentialul sa iti ofere o
libertate care ni se parea destul de tentanta. Pana la urma ritmul il impui
tu (ne gandeam noi). Si daca vrei sa te muti in fiecare noapte dintr-un loc in
altul in functie de ce te taie capul atunci asta poti sa faci. Ca doar ai casa
in spate.
Si cum ai putea sa decizi mai bine daca ceva ti
se potriveste sau nu, decat sa incerci lucrul ala. Nu? Cam asta e filozofia
noastra de viata: sa vada ochiul nostru, sa simta pielea noastra..
In concluzie planul a fost ca la un moment dat sa inchiriem o caravana
si sa mergem pentru o tura scurta de cateva zile pe undeva prin apropiere. Sa
vedem cum ne descurcam si daca in realitate plusurile chiar depasesc
minusurile.
Oportunitatea a aparut in momentul in care ne
uitam sa mergem in Cinque Terre.
Nu mai e nici o supriza pentru
nimeni ca eu nu sunt prea indragostita de Italia. Foarte greu ma urnesc catre destintatia asta
pentru ca aproape de fiecare data am avut experiente negative. Va fac asadar
cunostinta cu “Italy, my nemesis!”
Si de
fiecare data cand ma puneam pe planuit vizite in Cinque Terre ma enervam si imi
aduceam aminte de ce nu imi place Italia. Cinque Terre mi se pare ca e genul
ala de loc atat de celebru si popular printre turisti incat raportul calitate-pret
este atat de prost incat orice speranta de cazare/mancare etc decenta are sanse
minime de reusita. In 2015 m-am enervate atat de tare cautand cazare in parcul
national incat am renuntat complet la vacanta acolo. Pentru mai 2016 scenariul
era cat pe ce sa se repete. Orice camera de hotel sau Airbnb oricat de
prapadita depasea suta de euro si cand ma uitam la cum arata ma apucau toate
depresiile. Asa ca Cipri a venit cu idea sa inchiriem o caravana.
In fiecare seara in care mergem la alergat trecem
pe langa o caravan care este de inchiriat. Am luat adresa de mail si le-am
scris sa ii intrebam de preturi si disponibilitate. Pentru cinci zile pretul
era 600 de euro + optional 125 de euro asigurarea full. Si asa ajungem la o
prima observatie legata de caravana. In nici un caz sa nu va inchipuiti ca este
ieftin. Pentru ca nu este mai ieftin sa inchiriezi caravana in loc sa mergi cu
masina proprie si apoi sa stai la hotel. La pretul de inchiriere mai trebuie sa
adaugi faptul ca platesti in jur de 25 de euro pe noapte locul de campare si
evident consumul semnificativ mai mare de la caravana fata de masina. Financiar
sa inchiriezi o caravana are sens doar daca mergeti in locuri unde cazarea si
mancarea este extrem de scumpa si daca sunteti dispusi sa mancati din ce
pregatiti in caravana nu de la restaurant. Cum noi nu prea suntem dispusi sa ne
gatim in vacanta este clar ca nu castigam deloc la buget din directia asta.
Daca partea financiara este justificata sau
daca o acceptati asa cum e atunci ajungem cu discutia la aspectul:
incompatibilitatea dintre caravana si oras. Cat mergi pe autostrada nu e nici o
problema. Poate ca esti un pic mai lent sau poate ca esti Cipri so nu esti lent.
Dar in oras e cu totul si cu totul alta discutie. Pentru ca nu prea poti intra cu caravana prin
multe orase. Mai ales cum ai prin Italia toate zonele cu trafic limitat. Si
asta nu e numai in Italia. Deci trebuie sa iti formezi un automatism si atunci
cand calatoresti cu caravana trebuie sa te uiti de dinainte de locuri unde poti
sa parchezi. Ca si aici e o problema. Nu orice parcare inseamna automat si
parcare pentru caravane. Stiti limitatoarele alea pentru inaltime pe care orice
om normal cu masina normal le ignora cu succes? Ei bine cu caravana nu prea
poti sa le ignori. Oricat de incapatanat ai fi.
Regula de aur este ca trebuie sa iti faci un
plan de dinainte daca vrei sa fii cat de cat mobil. Si uite asa intelegi de ce
vezi mereu dupa caravane bicilete sau scutere. Parcarile pentru caravane sunt
departe de centrul orasului. Iar locurile unde poti campa sunt si mai departe.
Deci ai nevoie de un mijoc aditional de transport daca vrei sa vizitezi cate
ceva.
Libertatea aia de miscare de care ziceam mai
sus ca e tentanta s-a dovedit in realitate a fi destul de limitata. Adica e
adevarat ca poti sa te muti peste noapte dintr-un loc in altul. Complet de
acord. Insa in acelasi timp esti limitat la parcare si intrat in oras. Iar
la sfarsit noua ne-a dat cu minus.
Nu ma intelegeti gresit. Sunt
convinsa ca daca esti pensionar plecat cu lunile cu caravana prin Europa fara
sa fii presat de timp, fara sa ai vreun plan, fara sa trebuiasca sa te tii de
un program etc etc etc atunci e o solutie foarte buna. Dar pentru mers si vizitat locuri care implica
orase, sate cu strazi inguste etc atunci e mai greu.
Dupa experienta de acum concluzia noastra a fost
ca in Europa nu o sa mai incercam asa ceva. Decat la pensie. Nu se
potriveste stilului nostru de calatorit. Noi suntem mereu pe picior de plecare.
Mereu gata sa sarim in masina
sa vizitam ceva ce am auzit ca arata bine. Cu caravana trebuie sa fii setat pe “pole
pole” cum se zice in Swahili adica “incet incet”.
Dar asta nu inseamna ca nu mai
vrem sa incercam deloc. Cand
vom ajunge in Australia si poate chiar si in Noua Zeelanda asta va fi modul de
calatorit. Dar acolo nu ai strazile si limitarile din Cinque Terre.
No comments:
Post a Comment